I. Intr-o postare anterioară am lămurit în ce condiții un parlamentar, primar, magistrat etc. răspunde penal pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese. Concluzia articolului meu este clară: pe actuala legislație, parlamentarul poate fi tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 ind. 1 Cpen, nu pentru că ar fi funcționar public în sensul Legii 188/1999, ci pentru că este „funcționar public” în sensul art. 147 alin. 1 Cpen. Aceasta este situația și pentru alte cateogorii de persoane care dețin calități în baza unor legi speciale: magistrații, polițiștii, miniștrii, membrii CSM etc – nici aceștia nu sunt funcționari publici (referire la statutul lor), dar pot fi trași la răspundere penală pentru infracțiunea de conflict de interese fiind „funcționari publici” în sens penal (referire la răspunderea lor).
II. Pe data de 10 dec. 2013, în cameră decizională, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege prin care articolul din Codul penal se modifică. Acestea vor intra în vigoare la 3 zile de la data publicării modificărilor în Codul penal (dacă acest lucru se va întâmpla):
Până acum, infracțiunea de conflict de interese avea ca subiect activ (adică ca potențial autor) persoana care deținea calitatea de „funcționar public” în sensul art. 147 alin. 1 C.pen. rap. la art. 145 C.pen. Așadar, azi intră în această categorie: cei care sunt aleși (parlamentarul, primarul, consilierul local sau județean), cei care sunt numiți politic (miniștrii) sau prin dispoziție (funcționarii publici) ori în urma unui concurs (magistrații), cei care au contract de muncă (profesorii), indiferent că au sau nu fișa postului (de ex, magistrații sau demnitarii nu au fișa postului, pe când funcționarii și grefierii au).
Potrivit noilor modificări, se dorește ca pentru infracțiunea de conflict de interese să fie trasă la răspundere numai persoana care exercită atribuţii de serviciu ce rezultă dintr-un contract de muncă și o fişă a postului semnate cu o instituţie dintre cele prevăzute la art. 145 C.pen. (cele două condiții sunt cumulative). Ar intra aici, de exemplu, profesorul. Dar ar fi exclus magistratul, parlamentarul, ministrul, primarul, prefectul, consilierul local ori județean – căci aceștia din urmă își exercită funcția/demnitatea dar NU în baza unui contract de muncă și ei NU au o fișă a postului. Mai mult, va fi exclus până și grefierul de la răspundere penală, căci el are o fișă a postului, dar nu are contract de muncă la instanța sau parchetul unde funcționează (el este încadrat prin decizie)!
Prin urmare, din cauza noile modificări, vor răspunde pentru infracțiunea arătată doar câteva categorii de angajați ai statului. Însă cei care fac parte din categoriile ce își desfășoară activitatea unde se produc deseori conflictul de interese (instituțiile administrative, mai ales în domeniul achizițiilor publice) vor fi exceptați de la răspunderea penală pentru această infracțiune.
III. Tot pe data de 10 dec. 2013, aceeași Cameră a Deputaților a adoptat un alt proiect de lege prin care la art. 147 C.pen. (cel care definește „funcționar public” în alin. 1 și „funcționar” în alin.2) se introduce un alin. 3 cu următorul conținut: „Sunt exceptaţi de la dispoziţiile art. 147, Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat, aceştia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiile dreptului comun, cu respectarea dispoziţiilor prezentului alineat”.
Care sunt efectele acestei modificări? Ne amintim că la art. 147 alin. 1 C.pen este definit „funcționarul public” – adică cel care poate comite o serie de infracțiuni din Codul penal: sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246), abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247), abuzul în serviciu contra intereselor publice (art. 248), neglijența în serviciu (art. 249), purtarea abuzivă (art. 249), conflictul de interese (art. 253 ind.1), nedenunțarea unor infracțiuni (art. 262), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263), instigarea publică și apologia infracțiunilor (art. 324). Prin urmare, dacă azi senatorii și deputații pot fi trași la răspundere pentru asemenea infracțiuni, în viitorul apropiat nu se va mai putea acest lucru.
De asemenea, ne amintim ca la art. 147 alin. 2 este definit „funcționarul” – care poate comite, pe lângă infracțiunile de mai sus, și altele: luare de mită (art. 254), primirea de foloase necuvenite (art. 256), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288), fals intelectual (art. 289). Așadar, dacă azi, parlamentarii, avocații, notarii, executorii judecătorești pot fi trași la răspundere pentru asemenea infracțiuni, în viitorul apropiat nu se va mai putea acest lucru – și acest lucru va viza inclusiv persoanele aflate în prezent în cursul unor cercetări nefinalizate prin hotărâre definitivă (28 de parlamentari sunt în prezent în cercetări pentru comiterea unor infracțiuni de corupție).
IV. De aceea, consider întemeiată reacția instituțiilor de drept: CSM, DNA, ICCJ. Eu sunt de părere că modificările votate, dar încă neintrate în vigoare, aduc în mod grav atingere documentelor internaționale la care România este parte prin care ne-am obligat să prevenim și să combatem corupția la toate nivelurile, precum și principiului egalității cetățenilor în fața legii. Acest aspect urmează a fi cercetat și, eventual constatat de către Curtea Constituțională.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stimate Domnule Danilet, primul ministru Victor Ponta, vizibil iritat de reactia ambasadei Statelor Unite le-a batut un apropos ordinar legat de Chevron (in „traducere” : „cum, eu sint de partea voastra cu Chevron iar voi nu ma lasati sa-mi fac de cap cu propria mosie?” – recte, cu Tara Romaneasca). Dar nu asta vreau sa semnalez: ci faptul si mai obraznic, daca se poate spune asa, ca a spus ca se va adresa Comisiei Europene – in interventia sa de ieri, reprezentatul acesteia a spus ca egalitatea in fata Legii este foarte importanta in UE, citez in mare – ca sa vada „ce legi internationale s-au incalcat prin amendamentele la Codul Penal”. (Tocmai domnia sa, care a facut atita „cercetare” cu mouse-ul in dreptul international). De aceea ar trebui sa existe UN DREPT UNITAR AL UE si in acest domeniu, al DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR PARLAMENTARILOR. Ar trebui identificate in documentele europene elementele care sa le dea peste nas acestor nerusinati fara de lege.
Multumim pentru articolul professional si incurajator si datator de speranta!
P.S. Chiar pot acesti adunati de prin santuri sa „legifereze” orice? Miine poimiine pot sa reinstaureze sclavia sau cine stie ce orori, Ar trebui punctual sa-i raspunda cineva.
Un articol foarte bine venit. Membrii comisiei parlamentare care a formulat articolele de lege au avut grija sa o faca utilizand un limbaj greu accesibil celor ce nu sunt juristi. Ma bucur, domnule Danilet, ca ati avut initiativa explicarii consecintelor legale ale acestei initiative legislative dezgustatoare.
Dl judecator Danilet, imi puteti descrie o fapta concreta a unui senator ori a unui deputat sau a unui avocat care ar putea fi incadata ca fiind infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev si ped de art 246 Cod pen ? Sau din ce cauza un parlamentar care acum ar raspunde pentru fapta prev de art 263 Cod pen/omisiunea sesizarii…/ in cazul in care nu ar mai fi asimilat functionarului public nu ar putea raspunde pentru fapta pre de art 262 Cod pen /nedenuntarea unor infractiuni/? Ori cum poate un parlamentar sa savarseasca infractiunea prev de art 289 Cod pen, fals intelectual, cand atributiile sale sunt de a vota legi ( prin ridicarea mainii sau cu bile) iar nu de a intocmi inscrisuri oficiale?
Eu v-as recomanda ca in loc sa folositi CSM pentru lupte politice mai bine ati face propuneri de corelare a infractiunilor din Codului penal cu statutul persoanelor astfel incat sa nu se mai nasca atatea discutii si controverse.
Daca nu poate fi indicata vreo fapta a unui parlamentar care sa se incadreze ca fiind „abuz”, rezulta ca modificarea legii,a codului penal, e nenecesara, un pleonasm legislativ deci. Si apare automat intrebarea: de ce totusi a fost initiata si votata modficarea respectiva?
PS. Acest articol tehnic il astept inca din ziua numita „neagra”, fiind pana acum singurul care arata fara echivoc implicatiile modificarilor respective. Nefiind specialist nu pot nici contesta nici aproba cele scrise, dar le consider a fi scrise cu buna credinta si-i multumesc autorului.
Daca presedintele Camerei stie de un fals comis de un chestor al Camerei, azi e obligat sa il denunte pe 263. Daca maine nu va mai avea aceasta obligatie, nu va putea fi tras la raspundere penala pt 262, pt ca acolo nu se incrimineaza nedenuntarea falsului.
Apoi, deputatii mai merg cu masinile si pot maslui un ordin de deplasare, mai pot aranja o angajare a unei rude si sa declare ca nu e ruda, mai pot inchiria un apartament ca nu au locuinta in Bucuresti si sa nu fie asa. etc.
Cristi, cred ca-i mai simplu pentru publicul larg asa: http://ihincu.wordpress.com/2013/12/12/legea-pe-intelesul-tuturor-atacul-de-marti-10-decembrie-2013-la-statul-de-drept/
caci scopul e sa inteleaga toata lumea, nu doar juristii.
Si daca mai reformulezi cate ceva si din prima postare….cea de dimineata….:)
Stimata domna Hîncu,
Va multumesc pentru link-ul oferit. Pentru ca pe pagina respectiva nu sunt posibile comentariile, sper in bunavointa administratorilor acestui site de a admite aici un raspuns la comentariul dumneavoastra. De vreme ce tot d-lor l-au acceptat pe acesta, asa ar fi fair.
Atat „Legea pe intelesul tuturor” cat si „Daca esti demnitar, ai liber la furat” au neajunsul ca m-au ametit inca mai rau decat manifestele anti-parlamentariste din ultima vreme. Daca articolul dlui Danilet incearca, dpdv juridic, o lamurire, stilul „Rathbone for dummies” al dvs, v-o spun pe sleau, lasa de dorit.
Chiar daca coruptia nu e furt, asa cum antameaza dna Stefan, as putea sa inteleg ca autoarea a recurs la un procedeu stilistic, folosind un termen generic, dar care are rezultate nefericite in continuare, intrucat dumneaei defineste „functionarul public” versus „functionar” si conchide ca, demnitarul neapartinand niciuneia dintre cel doua categorii, „are liber la furat”. Pai marea majoritate a romanilor nu apartine, ca si demnitarii in noua formula, niciuneia dintre categoriile enumerate. Rezulta ca au toti „liber la furat”? Absurd! Unde e atunci acea superimunitate? „Privilegiile” de care vorbiti, citand Constitutia Romaniei, practic nu exista. Iar prezumtia de infractor, cu care, in acelasi articol, par a fi etichetati toti demnitarii Romaniei, cred ca e un procedeu ce trebuie evitat.
E salutar faptul ca dvs, ca si dl Danilet mai sus, incercati cateva exemplificari care ar ramane in afara codului penal in noua sa varianta uselista (care, sper sincer, sa nu „treaca” de CCR*), dar ele sunt subtirele, un fel de „gainarii” inca mai firave decat cele pentru care fu condamnat Nastase. Ca au deoadata liber demnitarii sa-si angajeze rudele de gradul V sau odraslele la firme ce au contracte cu primariile, fara a mai fi banuite de trafic de influenta sau coruptie, nu e imbucurator, dar va intreb si eu: oficializarea asta schimba, in realitate, ceva?! Oare nu asa s-a procedat si pana acum?! Singurul aspect care poate fi luat in considerare e ca, prin scoaterea acestor nereguli de sub incidenta penala, demnitarul care recurge la ele nu mai poate fi santajat prin intermediul unor institutii ale statului, acuzate si ele la randul lor ca ar fi controlate politic. Desigur, o legislatie privitoare la aceste institutii, care sa excluda controlul politic (fie el real sau inchipuit), ar fi fost de preferat, iar acest lucru arata intentiile pastorilor parlamentaristi si ale oilor din Dealul Spirii, dar nu pot sa nu ma intreb de ce sustinatorii de dreapta, adica cei care sunt prin excelenta impotriva risipirii resurselor financiare pentru astfel de scopuri, nu actioneaza mai ales in aceasta directie. Pana la urma, chiar si daca ar ramane nepedepsite penal, astfel de nereguli precum cele exemplificate, pot fi in continuare publicate si, in lipsa unor institutii specializate, alegatorii isi pot ei insisi pedepsi alesii si numitii lor. Mi se pare mai bine asa, din toate punctele de vedere.
* Interventia mea nu trebuie inteleasa ca fiind scormonit dupa un nod in papura, ci doresc doar sa arat ca discutiile purtate in jurul acestui spinos subiect, ar trebui continuate fara iritare si prejudecati. Sunt impotriva acestor modificari, din „martea neagra”, insa nu pentru ca ele au fost mosite de actuala majoritate, ci pentru ca trebuie efectele lor sa fie clare pentru oricine, fara a incerca a le „trage de par”. Poate ca dl Danilet in, intr-adevar, prea tehnic, dar n-am deloc senzatia ca exagereaza, ceea ce nu pot afirma despre articolul dumneavoastra si al Laurei Stefan.
Stimate Domn Danilet,
Mă bucură faptul că aţi reapărut în spaţiul virtual
Am marea rugăminte de a nu ceda în faţa acestor derbedei. Oameni ca dumneavoastră au obligaţia de a-l sprijini pe dl. Preşedinte Băsescu iar, când îi va înceta mandatul, să vă păstraţi aceeaşi cale, cale justiţiei şi a adevărului.
Multi magistrati si-au luat demult „excluderea” si fac ce-i taie capul(?). A trebuit, de pilda, sa-i chem la propriu cu politia sa dea o pronuntare in sedinta publica, cum spune legea. Evident ca se afisasesera „rezultatele” proceselor de o persoana in haine „de strada”, cu mult mai inainte. Spuneti dumneavoastra daca este sau nu cauza de nulitate absoluta a hotararilor luate in acea zi de acel complet.
Pentru toti functionarii publici , indiferent de :
-munca pe care o presteaza
-demnitatea pe care o au
-raspunderile care deriva din munca lor
trebuie sa existe un cod /standard de integritate si in particular la fiecare categorie in parte sa existe prevederi specifice muncii lor.
In plus prevederile privind acte de coruptie/conflictul de interese si orice alte situatii care pun la indoiala integritatea respectivului functionar sa contina actiuni specifice si clare pentru fiecare categorie de functionari, cat mai detaliat .
Nu cred ca sunt sute de categorii asa ca nu ar fi extrem de laborios.
Imi pare rau, dar abordarea dvs. e eronata.
Fara a ma considera specialist in norma legala, pot sa va spun ca actula reglementare din Ro.este net superioara. Asta deoarece cu cit norma este mai specifica fiecarei demnitati/functii, cu cit este mai amanuntita cu atit scaparile legii (neintentionate) vor fi mai numeroase. Este o situatie inerenta observata in secole de reglementare. Norma penala este de stricta interpretare si nespecificarea clara a interdictiei X,Y actiuni/fapte duce la nepenalizarea ei.
Mai apare si pericolul inflatiei legislative, a multitudinii reglementarilor ce vor scapa cunoasterii/intelegerii persoanelor direct vizate de ele.
Abordarea unitara, codificata, supla a Coduli penal este una cuprinzatoare, clara si usor de aplicat. Izvorul normei este intr-un singur loc si „hai noroc la revedere”.
In situatia de fata, faptul ca art. 147, 153, asimileaza demnitarii, pers.alese si profesiile liberale (in cauza) functionarului public face ca dintr-o trasatura de condei sa li se aplice acestora toate exigentele legii penale in cauza, fara a fi nevoie de o reglementare speciala. Reglementarea speciala intotdeauna va avea tendinta de a crea regimuri speciale…..
S-a scris mult despre agitația de marți din Parlament, din păcate însă aproape exclusiv din perspectiva ”produsului”. Interesant e poate de văzut cît de stupid gîndită e și ”linia de fabricație”, pentru că asemenea aberații sînt oricînd posibile – parcursul celor două proiecte votate vorbește de la sine.
PL-x nr. 467/2012 este cel care introduce condiția existenței unui contract de muncă pentru a putea exista conflictul de interese. În mare, proiectul urma să reglementeze doar situația managerilor din instituțiile publice de cultură, dar a fost respins de Senat în octombrie 2012. La Cameră, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale îi dă aviz negativ. Textul ajunge la Comisia juridică, unde e masacrat până când ajunge în forma adoptată de plen și ajunsă la promulgare.
PL-x nr. 680/2011 este cel care printre altele scoate Președintele, parlamentarii, avocații, notarii etc. de sub pălăria funcționarului public și reintroduce calomnia și insulta în Codul Penal. Proiectul a fost adoptat de Senat pe 21.11.2011, doar că el conținea un articol unic, prin care se abroga art.74 indice 1 CP (considerat neconstituțional de CCR). Proiectul merge la Cameră, unde e avizat la 21.12.2011 de Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale în forma venită de la Senat. Proiectul intră apoi în hibernare doi ani, de unde Comisia juridică îl ia luni, îl discută, îl avizează și îl pune pe ordinea de zi a Camerii. Doar că ce a ieșit de la Comisie nu mai seamănă deloc cu textul adoptat de Senat.
Cu alte cuvinte, ceea ce face prima cameră sesizată cu un proiect nu contează absolut deloc. Indiferent că îl respinge sau aprobă, comisia permanentă care pune proiectul pe ordinea de zi a camerei decizionale e cea care stabilește ce intră la vot. Face fix ce vrea ea. Teoretic poate propune camerei respective declararea lui Mickey Mouse erou național printr-un proiect de lege pentru reglementarea dimensiunii stupilor de albine.
Pînă la reforma clasei politice, o țintă mai degrabă sforăitor-bombastică și între timp demonetizată, ar putea fi eventual schimbate regulamentele camerelor. S-ar găsi probabil și majorități parlamentare pentru asta, pentru că nimănui nu-i convine să i se ciuntească rezultatul muncii. Este grăitor că formal poți acuza 29 de parlamentari PDL si UDMR, printre care Sulfina Barbu sau Raluca Turcan, că au inițiat scoaterea primarilor de sub incidența conflictului de interese. Pe siteul Camerei, la procesul legislativ, numele lor apar în documentele oficiale ca inițiatori ai proiectului PL-x nr. 467/2012. Așadar, modificarea regulamentului – de exemplu în sensul interzicerii adăugării la proiectul inițial – ar fi și în interesul lor. Poate le atrage cineva de la vreun ONG atenția.
Cred ca legile au inceput sa devina cu mult prea detaliate, iar practica a demonstrat ca diavolul sta in detalii…
Am mai observat, pe parcursul unor ani de zile, ca cei care construiesc legile isi rezerva portite de scapare pe care le utilieaza cu buna stiinta in colaborare cu unii avocati parca anume instruiti pentru a ocoli reglementarile legale care in mare parte sunt bazate pe un bun simt ce ar trebui sa existe in societate.
Si cazul de fata apare detaliat de catre Cristi Danilet un super exemplu de a rezolva anumite probleme pentru anumite categorii de persoane – functionari sau nefunctionari publici. Implicatiile prevederilor legale sunt de neimaginat intr-un stat de drept in care legea ar trebui sa domneasca!
Mai cred ca societatea ar trebui reformata si ca politicienii cred ca o sa isi incheie cariera pentru simplu motiv ca nu mai sunt utili nici benefici in societate si consuma si foarte multi bani.
Atat timp cat tehnologia ne aduce in timp real informatia si avem capacitatea de a procesa, intelege si modifica prevederile legale si nu numai nu vad de ce sa ne mai incurcam cu Parlamentarii multi si… si pe deasupra si costisitori…
Mai departe, sistemul juridic se elibereaza de o mare sarcina prin aparitia si functionarea mecanismului de mediere! Asa ca o alta cheltuiala si o mare pierdere de timp sunt taiate!
Ramane numai ca fiecare dintre noi si per total societatea sa evolueze in sensul cresterii educatiei, culturii si al responsabilizarii adevarate!
Raman un optimist in ciuda abaterilor de la normalitate pe care le vad si le simt in fiecare zi!
Multumesc frumos Domnule Danilet.
Un articol scurt si la obiect, care poate permite si unei persoane din afara domeniului dreptrului penal sa inteleaga exact implicatiile acestor modificari.
Poate n-ar fi o ideea prea rea aparitia in spatiul virtual a unui cabinet de „traduceri” in limbaj comun sau explicatii ca cele de mai sus a diverse modificari din sfera legislatiei ….. Cu cat suntem mai informati cu atat vom fi mai greu de pacalit…
Multumim, dle. Danilet.
Eram usor descumpanit dupa ce am citit articolul precedent pe care l-ati scris pe aceasta tema. Mi-a mai venit inima la loc…
Este uluitor cum acest legislativ se joaca cu elemente de drept fundamental. Pana cand subiectul separarii puterilor in stat si egalitatii in fata legii nu sunt intelese de populatia larga, toate articolele pe care dvs (ca de altfel acest site in totalitate) doriti si sunteti capabil sa le publicati nu percuteaza acolo unde este nevoie: in electorat.
daca gasca de borfasi nu vroia sa masluiasca jaful schimba pur si simplu terminologia prin „FUNCTIONAR CU ACTIVITATE PUBLICA” si nu mai trebuia o sinistra figura de parlamentar sa se deplaseze la ambasada Americana dupa care sa ne minta senin ca I-A LAMURIT desi la numai doua zile ameruicanii ne-au acuzat direct pe tema asta .