marți, ianuarie 18, 2022

… despre sisteme (eventual electorale) si oameni (eventual intelectuali) (I)

… omul sau partidul? Idealism sau realism? Responabilitate personala sau vina sistemica? Individul sau statul/comunitatea? Si, cu voia Dvs, ultima pe lista: Oul sau gaina? Iar asta doar o mostra a intrebarilor care, prin si dincolo de evenimentele zilei, par a ne framanta pe toti. Intr-o forma sau alta.

Si e bine. Si e rau.

E bine, pentru ca evenimentele zilei – de la un credit bancar la Rosia Montana, si de la excluderea lui Cristian Preda la problema consilierii inaintea avortului sau cea a uniformelor scolare – problemele care ne polarizeaza ne forteaza sa si gandim. Sa ne gandim. [Ne pasa, deci gandim sau – dimpotriva – gandim pentru ca ne pasa – e o intrebare a la Hume pe care prefer s-o pun, deocamdata, intre aceste paranteze patrate.] Sa ne gandim, dincolo de situatiile concrete, la prezumtiile din spatele judecatilor de valoare pe care le emitem, la principiile din spatele deciziilor pe baza carora actionam. E bine ca, in felul sau intortocheat, cotidianul ne obliga sa il transcedem. Stiu, suna pompos, dar sunt lucruri care altfel  nu pot fi spuse.

Vreau, nu vreau, sunt Grigore si e musai sa beau agheazma. Vreau, nu vreau, sunt om si sunt silit sa ma gandesc dincolo de cazurile concrete : nu ma pot gandi numai la Preda sau Prigoana, numai la consilierea pre-avort, numai la uniformele scolare, numai la Rosia Montana, numai la privatizare si lupta de clasa, numai predarea religiei in scoli,  sau mai stiu eu ce. Nu pot fara a ma ridica dincolo de cazul in speta, la principii. Cand imi injur vecinul de palier sau imi laud vecina, cand o injur sau adulez – sa zicem – pe Elena Udrea, sunt nevoit prin forta lucrurilor sa transced si vecinul si vecina si uniformele si Rosia Montana si pe Udrea si sa ajung la principiile de la care pornind emit judecatile de valoare si actionez in consecinta. N-am incotro. Asa ca, pe partea asta, e bine.

Dar e si rau. De ce? Pai pentru ca intrebarile sunt prost formulate – ca alternative batute in cuie. Alb sau negru. Individ sau comunitate. Stat minimal versus stat asistential. Noi sau statul. Omul sau sistemul. Idealistul sau pragmaticul. Nu e nevoie sa fii hegelian pentru a intelege ca problema nu se cuvine a fi formulata in termeni de « ori-ori ». E suficient sa fii taran. L-a auzit cineva, vreodata, pe-un taran intrebandu-se, hamletian, « oul sau gaina » ?

Taranul si Hegel stiau ce stiau.

Sa va dau un exemplu piezis, mai putin mediatizat, ca poate ma fac mai bine inteles (sic) : Catalin Avramescu, pe platforma hydepark.ro, a inceput un mini-serial despre avantajele si (mai cu seama) dezvanatajele diferitelor sisteme electorale. Vi-l recomand calduros. Cei din domeniu nu vor afla ceva fundamental nou, dar ‘profanii’ vor intelege multe dintre frustrarile care insotesc rezultatul alegerilor, oricaror alegeri. Catalin Avramescu se tine departe de limbajul pompos (de care tocmai ce-am dat dovada ceva mai sus). Explicatiile, desi complicate, sunt prezentate simplu, cu exemple pe intelesul tuturor.

Miza e mare, recunosc. Dar nu suficienta, tocmai din cauza premiselor. [Nota : Aveti a-mi ingadui sa prefer ‘premisa’, ‘premizei’. E o optiune personala.]

Prima premisa care-mi ridica jalba-n protap e premisa lui Condorcet inteleasa de catre Avramescu – cum ca ne uitam, cu totii, dupa un castigator « ideal » in oricecursa electorala. Ca exista un ipotetic « castigator Condorcet » si (multi) « pierzatori Condorcet », chiar daca asta ar fi castigatorul « ideal ». (Nu intru in detalii de specialitate – care specialitate, repet, s-ar cuveni sa ne intereseze pe toti – va mai invit o data sa-i cititi textele de pe hydepark.ro.) Da’ poate ca eu nu vreau sa fie doar un castigator al cursei electorale. Poate ca pe mine ma oripileaza ideea unui singur castigator al oricarei competitii electorale. Poate vreau mai multi. Poate ca simt ca sunt mai complex decat m-ar putea reprezenta orice castigator ideal – Condorcet au ba. Dar asta nici n-ar fi un capat de tara. Poate Catalin Avramescu va ajunge cu serialul si la reprezentarea proportionala, pentru ca-n definitiv sistemul Schulze, bunaoara – pe care-l enumera printre preferate – poate fi usor adaptat, si a si fost, la sistemul reprezentarii proportionale. Dar nu despre votul transferabil pe liste deschise/inchise, votul mutiplu, etc.,  vreau sa vorbesc.

Jalbele a doua si a treia – alea mai mari – abia acum vin : asumandu-mi riscul de a ma insela, imi pare ca (1) Avramescu pleaca de la premisa ca un sistem electoral mai mult sau mai putin ideal odata descoperit, mai mult sau mai putin stiintific, poate fi aplicat indiscriminat la toate nivelurile de alegeri. (2) ca acest sistem electoral se poate concentra pe preferintele individuale, facand abstractie deopotriva de oamenii care fac alegerea (prezumtia de competenta egala) si de cei alesi (prezumtia de competenta superioara si buna credinta).

Ei bine, ingaduiti-mi sa ma indoiesc pana la pamant si inapoi si de (1) si de (2) (n-am gasit alta rima).

(1)    In buna traditie clasica, aristoteliana daca preferati (desi traditia e mult mai bogata), oamenii sunt egali in unele privinte, dar inegali in altele. Daca e sa folosim imagistica crestina, fiecare dintre noi suntem unici si personal responsabili in fata lui Dumnezeu, dar toti suntem creati dupa chipul si asemanarea Lui. Or, daca preferati o varianta mai liberala, toti suntem egali in abstract, haraziti cu drepturi, dar – odata delegate drepturile majoritatii –  s-a cam terminat cu drepturile individului. Majoritatea determina ce e drept si ce nu. Dreptul ? Fuse, fuse si se duse. (De buna seama, ambele povesti sunt muuult mai lungi, dar n-avem acum timp de toate discutiile intre “fundamentalisti” si “anti-fundamentalisti”). Egalitatea, asadar, nu e echivalenta cu dreptatea. Mecanic aplicata, egalitatea devine inechitabila. Nu-i dau o minge de baseball lui Chopin si nici un pian lui Michael Jordan, zice Aristotel, ca e nedrept pentru amandoi.

Si-atunci de ce acelasi sistem electoral ar urma sa fie aplicat indiscriminatoriu, mecanic, la toate nivelurile ? De ce alegerile pentru Comitetul Scolii ar trebui sa urmeze aceleasi reguli precum alegerile pentru Consiliul Local sau Parlamentul Romaniei ? Sunt aceste diferite scrutinuri si ‘despre’ si ‘pentru’ acelasi lucru ? Pentru ca si mancatul sanatos, nici prea mult nici prea putin, si mancatul pana crapi, dar si infometarea sunt ‘despre’ acelasi lucru – despre mancare. Dar nu sunt ‘pentru’ acelasi lucru – extremele nu sunt ‘pentru’ sanatate.

Si cu asta ajungem la numarul (2) :

(2)    – Oricat de bun ar fi « sistemul » – electoral, de partid, de stat, etc., – nu va functiona corect atata timp cat nu va fi « umplut » cu ceea ce batranii numeau simplu, dupa vorba, dupa port, « omul potrivit la locul potrivit ». Aici, ingaduita-mi fie parerea proasta, nu se poate rezolva – cum zicea Kant – cu draci inteligenti. Ca dracii de aia sunt draci – pentru ca sunt inteligenti, chiar daca nu cu asupra de masura (vezi Danila Prepeleac).

Pentru a ramane in registrul aristotelian, unii omanei se pricep la unele, altii, la altele. Cata vreme nu ne pierdem bunul simt, putem cadea de acord ca la medicina se pricep mai bine medicii si la muzica, muzicienii. Daca e vorba sa stabilim cine e cel mai bun chirurg, nu facem sondaje de opinie printre necunoscatori, ci intrebam alti chirurgi. Cand ne urcam in avion, nu votam cine sa fie pilot. Daca vrem sa aflam cel mai bun compozitor, nu-l intrebam pe Prigoana. S.a.m.d.. Pe de alta parte, zice tot batranu’ Aristotel, exista zone in care omul ne-specialist are un mare cuvant de spus : Pot manca o portie de spaghetti si, fara a avea habar cum se gatesc, ma pot pronunta cu indrituire daca sunt bune sau nu. Nu trebuie sa stiu sa fac pantofi. Daca ii port, stiu daca-s buni sau nu. Aici, zice Aristotel, nu voteaza pantofarul. Specialistul, daca preferati.

Si-atunci ajungem la aritmetica bunului simt : (1) + (2) = (3)

(Va urma)

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Sincer, nu mi se pare o recomandare bună citirea prezentărilor lui Cătălin Avramescu: dacă nu ai nicio ideea despre sisteme electorale ajungi să crezi că orice sistem majoritar e fenomenal de bun (reprezentativ, democratic, bla-bla) iar dacă ai cât de cât idee te cam enervezi de felul în care omul încearcă să convingă că albul e negru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

Daca e de rău, nu apare în presă!

Exact acum un an scriam un articol despre relația energie și presă. Probabil explicațiile de atunci sunt valabile și în spețele de...

Planul de refacere a URSS în marș: după ce s-a asigurat de Belarus și Armenia, Moscova a luat și Kazahstanul înapoi

"Kazahstanul este acum într-un joc geopolitic (...) Rusia a intrat deja, a trimis trupe. CSTO este Rusia. Aceasta este o ocupație...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro