vineri, martie 29, 2024

Despre Rusia, cu sinceritate

Cândva ascultam vinilul cu Liana Isakadze interpretând concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Prokofiev de fiecare dată când aveam nevoie de o gură de oxigen, sub comunism. Dacă aveam nevoie de liniște sufletească deschideam și răsfoiam un album cu picturile lui Isaac Levithan. Iar când am găsit albumul cu Aivasovksi, ce bucurie ! Muzica unor Pink Floyd sau Deep Purple pe benzile vechi de magnetofon nu înlocuiau, ci completau fericit cultura venită din Rusia în casele noastre amărâte.

Unii ar putea să spună că e doar o impresie subiectivă, că nu am avut termeni de comparație în pușcăria comunistă cu regim deschis. Atunci nu am avut, dar am avut ulterior, când mulțumită eliberării de sub dictatura comunistă am putut compara. Nu am găsit pe nimeni în cultura omenirii comparabil cu Dostoievski, cu Tarkovski, cu Musorgski. Din Rusia vine altceva, iar cultura omenirii ar fi mult mai săracă fără acest altceva.

Nu am putut înțelege niciodată de ce un popor care a făcut atât de mult bine omenirii prin artiștii săi a făcut atât de mult rău prin politicienii săi. Bătălia care se dă între occident și Rusia tot mai vizibil azi, inclusiv pe teritoriul Românie (la noi mai subteran), uneori cu instrumentalizarea politică a celor spirituale mă deranjează mult, și cred că pe toți cei ortodocși. Noi suntem uniți sufletește cu cei de o credință, dar în același timp europeni în valori suntem uniți și cu occidentul. Este o tragedie să trebuiască să alegem între una sau alta, când cele două sunt de fapt complementare, așa cum evenimentele istorice par să ne împingă a face acum. E ca și cum ar trebui ca român să aleg între a merge ori la Roma, ori la Athos (disjuncție exclusivă).

Mi-ar plăcea să nu îmi fie frică să merg la Moscova la Teatrul Balșoi ca să văd o montare a operei Boris Godunov. Mi-ar plăcea să pot merge în siguranță singur în pelerinaj la mănăstirea unde s-a filmat filmul Ostrov, la nenumărate alte locuri sfinte din această țară. Să vizitez fără teamă Siberia, pădurile unde au fost lagărele cu deportați basarabeni, așa cum pot să văd în Germania lagărul Buchenwald după ce trec prin Weimer-ul lui Goethe. Mi-ar plăcea să văd câmpiile nesfârșite, satele unde Levithan își picta peisajele, țărmurile unde Aivasovski a pictat furtunile Mării Negre. Dar știu că acestea sunt probabil imposibile în următorii zeci de ani. Nu voi mai apuca.

Și totuși. Aș vrea ca Rusia să fie o țară deschisă oamenilor care îi apreciază valorile, neresentimentară și fără complexe de superioritate, fără intenții expansioniste absurde, capabilă să folosească la maximum enormul ei potențial natural și uman. O țară care să întărească civilizația creștină europeană în lume, nu să o submineze. O țară în care, de ce nu, să își poată dori cineva care caută civilizația să emigreze. Mi-ar plăcea să văd Rusia devenind o mare democrație, un stat care nu impune respect prin forță, ci prin propria performanță economică și culturală. Care știe că cine fuge de slavă va fi căutat și slăvit de oameni, că de cel care și-o proclamă singur cu toții se vor feri.

Un conflict fie și rece între Rusia și Occident pentru un oarecare Ianukovici ar fi o prostie imensă, o bucurie doar pentru celelalte puteri emergente. Scenariile imaginate de unii cu privire la destabilizarea Rusiei sunt o eroare geopolitică majoră. În fața perspectivei ca părți din Siberia să aparțină Chinei, cum se mai comentează, este infinit preferabil ca Rusia să fie susținută de Occident ca un văr mai ciudat, dar văr al nostru. Azi Ucraina ar trebui să fie menținută ca stat, iar criza neescaladată. Dincolo de diferențe ne unesc pe toți tradițiile creștine, istoria împletită o mie de ani. Să sperăm că nu se va ajunge la rezultatul zicalei “când doi se ceartă al treilea câștigă”.

Dar, ca să fiu sincer, cred că la asta se va ajunge… Sau poate că nu, dacă ultimele declarații publice care par să facă posibilă o viziune comună între UE și Rusia sunt sincere.

_____

Sursa foto: aici

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Si Occidentul iubeste Russia Kultura TV, dovada ezitarile sale, desi au canal cultural, nu ca noi, si ucrainenii: http://cultureua.com/
    Cineva trebuie sa sparga gheata occidentala! România si Ucraina trebuie sa se reconcilieze dupa modelul franco-german, chiar si un canal tv Arte infiintând. Pe culmile unei prosperitati nesperate, noi ne putem permite usor un ajutor de 2-3 miliarde euro, insignifiant la o datorie externa de vreo suta pe termen lung, recuperând astfel decalajul fata de diplomatia poloneza si finantându-ne securitatea pe termen lung! Asta inseamna „a sprijini”!

    • Da, pentru așa ceva avem nevoie de politicieni cultivați și patrioți. Cu dl Pleșu din nou la cultură, de ex. Poate avem noroc.

      • Omul Andrei Plesu este o valoare. Omul Daniel Barbu este si el o valoare. Oricine ar fi privilegiat sa ii provoace intelectualm insa in functii mari nu ar putea rezista rugaminti si si-ar umple institutiile de diverse personaje. SI atunci cum faci ca oameni de valoare sa devina si eligibili? Probabil printr-o regandire a sistemului politic. Sa dai mai multa autonomie conducatorului unei institutii in afara sa si mai putina inauntru. Vedeti si alte solutii?

        • Poate după modificarea legii partidelor să iasă la suprafață noi potențiali lideri. Până atunci mi se pare că suntem captivi.

          cu bine,

  2. Si totusi…tot ce priveste sufletul uman este rusesc. Grosso modo, „sufletul” este unicul subiect al literaturii rusesti, al cinema-ului, si a oricarei alte manifestari rusesti, afara de stiinte. Despre noi, tin minte ca o frantuzoaica, actrita de cinema (care facuse un film in tara, in anii ’90 – ceva cu un autobuz) zicea ca suntem un popor care „qui a perdu son ame”. (Credinta comuna, se vede treaba, nu are niciun rol in chestia „sufletului”) Avem atunci „organul” potrivit sa le judecam actiunile? Nu sunt civilizati, desigur. Nu sunt simpatici. Sunt imperialisti (uneori, imperiali). Sunt mizerabili, grosieri, brutali…etc. Dar judeca cineva un fenomen natural dupa criteriile „civilizatiei”?

    • @adrian rusu
      „Si totusi…tot ce priveste sufletul uman este rusesc. Grosso modo, „sufletul” este unicul subiect al literaturii rusesti, al cinema-ului, si a oricarei alte manifestari rusesti, afara de stiinte.” Omule, pe ce lume traiesti? Ce tot indrugi aici? „tot ce priveste sufletul uman este rusesc” e de camasa de forta. Serios!

      • Dl. Rusu zice că rusul, cînd face artă, cotrobăie, asmute și degustă sufletul. Iar sufletul ăsta atît de „drag” ochiului anancastic al rușilor e ceva imposibil de cadastrat școlărește. E o stihie. E ca o secetă, ca un anotimp capricios, poate ca o îngemănare de prăpăstii, recviemuri, utopii și uragane. Cioran ar fi fost de acord…

    • Cred ca nu aveti o viziune corecta.In 1983,am fost in excursie la Kiev.Ni s-a spus inca de la sosire (in autocar)sa nu aruncam chistoacele pe strada(erau amplasate scrumiere incorporate in cosurile de gunoi).si sa nu ne imbatam.Legea era simpla:arunci chistocul pe strada,iei amenda!Te imbeti ca porcul,cu toata familia erai deportat in Siberia.Concluzia:Nu am vazut rusi(pe vremea aceea morti de beti pe strada sau cazuti in canale)Cum era la noi!!!??Si eu am fost „indoctrinat „de bunici ,ca rusii erau barbari in al 2-lea razboi mondial,dar am realizat ca ei aveau cativa ani de „bun simt”fata de noi romanii.

      • Am uitat sa urmaresc. … ASTA zic, intr-adevar, (dar pe romaneste). Zic chiar ca toate (sufletele) sunt „stihii”. Acuma, cat e in stare sa inteleaga realistul practic din asta, e alta istorie.

        • Sa nu uit: Articolul, d-le Virgil Iordache, rupe un pic cu tonul intelectual, un pic strident (va cer iertare, e chestie de gust) – obisnuit al domniei-voastre. Felicitari deci.

  3. Stimate domnule Iordache
    Cred că se face o imensă confuzie între magnifica cultură rusă și ruși în general și sistemul sovietic – rigid, inuman și falimentar economic.
    Fără a discuta despre ortodoxism – ca filozofie religioasă eu sunt panteist – vă rog să mă credeți că puteți vizita, staționa și profesa în Rusia cu satisfacții reale. Au rămas, într-adevăr, și personaje și cicatrici din URSS. La noi credeți că au dispărut?

    • Mulțumesc pentru comentariu. N-aș intra în discutarea relației dintre cultura produsă de acest popor și ce se întâmplă acolo și s-a întâmplat, m-ar depăși. Am împărtășit doar câte ceva din experiența personală fără pretenția că reflectă adevărul, ci poate doar percepția multora dintre cei pe care evenimentele din 89 ne-au prins suficient de tineri ca să ne mai putem schimba.

      Am fost motivat în scrierea acestui text de teama că vom avea un nou război rece, dar m-am mai relaxat azi ascultându-l pe dl McCain cu interviul de pe Channel4:

      http://www.channel4.com/news/john-mccain-russia-united-states-ukraine-crimea-video

      Se pare că pentru Moldova e o mare șansă, integrarea în NATO a sa și a Georgiei va fi accelerată ca răspuns la ce se întâmplă în Crimeea.

      Nici la noi n-au dispărut cicatricile, și totuși criticii politicienilor la putere parcă se pot exprima ceva mai liber :) Există și aici intimidări, dar sunt mai cu perdea, se bazează pe slăbiciunile celor care au gura mare. Ce-i drept pe vremea lui Năstase te mai și sinucideau, dar țara nu a evoluat în direcția asta, iar cel care gira astfel de practici e la pușcărie, chiar dacă pentru alte fapte. Din punct de vedere politic și civic climatul în România nu suferă nici un fel de comparație, așa cred.

      gânduri bune,

  4. „Mi-ar plăcea să nu îmi fie frică să merg la Moscova la Teatrul Balșoi ca să văd o montare a operei Boris Godunov. Mi-ar plăcea să pot merge în siguranță singur în pelerinaj la mănăstirea unde s-a filmat filmul Ostrov, la nenumărate alte locuri sfinte din această țară. ”

    Cine/ce va impiedica acum?

    • Am sentimentul că nu aș fi în siguranță. Poate pentru mine aș risca, dar cu fiul meu n-aș merge. Aștept să se mai schimbe ceva în bine.

      Am fost în 2007 câteva zile la Beijing la o conferință și am simțit o atmosferă sufocantă, m-am simțit ușurat când am trecut de grăniceri la aeroport.

      • Ma credeti daca va spun ca eu ma simt la fel (de nesigur, de apasat in tara, de bucuros si usurat la plecare) cand vin in Romania?

      • eh, claustrofobie… e ok si la Beijing si la Moscova… si la Hanoi, Luang Prabang si chiar la Havana, nu va ia nimeni pielea. Bani sa fie, doar, de calatorie… viza la rusi si la chinezi se ia usor. sincer, chiar nu inteleg retinerea.

  5. Nu am putut înțelege niciodată de ce un popor care a făcut atât de mult bine omenirii prin artiștii săi a făcut atât de mult rău prin politicienii săi.

    Ați citit Grey Eminence: A Study in Religion and Politics cartea lui Aldous Huxley? Dacă nu, v-o recomand călduros. E despre François Leclerc du Tremblay, sfetnicul lui Richelieu. Huxley are o dilemă analoagă : cum poate cineva, un om religios ce întreține epistolare superbe stilistic pe teme mistice cu marile mînăstiri ale momentului, cum poate, deci, un domn cu indeniabile virtuți duhovnicești și lirice să gîndească și să profeseze, în treburile Cetății, strategii și acțiunii dintre cele mai odioase și mai cinice (comploturi, răpiri, asasinate etc.)? Cum poate fi locuit cineva de două duhuri paralele?

    Ei bine, dacă indivizii pot funcționa bicefal, plănuind mari turpitudini dimineața și făcînd predici exaltante și misive consolatoare la amurg, închipuiți-vă resursele de contradicție lăuntrică ale unui popor. (Nu mai pomenesc că du Tremblay era franțuz, în timp ce dvs. aveți mirări legate de sufletul slav…)

    • Am s-o citesc, mulțumesc. Epistemic am unele îndoieli, totuși, că mi-ar rezolva problema, pentru că ar lămuri-o la nivelul proceselor caracteristice unei persoane, ori am impresia că în cazul Rusiei este o heterogenitate intrapopulațională, cu unii de un fel, și alții de alt fel. Avem nevoie de o explicație psiho-socială. În termeni statistici am avea o situație de curbă bimodală (asta e doar o ipoteză) care indică de obicei populații statistice diferite, dar în acest caz mai degrabă ar fi o legătură organică între cele două categorii. Sigur, am putea postula existența unor variabile ascunse prezente la toți care ar explica cele două moduri distincte de manifestare, așa cum s-a încercat în mod eșuat în fizica cuantică, Nu știu, speculez, glumesc …

      • Pai v-au ramas „resturi” de prin vremea scolii, in care ni se baga in cap educatie comunista :D
        Artistii NU sunt „poporul”, exact dimpotriva!! Artistii sunt niste suftele care nu se regasesc in „popor” si care isi exprima aceasta stare… cu cat mai mare „ruptura” si cu cat mai mare talentul, cu atat mai mare si opera…

        Asa ca nu e nici o contradictie intre furtunile pe mare ale lui Aivazovsky sau concertele lui Rahmaninov si „raul facut de rusi prin politicieni” (ba chiar si direct, vezi la noi faza cu „davai ceas” samd… >:)

        • Nu cred ca asta e explicatia, artistul dvs e un tip superior in arta, in literatura etc. Viata, pana si ptr el, e altceva, nu se lasa modelata cu una cu doua. Istoria artei, a literaturii etc e plina de catastrofe in viata privata. In orice caz, ruptura pe care o invocati se manifesta plenar doar in literatura, in rest artistul dvs ar putea fi luat de absolut oricine n-a uitat niste lucruri simple si clare despre viata. Asta una. Cealalta e ca arta si viata traita catastrofal in privat prea s-au intalnit si in arta, si in viata. Unii dintre ei au speculat asta si au devenit celebri, Strindberg de ex. Si oricum, nu asta e probl dlui Iordache, daca are vreuna aici
          Toate cele bune
          :)

      • Dacă mi-ați povesti despre Siberia, Lermontov sau Plisetskaia la o bere în termenii ăștia aș comanda și o sticlă de vodkă, pentru a nu-mi mai păsa dacă speculați sau glumiți…

        • Frumos. N-aș fi capabil să susțin o discuție interesantă despre literatura rusă, sunt mai degrabă un teoretician, știu ceva știință și nițică filosofie, iar cultura mea generală e departe de cea a unui intelectual de elită. Dar v-aș asculta cu plăcere și aproba în tot ce spuneți în jurul sticlei de vorbă :)

      • Vous exagèrez, je n’ai rien d’extraordinaire… Mai trec și eu, cuminte, prin cîte o broșură, mai dau nițeluș histrionism din casă… ;-)

  6. 1.Cred ca Rusiei, I-ar conveni sa devina o mare democratie, ,,un stat care nu impune respect prin forta, ci prin propria performanta economica si culturala”.Din pacate, aceasta sansa i-a lipsit in intreaga sa istorie, nereusind sa construiasca proiecte in acest sens, iar nimeni nu i le-a oferit.Ceeace n-a putut oferi economic, a facut-o cultural – energia imensa a acestui popor, neputindu-se,, transforma” in masini si industrie – s-a condensat in muzica si literatura inegalabile.
    In lipsa fortei economice, tarile mari se bazeaza si mindresc cu forta militara si proiecte de expansiune, cu marimea si vechimea, ca mod de compensare (colateral interesului populatiei), a incapacitatii publice de buna constructie economica.
    Rusia de azi, slab dezvoltata industrial si agricol, totusi ,,bogata” ca urmare a exploatarii gazelor si petrolului – in lipsa unei industrii prelucratoare avansate (de tip occidental) care sa asigure populatiei un confort economic asemanator Vestului – ofera doar un minim nivel de trai, ,,uns pe painea de toate secolele”, a grandorii si maretiei Rusiei.
    Aceasta este dovada cea mai concludenta – daca mai era nevoie, ca tarile foste comuniste, nu pot iesi din ,,postcomunism”, in lipsa unui decolaj economic si industrial puternic – pentru realizarea caruia lipsesc insa, orice proiecte pro-active. Nici acolo, nici aiurea, intelighentia nationala ori mondiala, n-a realizat o stiinta a ,,dezvoltarii economice accelerate, industriale”, ca baza teoretica pentru constructia unui proiect national de dezvoltare economica accelerata, de ajungere din urma a tarilor puternic industrializate.Cine crede ca Rusia ori Putin ar avea o alta alternativa, traieste cu mintea in iluziile stiintei economice si politice! Aducerea Rusiei in Europa, nu poate avea loc in lipsa unui proiect European de colaborare economica si financiara, care sa scoata din stagnarea postcomunista, intreg sistemul sau, blocat de mecanismele pe care le perpetueaza ori le produce inapoierea economica.
    2.Spre deosebire de Rusia, in Romania acest proiect exista, dar el este ,,neinteresant” atit pentru clasa politica si guvernanti, cit si pentru elita noastra intelectuala.
    Cu o economie doborita de clasa politica si criza, fara resurse naturale care sa poata asigura minimul de trai, Romania saraca si fara un minim de ,,grandoare” nationala, este parasita tot mai mult, de cei capabili de a se realiza, intr-o ,,patrie reala”, a locurilor de munca.
    Asa cum spunea un mare sociolog roman, Romania a devenit ,,patrie de unica folosinta”, folosita pina la maturitate, dupa care oricare alta este mai materna, mai calda si mai primitoare economic si social…

    • Folositor comentariul, însă mă delimitez de final. România nu este o patrie de unică folosință.

      gânduri bune,

  7. Am savurat – de la primul la ultimul rand al articolului,cu Prokofiev in fond muzical (multumesc!) – declaratia de dragoste pe care o faceti culturii ruse….minunat!
    M-am simtit luata de mana si condusa intr-un univers paralel,unde oameni imateriali sunt, paradoxal,omniprezenti prin creatiile lor fabuloase,eterne,tangibile atat cu spiritul cat si cu sufletul,adica mai mult decat concrete,prezente!…Atmosfera toxica a epocii comuniste,fie ca ne aflam in Ro sau in Rusia,este in plan secundar si doar timp de o clipa,amintita in treacat (probabil dintr-un exces de corectitudine in respectarea unei cronologii istorice..?),ea nu are nicio influenta nefasta,este incapabila sa altereze forta creativa a pasiunii si a dragostei pentru frumos,pace si divin…
    Apreciez acest mod de abordare umanist,axat pe ceea ce este pozitiv,frumos sau admirabil,pentru ca negativul si ororile sa fie si mai vizibile,si mai insuportabile,sa se auto-denunte,practic!…Cred ca generalizarea unei astfel de viziuni a conflictelor moderne ar putea modera veleitati de tip think-tank si poate ca ar produce si mai putine daune colaterale…!?
    Va multumesc pentru calatorie!
    Cat despre teama,sau reticenta,pe care spuneti ca le resimtiti la ideea unor peripluri initiatice rusesti,imi permit sa va incurajez sa renuntati la ele si sa riscati aventura…satisfactia va va fi incomparabila…

  8. Ce legatura au duioasele amintiri din copilarie cu ce se intimpla acum in Ucraina si in general cu Rusia?
    Un articol pe filonul „si nazistii ascultau Bach”?

    Da, sigur Natasha Rostova si mesteceni rotindu-se ad-nauseam, inclusiv pro-rusismele Aznavouriene mi-au incintat si mie copilaria bucuresteana.

    Pe de alta parte o intrebare de gen radio Erevan nu-mi da pace – de ce nu s-a pus macar problema unui proces gen Nurenberg pentru ex-lagarul comunist? Poate aflam si noi cum si-a fracturat coloana vertebrala secolul douazeci si, daca nu cumva tot asa o sa sfirseasca si al douazeci si unulea.

    • Vă mulțumesc pentru întrebare. Să zicem că duioasele amintiri din copilărie au rolul să poată fi inclusă în mijlocul lor următoarea frază din text care pentru unii ar putea fi pentru unii cheia articolului pentru interpretare politică:

      „Să vizitez fără teamă Siberia, pădurile unde au fost lagărele cu deportați basarabeni, așa cum pot să văd în Germania lagărul Buchenwald după ce trec prin Weimer-ul lui Goethe”.

      Dacă dezvoltam articolul în jurul acestei idei cu referire la cărți cum este „Să nu ne răzbunați” (nu-mi cereți detalii că nu pot fi date, o găsiți pe net), și altele pline de mărturii ar fi ieșit ceva nu doar nepublicabil pe o astfel de platformă, dar care nici nu era în spiritul a ceea ce gândesc eu, și, mai ales, nu era în spiritul celor care au fost uciși sau chinuiți și au cerut cu toate acestea să nu fie răzbunați.

      Așa mi-am imaginat eu că pot să scriu ceva despre ruși care să nu sune a revanșă, a răzbunare.

      gânduri bune,

      • A cere dreptate nu inseamna a fi revansard. Cred ca ar fi si in beneficiul rusillor si al romanilor.
        O discutie despre literatura rusa – oricind cu placere.

        Andra

    • Draga Andra,

      Prea le amestecati…Din preaplinul inimii, ca altfel, cum?!
      Pai ce legatura are ce zice autorul despre marea cultura rusa cu comunismul inca nejudecat oficial pe plan mondial?! Si daca ar da D-zeu si am apuca si un Nurenberg pt comunism, ar decadea din drepturi Dostoievski, de ex?! Pt ca s-a nascut unde s-a nascut numitul comunism?!

      Nu prea va inteleg…Si nici mirarea cu problema actuala din Ucraina si „Rusia in general”…Glumiti?! Ne testati?!

      Sa aveti o sprimavarare blanda!

  9. Mi- am pus aceeasi intrebare de multe ori ( cum de au putut sa produca mari oameni de cultura si sa ramana totusi un popor brutal si uneori salbatic) pt ca am calatorit f mult in zona tarilor ex sovietice si in rusia bineinteles.
    Explicatia cred ca vine din istorie….pt ca rusia s-a trecut direct din evul mediu in comunism, exceptie facand elitele care cel putin in rusia tarista aveau acces la occident

    PS: daca se gandeste cineva ca poate vizita locurile enumerate de autor la fel cum ar face acelasi lucru intr-o tara occidentala…nu stie despre ce vorbeste

  10. Dacă tot ați amintit de muzică, vă propun să ascultați Vaya con Dios, Farewell Song. Sau să citiți versurile. Sau să le citească cetățeni interesați în fața unei ambasade interesate, desigur după accepturile de copyright.

  11. ceaikovski in 1930:

    un sat din basarabia, un sat de bulgari, oameni muncitori si avuti, semi-analfabeti, cu sute de oi si zeci de vite, pamant cat incape.

    tolstoi in 1940, toamna:

    sovieticii au deportat jumatate de sat. bunica mea isi aminteste trenurile din care ieseau maini ce cerseau mancare, apa, orice.

    musorgski, vara tarzie a lui 1944:

    bulgarii din sat fug pe unde vad cu ochii. trec dunarea pe la rieni. cei de au ramas au avut parte de un sejur in siberia. memoria familiei retine povestea unor veri carora le-a murit sugarul pe trenul spre siberia. bebelusul mort a fost aruncat pe geam. dupa 10 ani, se intoarce doar el.

    dostoievski, iarna lui 1945-1975:

    bulgarii s-au stabilit in baragan. bunicul e batut cu regularitate de securisti. bulgarii abia invata romana. stra-bunicul e luat din romania de catre sovietici si viziteaza, timp de 9 ani, siberia. in 1968 se intoarce acasa. fratele lui a fugit in lume pentru a scapa. se va intoarce la familie prin anii ’70.

    prokofiev, anii 2000:

    stra-bunicul a murit in 1987. bunicul sufera de dementa senila, isi aminteste doar de basarabia, nu tine minte sa fi avut nepoti, iar pe copii i-a uitat.

    cehov, primavara 2014:

    apare articolul „despre rusia, cu sinceritate”. dostoievski si restul culturii ruse exista doar pentru a contrabalansa politicile genocidale ale rusiei. crimele statului rus se injumatatesc pentru ca sunt comise de catre ortodocsi. sufletul slav voteaza in draci putin, si occidentul trebuie sa fie intelegator, pentru a nu deranja sensibilitatile marelui suflet.

    ws

    • Constat ca este o campanie acerba a postacilor pe internet de incitare la agresivitate impotriva Rusiei, fi stimuland ura asupra ei, fie stimuland mandria (cine are c… mai mari, ca Obama si romanii n-au, etc), asta paralel cu agresiunea efectiva asupra Ucrainei. Eu interpretez asta in doua feluri:

      – fie este o miscare care vrea sa induca in opinia publica faptul ca ar trebui sa se raspunda agresiv Rusiei, adica exact ce vrea Putin ca sa poata sa faca ce vrea in Ucraina.

      – fie vreun partid naiv din Romania isi imagineaza ca in acest fel ar putea sa asocieze PSD cu ceva malefic in mintea electoratului si ca asta ar duce la scaderea sanselor sale electorale.

      După părerea mea demonizarea Rusiei nu va ajuta cu nimic la rezolvarea conflictului. Poziția politică în care mă regăsesc este cea a d-nei Ashton exprimată aici:

      http://www.revista22.ro/stabilitatea-537i-prosperitatea-n-europa-de-ce-rusia-537i-ue-trebuie-sa-lucreze-n-parteneriat-38458.html

      Occidentul nu trebuie să echivaleze Rusia cu regimul lui Putin și trebuie să aibă mereu o mână întinsă către poporul rus și valorile sale.

      By the way, ca să mă edific de la sursă am început să citesc cu google translator un site de știri ucrainian, îl recomand:

      http://news.liga.net/

      Astfel am afla că Canada și rechemat ambasadorul din Rusia pentru consultări și nu va participa la G8 Soci, ceea ce din presa Ro n-am aflat.

      Pentru a cunoaște perspectiva Rusiei e bună http://english.pravda.ru/ din care se poate afla că miliardarii ruși sunt invitați să investească miliarde în Crimeea.

      Pentru chestiuni legate de atitudinea bisericii ortodoxă rusă recomand site-ul independent moldovenesc http://barikada.md/ din care aflăm de ex. că Patriarhul Alexei a binecuvântat intervenția rusească. Sau aflăm că Transnistrenii se plângeau pe 23 că ucrainienii au stopat mărfurile din portul Odessa către Transnistria, știri inexistente în Ro.

      În concluzie, mi se pare evident că pe teritoriul Ro se duce un mic război mediatic bazat pe ignoranța cititorilor români și dependența lor exclusiv de media românească, astfel încât fie să inducă o atitudine ostilă Rusiei favorabilă escaladării conflictului, fie să inducă o teamă exagerată care apoi să fie instrumentalizată politic împotriva USD (eu cred că USD se va prăbuși în sondaje din considerente obiective, nu arătând pisica războiului declanșatp de cei pe care ei îi preferă ca parteneri externi).

      Dar mulțumită băieților de la google ne descurcăm. Să le dea Dumnezeu sănătate !

      cu bine,

      • Articolul dvs e o excelenta confesiune, eventual o invitatie la discernamant fata de un popor caruia ii datoram altminteri enorm (cultural), in cheie personala. L-am citit cu o veritabila placere. A-l citi acum in logica intoxicarilor pro-americane/anti-rusesti de la noi, mi se pare ca ii exagereaza latura analitica si o minizeaza pe cea personala. Si ar fi pacat.
        V-ati cam lasat furat de comentarii si precipitarile de dincolo de Nistru.
        Toate cele bune
        :)

        • Multumesc foarte mult pentru comentariu !

          Asa este cum spuneti. Articolul ramane asa cum este. M-a sunat și mama emoțioantă după ce a apărut, aducându-și aminte cum ne trăiam viața pe vremea aceea :)

          Legat de comentariile politice am sentimentul că daca nu imi spun un punct de vedere si cu privire la asta mi-l vor spune alții. Scripta manent, cum se spune.

          N-aș vrea să las impresia că sunt o persoană cu capul în nori, sau că atunci când țara arde unii se piaptănă. Vrea să apară clar că preocupările spirituale și artistice sunt perfect compatibile cu luciditatea civică și politică. De fapt cred că în asta constă forța adevărată a celor ca dvs și ca mai toți de pe această plaftormă, încercarea de a trăi complet, ca ființe umane depline.

          gânduri bune,

      • scuze pentru raspunsul intarziat, si multumiri pentru apelativul „postac”. trebuie sa recunosc ca nu am mai fost numit „postac” pana acum, dar e un inceput pentru toate.

        – madame ashton exprima impotenta politica a uniunii din europa. nu vrei sa faci nimic, dar spui ce ai vrea sa se intample pentru ca totul sa fie perfect. e reteta perfecta pentru dezastru. mesajul ei (din februarie) e oricum depasit.

        – aducerea in discutie a culturii ruse e jalnica. nu are de a face putin cu dostoievski. e aberant sa apelezi la „marea cultura rusa” atunci cand un teritoriu strain e ocupat de federatia rusa. deci, pentru ca textul dvs sa poata fi luat in serios, trebuie ca toate referintele la „cultura” sa dispara.

        – rusia ocupa crimeea, no doubt abut it, deja a facut-o. mai devreme sau mai tarziu o sa urmeze moldova. ce o sa facem atunci? ne vom dori ca rusii sa fie prosperi impreuna cu europa? vom face apel la cultura rusa si ne vom intreba cum de o asa mare cultura e motorul din spatele agresiunii?

        – usl sau usd sunt irelevante in discutie. mentionarea lor descalifica articolul dvs inca o data.

        – „fie este o miscare care vrea sa induca in opinia publica faptul ca ar trebui sa se raspunda agresiv Rusiei, adica exact ce vrea Putin ca sa poata sa faca ce vrea in Ucraina.”

        o alta aiureala. eu nu fac parte din nicio miscare. si putin deja face ce vrea in ucraina.

        multumesc pt raspuns.

        ws

  12. nu e faulkner vs dostoyevsky
    e obama vs putin (asa se vintura in mass media)
    cei mai puternici oameni de pe fata pamintului (cel putin pina apare pe scena si cea mai puternica femeie de pe planeta). cu cine pariati ? informatie ajutatoare (de la tv) : unul a practicat basketball ul (amator) iar celalalt judo ul (cu centuri negre se pare).
    ohhhh tyson vs Klitschko ar fi fost mai palpitant

      • ipocrizie politica si nu doar
        epocile se schimba, naravurile ba
        ne trec fiorii la gindul cum ar reactiona alesii neamului intr o situatie de criza (un parlament de cotcari – ce legi sa dezbata ? ce decizii sa ia ?) la urma urmei avind legitimitatea majoritatii
        89/90, yugoslavia, ucraina recent etc (cine stie cind si unde se va inchide lista) au murit oameni

  13. Stimate,
    d-le Iordache,
    1.Intradevar, pentru politici si profitori, Romania este ,,patrie de vesnica folosinta”!
    2.In ce priveste Rusia, odata ce peninsula i-a apartinut, este in logica politica sa nu scape aceasta ocazie unica de a o ,,recupera”.Asa ca fara a o demoniza sau a o prezenta in lumina pozitiva, ea isi va duce interesele si ,,drepturile” istorice pina la capat – indiferent de interventii si reactii politice, de consecinte economice ori sociale.Despre interventii miltare straine, nici nu poate fi vorba.Asa ca, ,,zarul a fost aruncat” si nu mai poate fi ,,scos” din pumnul rusesc care il tine strins.Pentru Putin, victoria in aceasta confruntare, este unica modalitate de a asi pastra imaginea de conducator ferm si capabil, iar astfel poate si scanul. Daca ceva poate totusi schimba acest lucru (asa cum am mai afrmat pe acest portal), este numai Ucraina si un potential razboi de gherila, dus pe toate fronturile, de ,,neprietenii” Rusiei, in viitorii 5-10 de ani…

    • Mulțumesc pentru comentariu. Da, pentru profitori așa este, dar aș evita să spun că este așa în genere. Pentru dvs, pentru mine, nu este așa cu siguranță. La punctul 2 n-am nici o îndoială că Putin nu va rata ocazia. Îmi imaginez ca dacă prin absurd ar declara internațional că își cere scuze pentru situație și își retrage trupele în două ore ar avea un accident mortal sau ar fi internat la nebuni și înlocuit cu alt președinte.

      Mi se pare că avem de a face cu un război subteran între americani / britanici (poate și cu ceva ajutor de la Israel, conexat cu problema Siriei și a Iranului) și ruși pe care Putin l-a pierdut în Ucraina o dată cu plecarea lui Ianukovici și pe care acum l-a adus la suprafață într-in mod poate neașteptat pentru occidentali, dar care arată că efectiv nu avea altă soluție. Nu cred că îi place să fie exclus din G8, dar sunt sigur că și-o va asuma.

      Sper să reușim să profităm de această criză internațională și să punem capac trupei corupte din România care spera să câștige ceva din colaborarea cu rușii și chinezii. Este o ocazia pentru ca un guvern pro-reformă să ajungă în România și să ducă până la capăt treaba începută.

      cu bine,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro