vineri, martie 29, 2024

Despre tiranie si tiranofilie. O scrisoare de la Toma Pavel (Updated)

Articolul tău, dragă Volo, despre Libertate, tiranofilie şi valoare estetică, consacrat celor trei mari scriitori ai Americii Latine: Octavio Paz, Gabriel Garcia Marquez şi Mario Vargas Llosa, ne aminteşte din nou, în stilul tău simplu, amical şi convingător, că mulţi scriitori şi filozofi remarcabili s-au declarat în favoarea unor tirani. Heidegger, autor al unei opere bogate şi durabile, îl admira pe Hitler, Garcia Marquez, prozator de un talent extraordinar (şi a cărui recentă dispariţie o regretăm cu toţii), l-a slăvit toată viaţa pe Fidel Castro. Dimpotrivă, atît Octavio Paz cît şi Varga Llosa au apărat libertatea.

Citindu-te şi fiind cu totul de acord cu tine, mi-am amintit de felul în care Blaise Pascal pune problema tiraniei. Oamenii, spune el, pot excela prin forţă, inteligenţă, talent, frumuseţe. Un rege sau un şef de stat cu adevărat puternic are dreptul să ceară să fie admirat (sau temut) pentru forţa de care dispune. Un mare filozof, un savant important, sau un scriitor de talent au dreptul să fie admiraţi fiecare pentru inteligenţa sau arta lor. O actriţă de o mare frumuseţe şi talent poate fi preţuită pentru talentul şi frumuseţea ei. Dar, continuă Pascal, un rege nu poate cere să fie admirat pentru inteligenţa sau talentul lui artistic. Dacă o face e tiran. La fel, filozofii şi savanţii de primă mînă nu au dreptul la admiraţie pentru forţa sau frumuseţea lor. Dacă pretind să fie, sunt tirani. Fiecăruia dintre noi i se datorează preţuire şi admiraţie în domeniul său, iar reuşita cuiva într-un anumit domeniu nu-l califică pentru a fi admirat într-alt domeniu.

Faptul că Elena Ceauşescu era soţia unui şef de stat nu o califica drept geniu al ştiinţei. Ideea că bărbatul ei, dictator realmente puternic, era, în acelaşi timp, un geniu al Carpaţilor era tiranică şi, de altfel, ridicolă. Dar nu mai puţin tiranic, în sensul pascalian al cuvîntului, este obiceiul de a stima opiniile politice ale filozofilor, artiştilor, savanţilor. Ei pot fi preţuiţi pentru operele lor şi, bine înţeles, ca orice cetăţean, pot avea opinii politice. Dar proclamînd public opiniile lor politice ca un mare adevăr, aceşti savanţi, artişti sau filozofi acţionează într-un mod tiranic. „Sein und Zeit” de Heidegger e o operă splendidă. Predica lui în favoarea regimului naţional-socialist, ţinută de la catedra de rector de universitate, a fost un gest tiranic. Noam Chomsky e un mare lingvist, dar cărţile lui politice, propagate pe baza celebrităţii lui universitare, reprezintă un abuz. La fel, „Dragoste în timpul holerei” de Garcia Marquez e un roman minunat, dar nu pot, nu vreau şi nu trebuie să acord pledoariilor lui în favoarea lui Fidel Castro mai multă atenţie decît opiniilor politice exprimate de primul venit la cafenea.

Din păcate, cum Pascal ştia bine, lumea e condusă de opinii, acestea se osifică în obiceiuri, iar părerile intelectualilor amatori de dictatură se răspîndesc în ciuda incompetenţei lor şi devin influente. În faţa acestui gen de influenţă tiranică şi tiranofilă, opoziţia unor oameni ca Octavio Paz sau Varga Llosa e admirabilă: ei nu încearcă să convingă lumea de propriul lor geniu politic ci se ridică împotriva corului intelectualilor iresponsabili. Aşa cum fac şi minunatele tale articole, draga Volo.

Al tău,

Toma Pavel

Recomandari:

https://www.contributors.ro/cultura/un-mare-carturar-toma-pavel-la-70-de-ani/

http://www.timeshighereducation.co.uk/books/the-lives-of-the-novel-a-history-by-thomas-g-pavel/2007558.article

https://www.contributors.ro/cultura/libertate-tiranofilie-valoare-estetica-octavio-paz-gabriel-garcia-marquez-si-mario-vargas-llosa/

http://www.lapunkt.ro/2014/04/18/un-cautator-de-lumi-imposibile-gabriel-garcia-marquez-1928-2014/

Update: Tocmai am citit un text al disidentului cubanez Armando Valladares. Am fost si eu intre aceia care am crezut versiunea des invocata a rolului lui Gabriel Garcia Marquez in eliberarea acestui erou si martir al luptei anti-totalitare. Reiese ca este vorba de o enorma minciuna, de o fabricatie, de o intoxicare. Ceea ce afirma Valladares este chiar mai grav decat faptul incontestabil ca autorul „Veacului de singuratate” a fost apologetul dictaturii castriste. Reiese ca nu a fost doar un fellow traveller, ci un colaborator direct al represiunii din Cuba, un delator. Imi amintesc de o afirmatie transanta a Monicai Lovinescu care spunea ca nu poti scrie cu aceeasi mana capodopere si denunturi. Intram intr-o zona a promiscuitatii morale care pe mine ma lasa fara cuvinte. Mai precis, ma umple de indignare. Dar si de greata.

http://www.nationalreview.com/article/376149/garc-m-rquez-castro-stooge-armando-valladares

http://inliniedreapta.net/garcia-marquez-marioneta-lui-castro/

http://cuba.globalmuseumoncommunism.org/cuba/bios/valladares

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Imi voi permite trei observatii:

    1. In primul rand, exista tipuri de „inteligenta” care folosesc aproape aceleasi structuri cerebrale, deci am tendinta sa acord credit in domeniul argumentativ (pur) unui savant in domeniul matematicii: sunt convins ca, in absenta unei indoctrinari, va fi capabil sa aplice aceeasi rigoare logica si in domeniul social.

    2. Pe vremea cand eram mult mai tanar am citit un manual destinat antrenorilor sportivi: scria acolo ca unii atleti inteligenti pot fi usor catalogati drept recalcitranti, ca persoanele introvertite prezinta riscul de a fi considerate recalcitrante etc. Concluzia mea (la acea data, dar nu vd motive sa mi-o schimb) este ca perceptia noastra asupra indivizilor depinde mai mult de asteptarile pe care le avem de la acestia decat de o analiza rationala.

    3. Spre deosebire de talent, frumusete, intelepciune, cultura etc. puterea nu reprezinta un dat al unei persoane ci este un atribut conjunctural. Ca atare, unui om „puternic” (din punct de vederere politic) nu i se datoreaza respect ci cel mult teama, care se poate manifesta atat prin sustinere cat si prin antagonism.

    • „am tendinta sa acord credit in domeniul argumentativ (pur) unui savant in domeniul matematicii: sunt convins ca, in absenta unei indoctrinari, va fi capabil sa aplice aceeasi rigoare logica si in domeniul social”

      exista o partida de sah celebra, jucata intre oppenheimer is einstein, o puteti gasi usor. e tentant sa credem ca, pe baza renumelui lor ca mari oameni de stiinta si a „rigorii logice” demonstrate in domeniul lor de activitate, cei doi ar avea multe de spus si ca teoreticieni ai jocului de sah. dar practica a aratat altceva. partida e fumoasa asa, ca si curiozitate, dar ca nivel de joc e (relativ) slaba. si este si normal sa fie asa. e nevoie de ani de munca pentru a excela intr-un domeniu nou chiar si pentru cei care exceleaza la ceea ce am putea considera „rigoare logica” la modul general. tocmai rigoarea logica este cea care trebuie sa il faca pe specialist sa-si recunoasca limitele si sa acorde credit altor specialisti. altfel comite un abuz, cum excelent pune punctul pe i domnul pavel.

      • Sahul presupune cu totul alte calitati decat stiinta. De aceea masina il bate pe om la sah dar nu si la stiinta :)
        Cine poate pricepe, sa priceapa…..

        • ” Sahul presupune cu totul alte calitati decat stiinta ”

          ca acele calitati of fi sau nu „cu totul” altele nu e asa important in context. comentariul lui Iosip spunea ca e de presupus ca „rigoarea logica” se transfera de la un domeniu la altul cu rezultate in care putem avea incredere (ca sa zic asa). prin exemplul meu am vrut sa arat ca, desi putem presupune ca ceva rigoare logica trebuie sa se fi transferat pe acolo, rezultatele n-au fost deloc extraordinare. de ce anume n-au fost asa extraordinare e o alta discutie. important este ca „rigoarea logica” de care vorbea Iosip nu a reusit mare lucru de una singura.

          ca o completare, e posibil ca cei doi oameni de stiinta sa fi putut deveni sahisti mult peste medie daca si-ar fi dedicat viata acestui joc, dar 1) nu e deloc clar ca ar fi putut atinge acelasi nivel pe care l-au atins in stiinta si 2) cat timp n-au investit acel timp si efort, sunt fix la nivel de incepator. probabil ca acelasi lucru se intampla si in stiintele sociale, doar ca este ceva mai greu de demonstrat lucrul asta in fata unui public neavizat.

          dar ceva si mai important, uitandu-ma pe forum, constat ca riscam sa fim ultimii care discutam teoria chibritului :) trebuie neaparat sa gasim si noi un motiv de cearta, altfel ramanem in urma :D

          • Repet: logica binara din sah cat si finitudinea jocului(deci este suficienta memoria) si logica si binara dar si intuitiva din stiinta nu prea au legatura una cu alta. Dar desigur ca in sensul in care ai abordat lucrurile nu te contrazic, am dorit doar sa fac o precizare intr-o zona care mi s-a parut ca merita.

          • @r2, am jucat sah, go si bridge, si le-am abandonat pe rand atunci cand mi s-a spus ca daca vreau sa progresez (dincolo de nivelul la care ma aflam) ar trebui sa INVAT: deschideri, metode, conventii etc. De fiecare data am spus NU: fac ceea ce fac strict ca un exercitiu al mintii, iar memorarea nu ma ajuta sa-mi dezvolt calitatile analitice.

  2. Cred ca politicienii, de orice coloratura ar fi sunt inamicii libertatii. Poti doar sa te amagesti ca unii sunt mai brezi decat altii

  3. *breji

    Faptul ca oamenii se complac sa fie condusi este pentru ca nu cunosc alte optiuni. Educatia, religia, politica nu ajuta in mod real cetateanul sa-si construiasca drumul spre libertate. Toate intretin un cerc vicios care se perpetueaza generatie de generatie. Singura tara unde probabil lipseste religia ca forma institutionalizata pe scara larga e America si acolo sclavia ramane una pur economica.

    Oamenii sunt mai interesati sa se domine decat sa se ajute unii pe altii sa fie mai liberi.

  4. Dle Tismaneanu,

    Citez din textul scrisorii:
    „Noam Chomsky e un mare lingvist, dar cărţile lui politice, propagate pe baza celebrităţii lui universitare, reprezintă un abuz. ”
    Pt un om al cartii este o ciudata intelegere a libertatii de exprimare si a diversitatii de opinie. Te intrebi daca Dl Toma Pavel dupa atatia ani in US a inteles ceva din 1st Amendament. Ce urmeaza next – fiind un”abuz” aceste carti trebuie interzise? Deasemenea in ansamblu textul acestui domn este confuz si repeta niste clisee obosite. Nu discutam aici ca the intelectual depth of N. Chomsky in decenii de scrieri este indiscutabil. Celebritatea lui Chomsky nu se bazeaza pe contributiile sale in teoria limbajului ci tocmai pe relevanta scrierilor sale politice – Dl Toma Pavel se pare ca nu stie asta. Dar ce mi se pare grav este ca dvstra legitimati aceste abuzuri – pt ca daca avem o intelegere a termenilor si a free speech abuz este ce face Dl Toma Pavel. Poate nu orice scrisoare sau postare pe FB trebuie preluate/publicate. Best regards

      • Dle Tismaneanu,
        Din pacate am inteles foarte bine textul Dlui Pavel – sunt in dezacord profund. Nu il discutam pe Pascal aici. Nici macar dreapta – stanga. Discutam textul Dlui Pavel Toma and what’s wrong with it. Lasand la o parte ca de la Pascal la Elena Ceausescu it’s quite a stretch Dl Pavel foloseste un text / idei din Pascal pt a delegitima (futil as spune) opera unui intelectual redutabil. Pe ce argument nu intelegem – dar banuim ca Dlui Pavel nu ii plac pozitiile politice ale lui N. Chomsky. Doar ca Dl Chomsky fiind un mare lingvist nu inseamna automat ca este un slab ganditor politic. Dimpotriva as spune in acest caz. Banuiesc ca vedeti the fallacy of the argument. Repet din nou – daca avem de-a face cu un abuz este al Dlui Toma Pavel. Ar fi bine sa fim atenti cu ingraditea libertatii de expresie – este poate cea mai importanta calitate a democratiei americane. One of the reasons US is great is the fact that you can freely & publicly burn the flag and say for ex ” G.W.Bush is the biggest exporter of terrorism”. It doesn’t necesarly have to be right – but you can say it. Best

        • Iar Dvs va bucurati de dreptul la libera expresie aici, enjoy it :) By the way, first name Toma, last name Pavel. Cartile din Statele Unite, Franta etc apar cu numele Thomas G. Pavel. Dvs cum semnati? Tocmai pentru ca nu ne ferim de transparenta, ma intreb de ce nu semnati cu propriul nume. Tram intr-o lume libera, nu ne temem de nimic. Eu semnam cu numele meu la „Europa Libera” si la „Vocea Americii”. La fel, Vlad Georgescu, Nestor Ratesh, Emil Hurezeanu, Gelu Ionescu, Dorin Tudoran, Paul Goma, N. C. Munteanu, Cornel Chiriac, Max Banush. Nu mai vorbesc de Noel Bernard, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca. Ma rog, traim acum in era internetului, cu avatare si nicks :) Va rog sa nu luati intrebarea mea drept altceva decat este, adica o simpla nedumerire. A propos de Chomsky, poate ne spuneti unde si cum s-a opus totalitarismului comunist? Cat despre Garcia Marquez, passons, mortii cu mortii…

          • Im cer scuze pt postarea la Vlad si pt scrierea gresita a numelui Dlui Thomas G. Pavel. I shall remain Paul Bloom. Doar ca am avut lungi discutii pe freedom of speech and constitutional rights cu Nat Hentoff of Village Voice to fell for misguided arguments like those of Mr Pavel. Best

        • One of the reasons US is great is the fact that you can freely & publicly burn the flag and say for ex ” G.W.Bush is the biggest exporter of terrorism”. It doesn’t necesarly have to be right – but you can say it. Best

          And more… another great thing about US is that anyone (a se citi orice puță-drăguță) is welcome to travel in and seek highest quality medical treatment at the clinic of their choice, even though the patient had criticized and ranted on America being an imperialist power his entire adult life, even though the individual had been Castro’s pal and confidant, even though he had threaten that he’d use his $1 milion Nobel Prize award on launching an extremist publication, even though he had partied all night long chanting anti-american slogans (btw, Fidel Castro himself supplied his buddy’s party with 1,500 bottles of rum), even though had been a loyal financial contributor to Communist Party of Columbia (although he did not join the organization)…

          In other words, treat freaks as royalty. Isn’t that a great country? Go to Little Havana in Miami and ask latino leaders what they think about the Nobel Prize winner… the fans of GGM might be surprised about what they’ll hear and see…

        • Domnule Bloom,
          Inteleg ca nu intelegeti ce zice Pascal sau Pavel desi sustineti contrariul, dar nu mai pot intelege de ce nu intelegeti nici dupa ce vi se indica sursa nedumeririi dvs. Ma incumet sa va explic pe indelete aceasta chestiune. Pascal vorbeste de tiranie, sau mai exact de sufletul tiranic despre care Platon vorbeste in detaliu in cartea a 8-a din Republica. In esenta este o problema de dreptate in sensul Platonic al termenului si in acelasi timp una etica. Nu-i poti considera un guru politic si mare moralist pe Sean Penn si mare diplomat pe Denis Rodman chiar daca acestia au excelat in actorie respectiv baschet. Dar problema nu e privita din afara ci este o introspectie in sufletul acestor indivizi. Nici Pascal si nici domnul Pavel nu insinueaza interzicerea liberei exprimari ci ridica o problema majora de etica a acestor indivizi ce exceleaza intr-un domeniu pretinzand acelasi lucru in domenii in care este evident ca sunt pe aratura. Revenind la Chomsky, acesta pretinde a excela in politica mai abitir ca-n lingvistica si gresiti cand spuneti ca Chomsky nu si-a publicat cartile politice pe faima de lingvist. Ce sustine Pascal si Pavel este ca Chomsky manifesta un caracter tiranic in momentul in care s-a angajat la o astfel de propaganda politica. Daca citeati integral scrisoarea domnului Pavel ati fi gasit in ultimul paragraf intelesul vorbelor lui Pascal si a problemei etice indicate de acesta. Vi-l redau aici pt. a va scuti de efortul revenirii la articol:

          „Din păcate, cum Pascal ştia bine, lumea e condusă de opinii, acestea se osifică în obiceiuri, iar părerile intelectualilor amatori de dictatură se răspîndesc în ciuda incompetenţei lor şi devin influente. În faţa acestui gen de influenţă tiranică şi tiranofilă, opoziţia unor oameni ca Octavio Paz sau Varga Llosa e admirabilă: ei nu încearcă să convingă lumea de propriul lor geniu politic ci se ridică împotriva corului intelectualilor iresponsabili.”

          P.S. Nu inteleg de ce folositi expresii si cuvinte in engleza acolo unde limba romana are echivalente ce pastreaza semantica.

          • Nu inteleg de ce folositi expresii si cuvinte in engleza acolo unde limba romana are echivalente ce pastreaza semantica.

            Ba pardon, se numește romgleză. E un stil de vorbire amestecat adoptat de unii dintre românii care locuiesc in țări unde limba engleza este de facto limba oficială, stil care irită universal. Am vești și mai proaste… subiecții sfârșesc a vorbi ambele limbi la fel de slab…

  5. Cat despre experti ei sunt pretuiti intotdeauna de altii. Faptul ca Sartre a refuzat premiul Nobel arata care era viziunea lui despre experti. Omul transforma tot ce prinde in institutie uitand de valoarea intrinseca a omului si de bunul lui cel mai de pret libertatea. Libertatea de a fi conceptualizat, etichetat, institutionalizat.

    • asta cu institutia tine de civilizatie.
      insa libertatea Lumii Libere consta in a nu fi obligat sa faci ceva ce nu vrei (ca in dictaturi), sa faci ce vrei ar fi anarhie (sau legea junglei), iar cei alesi, politicienii, trebuie sa aiba grija ca institutiile (pompieri, justitie etc) sa functioneze.
      insa nu e chiar asa simplu (altfel scriitorii n-ar mai avea subiecte demne de premiul Nobel)

  6. Im cer scuze pt scrierea gresita a numelui Dlui Thomas G. Pavel. I shall remain Paul Bloom. Doar ca am avut lungi discutii pe freedom of speech and constitutional rights cu Nat Hentoff of Village Voice to fell for misguided arguments like those of Mr Pavel. Best

  7. Din pacate nici dumnevoastra domnule Tismaneanu, nici domnul Paul (Peter) Bloom nu ati inteles sensul scrisorii.
    Mai degraba domnul IosiP. Cu un amendament la punctul 3. Inteligenta este singurul dat. Restul sunt conjuncturale. Chiar si inteligenta este slefuita conjunctural….
    Revenind, in cazul domnului Tismaneanu, aplicabilitatea spuselor domnului Pavel este multipla, Conteaza cine este domnul Bloom? Suna altfel ce spune daca ati sti ca este Petrisor Floricica sau Paul Cancer (sensuri mai putin folosite ale lui Bloom). By the way, sunt Ion Popescu
    In cazul domnului Peter Paul, scoateti un exemplu cu o doza de controversa si generalizati…. in sensul care va convine.
    Domnul Pavel vorbeste de discriminare, chiar si pozitiva, ca element premergator tiraniei.

  8. @Peter /Paul Bloom

    Dupa cum bine ati observat si citat textul lui T. Pavel spune clar : „un abuz”. Nu spune ca scrierile politice ale lui Chomsky ar trebui „interzise” (nici explicit si nici in subtext !). Combateti (cu evidenta dreptate) o pozitie neformulata si nesustinuta de catre autorul textului in cauza.
    Textul lui T. Pavel nu pune in discutie libertatea de opinie/exprimare.
    „Abuzul” la care se refera textul consta in creditul enorm de autoritate – implicit, fie si involuntar – pe care il are din start orice text venit din directia unei somitati de talia lui Chomsky, chiar si daca somitatea respectiva si-a cistigat prestigiul in cu tot alt domeniu. Numai pt exemplificare- aceleasi carti politice scrise personal de Chomsky insa sub numele de Peter/Paul Bloom (sau Radu Fatu) evident nu ar fi cunoscut nici pe departe acelasi impact si popularitate.

    „Celebritatea lui Chomsky nu se bazeaza pe contributiile sale in teoria limbajului ci tocmai pe relevanta scrierilor sale politice”. – scrieti. Nu pot decit sa semnalez ca va aflati in cea mai riguroasa contradictie cu realitatea. Ceea ce nu mai trebuie demonstrat, suficienta o documentare sumara. Mai observ ca in efortul dvs de a apara calitatea gindirii politice a lui Chomsky nu ezitati sa-i sacrificati contributia covirsitoare la teoria limbajului. Va previn ca in aceasta postura il ridiculizati.
    Pe de alta parte sinteti dispus – contrazicindu-va – sa-i recunoasteti meritele de lingvist lui Chomsky („Doar ca Dl Chomsky fiind un mare lingvist nu inseamna automat ca este un slab ganditor politic. Dimpotriva as spune in acest caz.”) cu conditia ca acestea sa se scurga potrivit principiului vaselor comunicante in sfera gindirii sale politice, in aceeasi proportie si eventual mai mare („in acest caz” !). Ideea articolului de mai sus era tocmai inaplicabilitatea principiului vaselor comunicante intre competentele personalitatilor, oricare ar fi acestea, furnizind exemple, si nu se referea la un „caz ” aparte. Daca ideea expusa de T. Pavel este corecta aceasta poate fi in egala masura valabila si pt Chomsky.
    In caz contrar ati puteti polemiza in favoarea ideologiei lui Chomsky, insa nu acesta era subiectul textului de mai sus si nici intentia lui.

  9. Si atunci ale cui opinii politice sa le respectam / urmam / admiram? Rezulta ca doar ale politicienilor de profesie, adica aceia care n-au alte realizari decat imbarligarea cuvintelor?

    Pe o piata libera, ideile circula ca orice alta marfa. E o tiranie ca Ceausescu sa se pretinda geniu al Carpatilor daca o face cu forta. Dar nu are nimic tiranic propaganda nefortata a unui Heidegger sau Chomsky, atata timp cat nu te obliga la nimic. Sau cel putin nu este mai tiranica decat propaganda CocaCola sau orice alta companie care iti ofera un produs pe o piata libera, unde decizia de a cumpara iti apartine. De altfel, nu degeaba toata exemplele de aici sunt indreptate impotriva, bineinteles ca nu apar si nume precum Ayn Rand, Kolakowski, sau alt filozof agreat de tabara Binelui.

    Eu zic ca o persoana este un tot unitar, diferentierea intre filozofi, scriitori etc tine mai mult de natura comentatorului. A se vedea si fortarea diferentierii intre Eminescu-scriitorul si Eminescu-jurnalistul, la fel de instrumentata politic.

  10. Un amendament la ce spune dl Pavel (caruia ii multumesc pentru Mirajul lingvistic si pentru tot ce am invatat din scrierile dlui despre lumile fictionale; si pentru a fi inspirat personajul Tanarului Prieten):

    Faptul ca Chomsky e un lingvist la baza nu inseamna ca scrie despre politica in calitate de lingvist, nu inseamna ca el nu si-a format anumite competente, ca n-a studiat filosofia politica etc. Dimpotriva, filosofii buni vin aproape sistematic din afara filosofiei: dinspre stiinte, dinspre arta, dinspre teologie.

    Altceva: Marc Aureliu, imparat puternic, are dreptul sa fie admirat pentru intelepciunea lui, ca filosof? Sau, toute proportion gardée, Masaryk?

    Argumentul dlui Pavel, de la Pascal citire, schioapata undeva. Daca respectam opiniile politice ale unui fizician pentru ca acesta a luat premiul Nobel nu fizicianul este de vina; dar faptul ca e un fizician nu il impiedica a priori sa fie mai competent ca altii in politica.

    Tiranul este, deci, cel care:
    1. are merite recunoscute intr-un domeniu A;
    2. n-are merite deosebite in alt domeniu B;
    3.
    pretinde sa fie respectat pentru contributiile lui in domeniul B in virtutea meritelor lui din domeniul A.
    4. domeniile A si B nu sunt conexe (nu permit transferul de competente)

    Intr-un sens, tirani erau toti cetatenii Atenei antice care pretindeau ca sunt competenti sa guverneze in baza faptului ca aveau virtuti particulare. De aceea Socrate s-a sinucis inainte de a fi condamnat, punand in discutie fundamentele democratiei ateniene, aratand ca cel mai bun cismar sau cel mai bun flautist nu au nici o competenta de a guverna in virtutea meritelor lor ‘profesionale’.

  11. As face un exercitiu; constructia admiratiei si valoare.

    Nu cred ca un conducator trebuie admirat pentru forta de care dispune!

    As spune mai repede ca prefer sa admir un conducator pentru intelepciunea cu care isi foloseste puterea pentru a conduce o tara, o companie, oamenii sai si pana la urma pe sine.

    Sunt intr-un exerciitiu permanent de admiratie adresata faptelor/ constructiilor intelepte!

    De exemplu, fara jena, admir gospodina inteleapta pentru ca stie sa faca din nimc ceva bun pentru casa lor, ca are echilibru si frumusete chiar daca nu este persoana publica si isi petrece poate o mare parte din viata in indelemniciri care pot sa fie considerate marunte, casnice, ca de exemplu: sa gateasca, sa faca curatenie, sa duca si sa isi aduca copiii la si de la scoala, sa educe copiii – cei sapte/sase ani de acasa sunt extrem de importanti – sa chibzuiasca bugetele pentru casa. Gospodina poate sa fie sau poate sa se transforme intr-un excelent CEO de corporatie, dar si aici aduce ceva in plus: gratia si frumusetea interioara – elemente care uneori pot sa lipsesca geniului masculin, dar care, evident, are alte elemente: forta si robustete

    As vrea sa sublinez faptul ca am ales gospodina pentru ca ea nu este o persoana publica si de obicei are un impact limitat asupra persoanelor din jurul ei.

    Daca nu va place termenul de Gospodina – cuvant de origine slavo -ruso- va rog sa folositi cuvantul MAMA, un fel de CASNICA, si atunci s-ar putea ca totul sa sune mai bine.

    Ei bine, ceea ce este cel mai greu in viata este sa te conduci intelept pe tine, fara nici o urma de auto-admiratie, manat doar de pasiunea de a munci in ceea ce iti place, cu o puternica dorinta de a progresa!

    Daca iti reusesti auto -conducerea inteleapta, in viziunea mea, ai toate sansele sa reusesti sa fii admirat pentru ceea ce faci, indiferent ce domeniul in care activezi..

    Sunt de acord ca admiratia/reputatia nu este tranzitiva.

    Admiratie este punctuala si as mai spune ca admiratia cred ca ar trebuie adresata in primul rand actiunilor, faptelor, rezultatelor, si numai dupa o indelungata si staruitoare asociere/corelare intre acestea si o anume persoana admiratia o pot lega de individ.

    In RO gresim prea adesea si prea mult in admiratia adresata unei persoane si nu contributiei aduse de acel individ. De exemplu: X a fost fantastic si nu interpretarea lui X in piesa Y a fost fantastica. Cum la fel de bine, in RO se greseste mult prea des cand este criticat OMUL si nu masurile pe care acesta le-a propus! Adesea nu sunt aduse argumente, nu sunt aduse alternative – despre ce se discuta atat de mult???

    Prea ades lipseste dezbaterea, argumentarea si mult prea multe comentarii sunt adresate persoanelor si nu constructiilor facute de acestea…

    Astfel osanalele inaltate unora sau atacurile la persoana fac ca societate, in ansamblu, sa nu progreseze, sa nu inteleaga ceea ce este valoros si non-valoros -un praf risipit in neant. Se creeze un cult al unor oameni, dar care este altceva decat cultul valorilor – mult mai bogat si cateodata mai greu de detectat.

    Constructia valorilor ar trebui sa aduca in prim-plan contributia – si mai apoi persoana care le-a generat.

    Folosirea abuziva a reputatiei castigate se intoarce ca un bumerang impotriva celuia care o abuzeaza si mai devreme sau mai tarziu reputatia, construita atat de greu, se auto-distruge.

    In viata societatii daca intelepciune nu este, atunci nimic nu este!

    Si la final cateva proverbe despre intelepciune:
    A man who uses force is afraid of reasoning. ~Kenyan proverb
    Nobody is born wise. ~ African proverb
    Knowledge without wisdom is like water in the sand. ~ Guinean proverb
    A wise person will always find a way. ~ Tanzanian proverb

  12. Si o ultima observatie: cu exceptia sefului de stat, pretentiile celorlalti de a fi admirati pentru atribute in care nu exceleaza nu poate fi considerata tiranie ci doar o auto-amagire (sau infatuare, intretinuta de catre cei din jur, din interes sau sincera orbire).
    Tirania presupune coercitie, si atata timp cat nimeni nu ma forteaza sa cred – sau sa actionez ca si cum as crede – ca un mare fotbalist este implicit un riguros analist politic, nu vad nici rostul si nici dreptul de a-i interzice acestuia sa pozeze in expert…
    Desigur insa, atunci cand o domnisorica toba de teorie asimilata la Harward dar fara experienta practica in „meandrele concretului” pretinde sa reglementeze finantele natiunii (si implicit pe ale mele) sau sefi de autobaza ajung sa-mi reprezinte interesele in Parlament putem vorbi de tiranie. Si nici macar nu este cazul unui transfer psihologic de calitati, ci doar de cretinism la nivel de masa: sau altfel spus, e vorba de democratie!

  13. Domnule Profesor Tismaneanu

    Profesorul Toma Pavel greseste gasind o analogie intre Gabriel Garcia Marquez si Noam Chomsky.

    Fraza cu probleme este „Noam Chomsky e un mare lingvist, dar cărţile lui politice, propagate pe baza celebrităţii lui universitare, reprezintă un abuz. „.

    Opera de lingvist a lui Chomsky este citita/inteleasa/apreciata de cateva sute de specialisti, in timp ce cartile lui Marquez au fost publicate pana acum in mai mult de 30 de milioane de exemplare.

    In situatia lui Chomsky este, de exemplu, Paul Krugman, cunoscut de mult mai multi oameni pentru editorialele din NYT decat pentru contributiile din stiintele economice care i-au adus Premiul Nobel. Un caz similar celui reprezentat de Garcia Marquez ar fi nobelizatul pentru literatura Knut Hamsun, pro-nazist notoriu.

    Cu respect,

    Peter Manu
    Hofstra University
    Hempstead, NY

    • @Peter Manu
      Hofstra University
      Hempstead, NY

      1.Profesorul Toma Pavel NU GASESTE, NU CAUTA SI NU A FACUT NICI O o analogie intre Gabriel Garcia Marquez si Noam Chomsky.
      2. Marquez NU ESTE „un caz similar celui reprezentat de” Knut Hamsun. Cei doi nu au in comun decit faptul ca au fost mari scriitori. Premil Nobel pt Literatura se acorda pt Literatura. Nu pt buna purtare.

      • Atat Garcia Marquez, cat si Hamsun, au aprobat si sustinut, explicit si public, actiunile unor dictatori totalitari (Castro, Hitler).

        Analogia dintre Garcia Marquez si Chomsky constituie esenta mesajului profesorului Toma Pavel. In timp insa ce Garcia Marquez este unul dintre cei mai populari scriitori ai tuturor timpurilor, cei care citesc cartile politice ale lui Chomsky nu cunosc si, foarte probabil, nu le pasa ca autorul este cunoscut si apreciat in cercul specialistilor in lingvistica.

        • @Mr. Manu… GGM a mers chiar mai departe de susține public acțiunile lui Fidel… a fost prietenul său apropiat, l-a consiliat pe marele revoluționar. Drept răsplată, GGM a avut la dispoziție o vilă de protocol la Havana… (asta pe lângă locuințele din Ciudad de Mexico, Paris, Barcelona si Columbia). Ce înseamnă „cei mai populari scriitori ai tuturor timpurilor”? Există vreun clasament în funcție de cărțile vândute? Număr de entuziaști din fan-cluburi? Vă rugăm să ne luminați și pe noi, muritorii de rând, ca să nu murim așa cum suntem…

          Am mai comentat cu altă ocazie… și John Steinbeck a pornit de jos (a fost bagajist), a făcut carieră literară remarcabilă (a luat Premiul Nobel pentru literatură) a avut preferințe politice de stânga, a fost bun amic cu președintele Lyndon Johnson, însă nu a avut caracterul lui Marquez. Critic acerb al intervenției SUA în Viet-Nam, Steinbeck și-a recalibrat poziția după ce fiul său a fost trimis pe front. S-a abținut de la critici după ce a călătorit în Indochina și a văzut cu ochii săi situația de pe front. Să mai amintesc și de Hemingway?

          Teoriile lui Chomsky au fost și sunt apreciate nu numai în mediul lingvistic, ci și în zona informaticii, mai precis în cea a limbajelor de programare moderne (structurate) cât și a compilatoarelor/interpretoarelor de comenzi ce se numesc generic „parsers”. Cât despre ideile politice ale marelui lingvist ele valorează fix cât poziția lui Woody Harrelson privitoare la proiectul Roșia Montana.

        • @Peter Manu
          Hofstra University
          Hempstead, NY

          1. „Analogia” Marquez-Chomsky NU este „esenta mesajului profesorului Toma Pavel”.
          Analogia – este in orisice caz – un mijloc si nu un scop, serveste unei idei; cei doi mentionati nu sint subiectul articolului ci doua dintre exemplificarile ideii de baza, printre alti mentionati.
          2. Articolul vorbeste despre ireciprocitatea flagranta dintre doua competente (una fiind cea politica) asumate de una si aceeasi personalitate; paralela dvs Hamsun – Marquez deturneaza discutia catre relatia etic-estetic, nu acesta era subiectul articolului.

  14. De fapt, toata discutia seamana mult cu bancul din seria „Radio Erevan”:
    -Este adevarat ca marele compozitor Chaikovschi a fost homosexual?
    -Da, dar nu pentru asta l-am iubit noi.

    Parafrazand… (dar ma opresc aici, restul se subantelege).

  15. Impresia generala pe care o lasa povestea asta este ca ne-am desensibilizat, ne-am tabacit atat de mult in mediul suprarealist al forumurilor de limba romana ca am pierdut simtul proportiilor si masurii. NU mai sesizam ridicolul imens al situatiei.

    Mostra: Deci Profesorul Toma Pavel, membru in Committee on Social Thought la Chicago, este interpelat, pus la punct si servit o lectie de gandire si eruditie de catre unul dintre nenumaratii lautari ai intelectului ce isi plimba regulat acordeonul pe aici prin forum. In acest context, autorul lui “The Devil in History”, profesor si el la o prestigioasa universitate americana, intervine, gasind de cuviinta sa intretina un dialog cu unul care are tupeul, lipsa de inteligenta si stil sa scrie ceva de felul “te intrebi daca Dl Toma Pavel dupa atatia ani in US a inteles ceva din 1st Amendament”.

    Iar noi ne uitam si consideram ca toata chestia asta e normala. De ce? Nu s-a incalcat amendamentul de profil al constitutiei americane sau un drept al omului, deci, prin implicatie e ceva legitim si chiar dezirabil. In plus e cutuma locului.

    Ia, hai sa-i aratam lui Toma Pavel de ce suntem in stare. Ca a doua oara nu-l mai prindem prin forum pe aici. Acum e momentul. Ia sunati din zurgalai si pocniti din bice mai! Hai, hai! Manati, mai!

    • Deci unul e profesor membru in Committee on Social Thought la Chicago, celalat profesor la o prestigioasa universitate americana – iar individul cu pricina un lautar al intelectului (un fel de nimeni cu staif), care ar fi trebuit sa ramana mut in fata titlurilor celorlalti … Adicatelea stiu ei ce spun, ca nu degeaba is ditamai profesorii la universitati prestigioase. Iaca, m-ati lasat pe mine bouche bée.

      yours,
      XXXXXXX, B.A, M.A., Ph.D, membru in comitete si comitii

      • Ei, v-am lasat bouche bée. Erati asa de la inceput, de la natura. Dar abia acum ati bagat de seama.

        Serios: ce vreti sa va fac, domnule, daca atat ati putut intelege? Evident ca, statistic vorbind, cineva trebuia sa apara cu interpretarea asta facila si stupida aici. Dumneata ai fost norocosul azi, sa sari primul cu ea: Vai, e o chestie de autoritate vs. democratia libertatii cuvantului. Vai, invocarea autoritatii epistemice devine un pumn in gura geniului internetului, a intelectualului marunt insetat de adevar. Samd, samd.

        Atat te duce mintea. La cel mai mic numitor comun al restalmacirii: Asta e. Nu e mult dar azi ai luat premiul pentru promptitudine.

        • Nu domnule, nu despre asta era vorba. Era vorba despre reactia dvs total neavenita, care e de tipul cum indrazneste un putoi sa-l puna la punct pe proful X. . La atat va duce pe dvs mintea. Adica d-aci pana-n gard. Nu e mare lucru de rastalmacit aici, asta e pozitia dvs: un putoi il pune la punct pe profesorul x, alt profesor se coboara la a-i raspunde, iar „noi” (adica ceilalti autori contributors? ceilalti profi la universitati prestigioase?) ne uitam si consideram ca-i normal. Cand, in realitate, nu-i normal ca un putoi sa-l puna la punct pe … si cutare sa … Ia explicati-mi ce mesaj ascuns era livrat aici, care-i hermeneutica corecta a acestui text atat de profund. Si de data asta fara sa ma tutuiti. Va reamintesc ca in romaneste exista distinctia intre „tu” si „dumneavoastra”.

          Stiti ce? Nu va mai obositi sa raspundeti deloc, risc sa trec iar pe alaturea sensului. Mi se cam intampla cand cineva vorbeste in dodii.

          • Domnule, te iei prea in serios. Si pui la suflet. Calmeaza-te.

            Am inteles: Dumeata esti mai libertin din fire si crezi ca e normal ca (folosind cuvintele dumitale foarte precise de altfel) un putoi sa-l puna la punct pe Toma Pavel cu figuri retorice de tipul “te intrebi daca Dl Toma Pavel dupa atatia ani in US a inteles ceva din 1st Amendament” samd. Bun. Iti place. Crezi ca e valoare adaugata. Asta e opinia dumitale si nimeni nu ti-a cenzurat-o. Cum nici cea a celui numit de dumneata putoi nu a fost cenzurata. Cum in general niciodata in acest forum o coalitie de putoi sustinandu-se reciproc in opiniile lor nu a fost cenzurata. Nici azi. Nici altadata.

            Sunt insa si alte opinii pe aici. Asta e tot. Ce vrei acum, sa intrati in forumuri, sa se faca liniste, sa va faceti numarul si sa iestit in aplauze generale?! Asta vreti? Fii multumit ca ai luat azi marele premiu pentru reactie rapida, bucura-te de restul zilei si fii fericit.

            Si hai sa fim seriosi cu schema asta cu dumeavoastra si dumneata, tipicul refugiu ultim al comentatorului care intra in forta si cu obraznicie intr-un forum, rupandu-se in figuri si care in momentul in care isi ia replica, o da pe proceduri, conventii si reguli de comportament si adresare publica. A se scuti. Dar uite, ca sa Va fac o bucurie aditionala, de acum am sa ma adresez Voua numai in formula regala.

            • Politetea nu-i refugiu, dar daca n-ai invatat asta pana acum, nu-ti mai explic. Hai sa ne tutuim, daca iti usureaza viata. Si nu mi-ai explicat ce altceva mai era de inteles in „replica” pe care „mi-am luat-o”, in ce fel te-am rastalmacit. Cu replicile tale se poate ilustra perfect conceptul de bullshiter, ca opus dogmaticului, te las sa cauti singur bibliografia. Ca „mai sunt si alte opinii”, adica a ta: the burden of proof e pe tine, tu sustii ca nu-i normal ca cineva sa puna la punct un prof (desi acum se pare ca te fofilezi si ca te legi de limbaj, de expresii, nu de lucrul in sine). Eu iti raspund in felul urmator: ia pune mana si citeste ce a scris Toma Pavel si vezi cum i se aplica lui insusi. Ca prof de literatura comparata, opinia lui despre tiranie are aceeasi greutate ca opinia lui x. De aceea si x are dreptul sa-l „puna la punct”, ca nu e structuralismul francez in cauza. Intelegi? Sau esti atat de de rea credinta ca esti capabil sa mai raspunzi inca odata pe langa subiect?

            • 1. Profesorul Pavel a aplicat in scrisoare ipotezele lui Pascal pe tema tiraniei. A exemplificat cu acele cazuri (Heidegger, Garcia Marquez) si a extins discutia in zona mai larga a tiranofiliei contemporane. La prima sa intalnire cu Barack Obama, colonelul Chavez i-a daruit o carte de scrieri politice ale lui Noam Chomsky.
              2. Un comentator a intervenit cu formulari jignitoare. Dl Aligica a raspuns acelui tip de inflamare verbala care impiedica o discutie rationala.
              3. Cunosc foarte bine opera profesorului Pavel. Intre altele, impreuna cu profesorul Mark Lilla, autorul unei carti nemijlocit legata de subiectul scrisorii, a coordonat seria de gandire politica franceza contemporana care apare la Princeton UP. Cea mai recenta carte a sa, aparuta tot la Princeton, se intituleaza „The Lives of the Novel”. Are, asadar, toate datele epistemice sa scrie despre Garcia Marquez. Cu alte cuvinte, Toma Pavel este un intelectual public, un savant comparatist si un istoric al ideilor (literare, dar si politice).
              4. Ceea ce deplange dl Dragos Paul Aligica este ca, in loc de a fi bucurosi ca un asemenea intelectual participa, prin aceasta scrisoare publica, la o dezbatere din Romania pe o tema grava si urgenta (relatia intelectual-dictator), unii comentatori intervin cu texte condescendente, arogante, chiar insultatoare. Impartasesc opinia sa. Numeni nu asteapta unamimitati de pretuire, este normal sa apara dezacorduri (de valori, de interpretare etc), dar exista momente cand, inainte de a da lectii altora, e bine sa fii sigur ca le-ai terminat de facut pe ale tale.

    • Cu intarziere (reactie lenta), citit toate comentariile. Si interventiile corective binevenite (Dragos Aligica, Vladimir Tismaneanu, Radu Fatu). N-am ce sa adaug aici (de valoare adaugata), decat atat:

      1.Unele interventii chiar sunt suprarealiste (gen fratii Bloom 1, Bloom 2 si Rusu – pare o fratie gandologica aici). Pentru ca-n cheie realista eu una nu-mi explic, nu pot, nu inteleg, cum dumnezeu asa reactii pe langa logica si argumentele textului – altfel aproape didactic, limpede cristal as zice pentru orice intelect vioi, care stapaneste semantica a doua trei cuvinte gen abuz, tiranie, sot, sotie, plus Marquez, Ceausescu, Chomski , chiar daca n-a auzit in viata vietisoarelor lui de Blaise Pascal. Ce-i domnule asa de greu de inteles teza asta, ca atunci cand te folosesti de notorietatea poate meritata intr-un domeniu (care te legitimeaza; da, multi se uita-n gura politica a; si a lui Chomsky pt ca-i mare profesor, de asta au auzit, chiar daca n-au studiat teoria limbajelor; si a lui Marquez pt ca a luat Nobelul, chiar daca nu l-au citit) sau de puterea (politica) pe care o ai asupra celorlalti, ca sa-ti impui incompetentele si imposturile in altul, e un abuz, o forma de asuprire, despostism, tiranie ( in sens larg adica).
      2.Nu, nu e normal, e o patologie aici (sociala, psihica, nu-mi dau seama de care). Dar se intampla. Si nu e rau sa luam act, sa stim si noi ce varietati de stupiditate agresiva, impetuoasa, poate chiar academic legitimata, avem de infruntat in lumea reala, de la conationali, la o adica. Si uite ca luam act, slava domnului, chiar daca n-avem loco, atasat la Constitutie, Primul Amendament american (avem totusi asa, un oarece simulacru, iaca).
      3. Nu, nu ne-am desensibilizat. Dimpotriva. Dovada ca lectura unor comentarii de genul celor la care s-a intervenit (inspirat, repet Vladimir Tismaneanu, Dragos Aligica, Radu Fatu) inca mai au potentialul de a ne lasa (pe unii) perplecsi ; perplex de la lovitura in plex care te lasa fara aer. O vreme. Pana la urma e si aici un beneficiu, o valoare adaugata: vrei/nu vrei, mai faci un exercitiu de respiratie, dupa care inviorat, cu forte proaspete, calm si cu umor, daca se poate, o iei de la capat.

      Carevasazica, domnilor Tismaneanu si Aligica, eu va rog sa continuati sa “legitimati aceste abuzuri – pt ca daca avem o intelegere a termenilor si a free speech abuz este ce face Dl Toma Pavel.” (ca sa-l citam pe Bloom cel dintaiul) Da’ chiar va rog sa nu ezitati in a legitima cat mai multe abuzuri de tipul scrisorii dlui Toma Pavel. Fac bine la cap. Iar reactiile fac bine la respiratie. Vedeti? A win-win situation.

  16. @ Vladimir Tismaneanu

    Citind cu interes comentariul semnat de dl. Aligica , care e binenteles , ca de obicei , on-topic, cred ca e cazul sa va faceti mea culpa si sa reconsiderati interventiile Dvs. pe acest forum.

    Pai cum vine asta, tocmai Dvs. , autorul lui „Devil in History” , profesor la o prestigioasa universitate americana , sa ” gasiti de cuviinta a intretine un dialog ” tocmai cu ” unul dintre nenumaratii lautari ai intelectului ce isi plimba regulat acordeonul pe aici
    prin forum ” ?

    Pai n-are dreptate Dl. Aligica cind scrie ca ” am pierdut simtul proportiilor si masurii. NU mai sesizam ridicolul imens al situatiei. ” ? Sigur ca are si ii multumesc public pentru aceasta interventie plina de rigoare si intelepciune academica.

    Daca ar fi doar o exceptie din partea Dvs. ar fi de inteles dar e regula , se pare. Chiar ieri
    ” ati gasit de cuviinta a intretine un dialog” cu Darie Novaceanu care va trimitea tocmai la Ploiesti la pascut ” cârdurile de gâşte, cu bobocii alături.” Sigur ca ” ne-am desensibilizat, ne-am tabacit atat de mult in mediul suprarealist al forumurilor de limba romana” cum observa , atat de profund , Dl. Aligica.

    Chestia e : ce-i de facut ? Pai, pentru a stavili patima Dvs. de a intra in dialog cred ca o buna idee ar fi sa interziceti intrarea pe acest forum a nenumaratilor lautari posesori de acordeon.

    Pi Es. – Ma duc sa-mi cumpar muzicuta :lol:

    • O idee alternativa interzicerii intrarii in forum si altor monstruozitati impotriva libertatii de a exprima ce prostii vrem, cand vrem si unde vrem, fara a ne asuma nici cea mai mica responsabilitate personala pentru ceea ce spunem, ar fi exercitarea unui minim autocontrol in ceea ce priveste natura interventiilor in forum.

      Sigur, in cazul dv, asa cum bine v-ati autosesizat, ideal ar fi sa mergeti sa va faceti rost de muzicuta aia. Va spun eu cand sa reveniti. Pana atunci ramaneti unde v-am trimis si asteptati semnalul de la mine.

      • In timp ce negociez o muzicuta la un pret convenabil , cred ca ar fi bine daca Dvs. v-ati cumpara
        o lupa – de aia nu ati observat ca textul meu era adresat Dlui Tismaneanu. O puteti ulterior folosi si la descifrarea sensului multor comentarii de aici si de pe alte forumuri unde obisnuiti a umbla cu trombonul.

        • Domnule, ma induiosezi. Te-ai bosumflat acum. Pai se poate?! Esti om serios. Ai creat o fantosa, o caricatura virtuala in spatele careia te ascunzi si pe care o plimbi prin forumuri iar acum ai luat-o personal. Te-ai identificat cu ea pana la a te simti lezat in onoarea dumitale anonima daca cineva iti trimite caricatura unde merita. Se poate?! Dumneata esti un barbat brav. Si inteligent. Ce inseamna asta?! Ma dezamagesti. Eu v-am trims dupa muzicuta pe amandoi ca sa te protejez, din simpatie.

  17. Dle Tismaneanu,
    Seria postarilor, comentariilor ar fi aproape induiosator comica daca nu ar fi de fapt putin tragica prin lipsa de toleranta si dialog.

    Cu permisiunea dvstra o sa dau cateva raspunsuri scurte si va promit ca nu o sa mai deranjez acest forum.

    @ Un domn Lup Monarhist ne vorbeste despre accesul la sistemul medical american cu apelative sexuale, mentioneaza mii de sticle de rom, si ne spune ca GGMarques este un „freak”. Oh, and not to forget ne apostrofeaza pt folosirea „romenglezei” anuntandu-ne ca „irita universal” – in ciuda realitatii cu totul diferite on the ground. Sugerez filmul ” Spanglish” in acest caz.

    @ Cuplul Victor/ Victoria ne vorbeste despre Sean Penn (Hollywood este in continuare o obsesie) si aflam ca Pascal s-a pronunat el insusi asupra lui N. Chomsky. Din pacate sunt un Popperian in privinta lui Plato. Un alt Bloom (Alan) el insusi Straussian spunea in intimitate ca Plato a glumit in Republica. I wish it were true, pt ca gasim samburele totalitarianismului la Plato.

    @ Dl P.Ion „by the way sunt Ion Popescu” ne vorbeste de „discriminare, chiar si pozitiva, ca element premergator tiraniei” – I have to admit that he lost me.

    @ Dl Radu Fatu, sorry dar practica o sofistica with no clear end. Agreeing for the sake of disagreeing.

    @ Dl Bogdan Rusu – a sensitive comment. I agree – argumentul lui Pascal este subred.

    @ Dl eu***** ne vorbeste despre Gospodine, Mame si Casnice – go figure.

    @ Dl IosiP – I will go out on a limb and say he has issues with women and gay people.

    In final @ Dl Dragos Paul Aligica – inteleg un fel de editor pe acest forum. Postarile acestuia spun mai multe despre dansul decat despre orice altceva. Aroganta si insulta nu sunt trasaturi in general asociate cu dialogul si o piata a ideilor. Sad.

    Desi au trecut 20 de ani in Romania de la caderea comunismului exercitiul democratic al dialogului este foarte deficitar. Acest forum nu este o exceptie din pacate.

    Inca o data imi cer scuze pt postarile mele aici – nu am dorit sa creez acest distress.
    Best Regards

    • Nimeni nu e deprimat din cauza interventiilor Dvs. Nu ati provocat niciun fel de „distress”, malaise, disarray etc Dar, sincer, am impresia ca Dvs sunteti dezolat si regret profund acest lucru. Va doresc succes pe alte forumuri, mai stenice, mai putin frustrante, mai deschise spre toleranta si dialog.

    • @Mr. Bloom:

      Lăsați-ne, picați în ridicol. Da, în accepțiunea mea GGM este un „freak” – am dreptul la liberă expresie, nu-i așa? Vă reamintesc definiția din Webster: freak – a person regarded as strange because of their unusual appearance or behavior – vezi relația cu Fidel Castro, aspectul de tătăiță bonom al lui Garcia care masca perfect caracterul infect al individului.

      Mulțumesc de sugestie, am văzut Spanglish, este un „B-movie” care nu m-a mișcat. Lucrez la Hollywood în industria de entertainment și sunt relativ bine plasat din acest punct de vedere. Cu bine! Happy trails!

    • @Paul Bloom
      Daca il respectati pe Allan Bloom asa cum se intelege (va referiti la el aproape in toate interventiile), nu-i mai scrieti gresit numele (o faceti de fiecare data, a devenit deja o marca stilistica a dumneavoastra, ca si aceasta intr-adevar iritanta romgleza :-().
      In rest, ar fi pacat sa nu mai interveniti pe acest forum.

    • Va marturisesc ca am gresit. Sensul pe care l-am folosit pentru „discriminare pozitiva” era de favorizarea unui grup restrans in detrimentul majoritatii, fara sa iau in calcul continuarea definitiei, anume „altfel defavorizat”. Deci nu era discriminare pozitiva, era doar discriminare si elitism.

  18. Sa inteleg din raspunsul Dvs. ca imi cersiti bancutza iertarii ? Fie, luati-o , dar n-o cheltuiti degeaba – mergeti tot acolo si cautati lupa cu pricina. Dupa citeva incercari , veti observa ca nu e numai utila , dar e si mai sexy decit trombonul cu care umblati ,
    din lipsa de acordeoane , pe diverse forumuri.

    Spuneti ca sinteti dezamagit , Domnu’ Aligica ? Atat de tardiv ? Pai eu am observat dezamagirea Dvs. inca de pe vremea cind marturiseati, in textul unui autoportret celebru : ” Si ambitia e mare, si talentul si competenta mici, mici. Si vizibile, vizibile… tot mai vizibile. ”

    In textul meu initial nu e vorba de mine sau nicknames–-textul meu initial era adresat Domnului Tismaneanu , chair nu reusiti sa vedeti asta ? Then, at least, take a hard look in the mirror , maybe there you might succeed !

  19. Domnule Profesor, va rog sa plasati raspunsul meu pt. Dl. Aligica de la 21:08 acolo unde ii este locul normal, in trendul respectiv. Multumesc.

  20. Domule Bogdan Rusu, esti plictisitor in insistenta asta isterica a dumitale. Calmeaza-te.
    Uite, jura-te (1) ca in deplinatea facultatior dumitale mentale si cu toata sinceritatea crezi ca ceea ce am vrut eu sa zic este generalizarea “ca nu-i normal ca cineva sa puna la punct un prof” si ca (2) esti convins de corectitudinea si relevanta reducerii la absurd pe care o aplici argumentului profesorului Pavel si eu nu numai ca ma inclin si zic ca dumneata, dar cu mana mea iti dau certificat semnat, tot, nu faci decat sa te duci cu el la autoritatile de profil sa-l valideze –le dai si lor o mostra de cum gandesti- si ai garantat ajutor social pe toata viata.

  21. În opinia mea, ceea ce vroia să transmită dl Toma Pavel ca şi mesaj este că tentaţia tiraniei apare când se depăşeşte un câmp de competenţe particular şi în care intelectualii sunt specializaţi, adică extrapolarea unei autorităţi într-un domeniu anume spre un domeniu unde cunoştinţele respectivei persoane nu sunt la fel de de solide sau validate într-un mediu academic sau social obiectiv şi ţin mai mult de credinţele personale ale persoanei în sine cât şi atitudinii de impunere într-o relaţie unilaterală, nevalidată prin dialog.
    Dl Toma Pavel viza mecanismul de pe baze apolitice, făcând referinţe atât la derapajele pe partea dreaptă a poziţionării politice cât şi pe stânga, marcând faptul că aceste abateri de la logica democratică nu ţin anume de o orientare politică particulară.
    Acum discuţia merge şi mai departe în sensul că un intelectual eminent, formator de opinie are luxul de a îmbrăţişa o credinţă politică anume şi de o afirma public, a încerca impunerea acesteia pe piaţa publică a ideilor sau poate că ceea ce ar trebui să o facă e doar să prezinte şi argumenteze raţional opţiunea fără a jigni pe cei de păreri contrare la nivel personal, lăsând cititorilor şi publicului şansa alegerii. Într-o democraţie , alegerile se discută şi se repsectă prin consens şi în respect.

  22. @Vladimir Tismaneanu: Multumesc pentru precizari. Interventiile dlui Aligica au fost agresive si irespectuase. De fiecare data n-a facut decat sa ia, arogant, lumea in zeflemea. Aceasta atitudine este contrara discutiei rationale.

    • :) domnule Rusu, mi-e teama ca n-ati inteles cui trebuia a multumiti si pentru ce..

      vedeti? v-ati lasat furat de forme si politeturi, respectiv politetea desavarsita a dlui Tismaneanu. Aici e o capcana in care v-ati dus de-a berbeleacul. Pt ca, in fond, oricat de politicoasa, interventia explicativa a dlui Tismaneanu nu va este favorabila si nici magulitoare; e o explicatie (da, rationala, asa cum n-ati reusit niciuna dvs) care nu ar fi fost necesara in cazul unui intelect mediu-vioi, chiar si mai fraged. Pe de alta parte, chiar daca mai directa ( asta, confruntarea cu sinceritatea e grea,, e perceputa ca brutala, barbara uneori, va inteleg), Dragos Aligica, deloc arogant sau elitist, v-a facut un compliment: v-a dat replica fara ocolosuri, pe nivel, ca de la egal la egal – ceea ce sigur ca nu e cazul, dar omu binevoitor, prietenos, daca vrea poate.

      In fine, ati cazut in capcana. Asta e. Dar nu fiti trist. E drept, nu se intampla oricui; dar daca totusi se intampla, chiar daca oameni-s rautaciosi si neiertatori, Dumnezeu e mare, bun, si iarta.

  23. Excelentă scrisoarea dlui Pavel, iertați-mi eufemismul. Tema ei mă „lucrează” de mulți ani, imediat după plecarea mea din țară, în 1978. Despre autorul ei am auzit deja, deși nu citisem mai nimic din cele scrise de dsa. În schimb pe dl Aligică îl citesc de mult, ca și pe dl Tismăneanu, căruia îi cunosc, cu câteva excepții, aproape toate cărțile ca și publicistica. Ca journalist și ca cititor asiduu de presă, politică mai ales, domniile lor fac parte din autorii mei favoriți.
    Într-unul din comentariile la scrisoare, parcă dl Tismăneanu spune că în viitor se va ajunge la disocierea valorii literare de moralitatea scriitorilor, analiză, cred, imposibilă azi, „osificarea” opiniilor fiind încă ireversibilă fiindcă prea avansată. Este o temă care mă obsedează. Cazurile Heidegger și Marquez sunt ideale pentru un astfel de reviriment al evaluării. Nu mă gândesc niciun moment la negarea ori devalorizarea operelor lor, ele fiind ce sunt, fiecare în domeniul ei. Dar amândoi au ceva „găuri” în moralitate. Cum poți lăuda regimul nazist, sau pe cel comunist, când și Heidegger și Marquez știau cā și Hitler și Castro erau niște mari criminali ? Cum se împacă asta cu inegalabila valoare a operelor lor, nu odată foarte aproape sau chiar identificate cu umanismul ? De abia aștept începutul rezolvării acestei dificile și complicate dileme. Heidegger, Céline, Morand, Marquez, Chomsky, Badiou și alții, destui, de o parte, și de cealaltă intelectuali ca Vargas Llosa, Paz, Revel printre mulți alții, însă în inferioritate numerică, pot fi puși toți în aceeiași oală ? Ar trebui, cred, adăugate alte căteva criterii personaltăților lor.

    În ceea ce-l privește pe Noam Chomsky, am o opinie ușor ambiguă. Ca cercetător în Psihopedagogie timp de 24 de ani la Geneva, am partipat la nenumărate sesiuni științifice, conferințe, comunicări, seminarii acoperind toate domeniile de cercetare. Câteva dintre ele au fost dedicate lingvisticii, operele lui Ferdinand de Saussure și ale lui Noam Chomsky fiind principalele subiecte de studiu. Primul a fot părintele lingvisticii structurale, dar și al structuralismului în general. Cunoștințele noastre în materie au fost completate fără mari eforturi de comprehensiune. Nu acealași lucru se poate spune despre Noam Chomsky. Aparent original și briliant, teoriile sale erau aproape ermetice. Dacă multe noțiune saussuriene ìși găseau locul în temele de cercetare ale institutului nostru, „Gramaticile generative” ale lui Chomsky ni se păreau tuturor cețoase și incompatibile cu realitatea școlară de care ne ocupam toți. Nefiind lingvist, ca mulți dintre colegii mei, mă ocupam de „audiovizual” ca mijloc de învățământ, cu toții am resimțit valoarea operei lui Saussure și o oarecare distanța față de „Gramaticile” lui Chomsky. Rămăsese totuși o referință teoretică importantă, dar nu mai mult.

    După câtăva vreme am început să-i citesc opera politică, de fapt un atac violent împotriva țării sale, Statele Unite, acuzate de capitalism și imperialism, aidoma presei comuniste din toate timpurile. Astfel dl Chomsky este una dintre personalitățile marxistcomuniste cu idei „osificate” până la refuz. Și structurii moral-intelectuale a acestui personaj i-ar trebui o analiză complexă și amănunțită.

    Cât privește ieșirile unor comentatori, izvorâte din neconoașterea suficientă a temei, dar și dintr-o lipsă de control de sine, nu cred că ar trebui prea mult criticate, libertatea de expresie trebuie să existe de ambele părți, chiar dacă uneori enervează.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro