Comunismul creează dependenţă, asemenea fumatului, jocurilor pe calculator, drogurilor. Nu este suficientă despărţirea instituţională de acest sistem politic pentru a scăpa de comunism. Cei dependenţi îl vor practica în privat. Există o mentalitate comunistă dominantă numeric în societatea românească care nu vă dispărea câtă vreme nu se tratează dependenţa de comunism. O condiţie pentru tratament este recunoaşterea simptomelor. În acest text caracterizez pe scurt simptomele la mase, la elite şi schiţez o posibilă terapie.
Simptomul mentalităţii comuniste la mase
Simptomul mentalităţii comuniste la mase este dorinţa de a te supune dorind puterea. Comunismul e o manifestare monstruoasă a egoismului si individualismului omenesc, aproprierea aproapelui pentru a te sluji, deposedarea lui de el însuși ca să îți fie slugă ție. Renunțarea la sine, la plăceri si dedicarea aproapelui si lui Dumnezeu sunt idealuri morale in creștinism. În comunism dumnezeu sunt ţoapa şi mitocanul, prostul, incapabilul, adeptul răului, şmecherul viclean, iar renunțarea e doar pentru mase, toate masele însă vizând să ajungă stăpânde sclavi. Azi masele rămase cu mentalitate comunistă nu mai au stăpân, dar vor aceleaşi lucruri. Caută om căruia să i se vândă. Pe cine găsesc ele ?
Simptomul mentalităţii comuniste la elite
Găsesc elite cu mentalităţi comuniste. Simptomul mentalităţii comuniste la elite este incapacitatea de a servi în mod sincer cetăţenii din cinism. Elitele cu mentalitate comunistă dispreţuiesc oamenii. Nu îşi asumă o morală personală care să le constrângă faptele şi interpretarea asupra a ce fac oamenii.
Nu există o diferenţă principială între elitele cunoaşterii şi elitele politice în chestiunea mentalităţii comuniste. Diferenţa este doar de scară a impactului social. Am să spun câteva lucruri mai întâi despre elitele cunoaşterii în filosofie şi ştinţă.
În filosofie mentalitatea comunistă are ca simptom practicarea ei exclusiv instrumentală. Nimeni nu credea în materialismul-dialecti, dar îl folosea pentru bunăstare materială, status, putere. Practicarea filosofiei fără a avea un ideal în viață este asemenea unui balet într-un staul abandonat. Pe de altă parte, filosofia nu ne ajută la nimic în construcția unei case adecvate pentru acest spectacol. E nevoie de proiect, resurse si efort de un alt fel. Nimeni nu are obligația să le mobilizeze pentru filosof.
În cazul stiintelor nu mai observăm această inadecvare, ne-am obisnuit să credem că ne putem înălța prin simpla deţinere a cunoaşterii ştiinţifice. Pasul următor a fost să adecvam spectacolul la stabilimentul existențial in care ne aflăm personal, anomic, imoral, si să dăm numele de ştiinţă îngrijirii animalelor. Cei care suntem profesori şi studenţi practicăm dezinvolt trişarea, lipsa de respect față de merit, contraselecţia.
Există ceva nedrept in analogia de mai sus: a creşte animal este ceva cu totul onorabil.
La elitele politice simptomul este instrumentalizarea cinică a oricăror instituţii create pentru a face bine. O program UNESCO va fi folosit doar pentru afacerile personale. O Constituţie va interesa doar ca să faci bani şi să îi supui pe alţii. Un Parlament va fi exclusiv un mijloc pentru a-ţi umfla conturile şi salva pielea după infracţiuni. Elitele cu mentalitate comunistă cred cu tărie că au dreptul să domine pe ceilalţi deoarece au o chemare specială pentru asta, iar ceilalţi sunt incapabili să se conducă singuri. Oamenii sunt nişte vite pentru ei, iar ei sunt păstorii.
Terapie
Orice dependenţă are drept cauze psihologice stima scăzută de sine şi neputinţa de a suporta realitatea percepută ca neplăcută dureroasă. Fiecare dintre cei cu mentalitate comunistă are o suferinţă ascunsă nerezolvată, o umilinţă, un complex, o lipsă de dragoste, o abandonare. Livrarea către sclavie şi cinism se face în împrejurări când peste stima de sine scăzută apare o criză existenţială. Criza este bandajată cu asumarea unui ideal care oferă plăcerea de a crede că poţi salva umanitatea fără a te salva pe tine. Omul cu mentalitate comunistă se minte pe sine şi are ca obiectiv distrugerea celor care nu sunt ca el. Proiectează asupra lor tot ce îl caracterizează personal: egoismul, individualismul, cinismul.
Terapia profundă ţine de creşterea stimei de sine prin acţiuni folositoare în mod real lui şi celorlalţi oameni. Iniţierea acestui proces nu poate avea loc fără recunoaşterea stării de fapt în care se află. Pentru aceasta are nevoie de o oglindă care să îi fie pusă în faţă.
Încheiere
Trăim printre victime dependente de experimentul politic la care a fost supusă România. Trăim printre oameni bolnavi de lepră care nu se izolează, ci vor să atingă pe toţi ca să fie toţi asemenea lor.
În această situaţie morală tot ce se poate face este spunerea adevărului şi ajutarea celor bolnavi.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Spunerea adevarului? In Romania si in lumea politically correctness-ului ? Haida-de…. nu faci decit sa te alegi cu procese, cu amenzi de la cncd, cu suspendari, cu injuraturi, excluderi si banari pe site-uri. Da, se practica banarea fara sa folosesti cuvinte jignitoare, ci doar pentru ca spui adevarul. Iar ca politician, daca spui adevarul, nu te mai alege nici dra..ul, scuze. Maselor nu le place adevarul….deoarece nu vor sa se vada in oglinda….deoarece sint cum sint, asa cum ati spus, bolnavi de lepra. Iar mass-media? Incredibil, dar este singura categorie mai populista, mai ipocrita si mai demagogica decit politicienii. De ce? Pentru ca daca ar spune adevarul si ar face educatie meritocratica, si-ar pierde audienta. Asta in afara de obedienta fata de patron sau finantator. Primul pas spre vindecare ar fi atunci cind masele ar intelege ca nu sint cu absolut nimic mai breze decit politicienii. Dar asta nu se va intimpla niciodata. Si cind vor intelege ca limita libertatii fiecaruia este civilizatia si libertatea celorlalti. Si nici asta nu se va intimpla niciodata. Si ca nu toti trebuie sa fim egali decit in fata legii, pentru ca nu toti avem aceleasi studii, aceleasi abilitati, aceeasi putere de munca, acelasi talent, aceeasi loialitate, aceleasi valori, repere morale si aceeasi rezistenta. Egalitatea indiferent de merite inseamna doar triumful incompetentei si excluderea merituosilor. Acesta este stadiul acum. Daca adaugam alaturi crima si minciuna, rezulta comunismul. In sfirsit, suna bine ajutarea celor bolnavi, dar cum sa ajutam? Daca le dai peste, perpetuezi dependenta si inapoierea. Daca le dai undita, te-njura. psd-ul a ales pestele si iata ca e votat fara probleme de aproape 30 de ani. Concluzia? Nu o mai spun, pentru ca adevarul ar parea cinic.
La baza întregului peisaj românesc de azi se află sărăcia. Iar sărăcia este întreținută cu fiscalitate mare și cohorte nesfârșite de bugetari. Partea cea mai deprimantă este că mentalitatea întregii societăți este aceeași, indiferent de partidul cu care votează. Iar soluția s-ar putea să semene cu cea de la finalul Epocii de Aur: înlocuitorul lui Ceaușescu nu a fost un anti-comunist, ci un comunist reformator, ”cu față umană”
Dintr-o anumită perspectivă, situația ar putea fi chiar mai rea decât în anii ’80: Cine avea de gând să muncească serios (și să fie plătit pentru munca lui) a plecat din țară, iar cine s-a ”descurcat” cu o pilă sau o șpagă pentru o angajare la stat are tot interesul ca actuala stare de lucruri să continue. Și-atât timp cât diaspora continuă să trimită în țară mai mulți bani decât fondurile europene absorbite, sunt destul șanse ca lururile să mai meargă așa încă vreo 10 ani.
Multumesc pentru comentariu.
Gânduri bune,
Comunismul n-a disparut niciodata in realitate, ci s-a spart in mii de bucatele care au luat diferite forme, iar apoi dupa Razboiul Rece, s-au imprastiat in lume. Fie ca se numeste AfD, Frontul National, PSD, Dragnea, Tariceanu, Putin, nea Gheaorghe de la etajul doi, comunismul s-a reactivat sub o alta forma deoarece solul „cultivat” timp de 50 de ani a ramas in continuare „fertil”, iar „buruienile” au putut sa creasca din nou. Asadar, acest experiment politic si social odios a creat un fond mental total incompatibil cu lumea libera, statul de drept, libertatea adevarata, capacitatea de inovare, munca ce ofera rezultate concrete, nu doar productii la hectar fictive pe o hartie. Evident ca, dupa ’90 cand statele estice au inceput sa fie inglobate in tabara occidentala, s-a produs o reactie care probabil nu a fost anticipata, reactie care iata are ca rezultat reaparitia ideilor contrare liberalismului, statului de drept, libertatii de exprimare si gandire, intr-un cuvant reaparitia ideilor neocomuniste.
Vindecarea nu cred ca exista in acesta lume in care traim. Poate daca vmo coloniza o alta planeta, unde trebuie s-o luam de la capat si unde mentalitatea comunista nu va supravietui.
o sa dau un exemplu (din foarte multele anomalii care macina societatea romaneasca) cu accent pe cauza / efect / terapie. acumularea de titluri / diplome academice nemeritate si fara acoperire care inverseaza scara valorica (efect) isi ar originea in faptul ca selectia si remuneratia in institutiile cleptocratice si inepte ale statului se fac pe baza lor si nu a meritelor si competentelor reale (cauza). asadar, daca am reusit sa observam „efectele” si sa identificam „cauzele” , am putea gasi si „remediul” , nu i asa ? asa procedeaza un medic bun, cauta radacina raului, inainte ca pacientul sa fie ucis de efectele numeroase si incontrolabile ale cauzei
Domnu’, dumneavoastra vorbiti unei clase inconstiente. La propriu. Ei nu stiu ca sunt comunisti, daramite dependenti de asta!… Ceausestii se intrebau la Targoviste, de ce li se intampla asta.. Domni, doamne – ca Andronescu, de pilda – se intreaba ”ce’i rau in tot ceea ce fac…” Si tot asa.. Ori inconstienta crasa – inconstient de inconstienta – ori tradare la cel mai inalt nivel, cu buna-stiinta si sub masca prostei… Dar in acest caz, astia de acum ar fi trebuit sa le ia locul alora, la Targoviste!
Sa stiti ca lacomia omeneasca nu e un apanaj al gindirii comuniste. Noi, cei care am mai trecut si prin alte institutii decit cele romanesti, am descoperit ca de fapt oamenii la virf se aseamana foarte mult iar lacomia cuiva trecut prin institutii de invatamint occidentale nu e altfel decit cea a unuia crescut in comunism (ca sa nu vorbim de Romania in general adica post-89).
La fel si cu promovarea non-valorilor care sint gata la orice compromisuri pentru a accede in functii care le ofera un cistig superior. Da, in Romania e vorba de un procentaj mult mai mare de lacomi incompetenti insa uneori exista si in occident institutii intregi conduse de un management corupt pus doar pe capatuiala. Am cel putin doua exemple remarcabile in minte …
Dacă nu scriu ”editoriale” iată cam ce fac ”filosofii„ noștri.
”Unii resping rezultatul socotindu-l o păsărească pretenţioasă care se abţine să spună ceva în primul rând pentru că autorul nu are nimic de spus. Alţii sunt fermecaţi de el, cuprinşi de veneraţie în faţa vacuităţii sale maiestuoase şi convinşi că el conţine (sau măcar ascunde) misterul cuvântului scris. În chip destul de straniu, cititorii din această a doua categorie sunt adesea de acord cu cei din prima categorie că autorul se abţine să spună ceva şi că într-adevăr nu are nimic de spus. Dar ei văd în asta o mare realizare – o eliberare a limbajului din cătuşele unui înţeles dictat, arătând că înţelesul, în configurarea sa tradiţională, este imposibil într-un sens profund.”
Roger Scruton
Cu tot respectul datorat punctului de vedere al autorului, ma tem ca simptomele pe care d-sa le identifica in Romania si pe care le asociaza „mentalitatii comuniste” nu sunt decat varianta locala a unui fenomen global sau, cel putin, raspandit in tarile democratice, care nu au fost niciodata comuniste sau nu mai sunt de mult.
Lumea e debusolata, vrea solutii simple care sa rezolve totul de o data. Nu mai are incredere in elitele politice, economice ori stiintifice, iar elitele (cu mici exceptii) par preocupate exclusiv de propriile cariere, sau, mai rau, de imbogatire prin scamatorii financiare. Voteaza masiv politicieni care altadata ar fi fost marginali, sau sta acasa bosumflata si nu voteaza.
Ceva mai mult staif decat in Romania, ceva mai putin primitivism, dar cu aceleasi efecte generatoare de anxietate, de sentimentul ca ceva rau urmeaza sa se intample si nu peste mult timp.
Cel putin, asta percep din discutii cu localnicii in tara occidentala unde locuiesc, din schimburi cu prieteni instalati in alte tari, din presa, din „aerul timpului’…
„Terapia profundă ţine de creşterea stimei de sine prin acţiuni folositoare în mod real lui şi celorlalţi oameni. Iniţierea acestui proces nu poate avea loc fără recunoaşterea stării de fapt în care se află.” – Exact!
Un psihiatru francez, Boris Cyrulnik, a „inventat” terapia numita rezilienta, prin analogie (extinsa) cu fenomenul mecanic cu acelas nume, si care s-a adeverit extrem de eficienta in tratarea victimelor de traumatisme importante, ca acelea care au puterea de a transforma omul in…ne-om!
Diferenta substantiala dintre rezilienta si alte tratamente curative vizand acelasi tip de probleme de adaptare prin gestionarea propriului potential, consta in aceea ca rezultatele sunt spectaculare! Reale si „miraculoase”, dar accesibile oricui!
Particularitatea abordarii este esentiala : in oglinda nu te uiti ca sa-ti vezi defectele, ca te fura peisajul ;) , ci ca sa-ti descoperi calitati! Toata lumea are calitati pe care le ignora, limite care se situeaza mai departe decat si-au imaginat vreodata…Asa se construieste increderea in sine, prin rezilienta…
Exemplul cel mai „la indemana” pentru Ro este Tiberiu Useriu. Fantastica transformare!!!
Daca el a „avut sansa” sa-si aplice, scrupulos dar absolut intuitiv si auto-didact tratamentul prin rezilienta, pentru majoritatea oamenilor exista tehnici care se invata.
Incredere!
Vă mulțumesc pentru comentariu.
Gânduri bune,
Multumesc tuturor care au exprimat puncte de vedere. Mi se pare important să miscam starea de fapt un sensul ieșirii din situația în care se află țara.
Consider ca pe teritoriul actual a Romaniei, incepind cu epoca fanariota am avut de aa face de fapt cu o succesiune de regimuri a caror ocupatie principala a fost parvenirea prin orice mijloace indiferent sub ce steag s-au raliat. Au aparut treptat un amalgam de „boieri de tara”, „industriasi”, dictatura regala si scandalurile economico-financiarede sub obladuirea ei, „comunismul” si jaful programatic ce urmarea strict imbogatirea unora, „democratia” de dupa 90 ce a transformat „de jure” in propietate puterea pe care fostii ecretari de partid/securisti o aveau „de facto” asupra diverselor intreprinderi.
Cam rar firme care sa nu depinda de investitii de stat si de bani de la buget.
Injuram comunismul si ne uitam ce bine se traieste in Occident cind tocmai accentele socialiste ale societatilor din Vestul Europei fac viata suportabila. Tocmai ce a fost dat publicitatii un studiu al lui Juliet Schor in care se arata ca nr de ore de munca prestate actual de catre americanul obisnuit este mai mare decit nr de ore prestate de un muncitor agricol in sec XIII.
Intotdeauna cind pomenim de comunism cred ca ar trebui sa spunem ca este o consecinta a derapajelor capitalismului si tot asa ar trebui sa ne referim la cele doua razboaie mondiale, ca fiind esecuri ale societatii capitaliste;
Daca nr de ore de munca prestate arata departarea de comunism, atunci China cistiga detasat, acolo practica este sa ai doua schimburi de cite 12 ore, continuu, fara simbata si duminica, cu 5 sarbatori anuale acceptate. Si tendinta „patronilor” chinezi este de a exporta acest stil peste tot unde pot, au probleme in a intelege pt ce e nevoie de zile libere in fiecare saptamina!
Poate e gresit ca ambele sisteme, capitalist vs comunist, incearca sa rezolve problemele societatii referindu-se strict la proprietatea asupra mijloacelor de productie, unul folosind ca ca sistem de autocontrol ideologia si celalalt lacomia.
Nu cred ca ne-am nascut pt a munci, tot asa cum nu cred ca nemunca, prostia si/sau hotia trebuie rasplatita/remunerata in vre-un fel.
Comunismul înseamnă egoism? Cum explici asta?
Și autorul fiind biolog cum ajunge să facă filozofie politica? Sau așa simte el?
Pe mine simțirile altora mă interesează doar daca sunt argumentate. Și „Contributors” ar trebui să facă la fel.
Nu inteleg de ce legati astfel de simptome de comunism si nu prea inteleg nici ce intelegeti dvs. prin comunism. Nu comunismul a inventat slugarnicia, dispretul pt aproapele, ipocrizia si toate celelalte rele pe care le pomeniti dvs. in articol. Sau credeti ca ele nu existau inainte de 1945?