duminică, octombrie 25, 2020

Despre scrisoarea d-nei Ecaterina Andronescu

Multe site-uri de știri au găsit titluri senzaționaliste pentru știrea referitoare la scrisoarea deschisă adresată marți de d-na Ecaterina Andronescu, vechi membru PSD și fost ministru al Educației în mai multe guverne, colegilor de partid ai domniei-sale.
Cam tot la fel cum o făcuseră vinerea trecută, atunci când au încercat să atragă atenția asupra interviului acordat de aceeași doamnă redacției în limba română a postului Radio France Internationale, respectiv redactorului acestuia, Valentin Chisoceanu.
Cum Valentin Chisoceanu a avut amabilitatea de a posta pe rețelele sociale interviul în chestiune, el însuși comentând ironic distorsiunile la care acesta a fost supus de presa de proastă calitate care, aflată într-o căutare disperată de rating face din țânțar armăsar, am avut ocazia să constat cu ochii și cu urechile proprii cât de benigne și de prudente erau afirmațiile făcute în cursul dimineții de vineri, așadar înaintea inimaginabilelor violențe comise de Jandarmerie asupra manifestanților, de doamna Ecaterina Andronescu. Care se mulțumea să constate că în orice țară democratică oamenii au dreptul să protesteze și că cei aflați la ora aceasta în fruntea bucatelor pesediste s-ar cuveni să analizeze cu atenție motivele de insatisfacție ale populației.
Tonul scrisorii de marți s-a înăsprit sensibil, doamna Andronescu cere în cuprinsul acesteia atât demisia președintelui partidului, dl. Liviu Dragnea, cât și a guvernului condus de d-na Viorica Dăncilă. Atrage atenția colegilor de partid ai domniei-sale că, dacă aceste măsuri nu vor fi luate, PSD riscă nu doar să piardă guvernare, ci și să piardă definitiv sprijinul electoratului. Cu toate acestea, d-na Andronescu nu dinamitează nici pe departe PSD-ul, nu provoacă revoluții, așa cum îngroșat pretindeau unele dintre titlurile de presă. În contrast cu care, reacțiile înregistrate până la ora scrierii acestui editorial, sunt aproape insignifiante. D-na Ecaterina Andronescu nu dă nici pe departe curs în zicerile sale îndemnurilor președintelui Klaus Iohannis.
Mediul on line, rețelele sociale au primit fie rezervat, fie ironic, fie critic de-a dreptul ieșirea publică a d-nei Ecaterina Andronescu. Căreia i s-au reamintit ceea ce aș numi eufemistic ”greșelile” comise în cursul anilor în care a condus destinele învățământului românesc.
Nu e vorba numai despre erorile de strategie, ci și de faptul că d-na Ecaterina Andronescu a cauționat crearea unor organisme pretins academice care nu aveau, în fapt, nimic în comun cu academismul. E vorba despre acea așa-zisă Academie a Oamenilor de Știință care asigură mai degrabă sinecuri decât recunoaștere academică reală. Ce valoare academică au, de pildă, scrierile lingăului comunist Ion Cristoiu care se află și el pe statul de plată al respectivei făcături pseudo-științifice? Tot d-na Ecaterina Andronescu a dat ok-ul în vederea înființării unor școli doctorale care au dus în derizoriu titlul de doctor în științe. Așa stau lucrurile cu Academia de Poliție ori cu Academia Națională de Informații. Aceeași doamnă a redus din interese evident politice atribuțiile CNATDCU și s-a dat de ceasul morții ca să spele plagiatul d-lui Victor Viorel Ponta.
Ciudat și nu prea a reacționat și PSD-ul. Nu au ieșit “la înaintare”, cum se zice, vârfurile partidului. I-am auzit doar pe tot mai insuportabilul domn Codrin Ștefănescu, pe agramatul și plagiatorul dovedit Liviu Marian Pop, care s-a făcut încă o dată de râsul lumii numind-o pe doamna Ecaterina Andronescu “sorosistă”, pe Dumitru Buzatu căruia se pare că i-a mai scăzut alcoolemia așa că a dat buzna să se manifeste în spațiul public, și pe un anume domn Căprar de la Arad care a invocat mandatele de ministru cu care partidul a recompensat-o pe cea care astăzi își îngăduie să îi aducă critici. Pare-se că în PSD s-a dat ordin ca d-na Ecaterina Andronescu să nu fie băgată în seamă. PSD este, așadar, infailibil, precum PCR-ul de odinioară nu greșește niciodată, dl. Dragnea, la fel ca în urmă cu decenii în urmă I. V. Stalin, are întotdeauna dreptate.
Nu știu dacă doamna Ecaterina Andronescu are în spate, așa cum se spune, susținători. Îmi este complet necunoscut faptul dacă d-na Andronescu a fost învestită cu misiunea de a marca începutul unei schimbări în PSD. Habar nu am nici dacă scrisoarea d-nei Andronescu dă, în fapt, expresie numai nemulțumirilor proprii. Mai mult decât justificate, având în vedere descalificantul tratament la care a fost supusă din ordinul lui Liviu Dragnea numai fiindcă face parte din rândul oamenilor cu carte care nu mai au loc defel în conducerea actuală a PSD.
Conducerea PSD se află astăzi exact în situația în care s-a aflat în decembrie 1989 CePeEX-ul al C.C. al PCR. Dorește oare să împărtășească soarta acestuia numai din încăpățânarea de a-l salva de închisoare pe Liviu Dragnea?
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Foarte frumoasa intrebarea finala. Pentru cei mai tineri, toti membrii Comitetului Politic Executiv, care l-au sustinut pe Ceausescu in decizia de reprimare a manifestantilor de la Timisoara, au fost condamnati si au intrat in inchisoare. Ca unii au stat acolo doar un an sau doi, este alta chestiune. Important este insa ca au mers la Beciul Domnesc.
    Aviz fruntasilor PSD.

  2. Pai daca scrisoarea nu era pe persoana privata n-ar fi aparut si alte nume in josul scrisorii? In orice caz, lucrul acesta are foarte putina importanta. Asa cum putina importanta are ce spune Ponta de exemplu. PSD-ul este pe faras oricum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Alegeri cu cannabis în Ucraina, vecinul nostru cel mai important (după Moldova, Marea Neagră etc)

Duminică sunt alegeri locale în Ucraina, probabil cele mai importante în regiune pentru noi românii (evident în afară de cele prezidenţiale din...

Cazul Baranga și cheia stării societății românești

”Cazul Baranga”, petrecut de curând evidenţiază încă o dată un fenomen care se petrece în România și dă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.