joi, martie 28, 2024

Despre SRI, DNA și Big Brother ăsta mic

Văd reacții nervoase și împărțirea oamenilor funcție de persoana lui Daniel Morar. Omul a avut o reacție foarte haioasă azi.

Și, așa cum scriam zilele trecute, a adus curaj la Curtea Constituțională. Curaj de care era nevoie, pentru că serviciile secrete trebuie să aibă limite. Iar limitarea activității lor prin mandate judecătorești e de bun simț, mă și mir că trebuie să argumentăm asta.

Deci, cîteva lămuriri:

– va pierde activitatea anti-corupție instrumentul interceptărilor fără legea retenției datelor (Big Brother 1)?

(Lucian Mîndruță a exprimat această temere)

Nu. Interceptarea se face pe un cu totul alt instrument penal. Iar DNA o face cu mandat judecătoresc.

În cazul interceptărilor, SRI prestează un serviciu tehnic, la cererea procurorului DNA. Dacă e o problemă aici, e tocmai faptul că SRI are această tehnică și celelalte instituții depind de el – ar trebui o lege prin care DNA și procuratura obișnuită să aibă capacități proprii adecvate sau o agenție specială civilă să facă interceptările pentru ele.

Faptul că tehnica este la SRI e o vulnerabilitate, nu un avantaj pentru lupta anticorupție (dar asta e legea). SRI ar trebui să rămînă serviciu de intelligence, să facă doar sesizări în ceea ce privește corupția, e un rol perfect legitim și necesar. DNA are un serviciu tehnic propriu de interceptări, dar e subdimensionat – de aceea apelează și la SRI.

Ce înseamnă retenția datelor? Conform legii Big Brother 1, companiile sunt obligate să țină listing-urile (în cazul telefoanelor) timp de 6 luni pentru toată lumea. De fapt, aici legea nu schimbă nimic în practică, companiile de telefonie țin oricum 3 ani datele astea, pentru a putea factura și lucra cu interconectarea. Iar CCR acceptă posibilitatea retenției în celebra decizie unde motivarea a fost scrisă de Daniel Morar.

Problema e accesul statului la aceste date. Aici decizia Curții e clară: SRI și SIE trebuie să acceadă la date numai cu mandat judecătoresc, așa cum o fac și procurorii. Curtea demonstrează că SRI și SIE au prin legile lor de funcționare excepții de la cadrul legal obișnuit (de fapt, ipoteza pe care am explicat-o pe larg pe Facebook zilele trecute e că nervii SRI pe Curte și pe Morar nu țin de Big Brother în sine ci pentru că judecătorii de la Curte au intrat cu critici în legile de funcționare ale SRI și SIE. Ceea ce e un precedent binevenit de altfel și un început bun pentru controlul civil real asupra acestor servicii – și poate o premisă pentru o viitoare decizie de neconstituționalitate a legii SRI din 1992 și a legii SIE din 1998?)

Deci Curtea nu a avut nimic cu accesul procurorilor la date, ci cu accesul serviciilor.

Apoi, e o diferență fundamentală între mandatele pe data retention și cele pe interceptări. La interceptări, procurorul merge la judecător și zice: am suspiciuni că X e corupt, dați-mi mandat să îl interceptez. Judecătorul dă mandat. DNA merge la SRI și zice: SRI, interceptează pe X. Legal vorbind, SRI furnizează un serviciu tehnic și nu poate nici tria, nici cenzura materialul predat către procuror. Dacă SRI se limitează la acest rol, e o discuție pe care trebuie să o avem public. Oricum, repet ideea, cel mai bine ar fi să luăm de la SRI acest rol, care e strict tehnic și nu e nevoie de ditamai serviciul pentru interceptat și transcris.

Dar ce e important pentru discuția de acum: mandatul pentru interceptare acționează pentru VIITOR și îl privește doar pe X.

În cazul datelor de telecomunicații, procurorul merge la judecător și zice: vreau să știu cu cine a vorbit Y în perioada cutare, eventual unde a fost în ziua D, la ora M. Judecătorul dă mandat (dacă acceptă că e important pentru caz, evident). Cu acest mandat, procurorul merge la compania Vodafone/Orange și zice: din baza dvs. de date unde ați reținut datele TUTUROR abonaților, dați-mi aceste date despre Y. Deci mandatul pe data retention acționează pentru trecut. Și ne-ar putea privi pe toți, pentru că datele despre Y sunt selectate dintr-un noian de date unde apărem cu toții.

De aceea, e foarte important cine, cum și în ce condiții are acces la baza de date. Aici, decizia Curții spune că și SRI și SIE au nevoie de mandat.

Deci, nu confundați mandatele pe interceptări cu cele pe accesul la datele reținute de companii. Nu au legătură.

Altă întrebare: este instrumentul ”acces la date reținute” un instrument vital în materie penală?

Răspunsul meu: este un instrument care trebuie să fie extraordinar și limitat. De ce?

Din două motive:

– potențialul de intruziune în viața privată a tuturor e acolo, există, și e o tentație mare pentru stat. Inclusiv pentru politic.

– datele de trafic în sine nu dovedesc nimic.

Gîndiți-vă din nou la diferența între instrumentele penale obișnuite (martori, interceptări) și acest instrument.

De pildă, interceptările dovedesc că Hrebenciuc i-a promis lui Paltin Sturza că îi rezolvă retrocedarea. Asta zice el pe gură, e interceptat și asta e probă. Între timp, procurorii au adus și martori care confirmă: i-a promis că îl rezolvă prin mijloace ilegale. Pentru a proba asta, procurorii nu ne-au ascultat pe toți ca să vadă care dintre noi e corupt, ci l-au ascultat doar pe Hrebenciuc, după ce au convins un judecător că au de ce.

Cu ce ne-ar ajuta retenția datelor în cazul ăsta? Cu aproape nimic.

Pe retenția datelor putem afla doar că Hrebenciuc a vorbit la telefon cu Paltin Sturza și că eventual au fost în același timp în data Z într-o arie anume. Și ce? E dreptul lui de cetățean să bea o bere cu amicul Paltin.

Cu ce ne ajută asta din punct de vedere penal? Datele de telecomunicații sunt slabe ca instrument penal. Deci merită să lăsăm statului la bună discreție acest instrument cu potențial masiv de intruziune contra tuturor și din care beneficiile anti-infractori sunt totuși limitate?

De aceea, spune Curtea Europeană de Justiție, trebuie limitat accesul statului la datele reținute de companii numai la cazuri de infracțiuni foarte grave. Cel pentru care statul a cerut date, dar nu a fost anchetat formal, trebuie anunțat ulterior, iar datele trebuie distruse după o perioadă. Asta spune Curtea Europeană, și dupa ea Daniel Morar și Curtea Constițională.

Evident că observînd că SRI și SIE nici măcar nu cer, după legea noastră, mandat de la judecător (ce să mai zic să te anunțe ulterior că ți-au cerut datele de la Vodafone) Curtea s-a sesizat. De aici scandalul.

Asta înseamnă că nu e legitim ca statul să folosească datele reținute?

Ba da, dar cu restricții, mandat, și doar pentru infracțiuni grave. De aici putem avea o discuție pe limite.

Eu sînt de acord ca procurorii să aibă acces la date pentru cazuri de terorism, pedofilie și răpire. De ce? Pentru că la terorism trebuie să refaci rapid networking-ul teroristului, care ar putea să lovească din nou cu complici. La răpire, pentru că poți elibera victima.

Am dileme dacă ar trebui permis statului acest instrument și pentru corupție. Și dacă tot mă înjură toată stînga anti-anti-coruptă și Alina Mungiu că am lansat moda cu ”Eu votez DNA”  atunci cînd nu era încă la modă, cred că am destulă îndreptățire să mă exprim fără să trebuiască să adaug că pentru mine instituțiile anticorupție sunt foarte importante.

Doar că asta e altă speță.

Cred că DNA are deja destule mijloace să probeze corupția. În plus, corupții sunt persoane cunoscute, nu e ca și cum Viorel și Paltin fac trafic de grenade la restaurant, sunt persoane publice, se știu cu toți în orașul Bacău. DNA trebuie să demonstreze că Hrebenciuc e corupt el însuși, nu că vorbește cu alții care sunt ei corupți.

Însă opinia asta poate fi amendată, vreau să văd cazuri și să înțeleg. Dacă DNA convinge un judecător că are musai musai nevoie, atunci e ok, tot ce spun acum e că pentru mine această necesitate de a folosit retenția datelor ca procedură curentă nu e clară. Și dacă nu e clară pentru corupție, cu atît mai puțin pentru restul infracțiunilor.

Însă, atenție!, aceste date nu pot constitui ele în sine o probă pentru cazuri de corupție, nici pe departe – Viorel și Paltin sunt liberi să vorbească între ei.

De aceea, cred că e o fraudă logică invocarea anticorupției ca argument de mare necesitate pentru legile Big Brother.

De pildă, Sorina Matei scrie în articolul ei de dărîmat Daniel Morar că:

”Cel mai grav derapaj este desființarea legii privind retenția datelor, legea 82/2012. Potrivit unei statistici a Consiliului Superior al Magistraturii, în 2013, 12. 322 de dosare penale au fost întocmite pe baza funcționării acestei legi. Adică 10% din totalul dosarelor din toată țara.”

Dacă (și nu știu cert, dar o cred pe Sorina) această statistică e adevărată, atunci tocmai ea arată ce bine e că a picat legea. În primul rînd că nu puteau fi dosare penale ”întocmite pe baza funcționării acestei legi”. Ce înseamnă această exprimare vagă? Doar pe datele de comunicații nu poți face dosare penale, cum am explicat.

12.322 dosare penale e însă o cifră enormă și mă tem că asistăm la o comoditate a poliției și procurorilor: vreau să arăt că Maricel a violat-o pe Didina, ia să demonstrez eu că Maricel a fost în localitate cu Didina la data Z, doar așa ca să mai am o probă circumstanțială. Deci, vax albina ca probă reală (apropo, și în America există această problemă: abuzul de folosire a datelor de localizare a telefonului în cazuri penale – uite că suntem în rîndul lumii. Deosebirea ar fi că acolo juriile se pot lăsa impresionate de faptul că Maricel a fost în locul respectiv, sper că nu e cazul cu judecătorii).

Revenind la cifrele invocate de Sorina Matei, nu vor muri dosarele penale fără aceste probe. Faptul că cineva a făcut cerere de acces la date pentru 12322 de cazuri nu înseamnă că avem 12322 bazate pe legea asta. Ar fi trist să fie așa.

Mai rău chiar: dacă CSM ține această statistică, asta arată doar cîte mandate judecătorești au obținut procurorii (prea multe, dată fiind natura sensibilă a acestui instrument). De cîte ori și pentru ce cazuri au accesat SRI și SIE bazele de date de la companii? Nu avem idee, pentru că ele nu cer mandate (deși, cineva care a lucrat într-o companie de telefonie îmi spune că SRI avea instalată legătură direct la servere, deci nici măcar nu face cerere, ia direct datele – luați asta ca pe o informație neverificată, ar fi un scandal să fie așa).

A bagateliza accesul la bazele de date în cazuri penale e o problemă gravă. A lăsa un serviciu de informații să acceseze cum vrea el la modul absolut e un scandal.

Deci, pentru publicul nostru anti-corupție: relaxați-vă!

În disputa pe Big Brother, noi trebuie să fim de partea libertății și pentru un stat responsabil. Numai un stat responsabil și democratic poate lupta pe termen lung cu corupția. Ceea ce DNA face. Votați în continuare DNA și respingeți dreptul SRI de a lucra fără mandat! Nu e nici o contradicție.

Iar povestea de acum arată o falie mai veche în comunitate pe tema relației DNA – SRI.

Și nu e o temă simplă. Iată ce scriam în noiembrie 2014 în raportul ”Indicele Sustenabilității DNA”, raport care reflectă opiniile din comunitatea civică și mediatică interesată de subiect. Este un subiect de fractură, care a împărțit oamenii:

”Chestiunea cooperării cu Serviciul Român de Informații a născut controverse în spațiul public, dar, lucru mai puțin cunoscut, și în interiorul DNA și în alte instituții judiciare. Dilema de bază este: cât de mult ar trebui SRI să contribuie la dosarele penale instrumentate de DNA.

Înainte de a aprofunda discuția, trebuie însă să precizăm că, potrivit cadrului legal, sunt două modalități diferite de colaborare între SRI și DNA:

1) serviciul tehnic de interceptare și urmărire.

2) furnizarea de informații și sesizări.

1) SRI este instituția care efectuează interceptări pentru întreg sistemul judiciar. DNA are un mic serviciu tehnic care poate efectua interceptări, dar numărul cazurilor face să aibă nevoie și de serviciul tehnic al SRI.

2) Din punct de vedere formal, SRI este obligat prin lege să sesizeze DNA în cazul în care află informații despre cazuri de corupție. Însă este la latitudinea SRI momentul în care face sesizarea și amploarea informării. Formal vorbind, nu ar trebui să existe diferențe în comportamentul SRI ca furnizor de informații, însă practica a arătat că există, și că actuala conducere a SRI a fost mai cooperantă decât precedentele.

Chestiunea vizează direct sustenabilitatea DNA pentru că a existat un scandal public (vezi nota) care a arătat intenția anumitor cercuri politice și judiciare apropiate de politic de a fractura activitatea DNA prin întreruperea cooperării din partea serviciilor secrete. Deci, întrebarea cheie este: cât ar avea de suferit activitatea DNA dacă SRI primește un ordin politic de a nu mai coopera?

Nu există un răspuns cert în acest punct și nu am găsit păreri unitare, nici în cadrul interviurilor efectuate, nici în cadrul discuției de grup. Controversa privind colaborarea cu SRI vizează fiecare dintre cele două aspecte mai sus menționate. Întrucât nu există un consens, alegem să expunem aici cele două curente de opinie care se manifestă, pe care le vom numi generic: privirea sceptică și privirea non-sceptică.

Privirea sceptică

În ceea ce privește serviciul tehnic, una dintre părți susține că SRI este oricum obligat să presteze acest serviciu către DNA și că ar fi imposibil legal să refuze cooperarea. Sistemul prin care SRI prestează acest serviciu pentru toată magistratura din România e considerat  greșit în sine și ar fi preferabil transferul prin lege al acestor mijloace către procuratură. Dar dat fiind că acesta este sistemul actual, DNA nu poate lucra decât prin intermediul SRI.

Există totuși o garanție suplimentară dat fiind că interceptările se fac numai cu mandat anterior obținut de procurori de la judecător, iar SRI este formal obligat să predea procurorilor tot conținutul interceptat, deci procurorul DNA este cel care ia decizia de folosire a interceptărilor, iar acestea nu pot fi triate de ofițerii de informații.

În ceea ce privește furnizarea de informații și sesizări, privirea sceptică afirmă că SRI are această obligație legală și că nu e un merit deosebit al serviciului. Tot acest curent este critic față de o tendință pe care o bănuiește, aceea ca ofițerii de informații să fie activi în creionarea dosarului penal, dincolo de simpla sesizare. Acest curent critică decizia actualei conduceri a DNA de a menționa colaborarea cu SRI în comunicatele de presă prin care se anunță demararea anchetei penale sau trimiterea în judecată. O aparență de implicare prea mare a SRI în activitatea Direcției poate vulnerabiliza DNA, susține acest curent de opinie.

Privirea non-sceptică

Acest mod de a vedea lucrurile afirmă că ordinul politic ca SRI să asiste DNA a fost important pentru eficiența instituției și că nu au existat condiționări sau presiuni din partea SRI. Serviciul tehnic oferit de SRI nu implică o filtrare a informațiilor. Sesizările venite din partea SRI și lucrul în comun pe dosare împreună cu procurorii sunt o contribuție importantă, care trebuie recunoscută prin informarea publică tocmai pentru a cointeresa SRI să continue această colaborare.

Această abordare subliniază faptul că există și alte servicii de informații (serviciul de la Ministerul Afacerilor Interne, serviciul secret al armatei, SIE) care ar avea atribuții de colaborare cu DNA, dar că aceste servicii nu fac acest lucru, deci faptul că SRI cooperează este o decizie conștientă luată de conducerea Serviciului, care merită salutată. În plus, susține această opinie, semnalarea colaborării cu SRI în comunicatele de presă nu este o decizie care se referă doar la acest serviciu, ci o decizie de a menționa toate instituțiile implicate în fiecare dosar.

A existat un singur caz (devenit public, în dosarul de cercetare pentru Președintele Consiliului Județean Cluj) în care s-au scurs informații dintr-un dosar DNA pe filiera SRI, dar atunci Serviciul a cooperat pentru depistarea și cercetarea propriului angajat care a furnizat informații.

Notă:

Cazul a fost denumit de presă ancheta ”Curentul și motorul”. Este vorba despre acuzații aduse împotriva a trei magistrați și unui ofițer de informații din cadrul serviciului secret al MAI, care urmăreau traficarea de informații din dosare în schimbul obținerii unor poziții în magistratură. Unul dintre cei anchetați afirma că fără cooperarea serviciilor secrete DNA-ului i s-ar tăia ”curentul și motorul”, de unde denumirea mediatică a anchetei. DNA i-a trimis în judecată pe cei anchetați. Potrivit interviurilor efectuate de CRPE cu persoane din sistemul judiciar, cei inculpați exagerau în dialogurile interceptate atât propria importanță, cât și importanța activității serviciilor secrete în performanțele DNA, care a instrumentat cazuri de mare amploare fără a recurge la interceptări, doar pe baza probelor cu martori și a expertizelor.”

Întreg raportul CRPE despre sustenabilitatea DNA aici:

http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2014/11/INDEXUL-Sustenabilitatii-DNA.pdf

Cristian Ghinea este director al Centrului Român de Politici Europene (www.crpe.ro).

https://www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. Excelent articol, domnule Ghinea! Lamureste multe aspecte si sper sa contribuie la calmarea panicarzilor care deplang „pilirea coltilor” SRI.

    Cu toate acestea am o nelamurire – ati scris:
    „Din punct de vedere formal, SRI este obligat prin lege să sesizeze DNA în cazul în care află informații despre cazuri de corupție.”
    Cum ar putea SRI sa afle informatii despre cazurile de coruptie in conditiile in care nu recurge la metode „specifice” (inclusiv interceptari), si cum de poate sa recurga la astfel de metode fara mandat legal? Inteleg ca pot exista cazuri extreme: SRI il suspecteaza pe X de terorism, ii inercepteaza convorbirile si isi da seama ca respectivul nu este (numai) terorist ci si corupt. Oare cate astfel de cazuri sa fi existat pana acuma? Pentru ca altfel inseamna ca SRI nu mai cauta amenintari la adresa sigurantei nationale ci asculta cam pe cine vrea si cand vrea, daca nu prinde vreun spion/terorist/extremist etc. macar un (potential) corupt sa aduca DNA-ului pe tava. Pai ce s-a intamplat cu obtinerea datelor pe cai legale, ca altfel nu sunt admisibile in justitie?
    Cunoasteti desigur situatia din SUA:
    – Procurorul: la perchezitie s-a gasit arma crimei.
    – Avocatul: mandatul de perchezitie a fost emis pentru casa iar arma s-a gasit in magazie, deci proba nu este admisibila.
    – Judecatorul: cer juratilor sa nu tina cont de faptul ca s-a gasit arma.
    Concluzie: daca SRI da, din intamplare (?!) peste dovezi ca X este corupt acestea nu pot fi folosite in justitie iar sesizarea DNA nu poate sa duca la altceva decat la o ancheta demarata de procuror, in care interceptarile sa se faca (de catre SRI) pe baza de mandat emis de catre judecator, iar toate datele obtinute anterior emiterii mandatului sa fie declarate inadmisibile in instanta (ar fi chiar preferabil ca judecatorii sa nu aiba acces la ele, ca de, oameni sunt si ei).

    • Din cîte țin minte, în cazul Cătălin Voicu SRI făcea interceptări pe mandat de securitate națională (era ceva cu trafic de arme) și au aflat de rețeau de trafic de influență în justiție. Au sesizat DNA și de atunci au intrat și cu mandat pe corupție. Și au mai fost cazuri de acest gen, e o practică între SRI și DNA.

  2. Mai, chestia asta cu Morar mi se pare ridicola.

    Se uita ca prima decizie pe data retention din 2009 a fost data de CCR in vechea formula (vezi aici cine au fost judecatorii – http://www.legi-internet.ro/jurisprudenta-it-romania/decizii-it/decizia-curtii-constitutionale-referitoare-la-legea-pentru-pastrarea-datelor-de-trafic-298-2008.html )

    Deci Morar atunci nu avea nicio treaba cu CCR, si totusi CCR a dat tonul in Europa cu o decizie si motivare de a citat-o de la Curtea Constitutionala a Germaniei si a Cehiei pina la preluarea unor idei in decizia CEJ. Ala a fost intr-adevar actul de mare curaj si profesionalism al CCR pe tema asta.

    Iar decizia de ieri – pentru cine are chef sa citeasca textul – este o a doua motivare de inalta clasa pe subiectul accesului la date informatice si drepturile omului. (asta am zis si eu azi – http://legi-internet.ro/blogs/index.php/cadoul-pentru-ziua-protectia-datelor )

    PS; Ultima lege respinsa (asta cu securitatea cibernetica) nu e de supraveghere, deci nu e Big Brother. E doar o lege scrisa foarte prost.

    • uite nu mai tin minte daca decizia anterioara a Curtii a intrat peste servicii sau nu. dar ce zici tu e f pertinent: de ce atunci nu s-au isterizat si acum da? ipoteza mea: pt ca Curtea a intrat cu critici peste legile de functionare ale serviciilor. Daca am avea un Avocat al Poporului sau niste parlamentari sa atace legea de functionare a SRI si cea a SIE la Curte, aia ar fi o decizie tare. de asta s-au isterizat. Speculez, dar altfel nu se explica

      • Este extrem de placut sa constatam continuitatea jurisprudentei democratice si mai ales a persoanelor dedicate , care au aparat nu odata statul de drept impotriva romanilor: Nu intamplator ceea ce sustinea Aspazia Cojocaru prin decizia CCR din 2009 , sustine acum Daniel Morar si cu certitudine vor sustine peste cativa ani domnii Danilet si Georgescu , atunci cand la randul lor vor fi fost promovati de la CSM si ANI.

  3. Domnule Ghinea, va admir sincer rationamentele si militantismul in numeroase cauze, dar de data asta partial nu sunt de acord cu dvs… Dpdv al combaterii terorismului, accesul la date este vital…Ca unul care am lucrat aproape 8 ani in telecom am vazut ce capacitate de analiza ofera datele de trafic.. exista aplicatii (de obicei folosite de echipele anti-fraud) care pe baza traficului pot reconstitui legaturi intre persoane, devoala retele. Am fost martor la astfel de investigatii… Cu tool-uri de business intelligence bine folosite se pot obtine informatii foarte interesante… Mandatele se cer punctual (cred), in timp ce pentru astfel de analize trebuie sa ai acces la toata baza de date…
    Btw chestia cu legat servicii direct la servere e common sense; de ce credeti ca managerii de regulatory/corporate affairs din telecom sunt fosti (poate chiar inca activi) ofiteri de informatii?

    • nu inteleg unde ma contraziceti, e important pt terorism. Dar nu vad de ce mandatul strica lupta cu terorismul. Ca serviciile sunt legate direct la serverele de comunicatii mi se pare periculos, pt ca atunci nici un control nu mai e posibil.

      • Pai, omul a spus: mandatul se obtine punctual, analiza datelor se face pe baza unor criterii care nu pornesc de la atom ci de la intreg. Ce mandat poti cere ca sa incepi o astfel de analiza? Cam greu.

      • Telecomus a explicat foarte bine. Faptul ca nu intelegeti explicatia se vede si din text.
        Este chestie de rezolutie. Daca intr-un server ai un algorim care te alarmeaza la cuvintul bomba atunci ajungi la mail-ul implicat si poti sa-ti dai seama daca poti cere mandat judecatoresc sau nu. Fara scula asta esti orb. Pe de alta parte scula asta cerne numai gunoiul. Na trebuie sa fim isterici.

        • Explicația dlui Telecomus o înțeleg, nu înțeleg unde mă contrazice. Sună logic ca pentru analize să nu trebuiască mandat, dar cînd se trece de la analiză la datele unei persoane să fie nevoie de mandat. Nu e nimic complicat și am înțeles din prima, ba chiar aș zice că știam deja acest fapt, care nu prea are legătură cu discuția. Dar dacă vi se pare că dă bine să repetăm banalități, poftim, ați repetat și dvs. Dar nu înțeleg de ce sunteți nervoasă și nici cine este isteric :)

          • Domnule Ghinea,

            Dvs. in articol va exprimati impotriva retentiei datelor (en masse). Analizele despre care vorbiti in acest schimb de mesaje, si cu care va declarati de acord, pot fi facute exclusiv daca a) retentia datelor are loc si b) analistul are acces la ele.
            Pana la urma, societatea este pusa in fata unei dileme: trebuie sa aleaga intre utilitatea retentiei datelor din covorbiri pentru combaterea criminalitatii (atat a celei majore, cat si a celei minore) si riscul inerent continut de accesul agentiilor de aplicare a legii la datele confidentiale.
            Trebuie sa avem o dezbatere si trebuie sa alegem. Nu se poate si una si alta.

            P.S. Va dau un exemplu de analiza a datelor pentru identificarea unor fapte de mica criminalitate insa care provoaca mari neplaceri: daca luati un istoric de apeluri initiate de telefoane din inchisoare si identificati un tipar de apeluri multe succesive de cateva secunde dupa care din cand in cand un apel lung, de o jumatate de ora sau mai mult, cel mai probabil aveti in fata un puscarias care executa una din excrocheriile pe baza de telefon (de exemplu cea cu accidentul). Nu poti avea mandat inainte de a face aceasta analiza, pentru ca ipoteza unei infractiuni apare doar dupa analiza datelor. Dilema, cum spuneam. Probabil ne vine usor sa zicem ca nu merita sa ne riscam drepturile si libertatile pentru astfel de beneficii ipotetice. Insa cei care au fost „intepati” de un astfel de excroc, ar avea poate alta parere.

            Pe de alta parte, nu vad de ce astfel de analize nu ar putea fi facute sub supraveghere judecatoareasca, sau a avocatului poporului, etc., pentru a impiedica un posibil abuz.

            • Dimpotrivă, am spus că accept reținerea datelor (care oricum e făcută de companii, în scop de facturare) și am explicat condițiile în care mi se pare legitim accesul la ele. recitiți, vă rog

            • Scuze de doua ori:

              a) pentru ca am spus ca din articol se deduce ca nu sunteti de acord cu retentia datelor. Mea culpa. Insa divergenta de fond intre opiniile noastre este pe accesul la aceste date, nu pe retentie sau nu. Si nici nu e neaparat divergenta. Ci incerc mai degraba sa va arat ca dezabaterea nu a avut loc, pentru ca nu sunt puse in balanta cu adevarat beneficiile si riscurile, pentru a lua o decizie. Asta si pentru ca, din motive lesne de inteles, nu se popularizeaza ce fel de analize se pot face/se fac pe datele retinute de operatorii de telefonie.

              b) v-am raspuns din greseala la un alt fir de discutie (cel cu militari vs. civili). Evident, raspunsul de acolo este pentru acest fir de discutie.

    • faptul ca dvs va jucati cu un tool cu care obtineati informatii utile este de netagaduit. Dar nu justifica joaca aceasta pe toata populatia tarii si pe toate datele pe care acestia le genereaza.
      Nu contesta nimeni ca, pentru a-mi face o parere cat mai exacta despre dvs, mi-ar fi util sa va citesc toate mailurile, sms-urile si sa va ascult toate convorbirile telefonice. Eventual sa va cunosc toate parolele din internet banking. Dar oare nu cumva imi va veni pe parcurs ideea sa folosesc aceste informatii in alt scop decat cel initial?

  4. Foarte nuanțat articolul!
    Dar nu mi-e clară activitatea SRI atunci cand nu e „doar” suport tehnic: SRI face si interceptări „proprii” ? Daca da, cu sau fara mandat?

    • SRI e suport tehnic pt DNA, politie si parchete. Pt ca la SRI e tehnica. Ceea ce eu consider anormal. SRI face si intdrceptari proprii, pe mandate de siguranta nationala. Se pare ca cu mandat. Cind vine vorba despre accesul la date de comunicatii – care e diferit de interceptari – e cum zice Curtea: SRI fara mandat.

    • SRI culege si orice fel de informatii , deci vrand-nevrand, dar evident ca de cativa ani VRAND FOARTE TARE , si informatii de interes pentru DNA. Totusi – atentie – spre deosebire de blestemata Securitate – SRI nu este organ de cercetare / urmarire penala. In acelasi timp DNA face urmarire penala , dar nu poate efectua actiuni de informare ne-ortodoxe cum este de presupus ca un serviciu de informatii isi mai poate permite. Este in interesul cetateanului ca aceste doua mari categorii de activitati INFORMAREA si ANCHETAREA PENALA sa fie exercitate de actori diferiti. Pe de alta parte este in interesul comun al celor doi actori de a colabora strans – organic as zice – pentru a avea o maxima eficienta functionala. In fine , istoria zbuciumata a Americii de Sud a facut ca in timp CIA sa devina destul de nepopulara pe plan mondial motiv pentru care respctiva agentie a decis demult ca nu are rost sa se implice direct in afara SUA. Ci doar prin interpusi – unul sau doi – bine antrenati sa colaboreze strans – organic as zice.

  5. Online privacy ‘a human right’ – European security body rules.

    Cititi raportul Mass Surveillance Report (publicat ieri!):
    https://tinyurl.com/kgrxtdt

    A new paper from Europe’s top civil liberties body has declared online privacy to be a human right, while challenging the British government’s plans to introduce more surveillance on communications technology.

    A report published by the parliamentary assembly of the Council of Europe on Tuesday states how the body is “deeply concerned” by the powers being used by the UK and US to monitor, store and analyze the communications data of their citizens, in light of the revelations made by former NSA contractor Edward Snowden.

  6. Mai bine am avea niste parlamentari(onesti) si un Avocat al Poporului care sa atace Regulamentele de functionare ale Camerelor Parlamentului, si atunci nu am mai avea discutia asta

  7. Intrebare: sa spus de mai multe ori ca multe din datele cu care au fost prinse pentru coruptie diverse personae au fost obtinute prima data pe mandate de securitate nationala, adica strict din curtea SRI. Acum?

  8. „Eu sînt de acord ca procurorii să aibă acces la date pentru cazuri de terorism, pedofilie și răpire. […] Am dileme dacă ar trebui permis statului acest instrument și pentru corupție.” (citat din articol)
    La prima fraza, eu as adauga „siguranta nationala” (in sensul ei bun si corect). Referitor la a doua fraza, eu n-am aceasta dilema – intr-o Romanie infestata de coruptie si intr-o lume in care devianti nostalgici folosesc (si) coruptia pentru a recastiga puterea de alta data, coruptia aduce atingere sigurantei nationale.

    Sa nu uitam ca SRI a sprijinit (nu sunt sigur ca doar tehnic) DNA in obtinerea unor rezultate palpabile. Pe mine demisia domnului Maior nu ma ingrijoreaza fiindca n-ar avea cine sa-i ia locul. Ma ingrijoreaza fiindca am banuaiala ca aceasta demisie are legatura cu politica si cu politicul. Sper din suflet ca demisia lui Maior sa nu se traduca prin „plec fiindca nu vreau sa fiu facut raspunzator pentru ceea ce banuiesc ca va urma”! Sper din suflet ca alianta dintre SRI si DNA sa nu fie pusa in pericol si sa ramana cel putin la fel de eficienta ca pana acum!

    Vorbind la modul general, eu cred ca serviciile secrete moderne si competente au, oricum, acces „de facto” la informatiile sensibile despre care tot batem apa-n piua. O lege nu face decat sa reglementeze „de jure” acest acces si folosirea datelor in instanta.

    Nu i-am auzit pe militantii pentru drepturile omului contestand expulzarile de persoane potential periculoase pentru siguranta Romaniei. Desi, in mod normal, Justitia se misca in ritmul ei (nu foarte rapid), SRI i-a expulzat pe unii atat de repede, incat lasau dara de praf in urma, ca Road Runner. Pana la urma si teroristii tot oameni sunt, inainte de a fi teroristi. Si au drepturi omenesti. Sau nu? (Sper sa nu se gaseasca vreun destept, pe-aici, care sa inteleaga ca iau apararea teroristilor)

    Daca vreo lege „Big Brother” ajunge in parlament, credeti ca parlamentarii „dalmatieni” o vor analiza gandindu-se la interesul national sau la riscul personal? Citesc o declaratie a proaspatului nostru presedinte, care spune: „Toate partidele si-au exprimat disponibilitatea de a sustine simplificarea procedurilor pentru cererile de incuviintare a retinerii, arestarii sau perchezitiei parlamentarilor”. Cu tot respectul unui votant care n-a avut de unde alege, i-as spune domnului Iohannis ca eu, ca cetatean obisnuit, imi doresc sa aud de „eliminarea” procedurilor, nicidecum de „simplificarea” lor. Cata vreme pentru arestarea sau perchezitionarea unui simplu cetatean nu se cere acordul colegilor sai de serviciu, „simplificarea” despre care vorbeste domnul Iohannis imi suna a „ne intelegem noi, pana la urma, sa fie bine”. Pentru cine sa fie bine?

    • Inteleg ce spuneți, dar nu sunt de acord. Parlamentarii au trecut lejer toate legile de acest tip, deci tocmai asta arată că dacă aveau o agendă anti-anti-corupție (cum prezumați), nu au crezut că îi afectează. Deci un argument mai degrabă pentru poziția mea, anume că aceste legi nu sunt cu adevărat importante pentru anticorupție.

      O precizare: cînd am vorbit despre rolul tehnic al SRI în sprijinul DNA, m-am referit strict la interceptări. Am mai spus că SRI are și un rol de culegere de informație și sesizări, un rol legitim și necesar. Ba chiar am afirmat că în mandatul Maior (și adaug: la ordinul CSAT și al lui Tr. Băsescu), SRI a sporit contribuția pe acest segment, ceea ce trebuie apreciat. Propunerea mea publică ar fi ca SRI să mențină acest rol de intelligence pe zona de anti-corupție și să i se ia tehnica de ascultare (asta se face doar prin schimbarea legii, deci Parlament), care ar trebui gestionată de o agenție civilă, care să furnizeze acest serviciu tehnic pentru toate instituțiile care au nevoie.

      • La nivel principial eu merg pe ideea ca lucrurile (cu adevarat) importante trebuie lasate pe mana institutiilor serioase. Si as adauga „militarizate”. Disciplina si procedurile militare lasa mai putin loc pentru „interpretari” personale si stimuleaza responsabilitatea. Nu stiu ce intelegeti prin „agentie civila”, dar n-am nicio indoiala ca parlamentarii ar proiecta o lege alambicata, care sa asigure o forma de control „democratic” (a se citi „politic”) asupra acestei agentii.

        Mi-as dori sa am increderea pe care o aveti dumneavoastra, in ai nostri parlamentari. Dar mi-e peste putinta. Poate sunt subiectiv, dar parlamentarii nu mi-au dat, pana acum, senzatia ca sunt angajatii si reprezentantii cetatenilor.

        • Si eu aș vrea să am încrederea dvs în structurile noastre militarizate, dar nu îmi dau motive :).

          Și oricum, parlamentarii așa cum sunt ei au votat și legile DNA, și legea ANI, și multe alte legi bune. Deci, ar trebui să vedem circumstanțele în care Parlamentul votează bine și să le replicăm, pt că altcineva nu poate da legi, iar instituțiile funcționează pe legi.

          Oricum, prezumția dvs că militarii sunt cinstiși și eficienți prin definiție, iar civilii sunt borfași prin definiție e regretabilă. Dacă vă uitați în raportul MCV, vedeți că instituții lăudate sunt toate civile – DNA, ANI, Înalta Curte, CSM.
          CG

          • Ori nu m-am exprimat eu suficient de clar, ori aveti dumneavoastra o problema cu militarii. :)

            Eu nu vorbesc din rapoarte, vorbesc din viata. Traita. Nu sunt si nu am fost militar, dar toti militarii (activi sau in rezerva) pe care i-am cunoscut mi-au dat dovezi de integritate si onoare. Iar unii chiar si de umor. Probabil ca sistemul de selectie, disciplina si un mediu controlat de reguli formeaza un anumit tip de oameni. Sau numai un anumit tip de om poate avansa in sistem. Nu stiu.

            Pe de alta parte (cel putin din ce se vede pana acum), ca „sa reusesti” in politica, trebuie sa fii un anumit tip de om, in mod clar aplecat catre compromis.

            Sigur ca exista mere stricate intre militari, la fel cum exista si oameni integri intre parlamentari. Proportia face diferenta, insa. Parerea mea este ca lucrurile bune facute de parlament au fost de nevoie si nu din convingere. Ca institutie, parlamentul trebuie sa existe, fara indoiala. Dar, in componenta sa de azi, mie nu-mi inspira incredere. O parere personala si subiectiva, desigur.

            • De pildă, eu găsesc poliția actuală demilitarizată mai profesionistă decît miliția veche care era militarizată. Procuratura din România care e civilă e mult mai profesionistă decît procuratura din Rusia, care e militarizată. Și mai pot aduce exemple. Așa cum și dvs puteți aduce exemple pe invers, presupun. Deci, categorisirea militarizat versus nemilitarizat nu ne ajută la nimic în sine. Eu zic că nu e bine să credităm (sau nu) instituții pe acest criteriu.

            • Ori sunt lucruri neclare, ori nu mai avem rabdare, ori amandoua :-)
              Dvs. spuneti despre subiectul accesului la datele de convorbiri „SRI și SIE trebuie să acceadă la date numai cu mandat judecătoresc, așa cum o fac și procurorii.”. Si mai jos „Asta înseamnă că nu e legitim ca statul să folosească datele reținute? Ba da, dar cu restricții, mandat, și doar pentru infracțiuni grave. De aici putem avea o discuție pe limite. Eu sînt de acord ca procurorii să aibă acces la date pentru cazuri de terorism, pedofilie și răpire. De ce? Pentru că la terorism trebuie să refaci rapid networking-ul teroristului, care ar putea să lovească din nou cu complici. La răpire, pentru că poți elibera victima.”

              Dvs. va referiti exclusiv la situatii in care:
              a) exista o sesizare deja, fapta e cunoscuta, exista si suspecti
              b) mandatul este invididual, intr-un dosar
              c) scopul accesului procurorului/SRI la datele retinute este de analiza in dosar, pentru identificarea unor legaturi, conexiuni, etc., care sa ajute la investigatie, nu la probarea vinovatiei.

              Noi, ceilalti, fara sa va contrazicem cu privire la scenariul de mai sus, ne referim la alt scenariu:
              a) nu exista o sesizare iar fapta (sau banuiala faptei) urmeaza sa fie decelata din analiza datelor (identificarea de pattern-uri care tin de anumite moduri de operare ale infractorilor). Pe cale de consecinta, accesul nu poate fi obtinut in urma unui mandat judecatoresc intr-un caz individual, ci in cel mai bun caz in urma unui aviz de principiu privitor la obiectivele analizei datelor si a metodologiei de analiza (insa asa ceva nu este definit in nicio lege sau cod de procedura).
              b) la fel ca in situatia standard, accesul la date nu are scopul de a strange probe, ci doar de a identifica posibili suspecti. Pe exemplul dat de mine, odata identificat un posibil infractor care aplica schema cu accidentul, intram pe primul scenariu, se cere mandat de urmarire a convorbirilor, si atunci se obtin probe, prin inregistrarea lui in timp ce pacaleste urmatoarea victima la telefon.

              Ca atare, daca noi, ca societate, ne dorim sa valorificam in lupta impotriva infractiunilor capabilitatile de analiza care exista azi insa dorim totusi sa prevenim abuzurile, ne trebuie un alt instrument decat mandatul judecatoresc de urmarire si interceptare a convorbirilor. Insa daca dezbaterea nu are loc, nu vom ajunge la o concluzie.

              Ca sa ma intelegeti mai bine, voi folosi exemplul camerelor de supraveghere, ca tot de Big Brother tin si ele. Teoretic, ati putea judeca la fel si in cazul lor: filmarea persoanelor fara acordul si instiintarea lor sa fie posibila doar dupa ce procurorii au obtinut un mandat judecatoresc. Si doar in anumite tipuri de cazuri.
              Cu toate acestea, societatea accepta in momentul de fata ca spatiul public sa fie impanzit de catre camere de supraveghere. La capatul firului, fara mandat, stau niste oameni (si chiar si niste softuri) care analizeaza imaginile, si daca identifica o infractiune, pun in actiune mecanismul penal. Teoretic, cel putin, capacitatea de intruziune in viata privata a camerelor este la fel de mare ca in cazul analizei datelor convorbirilor telefonice.
              Go figure.

  9. Domnul Ghinea, dar nu numai el, îmi aduce aminte de replica lui Farfuridi din O scrisoare pierdută la întrebarea lui Trahanache:
    Amice, d-le Farfuride, nu ţi se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?
    Da, când e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa…
    Domne, după părerea mea una din puținele calitați ale românilor este geniul de a imita, chiar daca uneori ne ies forme fara fond, de aia ar fi fost extrem de instructiv un material comparat care să treacă in revista situatiile altor state cu traditie democratica, membre UE ori nu (bine, vorbesc de tari cu oarecare consistenta, nu de neutre Elvetii, Austrii, Danemarce etc.)
    Pentru infractiuni care au specificitatea lor – terorism, spionaj – mecanismul propus este copilaresc. Luand exemplul autorului, care sustine ca SRI trebuie să acceadă la date (date de trafic) numai cu mandat judecătoresc, așa cum o fac și procurorii pentru infractiuni obisnuite, sa le spunem. Cat dureaza o astfel de procedura ? Se cere un nou mandat si in privinta altor persoane, daca rezulta date suplimentare, de fiecare data cand mai apare un nume in investigatie ? Ce ar trebui sa se probeze cand se cere mandatul, cand probabil de multe ori se actioneaza pe fler, pe intuitie, pe informatii disparate ? De cele mai multe ori in astfel de situatii timingul este crucial, iar actiunea trebuie sa aiba caracter preemptiv.
    Altfel spus, mecanismul suna bine pe hartie, operatia a reusit, dar pacientul e mort !

  10. Domnul Ghinea, dar nu numai el, îmi aduce aminte de replica lui Farfuridi din O scrisoare pierdută la întrebarea lui Trahanache:
    Amice, d-le Farfuridi, nu ţi se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?
    Da, când e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba de asta, sunt mai catolic decât Papa…
    Domne, după părerea mea una din puținele calitați ale românilor este geniul de a imita, chiar daca uneori ne ies forme fara fond, de aia ar fi fost extrem de instructiv un material comparat care să treacă in revista situatiile altor state cu traditie democratica, membre UE ori nu (bine, vorbesc de tari cu oarecare consistenta, nu de neutre Elvetii, Austrii, Danemarce etc.)
    Pentru infractiuni care au specificitatea lor – terorism, spionaj – mecanismul propus este copilaresc. Luand exemplul autorului, care sustine ca SRI trebuie să acceadă la date (date de trafic) numai cu mandat judecătoresc, așa cum o fac și procurorii pentru infractiuni obisnuite, sa le spunem. Cat dureaza o astfel de procedura ? Se cere un nou mandat si in privinta altor persoane, daca rezulta date suplimentare, de fiecare data cand mai apare un nume in investigatie ? Ce ar trebui sa se probeze cand se cere mandatul, cand probabil de multe ori se actioneaza pe fler, pe intuitie, pe informatii disparate ? De cele mai multe ori in astfel de situatii timingul este crucial, iar actiunea trebuie sa aiba caracter preemptiv.
    Altfel spus, mecanismul suna bine pe hartie, operatia a reusit, dar pacientul e mort !

  11. Nu inteleg de ce bagatelizati importanta retentiei datelor pentru aflarea adevarului si credeti ca nu ar fi important sa aflam daca „Maricel a violat-o sau talharit-o pe Didina” cu ajutorul acestor date. In alta ordine de idei, accesul la intreaga baza de date e necesar pt a se face conexiuni. Exemplul dvs este usor simplist: sa aflam daca Maricel s-a aflat in acelasi loc cu Didina sau daca a sunat-o. Peoblema e mult mai complexa: daca Maricel al vostru a folosit mai multe cartele prepay si acelasi aparat ar fi necesar sa fie sesizat judecatorul de mai multe ori, pe masura ce afli listingul Didinei, dupa care, pasul 2 – o noua sesizare a instantei- listingul si codul IMEI al lui Maricel. Urmeaza o noua sesizare a judecatorului pt a se obtine mandatul pentru aflarea tuturor cartelelor prepay folosite de Maricel, iar daca acestea au fost introduse in alte telefoane, distractia continua, iar in aceste cazuri se cere rapiditate. Pe de alta parte, daca SRI ar avea acces direct sau pe baza unui mandat al procurorului la toata aceasta baza, toate conexiunile si hartile relationale se fac instantaneu.
    De asemenea, nu vad de ce ar trebui ca accesul la aceste date sa fie circumscris numai infractiunilor grave. Pentru un furt, o inselaciune sau o amenintare de ce sa nu se poata avea acces la baza de date? Cum sa-i explici unui om care e amenintat cu moartea prin telefon ca va trebui sa asteptam sa fie omorat pt a avea o infractiune grava ca sa accesam baza de date pt a afla cine e autorul amenintarii?
    Parerea mea e ca frica de a fi demascat ca ti-ai sunat amanta sau ca ai vizitat site-uri porno, nu trebuie sa creeze o paranoia vizavi de accesul la datele retinute, pentru ca datele fara legatura cu speta nu se fac publice.

  12. Am recitit textul, la recomandarea dvs si imi dau acum seama ca m-a deranjat usurinta cu care ati vorbit despre retentia datelor, cu expresii gen „vax albina”. De aceea am dorit sa evidentiez ca accesul la datele retinute e o chestiune serioasa, care nu ar trebui vazuta atat de rigid. Cred ca ar fi trebuit explicat de catre cei din sistem ce presupune retentia datelor si accesul la ele. Bine ca au acces la ele operatorii. Sunt arhicunoscute cazurile in care unii care au un prieten la operatorii de date le pot comunica listingul nevestei. In aceste conditii de ce n-ar putea avea sri, care sunt obligati prin lege sa respecte confidentialitatea datelor cu caracter personal, ori procurorul, (bineinteles, motivat si numai in cauze penale). In rest, articolul e reusit si ma bucur ca ati adus in spatiul public o asemenea discutie.

  13. Pentru articolul dlui Ghinea, scris in felul sau, inteligent, dar cu o privire cam prea de sus, usor dispretuitoare, ca din partea unuia care detine deja adevarul, e bine sa fie citite si postarile lui @ Misu Falconeti si @ cosmin.
    NB,
    mi-amintesc de propunerea cuiva care, in bunatatea sa fata de „drepturile cetatenilor”, propunea o lege unde procurorii sa fie obligati sa-l anunte pe Maricel „vezi ca iti urmarim telefonul” :P
    Parerea mea:
    – ca legea de functionare a SRI-ului este depasita si ca Serviciul (Serviciile) trebuie urmarit (parlamentar) mai din aproape, da, dar SRI-ul are alta menire decit DNA-ul.
    – ca ar trebui ca si DNA-ul sa aiba aparatura pe care o are SRI-ul (intr-o mai mica masura, poate), da. Dar nu sa iei aparatura de la SRI si s-o dai DNA-ului.

    O alta parere personala: cred ca Serviciile (cel putin la virf, vezi cazul Melescanu si pe undeva si Maior), au tins a-si intinde politica pe felia lor de pîine :P

    • Ne-am opus atunci, ca ONG, legii care obliga procurorul să anunțe pe cineva că îi e interceptat telefonul, acela era un pericol real pt eforturile anti-corupție. Aveți dreptate, serviciile tind, ca orice organizație, să se întindă cît permite plapuma, dar mărimea plapumei trebuie determinată de cetățeni. Curtea a acționat tocmai în această direcție.

  14. Domnule Ghinea,
    ne-am bucura daca ne-ati impartasi parerea dvs legata de BB2, cea cu cartelele pre-platite.
    acolo CCR cu tot cu Morar, a dat-o rau de tot in bara.
    care-i problema ca-ti cere buletinul cand cumperi o cartela pre-platita?
    pana si la casa de schimb valutar iti cere buletinul.
    ce atingere poate aduce drepturilor faptul ca se stie cine ar putea fi in spatele numarului de telefon, si cum se face ca aceeasi problema nu e semnalata in cazul cartelelor de abonament?

    • Poate o să vă surprind, dar am o părere apropiată de a dvs în cazul cartelelor pre-pay. Eu militez tocmai pt o discuție separată, aceste legi au fost băgate toate la grămadă sub genericul Big Brother, deși sunt diferite. Deci, în cazul așa numitei Big Brother 2 (pre-pay + wirelless), sunt critic față de poziția Curții în problema pre-pay și susțin poziția Curții în problema wireless. Exact despre asta voi scrie rubrica din Dilema veche săptămîna viitoare. M-aș bucura să mă citiți și acolo.

  15. Domnilor @cosmin si @Misu Falconeti, va sugerez sa cititi articolul scris de catre Sebastian Lazaroiu, veti vedea ca abuzurile nu se refera nici la amanta si nici la siturile porno.

    P.S. Oare de cate ori o fi primit UTI informatii despre aliantele dintre alti integratori si furnizorii de echipamente informatice? Sau preferati sa vorbim despre Asesoft? ;)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro