A sosit momentul sa distingem intre personaje reale si fantome. Delimitarile, departajarile ideologice nu sunt focuri de artificii retorice, politicile fiscale reprezinta anumite viziuni despre cresterea economica, de-comunizarea tine de perspectiva morala asupra fundamentelor statului de drept. Tocmai de aceea mi se pare binevenit articolul lui Dragos Paul Aligica. A nu vedea ce s-a realizat intelectual dar si in planul propunerilor de politici publice dinspre centru-dreapta, inseamna a nu cunoaste spatiul publicistic si al conversatiei democratice din Romania. Aceste lucruri sunt discutate de Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica intr-o carte importanta, „Reconstructia dreptei” aparuta in 2009 la Humanitas. De asemenea, temele acestea sunt analizate in profunzime in volumul coordonat de Cristian Patrasconiu, „Reperele intelectuale ale dreptei romanesti” (Humanitas, 2010).
Stanga romaneasca este de fapt rezultatul unei serii de imposturi, uzurpari si travestiuri. Daca partidul succesor al PCR (FSN, apoi PDSR, apoi PSD) ar fi mers pe linia unei de-nomenklaturizari autentice (cum promitea solemn candva Mircea Geoana), daca si-ar fi asumat ruptura cu sistemul Iliescu, daca s-ar fi deziliescianizat (sorry for the hyper-barbarism!), daca reinnodau traditia intrerupta in anii inghitirii PSD de catre PCR/PMR, deci traditia lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Iosif Jumanca, am fi avut despre ce vorbi.
Dar acest partid si-a ales ca model PRI din Mexic (constient ori subconstient, deliberat ori spontan, nici nu mai conteaza). Doctrinar, stanga oficiala romaneasca este precara si lipsita de orizont strategic-conceptual. Cea neoficiala este marginala, stridenta, auto-centrata, lipsita de impact social. Pare sa se sufoce in propria-i neputinta. Nu este corect sa afirmi ca dreapta detine reurse, cata vreme sarmana stanga se zbate in chinurile paupertatii neconsolabile si incurabile. Dl Rogozanu stie foarte bine ca exista Institutul de Studii Social-Democrate “Ovidiu Sincai” (parca primeau/primesc si ei ceva sprijin bugetar, fiind think-tank al unui important partid), Institutul Revolutiei, pastorit de Ion Iliescu (sigur bugetar). Am examinat aceste dileme politice, intelectuale si etice in seria de dialoguri cu Mircea Mihaies, aparute incepand din 1996. Editia integrala, cu o noua parte despre anii 2009-2011, tocmai a aparut la Editura Curtea Veche. Dl Rogozanu a scris despre unul din volume (cred ca „Schelete in dulap”) in chip favorabil. Ma rog, era inainte de a sa metanoia gauchista.,
http://www.curteaveche.ro/O_tranzitie_mai_lunga_decat_veacul_Romania_dupa_Ceausescu-3-1250
Despre Claude Karnoouh, pomenit de Dragos Aligica, je m’abstiens. S-a scris destul si cat se poate de limpede pe blogul „In linie dreapta”. Filosoful G. M. Tamas imi este insa un vechi prieten si un intelectual stralucit, un umanist european care, spre stupoarea mea si nu doar a mea, in ultimii ani, a virat intr-o directie cu care nu stiam sa aiba minime afinitati. Lecturile filosofice ale lui Tamas, contributiile sale la discutiile despre nationalism, tribalism, modernitate (ma refer la scrierile de dinainte de 2000) sunt serioase si pline de intuitii. G.M. Tamas a scris candva un text memorabil intitulat „A Farewell to the Left”. Pe atunci, GMT era apropiat de Francois Furet si alti membri ai lui Committee on Social Thought al Universitatii din Chicago. Unii dintre noi credeam ca ii va succede lui Leszek Kolakowski ca membru al acelei prestigioase institutii. Apoi, deziluzionat de experientele sale in zona conservatoare si neo-conservatoare, a scris „A Farewell to the Right”. Pacat ca in aceasta serie de adio-uri nu a izbutit sa se plaseze la centru.
Am polemizat anul trecut cu GMT in revista “22″ numind stilul sau (mai degraba decat ideile, confuze si nu tocmai coerente) marxism histrionic. In cartea mea”Fantasmele salvarii”, aparutain prima editie in 1998, il citam de mai multe ori pe Tamas. In muklte privinte, ideile noastre convergeau. Din nefericire, a ajuns acum sa incarneze el insusi, cu ciudat entuziasm, as spune de neofit, asemenea fantasme. Este trist sa-l vad “anexat” de oameni care n-au habar de traditia reala a miscarilor disidente si pentru care drepturile omului, interpretate in directia Balibar, Zizek si Badiou, sunt doar un paravan simbolic pe care nu dau doi bani (“GlamourGulag” este doar un exemplu de asemenea nefericite gaselnite pseudo-conceptuale). Pe platfoma „Vox Publica”, dl C. Rogozanu isi exprima admiratia pentru non-conformismul lui G. M. Tamas, omul care s-a despartit de liberalism pentru ca i-ar fi inteles limitele. Ne reaminteste, si bine face, ca G. M. Tamas a fost un disident autentic in Ungaria lui Janos Kadar si ca ar trebui sa se tina seama de acest lucru atunci cand este criticat dinspre centru-dreapta. Ma intreb insa daca dl Rogozanu si prietenii sai ar aplica aceeasi regula in cazul unui Antoni Macierewicz, unul dintre fondatorii KOR (Comitetul de Aparare a Muncitorilor) din Polonia, in 1976, figura de varf in randul consilierilor miscarii „Solidaritatea”, atacat constant dinspre stanga in Polonia? Ori in cazul fostilor disidenti cehi care au sustinut si sustin necesitatea lustratiei? Indignare cu geometrie variabila?
In chestiunea intelectualilor romani, problema lui Tamas este ca intervine in polemici culturale, cu epistole solemn-acuzatoare, fara a avea bagajul informational care sa-l fereasca de gafe. Nu am uitat ca la sfarsitul anilor 80, G. M. Tamas a fost membru al Consilului Editorial al trimestrialului „Agora” condus de Dorin Tudoran (redactori erau Paul Goma, Michael S. Radu si cu mine, un timp a fost redactor-sef adjunct Mihai Botez). Solidaritatea sa cu intelectualii critici din Romania a fost ferma si constanta in acei ani grei. Dar mi-e teama ca GMT nu a urmarit atent dezbaterile intelectuale despre Romania interbelica. Sincer, nu cred ca a citit cartile Martei Petreu, scrierile Irinei Livezeanu, ale lui Const. Iordachi, ale lui Leon Volovici, ale lui Al. George etc
Nu, Marx nu era interzis in Romania lui Ceausescu. G. M. Tamas nu are decat sa consulte programele analitice ale cursurilor de stiinte sociale din invatamantul superior (trei ani de materialism dialectic, socialism stiintific, economie politica) ori sa citeasca antologiile Marx si Lenin din BPT, coordonate de profesorul de estetica marxista Ion Ianosi. Hibridizarea fascistoida a comunismului romanesc nu a insemnat disparitia marxismului, ci bastardizarea sa. Dar regimul comunist din Romania a fost unul de inspiratie marxist-leninista, nu traditionalista, nationalista, corporatista ori chiar fascista. Eroismul patriotic, exaltat oficial pana la satiu, era unul apocrif. Ceausescu, draga Gazsi, a murit cantand „Internationala”, „imnul proletariatului revolutionar”, nu „Pui de lei”.
Pentru ca aceasta ultima fraza, in forma initiala, a generat unele confuzii, ma vad nevoit sa o explic. Era vorba de sovinismul fascistoid afisat de Ceausescu, in fapt o manipulare progandistica menita sa legitimeze o nomenklatura tot mai decrepita. Pe scurt, dincolo de retorica regimului, neindoios o combinatie de stalinism si fascism in ultimii ani ai lui Ceausescu, in clipa finala, ca ultim gest pamantesc, in fata plutonului de executie, Ceausescu a cantat “Internationala”, nu un cantec mult timp interzis de regim sub pretextul ca ar fi „nationalist”. Sper ca lucrurile sunt acum cat se poate de clare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Din tot articolul, bogat în precizări interesante şi pline de învăţăminte, spre exemplu despre destinul intelectual al lui GM Tamas, doresc să subliniez o idee ce mi se pare foarte importantă.
V. T. scrie: “Daca partidul succesor al PCR (FSN, apoi PDSR, apoi PSD) ar fi mers pe linia unei de-nomenklaturizari autentice … daca si-ar fi asumat ruptura cu sistemul Iliescu …, daca s-ar fi deziliescianizat …, daca reinnodau traditia lui Titel Petrescu, Serban Voinea, Iosif Jumanca, am fi avut despre ce vorbi.”
Ideea foarte importantă este că o Românie evoluată ar avea nevoie de o stânga autentică, dispusă să pună umărul la construcţia unei societăţi moderne, o stângă cu adevărat europeană, ce-şi asumă răspunderi şi nu se ascunde într-o găunoasă retorică populistă.
Din nefericire stânga noastră politică nu este decât un sindicat al secării resurselor publice, sub patronajul ideologic al unor continuatori impenitenti ai comunismului, iar cea “teoretică”, un mic polip snob, mimetic, inconsistent şi precar intelectual.
@ Rasvan Lalu
Las la o parte aplauzele de genul „bogat în precizări interesante şi pline de învăţăminte”, care imi adcum aminte de elogiile aduse tezelo din aprilie. Daca asemenea laude sunt necesare, atunci nu sunt meritate, iar daca sunt meritate nu isi mai au rostul.
Pe de altaparte insa, sunt perfect de acord cu Dumneavoastra ca avem nevoie de „o stânga autentică”, dupa cum ati afirmat. Ceea ce ati omis insa sa spuneti este ca cei care se afirma ca fiind „drepta”, mai precis PD-L, nu sunt decat tot urmasii FSN-ului, partid la fel de plin de fosti activisti si fosti colaboratori ai securitatii, ca si PSD-ul. Va aduc alcelasi repros pe care il aduc si Domnului Tismanenanu: prezentand trunchiat realitatea, spuneti un neadevar, chiar si fara sa spuneti vreo minciuna.
N-am susţinut niciodată că PDL ar fi partid de dreapta. Nu există partide de dreapta în România. Strategia de infiltrare, diversiune şi deturnare a partidelor de dreapta, iniţiată de securitate din ian ’90 a izbândit de mult.
Articol foarte adevarat! Afirmatia domnului Tamas „de la începutul anilor 1970, în România condusă de Ceaușescu a fost interzis, de fapt, marxismul” mi s-a parut si mie o aberatie nerusinata. Iar domnul Karnoouh mai are tupeul sa apere asta. Din pacate generatia tinara e in stare sa ia asa ceva ca adevarat, doar cei care au trait – tot mai putini! – pot spune imediat: „fugi domnule de-aici, asta e o prostie!” Deci mascarici de stinga tip CriticAtac apeleaza la o audienta tinara pentru ca nu-i asa? istoria se repeta :(
Vorba d-lui Plesu: noi oamenii niciodata nu invatam din istorie…
1. „Stanga romaneasca este de fapt rezultatul unei serii de imposturi, uzurpari si travestiuri. Daca partidul succesor al PCR (FSN, apoi PDSR, apoi PSD) …”
Uitati, pentru a cata oara, sa mentionati ca PD-L s-a rupt din FSN si este la fel de plin de fosti activisti de partid si fosti informatori ca si PSD-ul din care se trage. Spre deosebire de PD-L, pe care nu l-ati atinge nici cu o floare, PSD-ul nu este condus de un fost membru de partid, iar PNL-ul, nici atat. Aceasta este o realitate pe care Dumneavoastra, ca si luptator anticomunist ar trebui sa o aplaudati si sa o apreciati. Din pacate, sustinerea partizana pentru PD-L (condus de un fost comunist si informator al securitatii – vorbesc despre Basescu) este pentru Dumneavoastra mai importanta decat lupta anticomunista cu care va place sa va identificati.
2. Cuvantul „sorry” este in limba romana ? Articolul este scris in limba romana ? Pentru un intelectual de origine romana si om de cultura, scrierea cu diacritice este optionala ? Despre erorile de tastare nu mai vorbesc (din nou); instalalrea unui corector gratuit pentru limba romana este probabil prea dificila. „je m’abstiens” ? de ce nu amestecati in text si cuvinte din limba rusa, sau din mandarina ? Inserarea in text a unor cuvinte straine nu aduce nimic pozitiv textului, decat poate o anumita pretiozitate … Mie asemenea recursuri la „strainisme” inutile imi aduce aminte de abuzul de cuvinte rusesti de la inceputul bolşevizării tarii. Mergand inapoi in istorie, vom gasi abuzuri de cuvinte turcesti, iar in timpul Imperiului Roman sunt sigur ca limba dacilor era „penetrata” de cuvintele latinei vulgare, care in cele din urma au dus la „limba noastra-i o comoara”. Daca vom continua astfel, in cateva generatii vom vorbi o pasareasca romano-engleza, daca intre timp mandarina nu va fi ajuns la moda.
3. Dar sa revenim la subiectul articolului … care in ciuda titlului nu este altceva decat un nou atac la adresa opozitiei. Ca sa fie clar: situatia tarii este grea, iar Romania s-a descurcat mai prost decat alte tari in timpul guvernarii Basescu-PDL; partidul la putere si-a dovedit incapacitatea de a genera solutii viabile, ba chiar a facut si gafe majore.
Orice analist politic se concentreaza pe activitatea partidului de guvernamant; a critica opozitia, este ca si cum ai invinui pasagerii pentru erorile pilotului … Ma intreb daca un politolog isi poate permite sa fie inregimentat politic ?! Dupa parerea mea, un politolog TREBUIE sa fie exterior domeniului pe care il studiaza (scuze, eu am inteles ca sunteti politolog; gresesc ?)
Atentia pe care o acordati articolelor mele de pe Contributors ma maguleste. Cum v-am mai spus, daca aceste articole vi se par atat de partizane, lipsite de valoare, incoerente, „comandate politic” etc, cel mai bun lucru este sa le evitati. In rest, fiercare scriem cum ni se pare mai potrivit. Aveti o larga oferta de analize, aici si in alte locuri. Tema articolului nu este nicicum Traian Basescu ori PD-L. Este vorba de doctrina (doctrinele) stangii, de delimitarile strategice ontre centru-dreapta si stanga, de biografia intelectuala a filosofului G. M. Tamas (care conferentiaza in aceste zile la Bucuresti).
Stimabile Petronius,
Observ ca aveti aceeasi obsesie cu Basescu la fiecare postare a lui Tismaneanu, indiferent de tema articolului. Am intilnit aceesi obsesie bolnava pe forumurile unor ziare ca Adevarul sau Evenimentul Zilei. Postulatul acestor obsedati este ca daca nu zici ceva contra lui Basescu, esti neaparat un pupinbasist, sau mai stiu eu ce epitet. Deci o sa ajungem sa punem si la buletinul meteo ceva de genul „ploi torentiale, Basescu e de vina”, doar ca sa indeplinim „standardele” dv. de corectitudine, care numai impartiale nu sint.
Va dau si eu o idee revolutionara: ce ar fi sa va referiti in viitor la tema articolului? Punct. Fara cotite la Basescu, fara aluzii si insinuari, fara insulte si atacuri la persoana. Numai astfel se poate duce o dezbatere de idei, la tema, dom’le, la T E M A! Mi-e insa teama ca asta e imposibil fiindca in afara atacurilor la persoana nu aveti anvergura sa sustineti o dezbatere de idei. Ca de altfel toti ilustrii anonimi care injura neincetat pe Basescu pe forumuri, fie ca face ceva, fie ca nu face, injuratura e garantata. Daca ar trebui sa va limitati la tema s-ar vedea golul de cultura si idei pe care incercati sa il tot mascati cu insultele si cotitele mai sus-mentionate. Ca sa nu mai vorbesc ca intr-o disputa de idei, a te lega de forma textului si de doua cuvinte in engleza ici-colo arata din nou ca va doare forma si mai putin continutul. E relevant pentru ca va reprezinta: fiind gaunos, nu aveti continut domnule, doar ceva forma, si aia nu prea atractiva.
Deci ce aveti de spus despre Gaspar Tamas? Oh, spumegind asa de furie, nici nu ati observat ca asta era tema articolului…. in postarea dv nu e pomenit nici o singura data! Deh, ochelarii de cal nu prea ajuta sa iti extinzi orizontul, nu-i asa?
Iata un cantec fascist in viziunea fiului celui pe care Larry Watts tocmai l-a aratat ca agent sovietic INU – secretul lui Polichinelle!:
Eroi au fost,eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc!
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc.
E vița noastră făurită
De doi bărbați cu brațe tari
Și cu voința oțelită,
Cu minți deștepte, inimi mari.
Și unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâția dușmani piept.
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor fi mereu învingători,
Au fost eroi, și-or să mai fie,
Ce-or frânge dușmanii cei răi,
Din coasta Daciei și-a Romei
În veci s-or naște pui de lei.
Hai, cenzureaza ,”democratule’ de „dreapta”. ca tot nu-tzi serveste la nimic.
Nu ma ocup cu cenzurarea si nu cred ca cei de la Contributors ar face acest lucru. N-am afirmat niciodata ca „Pui de lei” este un cantec fascist. Este o extrapolare pe care nu o impartasesc. Ideea, daca veti dori sa o intelegeti, este ca, dincolo de retorica regimului, neindoios o combinatie de stalinism si fascism in ultimii ani ai lui Ceausescu, in clipa finala, ca ultim gest pamantesc, Ceausescu a cantat „Internationala”, nu un cantec mult timp interzis de regim. Daca am fost altfel inteles, regret. Voi adauga aceasta precizare si alte elemente lamuritoare. Cat priveste cartea lui Larry Watts, n-am citit-o inca, dar o voi face cand o voi obtine. Oricum, din ce scrieti reiese ca LW pare sa spuna lucruri similare cu cele sustinute de raposatul Ion Stanescu, fostul sef al Deparmanetului Securitatii Statului. Lucruri ce pot fi usor demonstrate drept false. Dar, repet, nu ma pronunt pana nu citesc cu ochii mei.
Eh, sau cum ar spune familia Simpson: „not racist but n° 1 with racists”.
Sunt de acord cu dvs. domnule Tismaneanu. Ceausescu nu a parasit niciodata matricea marxist-leninista al carui produs era, si nici coloana vertebrala a apartului ideologic a PCR nu a facut-o. In acelasi timp cred ca trebuie meditat asupra efectelor pe termen lung a celor doua fete ideologice ale „mariajului baroc” la nivelul publicului larg.
Sunt poate naiv, dar nu vad astazi un pericol leninist in Romania. Nu am cunostiinta de existenta vreunei Brigade rosii, in schimb grupuri de extrema dreapta neo-legionara pot sa va citez cu duiumul. Nu prea aud tineri care sa imi vorbeasca de prabusirea oranduirii capitaliste sau de tranzitia de la sclavagism la feudalism, in schimb originismul si dacomania fac inca ravagii prin intelectele mioritice. Nu aud discursuri guevariste care sa ceara moartea mosierilor in schimb orice forum de ziar as lua dau de antisemitism, etnocentrism si xenofobie.
Oare vocea „Internationalei” nu a amutit odata cu Ceausescu, pe cand ecourile „puilor de lei” ne mai urmaresc inca ?