sâmbătă, aprilie 19, 2025

Despre trumpism, prin lentila ideilor lui Carl Schmitt. Interviu cu Theodor Paleologu

Theodor Paleologu și-a făcut doctoratul despre gandirea lui Carl Schmitt, un teoretician politic important și foarte controversat, care a facut parte la un moment dat din Cel de-al Treilea Reich. Interviul de mai jos pleacă de la întrebarea cât de relevant este Carl Schmitt astăzi pentru înțelegerea Trumpismului? Care sunt riscurile și aspectele provocatoare ale perspectivei lui Schmitt asupra democrației și suveranității?

Carl Schmitt a fost și un teoretician al katechonului, o noțiune legata de venirea Antichristului și care are astăzi un rol central în ideile milenariste și teoriile eshatologice rusești și americane.

Contributors.ro: Tema discuției de astăzi este, este Trump și încercăm să îl vedem pe Trump prin lențila unui gânditor foarte controversat, Carl Schmitt.

Theodor Paleologu: De fapt e mai mult despre Carl Schmitt. Adică toată lumea vorbește despre Trump, dar puțină lume poate să vorbească despre Carl Schmitt aplicat la Trump.

Contributors.ro: Eu plec de la  ideea că Trump și discursul lui Trump pot fi explicate nu numai psihologic, ci și prin perspectiva unei teorii politice coerente.

Theodor Paleologu: În primul rând, vă mulțumesc că mi-ați semnalat cartea despre Carl Schmitt și trumpism a unei profesoare americane, Roberta A. Adams1. Și într-adevăr, am studiat opera lui Carl Schmitt timp de ani de zile. Mi-am făcut teza de doctorat despre Carl Schmitt și cred că în România sunt unul dintre cei foarte puțini care cunosc temeinic opera lui Schmitt. Carl Schmitt fiind un autor foarte important în materie de teorie politică, se pot analiza foarte multe lucruri în termenii lui Schmitt. El însuși ar avea pretenția că orice fenomen politic poate fi analizat cu conceptele lui. Uneori, însă, e nevoie să facem acest lucru chiar împotriva lui Carl Schmitt, pentru că, așa cum o să vedem, unele teze de-ale lui sunt foarte importante, foarte influente, dar discutabile și uneori s-a înșelat în prognozele lui. Ce v-aș propune să facem este ca mai întâi să trecem printr-un catalog al temelor respective, unde Schmitt ar avea ceva important de spus în legătură cu Trump și după aceea să aprofundăm. Am făcut o listă cu nouă, zece teme. Oricine cunoaște bine opera lui Schmitt e frapat de ce se întâmplă. E foarte actual. De altminteri, vă semnalez că o să apară în sfârșit în limba română cartea mea despre Carl Schmitt la Editura Universității Babeș-Bolyai.


Theodor Paleologu este președintele Fundației Paleologu. A urmat o carieră distinsă care include roluri de lider în domeniul cultural și academic. Fost elev al Ecole Normale Supérieure, Theodor Paleologu a studiat filozofia la Universitatea Paris I Sorbonne și a obținut titlul de doctor în filozofie politică de la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales și Universitatea din München. A predat la instituții de prestigiu precum Boston College, Deep Springs College, Bard College Berlin și Universitatea din Copenhaga. A fost fellow la Harvard, Notre Dame și Wissenschaftskolleg zu Berlin, unde și-a aprofundat cunoștințele și cercetările în filozofie.


Contributors.ro: Cred că ar trebui să facem întâi o prezentare a lui Carl Schmitt.

Theodor Paleologu: Sigur că da. Carl Schmitt s-a născut în 1888. A trăit foarte mult, aproape o sută de ani. A murit în 1985. A scris enorm, peste patruzeci de cărți, unele groase, altele subțiri. E un stilist strălucit. A abordat teme foarte variate. E un om care, cu o expresie germană, simțea iarba crescând. Adică avea un simț extraordinar pentru lucrurile care urmau să se producă sau abia se, abia se prefigurau. În unele privințe, a spus lucruri care acum sunt mai actuale încă decât atunci când le-a spus în anii douăzeci sau după război. Este, pe bună dreptate, controversat, pentru că uneori s-a înșelat pur și simplu. Dar mai grav de atât, în 1933 a intrat în Partidul Național-Socialist deși fusese înainte un adversar al naziștilor. Sigur că e vorba de oportunism. E vorba și de frică. A făcut carieră, în sensul că a continuat să fie profesor. A fost profesor la Berlin, profesor de drept constituțional, însă nu i-a păcălit pe naziști și în treizeci și șase a avut loc un atac asupra lui, de fapt un atac coordonat din partea lui Himmler și a lui Rosenberg, adică SS-ul pe de o parte, și ideologul șef Alfred Rosenberg. După care a fost înlăturat din funcțiile pe care le avea. Visele lui de mărire s-au spulberat, dar a rămas, profesor iar cei care au asistat la cursurile lui își aminteau că era și un membru Gestapo care stătea să observe cine vine la cursuri, ce spune Carl Schmitt. Nici n-a putut să iasă din țară până în patruzeci și doi. A venit și în România. Avea cunoscuți în România.

Contributors.ro: Când a fost în România?

Theodor Paleologu: În patruzeci și trei, dacă nu mă înșel. Cred că l-a întâlnit pe Ica Antonescu. Manoilescu îi știa opera. A avut legături și cu Eliade și cu Cioran, adică cu ce era extrema dreaptă românească intelectuală pe atunci. După război a fost dat afară de la universitate, dar a continuat să aibă un rol foarte important, pentru că multă lume se ducea să-l vadă. A avut o influență discretă.

Contributors.ro: El a fost prezent și în procesul de la Nürnberg.

Theodor Paleologu: Da, dar doar a fost, nu era vinovat de nimic. E vorba de o acuzație, de o temă pe care o să o atingem puțin mai încolo. În treizeci și nouă a scris un text despre noțiunea de mare spațiu, în germană Grossraum. Numai că n-are nicio legătură cu Lebensraum. Cei care l-au convocat la Nürnberg au făcut o legătură între grossraum și lebensraum, dar de fapt e inexact din punct de vedere conceptual. Oricum, a fost înlăturat din universitate, cum vă spuneam, dar a continuat să aibă o foarte mare influență, poate chiar mai mare decât dacă ar fi continuat să fie profesor la universitate. De altfel, aici vedem și o ciudățenie a denazificării, pentru că unii care erau mult mai naziști decât el, adică care chiar erau naziști, au continuat bine-mersi să facă cariere grozave, cum e de pildă Reinhard Höhne, membru SS, care după aceea a fost o somitate în materie de management în anii cincizeci, șaizeci, șaptezeci. Schmitt însă era o vedetă a vieții intelectuale din anii douăzeci și atunci a fost mult mai vizibil. Cumva și-a luat-o din toate părțile. Naziștii nu s-au lăsat păcăliți de oportunismul lui și l-au ținut, cum vă spuneam, sub supraveghere și i-au încheiat visele lui de mărire. Iar după război a plătit, aș zice, cumva a fost un țap ispășitor pentru alții. Asta nu înseamnă că Schmitt nu este criticabil și condamnabil în mare măsură. Dar, cum vă spuneam, după război, el a continuat să fie foarte influent. E autorul cel mai des plagiat. Pentru că mulți nu-l citau, dar de fapt își preluau ideile de la el. În Germania fenomenul ăsta e foarte vizibil. O mulțime de autori pur și simplu îl folosesc fără să îl citeze. După aceea se produce, în anii 60, un fel de revival schmittian. În mod interesant, există un interes foarte mare pentru gândirea lui în medii de stânga. În Italia, foarte mult. Aș spune că Italia este locul în care începe revivalul schmittian dinspre stânga. Și acum e un autor inconturnabil. În fiecare lună apar cărți despre el. Eu nici nu puteam să mai citesc tot ce se scria despre el când, am decis să trec la redactarea tezei. M-am oprit din citit. Deci e un autor foarte important, e un clasic al gândirii politice în secolul XX, dar criticabil și uneori, tezele lui cele mai discutabile au avut cel mai mare succes.

Contributors.ro: Să trecem atunci la lista de teme…

Theodor Paleologu: În primul rând, este faimoasa lui teorie despre distincția dintre prieten și dușman. Ideea că criteriul politicului este distincția dintre prieten și dușman. A doua temă majoră este antiliberalismul schmittian, mai exact critica liberalismului la Schmitt, o critică a liberalismului ca fiind o negare a politicului. Revin asupra subiectului. Apoi, teza că există un conflict inevitabil între democrație și liberalism. De aici ideea unei democrații iliberale. Aici aș situa poate cea mai profundă influență a lui Schmitt în contextul actual și nu doar în Statele Unite. Apoi, ideea că lumea politică este un plurivers, nu un univers. Ideea unei lumi multipolare își are rădăcinile în scrierile lui Carl Schmitt, atunci când critică viziunea unei one world și a unei viziuni, hai să zicem așa, mondialiste, asupra lumii. Tot în același registru aș situa critica pe care o adresează viziunii președintelui Wilson. Și aici asta e o chestiune foarte importantă, pentru că Trump se situează în totală opoziție cu wilsonismul politicii externe americane. Aș zice că este singurul președinte american din ultimul secol care în mod clar întoarce spatele tradiției wilsoniene. Al șaselea punct ar fi scrierea lui Carl Schmitt despre Marele Spațiu, Grossraum, și viziunea unei lumi împărțite în mari spații. America cu Groenlanda și Canada, Rusia, China. O viziune care, evident, pe noi ne cam sperie. Apoi ar fi ce spune Schmitt despre suveranitate. Pentru că suveranismul e un termen foarte la modă. Și, în sfârșit, a șaptea temă teologia politică. Și last but not least, katehonul, acea forță sau acea persoană care împiedică sau întârzie venirea Antihristului. Deci avem un meniu foarte amplu de teme.

Contributors.ro: Pe care nu cred că putem să-l epuizăm.

Theodor Paleologu: Sigur că nu. E pentru o carte. Dar ce vă propun este să ne concentrăm pe câteva aspecte. Vă spun sincer chestiunea cu prietenul și dușmanul…

Contributors.ro: Aici cred că totuși ar trebui să vorbim. Pentru că la Trump e foarte evidentă distincția asta. Carl Schmitt spune că un dușman nu înseamnă un rival, un concurent. Nu e ca în liberalism.  Este altceva. Ori Trump iese din tradiția liberală și își discută adversarii nu ca fiind niște rivali. Nu ar putea exista negociere cu ei, ci există o tăietură între dușman și prieten.

Theodor Paleologu: S-a scris foarte mult pe tema asta, însă eu cred că este o falsă problemă. Evident că politica e despre prieteni și dușmani. O spune Pericle în secolul V, în faimosul lui discurs de dinainte de începutul războiului peloponesiac. Mie mi se pare o evidență că politicul implică această perspectivă a adversității radicale. Aici Schmitt nici măcar nu este original. E o chestie banală, e o banalitate. De fapt, ar fi mult mai mult de spus aici, pentru că are legătură cu problema statului, cu anterioritatea politicului față de stat și așa mai departe. Iar Trump, de fapt, face din prieteni dușmani. N-aș zice că e un exemplu de. raționalitate politică. Canada este cel mai bun vecin pe care îl poate visa SUA. E un vecin excelent. Niciodată nu au avut conflicte. Ori Trump a reușit să antagonizeze cel mai bun și cel mai prietenos vecin. Aici e vorba de prostie. Pur și simplu e o tâmpenie politică care arată că omul confundă prietenul cu dușmanul. Nu este în stare să facă distincția între dușman și prieten. În mintea confuză a lui Trump, Putin e un prieten și Canada e un dușman. Deci, aș zice că Trump, din punctul de vedere al lui Schmitt, este un politician dezastros, un politician orb care nu poate să facă distincția între prieten și dușman.

Contributors.ro: Poate că acum își creează prietenii și dușmanii. Acum îi include pe unii sau pe alții.

Theodor Paleologu: Acum să vă spun ceva. Cred că Schmitt ne oferă multe concepte utile pentru a gândi politicul. Dar să revenim la clasici. La Aristotel este esențială noțiunea de phronesis, de prudență, de înțelepciune practică. Este calitatea principală a unui om de stat. Capacitatea de a prevedea. Trump nu este în stare să prevadă consecințele acțiunilor lui. A antagonizat Canada. Asta este o capodoperă de stupiditate politică. Deci eu vă propun să nu, să nu stăm prea mult pe subiectul ăsta, pentru că mult mai important este aspectul antiliberalismului. Și anume ideea lui Schmitt că democrația și liberalismul sunt precum apa și uleiul și că democrația liberală va sfârși prin a se descompune în elementele constitutive. Adică, până la urmă, apa și uleiul se vor separa. Adică democrația și liberalismul se vor separa. Ăsta este motivul pentru care stânga a fost interesată de Carl Schmitt. Luați-o, de exemplu, pe Chantal Mouffe, faimoasa profesoară din Anglia. Ea vorbește de un populism de stânga, de o radicalizare a democrației care ar elimina elementul liberal. Același lucru îl spun și oameni precum Alain de Benoist, la cealaltă extremă. Deci vedem cum Chantal Mouffe și Alain de Benoist se folosesc de această teză schmittiană. Însă, după părerea mea, este o teză greșită pe care Schmidt o expune cu foarte mult aplomb, pentru că e un foarte bun scriitor, este un stilist extraordinar și fascinează, numai că n-are dreptate. Pentru că el spune într-un articol din anii 20 că există o democrație cezariană. Da, se referă la Cezar spunând că Cezar era un democrat și că, de fapt, Mussolini, în anii 20, reînvie tradiția unei democrații cezariene. Numai că așa ceva nu există. Există o distrugere cezariană a republicii romane. Ori Republica Romană, așa cum bine spune Polybios în Istoriile lui, este un regim mixt care conține toate cele trei regimuri, adică monarhie, aristocrație și democrație. Asta e teza lui Polybios, dezvoltată în secolul II î. Hr. Iar regimurile pe care noi le numim democratice în zilele noastre nu sunt democrații pure, sunt tot regimuri mixte. Toate democrațiile din lume sunt, de fapt, regimuri mixte. Nu sunt democrații pure. Democrațiile moderne conțin un element democratic esențial, un element oligarhic, unul monarhic. Și foarte important este și aspectul liberal. Liberalismul politic este definit ca separarea puterilor – checks and balances – care este o frână necesară. Asta e teza pe care am dezvoltat-o și în cartea mea, care o să apară în curând la Editura Trei, despre patologiile puterii. O democrație iliberală este, de fapt, un submarin cu pânze. Este o contradicție în termeni dacă ne referim la democrația modernă, pentru că democrația modernă, de fapt, nu e o democrație, este un regim mixt care are un element democratic important. Ce încearcă să facă unii populiști din zilele noastre e de fapt să distrugă democrația liberală în numele democrației. Nu vedeți că J. D. Vance vorbește mereu de vocea poporului? Ori părinții fondatori ai Statelor Unite, tocmai împotriva acestui tip de democratism, au gândit Constituția americană. E de ajuns să citim The Federalist Papers pentru a avea cea mai clară și profetică critică a trumpismului. Deci, aici aș spune că este o chestiune esențială unde Carl Schmitt ne ajută să înțelegem fenomenul populismului contemporan, dar în același timp adaugă o notă de subsol. Schmitt însuși se înșală în ceea ce privește definiția democrației, pentru că el spune așa, democrația este, în esența ei, identitatea dintre guvernanți și guvernați. Iar liberalismul, în esența lui, este discuție și competiție și negarea politicului. Și teza lui Schmitt este că, până la urmă, peștele cel mare îl va înghiți pe cel mic, democrația va înghiți liberalismul, sau mai exact, nu-l va înghiți, ci îl va elimina cu totul.

Contributors.ro: El spunea că în liberalism forțele politice se erodează și ajung prin tot felul de negocieri aproape indistincte.

Theodor Paleologu: Acum e adevărat ceva, și anume că Europa a trăit multă vreme într-un fel de paradis artificial, un fel de iluzie a post-politicului. Iar acum ne trezim la realitate. Trump a administrat Uniunii Europene un șut în fund de care probabil avea nevoie, pentru că zeci de ani Europa a mizat pe protecția Statelor Unite. Ori, spune Schmitt în Glossarium, în jurnalul lui, reluând o definiție a suveranității mai vechi, că suveran e cel care are bomba atomică. Bomba atomică îți dă suveranitatea. În contextul actual, slavă Domnului, există două țări europene care au bomba atomică. Una nu mai este în Uniunea Europeană, dar există un stat european care are bomba atomică, pentru că generalul de Gaulle spunea încă din anii 60 că nu poți miza la nesfârșit pe protecția oferită de Statele Unite. Există o iluzie specifică Uniunii Europene, un fel de irenism. Irenism vine de la irene (εἰρήνη), de la pace. Există, mă rog, o nuanță între irenism și pacifism. Iluzia păcii eterne. Că n-avem nevoie de arme. Ba da, avem nevoie de arme. E cât se poate de evident în acest moment. Dar asta trebuie să ne ducă la o regândire a Uniunii Europene dacă vrem să supraviețuim. Pentru că altminteri cei doi, Trump și Putin riscă să taie bucăți din Europa. E foarte limpede că își doresc demantelarea Uniunii Europene.

Contributors.ro: În discuțiile cu oameni diferiți, cu prieteni, cu amici există o întrebare care se pune foarte des? Cât o să dureze trumpismul? E o chestie de etapă, e o recalibrare a liberalismului, sau e o schimbare de paradigmă?

Theodor Paleologu: Da, e greu de spus. Nu pot să vă răspund la întrebarea asta, pentru că nu am capacități profetice și nici nu mă lansez precum Schmitt în profeții. Tare mă tem că e mai mult decât un fenomen pasager, pentru că vedem cum s-a schimbat Partidul Republican. Eu am stat în America trei ani. Partidul Republican de acum e cu totul altceva. Trump a reușit să-l transforme prin frică. E vorba de frică fizică. O spune și Mitt Romney. Acum e vorba de o amenințarea că te trezești cu militanții MAGA care te hărțuiesc, te amenință, îți înconjoară casa. Lucruri de genul ăsta. E foarte grav, pentru că seamănă cu fenomene din anii `20, când aveai batalioane de asalt. Putem vorbi de veritabile batalioane de asalt MAGA. E adevărat că și ceilalți fac la fel. Adică și extrema stângă are propriile ei batalioane de asalt. Vorbeam cu fii-miu zilele trecute și el spunea că în termenii politicii germane, în America n-a mai rămas decât AfD-ul și Die Linke. S-a produs o polarizare dezastruoasă pentru corpul politic american.

Acum, dincolo de asta, vă propun și propria mea analiză a fenomenului. Vă vorbeam mai devreme de democrațiile moderne ca fiind regimuri mixte. Și în compoziția acestor regimuri mixte intră, repet, democrația, oligarhia, monarhia și liberalismul, sub ambele sale aspecte – politic și economic. Liberalismul politic desemnează separarea puterilor, garanțiile constituționale, statul de drept, iar liberalismul economic se referă la piața liberă. Ori liberalismul economic este călcâiul lui Ahile, pentru că el este, pe de o parte motorul bunăstării, dar în același timp călcâiul lui Ahile, pentru că capitalismul este supus unor crize ciclice. Cele mai multe crize ciclice nu au un impact politic major, dar unele crize au un impact politic major, cum a fost criza din `29 și e foarte posibil ca prezenta criză economică să genereze niște schimbări politice în profunzime. E posibil acest lucru, iar eucred că e mai mult decât o temere. Sunt sigur de acest lucru. Unele democrații nu vor supraviețui și vedem cum unele țări au deviat către o formă de autoritarism. Rusia e exemplul cel mai evident. De la o încercare de democrație a ajuns o dictatură pe față. În India există, de asemenea, o evoluție autoritară. Și în Turcia, într-o anumită măsură, în Ungaria, de asemenea. Există un impact politic evident al crizei din ultimii ani. Asta este explicația mea pentru fenomenul populist și autoritar și se aplică, de asemenea, lui Trump. Iar pentru a-l înțelege pe Trump, e nevoie, de asemenea, de ajutorul unor psihologi, psihiatri care pot explica fenomenele de psihoză colectivă. Cum un psihopat creează o psihoză colectivă, așa cum și noi am avut și n-am ieșit încă din psihoza colectivă generată de Călin Georgescu.

Contributors.ro: Acum mă gândesc că Trump adună în jurul lui tot felul de organizații, de grupări, de facțiuni, o adunătură foarte pestriță, cu tot felul de scopuri, cu tot felul de ideologii. Dar au în comun o mare dorință de răzbunare. Toate sunt iliberale, toate critică într-un fel sau altul liberalismul. Dar la un moment dat tot peisajul ăsta va trebui să se dezarticuleze, fiindcă interesele, ideologiile lor sunt destul de diverse.

Theodor Paleologu: Da, eu nu cred că putem să construim foarte multe speranțe pe această observație, pentru că și fascismul interbelic era de fapt foarte divers. În Partidul Național-Socialist existau tot felul de tendințe incompatibile între ele. În cazul fascismului italian, la fel. Mussolini nu a scris o carte despre doctrina fascistă decât vreo zece ani după ce a luat puterea cu ajutorul lui Gentile, faimosul filozof italian. Iar legionarismul de la noi era foarte incoerent și el. Deci n-aș miza foarte mult pe ce spuneți, deși e evident că aveți dreptate, îi leagă o dorință de răzbunare. Să nu uităm că afectele sunt uneori mai importante decât ideile în viața politică. Și e vorba de ură, invidie, resentiment și dorință de răzbunare. Aș zice că este esențial acest spirit vindicativ.

Contributors.ro: M-am gânditde multe ori oare întotdeauna mișcările astea au un centru sau au niște personaje care privite  astăzi sunt ridicole? De pildă, cum era Gabriel D’Annunzio, care era el ca personaj era destul de caraghios în postura…

Theodor Paleologu: Dar un mare scriitor, totodată.

Contributors.ro: Scotea mulțimi imense de oameni în stradă. Era un om foarte scund…

Theodor Paleologu: Dar nu era un imbecil. Pe când noi am avut pe cineva care spune în fiecare zi niște aberații monumentale și suscită o adeziune masivă – asta e și formula lor „votăm masiv”. Da, se întâmplă lucruri de genul ăsta. Dar, acum să vă spun ceva. Există o iluzie veche de când lumea că cei care au succes și putere sunt inteligenți. Fals. Nu e adevărat. Pot să aibă mult succes niște dobitoci sau niște nebuni. E absolut posibil lucrul ăsta și se vede în decursul istoriei că împăratul e foarte adesea gol. Dar oamenii au această superstiție, această credință superstițioasă că un om de succes, un om care are putere, e neapărat deștept. Nu e adevărat, e fals. Pur și simplu e o mare iluzie, dar e o iluzie care durează de mii de ani.

Trump îl înmormântează definitiv pe Ronald Reagan

Însă aș vrea să mai insist pe un alt aspect care mi se pare absolut esențial. Și anume ruptura totală cu wilsonismul. Woodrow Wilson este cel care a formulat cel mai bine un anumit idealism în materie de politică externă. Când spunea că vrea să facă „the world safe for democracy„, Woodrow Wilson se inspira din faimosul text al lui Kant „Proiectul pentru pacea perpetuă”. Ideea că există o legătură necesară între democrație și pace. Asta spune Wilson. La Kant e formulat altfel, el vorbește de regimul republican. Dar nu vreau să intrăm acum în detalii. Woodrow Wilson spune că există o legătură necesară între democrație și pace, pace durabilă. Sigur că proiectul lui Wilson a fost torpilat în Senatul american. Deci America n-a aderat până la urmă la Societatea Națiunilor, însă viziunea wilsoniană are un impact major asupra politicii externe americane. Sigur că există un fel de proto wilsonism și înainte de Wilson, dar Wilson e cel care a dat cea mai clară formulare a acestei viziuni americane, pe care Schmitt o critică în mod repetat. Aș spune că, de fapt, „Conceptul politicului”, faimoasa lui carte, a fost inițial scrisă împotriva wilsonismului, pentru că Schmitt considera că viziunea wilsoniană e responsabilă de imensa nedreptate a Tratatului de la Versailles, pe care îl considera, precum toți naționaliștii germani, o imensă nedreptate față de Germania – faimoasa clauză a vinei în privința războiului, Die Schuldfrage, cum că Germania era vinovată de declanșarea primului Război Mondial. Și. Wilson este, la Schmitt, reprezentantul unei negări a politicului dinspre etică. Și el spune, ca să fie clar atunci când duci un război în numele umanității, înseamnă că dușmanul este un adversar al umanității. Dușmanul devine dușmanul umanității, deci orice este permis împotriva lui. Și Schmitt spune că, de fapt, moralismul duce la o exacerbare a politicului, la o exacerbare a adversității. Teza asta e foarte importantă și aș spune că e interesantă și merită păstrată ca o teză pertinentă sau, în orice caz, care generează întrebări pertinente. Însă e foarte clar de ce Schmitt era contra lui Woodrow Wilson. Marea problemă în zilele noastre este că Donald Trump pur și simplu elimină cu totul referința la această viziune wilsoniană. Ronald Reagan și el era de fapt un wilsonian. Și nu pot să îmi scot din minte imaginea cu Donald Trump având portretul lui Ronald Reagan în spate. Ori, de fapt, Trump îl înmormântează definitiv pe Ronald Reagan. El distruge cu totul opera politică a lui Ronald Reagan. Trump nu este doar anti-Wilson, ci este și anti-Reagan în măsura în care Reagan avea o dimensiune wilsoniană.

Sprijinul pe care l-au manifestat J. D. Vance și Elon Musk pentru Călin Georgescu e de fapt o manieră de a se descotorosi de România

De fapt, asta este chestiunea care cumva ne doare cel mai mult pe noi, pentru că, Doamne ferește, de impunerea unei viziuni privind sferele de influență. Mai mult, eu cred că în această perspectivă, alegerea unui personaj precum Călin Georgescu sau Simion sau cine o fi justifică o dezangajare occidentală în România. Adică l-ați ales pe ăsta? Hai, treceți în sfera de influență a Rusiei. Aș zice că sprijinul pe care l-au manifestat J. D. Vance și Elon Musk pentru Călin Georgescu e de natură să ne pună pe gânduri, pentru că e de fapt o manieră de a se descotorosi de România. Gata, treceți în zona rusă. În felul ăsta, dacă v-o faceți cu mâna voastră, nu ne mai poate acuza nimeni de nimic.

Contributors.ro: Nu mai avem foarte mult timp. Haideți să trecem la… –

Theodor Paleologu: Teologia politică. Da. Aici, Schmitt a scris două texte, două cărți cu titlul Teologia politică. Una în 1922, în care ideea principală este că toate noțiunile importante ale teoriei moderne politice sunt concepte teologice secularizate. Sigur că putem discuta teza asta, dacă e adevărată sau nu, și în ce măsură, dar atenție, fiecare cuvânt e important. „Toate conceptele importante” și „ale teoriei politice moderne”. Deci avem două limitări: conceptele importante și apoi gândirea politică modernă. Nu contestă faptul că sigur, anticii Aristotel, Platon și alții ne furnizează concepte importante, dar conceptele moderne, zice el, sunt concepte teologice secularizate, iar analiza pe care o face el este în special în teologia politică din 1922, în capitolul trei și în primul, despre suveranitate. Conceptul de suveranitate este, de fapt, o secularizare a suveranității divine. Asta e teza majoră a lui Schmitt din 1922, la care se adaugă partea a patra din carte, în care vorbește despre gânditori politici precum Thomas Hobbes, Joseph de Maistre, Donoso, Cortez, Louis de Bonald și legătura dintre viziunea asupra naturii umane și orientarea politică. Schmitt spune că viziunea asupra naturii umane este un criteriu esențial de departajare sau de clasificare a ideologiilor politice. Dacă omul e rău de la natură, atunci e nevoie de o putere consistentă care să îi țină în frâu instinctele rele. Deci afirmarea autorității vine la pachet cu o viziune pesimistă asupra naturii umane, în timp ce o viziune optimistă asupra naturii umane duce la o contestare a autorității. Și atunci vedeți care este legătura între viziunea asupra naturii umane și diferitele curente ideologii politice. Ăsta e capitolul patru. Acuma, Schmitt a reluat teologia politică mult mai târziu, la sfârșitul anilor 60, axându-se însă pe altceva. Și anume ubicuitatea politicului și teologicului. El spune că orice poate deveni politic. Și aici cred că Schmitt este remarcabil. E ceva care merită păstrat din gândirea lui și nu doar păstrat, ci continuat ca reflecție. Și anume faptul că politicul este ubicuu, politicul nu este monopolul statului. Da? Orice poate deveni conflict politic. Are mare dreptate cu asta, pentru că el a gândit în felul acesta apariția unor actori politici non-statali. Este extrem de important ă, acest aspect. De asemenea, teologicul, și el este ubicuu, pentru că negarea teologicului este deja o poziționare teologică. Asta e teza schmittiană. Da? Și atunci dacă ai două elemente ubicue, ele în mod firesc se intersectează mai devreme sau mai târziu.

Katechonul și venirea Antichristului

Acum, eu n-aș vedea aici mare legătură cu trumpismul, ci mai degrabă, vă vorbeam de katechon, În scrierile lui Schmitt apare și această noțiune preluată din a doua epistolă către Tesaloniceni a lui Pavel. În capitolul doi, din a doua epistolă către Tesaloniceni, Pavel spune că va veni Iisus, dar mai întâi se va manifesta omul nelegiuirii, fiul pierzării, care va lua locul lui Dumnezeu în templu. E mai târziu figura Anticristului. Dar Pavel nu folosește termenul de Anticrist, ci cel fără de lege. Dar nici cel fără de lege nu se va manifesta în felul acesta înainte ca acest katechon să fie dat la o parte. Deci e vorba de un obstacol la venirea Fiului fără de Lege. Deci vine Iisus, dar mai înainte vine cel fără de lege, iar Fiul fără de Lege nu poate veni atâta vreme cât există un katechon care îl ține în frâu.

Contributors.ro: Și cine este? Ce este katehonul?

Noi n-am vorbit despre Dughin până acum. Dughin a creat un fel de bricolaj ideologic, e foarte incoerent, amestecă lucruri care nu au nicio legătură între ele. A citit Schmitt superficial și a preluat ideea de katechon. Și, evident, în mintea lui Dughin, Putin e katechonul sau Rusia e katechonul, pentru că Rusia este a Treia Romă. Era un călugăr din secolul 16, Filotei din Pskov, care vorbește în scrisorile sale de a Treia Romă, Moscova fiind a Treia Romă. Dar atenție! La Filotei nu este vorba de o doctrină imperialistă. E vorba de o noțiune spirituală, teologică. Noțiunea de a treia Romă a fost scoasă de la naftalină în secolul 19 de curentul naționalist rusesc panslavist slavofil și a devenit un fel de drapel al imperialismului rus. Pe de altă parte, katechonul există ca fantasmă și în tradiția religioasă americană. Mă gândesc, de pildă, la faimoasa formulă a guvernatorului Winthrop în secolul 17: „A shining city on the hill”. Sigur că această formulă poate fi interpretată în feluri diferite. Ronald Reagan o menționa tot timpul „A shining city on the hill”, Voiam doar să vă spun că această dimensiune apocaliptică, eshatologică există și în tradiția religioasă americană. Ideea pe care o dezvoltă un teolog puritan important din secolul 17, Cotton Mather, că America este un bastion împotriva Anticristului, un bastion pe care Dumnezeu l-a creat în America, în acest continent nou, pentru a rezista venirii Anticristului. E o viziune eshatologică asupra misiunii Statelor Unite. Există o carte importantă, Magnalia Christi Americana se cheamă, în, nu mai știu anul de apariție, sfârșitul secolului 17, cândva. Cotton Mather, e o familie importantă de teologi puritani. În curentele fundamentaliste creștine americane există această dimensiune apocaliptică. Sigur că Trump n-are nicio legătură cu asta. Trump nu e deloc un puritan. Adică e un- pot spune cuvântul curvar? E voie să spun cuvântul? Dar e interesant că fundamentaliștii creștini care îl susțin n-au o problemă cu asta. Consideră probabil că e precum regele David, care a păcătuit și apoi s-a pocăit. Da? Numai că Trump s-a pocăit doar de formă. Adică e de un cinism total. Dar, în fine, aici vorbim și de iluzia acestor oameni care proiectează asupra lui Trump niște așteptări apocaliptice. De altminteri, nu știu dacă ați văzut, în urmă cu câteva luni a publicat pe pagina lui de Facebook Mihai Neamțu o poză ridicolă, el și Gigi Becali îmbrăcați amândoi ca niște clovni. Becali ținea cartea lui Neamțu în mână, cartea despre fenomenul Trump iar Mihai Neamțu cita din puțul gândirii a lui Becali că Trump întârzie venirea Anticristului. Da, deci Gigi Becali a formulat în spațiul mioritic această teză că Trump este katechonul. Acuma, Becali nu l-a citit pe Schmitt. Sigur că a ascultat scrierile Sfântului Pavel la biserică, pentru că se citește la fiecare liturghie din Sfântul Pavel. Dar viziunea asta este foarte comică. Cu cei doi îmbrăcați ca niște clovni și unul dintre ei proclamând că Trump este katechonul. Acuma, în cartea mea despre Schmitt am făcut o întreagă tipologie a katechonului și cred că în zilele noastre ne confruntăm cu o apariție nouă, și anume katechonul clovnesc sau bufoneria katechontică, dacă vreți.

Interviu de Lucian Popescu

  1.  Roberta A. Adams, Trumpism, Carl Schmitt, and the Threat of Anti-Liberalism in the United States: The Political Thought of Donald Trump and Trumpism, Lexington Books, 2024 ↩︎

Distribuie acest articol

48 COMENTARII

  1. Domnul Theodor Paleologu afirmă: „Canada este cel mai bun vecin pe care îl poate visa SUA. E un vecin excelent. Niciodată nu au avut conflicte”.
    Cu părere de rău, mă văd nevoit să îl contrazic. Armatele americane au invadat Canada în anul 1812 în trei direcții, însă toate cele trei campanii s-au încheiat cu eșecuri. O armată a SUA a capitulat la Detroit, la capătul vestic al lacului Erie, o a doua armată a SUA a capitulat la Queenston Heights, la celălalt capăt al lacului Erie, iar o a treia armată s-a retras după o încăierare survenită la nord de New York.
    Războiul din anul 1812 a fost un conflict între Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, care deținea Canada sub formă de colonie.

    • Domnule Opriș – Intervievatul afirma clar : Canada
      a fost totdeauna un bun vecin, care n-a deranjat niciodată vecinul UȘ. Și Dv. ne povestiți cum trei coloane-armate ale UȘ au atacat Canada, care nu era încă o tara, ci doar o colonie britanica ! Nu Domnule Opriș, Canada a fost întotdeauna un bun vecin al UȘ. De ce dreaq Trump declara toți aliații, tarile – istoric vorbind – prietene ca devenind dușmane și-si găsește un bun prieten în banditul, criminalul Puțin greu de explicat ! Vrea să-l transforme intr-un aliat pentru un eventual mare conflict cu CC = China Comunista ?
      E naiv, ca să nu folosim un mai dur cuvânt ! Și dovedește cale ca habar nu are de politica mare și adevărate tratative internationale pe care le conduce cu metode și vocabular de cowboy prost și beat intr-o sâmbătă seara la scandalul bețivilor din Middle West.

    • @petre. Ce bazaconii zici acolo, Canada nu e cel mai bun vecin pe care si l-ar putea dori cineva?! O tara democratica (cu adevarat), prospera, pasnica, legata economic si cultural complet de SUA?
      Si pt enormitatea asta aduci in discutie niste mici skirmishes de frontiera din anii 1800…?! cand Canada era de fapt colonie britanica. Penibil argument.
      Ia compara cu vecinii tarilor europene, si cate razboaie au fost incepand cu anii 1800? sau in Asia?
      Daca asta e nivelul tau, slabut, foarte slabut….

    • Dle Opriș, fie nu înțelegeți fie nu recitiți ce ati scris. „Cu părere de rău, mă văd nevoit să îl contrazic. Armatele americane au invadat Canada în anul 1812 în trei direcții, însă toate cele trei campanii s-au încheiat cu eșecuri”. Pai tocmai confirmați ca este un vecin pașnic care a fost atacat. Ce zice dl. Paleologu și ce ati inteles dvs. Fără supărare, cunoștințele de istorie și expedițiile printre rafturile cu arhive prăfuite sunt bune, dar trebuie compensate cu ceva inteligenta.

  2. „Ori, spune Schmitt în Glossarium, în jurnalul lui, reluând o definiție a suveranității mai vechi, că suveran e cel care are bomba atomică. Bomba atomică îți dă suveranitatea. În contextul actual, slavă Domnului, există două țări europene care au bomba atomică. Una nu mai este în Uniunea Europeană, dar există un stat european care are bomba atomică, pentru că generalul de Gaulle spunea încă din anii 60 că nu poți miza la nesfârșit pe protecția oferită de Statele Unite”.

    Nu îmi dau seama dacă domnul Theodor Paleologu și-a propus să reînvie proiectul Forțelor Nucleare Multinaționale (FNM), pe care chiar Charles de Gaulle l-a criticat în urmă cu 60 de ani deoarece era un proiect … american, printre altele. Proiectul FNM a fost torpilat de francezi din toate pozițiile și acum se propune reînvierea lui sub steagul cocoșului galic? Tratatul de Neproliferare Nucleară, semnat la New York la 1 iulie 1968, devine astfel un simplu petic de hârtie.

  3. Nu cred ca domnul Paleologu are dreptate cand spune ca Trump traieste intr-un fel de confuzie mentala in care nu ii este clar cine sunt prietenii si cine ii sunt dusmanii. Doua lucruri. 1. Pentru Trump nu exista distintia intre “the office of the president” si presedintele ca persoana. Egoul lui e prea mare pentru asa ceva. si 2. Pentru candidatul anti-sistem, aliatii traditionali sunt aliatii sistemului, deci dusmanii lui. Trump are vederi anti-sistem de cand a aparut in viata publica. In privinta prietenilor si dusmanilor chiar are dreptate. Aparatul de stat din Canada si Europa (si o mare parte din cel American) il dispretuieste profund si sincer pe Trump si isi doreste ca el sa dea chix, daca se poate cat mai repede. El stie asta. Stie si ca aliatii lui reali sunt diversi candidati anti sistem, care il sustin sincer si vad in el o speranta. In mandatul asta toata echipa lui e formata din oameni cu vederi anti-sistem, spre deosebire de primul. Distinctia principala aici este intre “mainstream” si “fringe”. O regasim si in societatea romaneasca, atat in randul persoanelor publice, cat si al oamenilor obisnuiti. Printre fanii lui Calin Georgescu, de exemplu, gasesti in primul rand oamenii care au pierdut partida cu scoala, educatia, cu economia libera si cu globalizarea, si pentru care tot felul de teorii anti-sistem, inclusiv politice, sunt un fel de alinare.

  4. interesant articol. as mai spune ca elemente aparent sau chiar irationale in comportamentul lui trump nu il fac neaparat mai irational sau daunator ca un lider care este aparent normal si rational dar comite mari erori sau nenorociri. lumea trebuie sa aceepte si politicieni cu verva nu numai discurs controlat. dupa mine discursul total controlat bazat exclusiv pe retete de discurs si doctrina e o insulta la adresa democratiei.
    e o desconsiderare a cetateanului e de sorginte stalinista propagandistica. uitati va la statuia incomptentei si nepasarii pe care am plimbat o cu jetul impreuna cu provinciala consoarta. credeti ca insirand deziderate nobile de la bruxelles acestea conving oamenii ca democratia inseamna ca votul lor este cenzurat de judecatori? niciodata. va fi acceptat doar de partea alegatorilor care considera ca este in avantajul lor. democratia este numai si numai prin numaratoare de vot. radicalizarea a aparut tocmai datorita acestui sistem, tensiunile se vor acumula pentru ca cei de la putere se linistesc spunand ca indiferent de rezultat avem piedici puse in calea votantilor, . pana la urma aceasta butaforie se prabuseste.

  5. E deja clar ca atacurile anti-Trump si anti-americane din massmedia romaneasca sint concertate. E clar ca iar intoarcem armele, arta la care sintem neintrecuti in Europa. Sintem pe cale sa pierdem un razboi alaturi de unii imperiali pe linga care tropaiam fuduli contra taxa de protectie? No problem! Sarim in remorca altor imperiali. Si iar incepem sa tropaim. Tot contra cost. Are balta peste!

    Criticii trumpismului se limiteaza la forma comunicarii, la stilistica, la stridente, la ambalaj, fiindca fondul e mai greu de combatut. SUA a acumulat enorm de multe probleme in ultimele decenii, iar Trump le-a numit – ridicindu-si in cap statul subteran cu milioanele lui de paraziti (bugetari) – si afirma ca vrea sa le rezolve. Nu cred sa bifeze mare lucru fiindca opozitia va fi foarte puternica si nici nu exista precedente istorice de readucere pe linia de plutire a unui imperiu aflat la capat de drum.

    Criticii romani ai trumpismului nu au avut nimic de zis la la adresa precedentei administratii absolut caricaturale, care avea un om de paie la Casa Alba si nu s-a stiut niciodata in acei 4 ani cine lua deciziile in locul senilului Joe Biden. Si stiti bine ca nu Kamala le lua.

    Biden se impiedica si cadea in nas, cadea de pe bicicleta, dadea mina cu persoane pe care doar el le vedea, uita ce are de facut dupa ce citea in fata microfonului texte scrise de altii, era confuz, mormaia intraductibil etc. etc. Din cauza celor care s-au folosit de el cu sadism si cinism, bietul batrin ramolit aparea in acel post, in vazul intregii lumi, ca o caricatura umana demna de plins, in loc sa fie un pacient tratat cu demnitate intr-un azil pentru batrini care si-au pierdut mintile.

    Lui Trump i se analizeaza cu lupa fiecare miscare, gest, grimasa, cuvint, idee, rid, fir de par in incercarea de a forta o comparatie compromitatoare, oricit de insignifianta/aberanta, cu personaje deja diabolizate 100% (Putin, Hitler etc.).

  6. Oligarhia e democrata doar in forma. Nu si in fapt. Si intr-un echilibru foarte fragil. Oricand se poate transforma in dictatura. Personala, militara sau de grup… (Cum e la noi.)
    Dar ideile astuia, stau la baza dughinismului. (Partial.)

  7. Mi se pare unilaterala opinia ca Europa a trait intr-un paradis, o iluzie cu securitatea asigurata de SUA. In realitate mai curand Europa a trait sub SUA, care dupa razboi a avut grija ca Europa sa nu se inarmeze si sa nu-i provoace. Asta a permis SUA sa devina hegemon. Trump nu pare sa inteleaga lucrul asta.

    Inainte de razboi Europa avea principalele puteri mondiale iar SUA traia intr-un paradis al izolarii. SUA au asigurat securitatea Europei tocmai ca sa nu se reinarmeze, ceea ce a fost bine – este totusi un taram al razboaielor. Acum SUA renunta la rolul asta si implicit la rolul de hegemon. Trump joaca de la egal la egal cu China (ceea ce e nitel absurd pentru ca China e inca departe de egalitate).

    Altfel spus Trump zdrobeste puterea SUA, care nu era manifesta neaparat, ci in primul rand proiectata si recunoscuta de toti. Trump pare sa alimenteze China, provocand-o; o China care alfel ar avea de suferit, avand destule probleme economice, sociale, politice. Dar acum SUA risca sa o mobilizeze si sa o polarizeze efectiv, un nonsens. Americanii se plictisesc de atata putere si au plecat in cautarea unui adversar (care nu prea vrea sa se lupte).

    • Iar primii adversari pe care s-a focusat Trump sunt Europa și China. Iar singurul prieten e Putin. Oare, este așa de gravă situația internă din SUA încât îl forțează pe Trump să adopte aceste decizii nebunești?

  8. Canada are un număr de locuitori de vreo 10 ori mai mic decât al Statelor Unite și o economie tot de vreo 10 ori mai mică decât a Statelor Unite. Chiar e treaba lui Trump să cumpere bunăvoința canadienilor? Canada avea 37 de milioane de locuitori la recensământul din 2021, iar acum se estimează că ar avea 41,5 milioane. Asta o fi rata normală de creștere pentru canadieni sau e cam necontrolată imigrația acolo?

    Ar fi interesant de văzut cât mai continuă campania asta anti-Trump în mass-media românească. Se pare că suspendarea includerii României în Visa Waiver nu a fost suficientă. E nevoie și de anularea vizelor americane deja acordate pentru români? Chiar e de competența românilor să dea lecții de democrație Statelor Unite?

    • Canada e imensa, încap și 400 de milioane, nu e problema. Sa anuleze vizele cu totul, nu se grăbește nimeni sa viziteze America sub conducerea actuala. Sunt zeci de tari mult mai interesante în lumea asta.
      „Campania asta anti-trump” e generata de Trump insusi. Ce o sa mai facă Trump, o sa ne verifice telefoanele și rețele sociale sa vada ce postează oamenii? Cu telefoanele o face deja la granita.

      • ”o sa ne verifice telefoanele și rețele sociale sa vada ce postează oamenii?”

        Well, e oarecum deplasat să-l acuzi pe Trump tocmai de faptele guvernelor neomarxiste europene. Dar e una din uneltele de bază ale activiștilor , cam de la Hillary Clinton încoace.

        ”Sa anuleze vizele cu totul,”

        Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple 😀 O mulțime de ”oameni de bine” din mass-media europeană îmjură copios America, dar se duc acolo ori de câte ori au ocazia. Am mai explicat asta o dată, dar se pare că nu s-a înțeles: în Statele Unite se mai ard câteodată steaguri americane, dar numai cetățenii americani prin naștere pot face asta fără consecințe.

        • Nu e o acuzatie, chiar se intampla pe bune chestia asta cu telefoanele. Nu stiu sa fi fost inainte de Trump. In Europa ”neomarxista” nu ti se verifica telefonul la granita, de fapt, nu prea ai granite.

          Sa se intample, am fost de 2 ori in America, nu ma dau in vant sa merg iarasi, sunt destule tari mult mai interesante de vizitat sau de facut concediul. Trec 4 ani si vizele iarasi vor fi reintroduse, nicio grija despre asta.

          Idolatrizarea lui Trump si justificarea tuturor exceselor sale tine de patologie, psihologic se explica prin traume din copilarie.

        • ”Am mai explicat asta o dată, dar se pare că nu s-a înțeles: ” În calitate de ce ai explicat tu asta și de ce ar trebui cineva să te creadă? Pe cine reprezinți tu mai exact, cine te-a numit pe tine să ne explici cum stă treaba? Explicații dai în casa ta, aici nu ți s-au cerut explicații.

          • ”În calitate de ce ai explicat tu asta”

            În calitate de voce a bunului simț, pentru că asta pare să lipsească pe-aici. La modul general, românii sunt destul de lipsiți de educație, iar actuala isterie anti-Trump o dovedește din plin. Comentariul tău o demonstrează cu-atât mai mult.

            • Cine te-a nominalizat pe tine ca „voce a bunului-simt”? Vocea bunului-simt e vocea lui Trump mai nou? Romanii sunt asa cum sunt, nu te-au desemnat pe tine in calitate de „voce”. De asta regimul Trump are parte de ceea ce merita, ca a trimis „voci” ca tine „sa-i educe ” pe romani și sa le spună ce trebuie sa facă.

            • @sanduleac – ”De asta regimul Trump are parte de ceea ce merita, ca a trimis „voci” ca tine ”

              Nu am nicio afiliere politică și încă nu s-a născut politicianul care să mă trimită pe mine să scriu ceva. Partidele și ONG-urile neomarxiste trimit postaci pe forumuri, încercând să învețe oamenii cum să gândească. Mai bine caută o o oglindă 😀

              ”regimul Trump” se descurcă la fel de bine și cu România și fără. Isteria anti-Trump face rău României, nu lui Trump. Există tot felul de cugetări despre oamenii fără țară și fără Dumnezeu, dar tu nu te lăsa influențat, continuă-ți misiunea! 😀

            • „trimit postaci pe forumuri, încercând să învețe oamenii cum să gândească. Mai bine caută o o oglindă „ E cel puțin ironic să spui asta când postezi de ani de zile cu maximă regularitate la o bună parte din articolele scrise. Oglinda are o intrebuintare mai buna in alta parte.

            • @sanduleac – există două categorii de postaci care au ceva de împărțit cu mine personal și se ocupă de hărțuire: tinerele cadre din SRI care își fac mna pe forumuri și activiștii neomarxiști. Uneori, aceeași persoană îndeplinește ambekle criterii. Ca de-obicei, nu ai scris nimic pe subiectul articolului, misiunea ta pe-aici e hărțuirea.

            • ”misiunea ta pe-aici e hărțuirea.” Daca nu ar fi venit din partea unui hartuitor de serviciu poate as fi fot pus pe ganduri, dar nicio sansa asa. Cand gandesti in termeni de ”misiuni” si de categorie” se cam stie care-i scopul tau si cine esti in realitate.

    • Asta e ca-n bancul cu Volga lui Ivan: nu era Volga, ci bicicletă și nu i s-a dat, ci s-a luat. Nu e vorba de Statele Unite, ci de trumpism și nu se dau niciun fel de lecții, ci se constată erorile trumpanzeilor.

  9. Sa aplici teorii politice sofisticate la viata social-politica romaneasca este ca si cum ai pune in mana maimutei bagheta de dirijor.

  10. Urmăresc online destul de des conferințele de la Casa Paleologu. Domnul Paleologu este un demn urmaș al tatălui sau și, alături de Răzvan Ioan, face conferințe bogate ideatic si spumos prezentate.
    Acest dialog este de asemenea plin de idei și este aparent bine articulat, dar doua o hibe majore. Prima, nu era necesar sau oportun. Este doar o scuza pentru un atac asupra trumpismului, exact ce ne trebuia in aceste vremuri, când se redesenează configurația geopolitica a zilei de mâine si când România a primit un bobârnac prin reintroducea vizelor.
    Atacurile la adresa trumpismului sunt tot mai frecvente în media romaneasca și promovarea lor pe Contributors este o noutate. Nu întâmplător aceste atacuri, de pe poziții pretins filozofice sau de drept, vin din partea unor oameni educați în Franța sau si cu cetățenie franceza.
    Revenind la interviul despre Carl Schmitt si trumpism, a doua hiba este comparația cu apariția fascismului italian, comparație lipsita de fundament. Populismul de azi are alte cauze și principala sa sursa este deindustrializarea prin externalizarea producției. Trump este primul „politician” care a adus acest subiect în dezbaterea publica în timp ce democrații l-au ascuns controlând media si considerându-i pe cei afectați de deindustrializare drept deplorables, fenomen copiat recent la București de oligarhia actuala, pretins democratică si pretins pro-occidentala.
    Nu-mi place Trump ca persoana, pentru ca a coborât dialogul politic foarte jos (nici Hillary Clinton nu era prea departe), cu identificarea rivalilor drept dușmani (foarte bine identificat de domnul Paleologu), ceea ce se întâmpla azi si in mass media plătită de puterea de la București si folosește cu predilecție bullying-ul in relațiile internaționale, chiar, așa cum arata din nou domnul Paleologu mai sus, si cu țari vecine si prietene, precum Canada.
    Dar, pana una alta, este șeful unui stat pe care România îl considera pana ieri partener strategic. Nu este nici o garanție ca după Trump nu va urma Vance si chiar ca ar trebui sa fim mai precauți încă de azi.

    • 1. „Este doar o scuza pentru un atac asupra trumpismului…”
      Eu nu vad acest interviu asa, ci, mai degraba, o incercare de explicare/detaliere/popularizare erudita a tolbei ideologice „MAGA/Q-Anon/Trump” si a afinitatilor ei cu ideologia silovikilor/ruskii mir. E un punct de vedere binevenit.

      2. „Populismul de azi are alte cauze și principala sa sursa este deindustrializarea prin externalizarea producției.”
      Trump NU a pus si nici NU pune presiune, din info disponibila public, pe cetatenii americani(cu sau fara cetatenie multipla/dubla si salbe/suveici de masti economico-financiare prin paradisuri fiscale) care detin/gestioneaza/beneficiaza de capacitati de productie in China(spre exemplu). De ce?
      In schimb, umbla cu zaharelul „golden visa” pe sub nasul oligarhilor rusi scosi de sub lupa „Kleptocapture” si da semne clare ca vrea s-o puna de-un bishnitz uin-uin a la Trump cu Ukr si muskalia: „hai, bos, ca ne-ntelegem, mai dai tu, mai iau eu” :).

      3. Trump a promis, printre altele(incetarea razboiului Ukr-Ru fiind alta), clarificarea totala a dosarului Epstein pentru public. Deocamdata, cantec de greieri si DOAR/NUMAI Ghislaine e la spa pe bani publici.

      4. „țari vecine si prietene… ar trebui sa fim mai precauți încă de azi.”
      Prietenii, cand situatia-i albastra pentru ei, nu dialogheaza (pasiv-)agresiv intre ei asa:
      „speak softly, but carry a big stick”(un general american in timpul Trump45) + „shut up, small man!”(teslon muskal).
      Calcatul in strachini venit dinspre Trump47 este parte a unui psyop aprobat/cunoscut de (toti?) membrii NATO – vedeti declaratia mininstrului de afaceri externe al Poloniei(acel „small man” mentionat mai sus) din 14-16feb2025, anume sintagma „diplomatie neortodoxa”, atunci cand s-a referit la negocierile sua-muskalia?
      Psyop dedicat cui: (a)publicului din Occident/BRICS+ SI/SAU (b)admin din BRICS+(astia/astea din urma sigur nu vor fi pacaliti)?
      Daca nu-i psyop dedicat adminBRICS+, atunci ce e calcatul in strachini al admin47 a SUA?

      • Faptul ca Trump a identificat o mina de aur in nemulțumirea americanilor fata de deindustrializare nu înseamnă ca era si omul potrivit pentru a rezolva asta. Hilary Clinton si mai puțin. Sa nu uita ca Bill Clinton a introdus China in WTO.
        E ca in povestea cuiului lui Arghezi:
        „Asa cui faceam si eu,
        Poate chiar mai dichisit,
        insa, vezi, nu m-am gandit.”

        Aici este problema pe care o ascundem si azi sub preș, nici un lider european, american, canadian sau australian, n-a abordat aceasta problema pentru ca nu s-au gândit, sau, mai degrabă, le-a fost frica sa nu-si supere sponsorii.

      • A trebuit sa mai treacă aproape 10 ani ca sa vina Mario Draghi sa spune aceleași lucruri pe care le-a spus Trump. Si cu soluția miraculoasă: hai sa mai tipărim niște bani.

  11. O descriere foarte simpatica a lui Schmitt si a schmittianismului, recuperat de gandirea conservatoare postbelica. In ce masura insa ´a sti tot´ despre Schmitt (sau in general despre o personalitate) inseamna si o intelegere aprofundata a ´schmittianismului´ ?
    E nevoie si de o incadrare a fenomenului intr-un univers de idei, interpretul trebuie sa fie familiarizat cu cultura germana a epocii, cu intelectualii ´Revolutiei conservatoare´ cu care Schmitt avea atatea afinitati, in special Heidegger si Junger, cu cultura reactionara franceza in special, din care el facea parte, catolic fiind, mai direct, cu cultura catolica, modernismul si neotomismul, existentialismul si, plecand de aici, pt. a intelege diferentele, cu tomismul autentic si gandirea medievala care nu pot fi intelese fara filosofia clasica, pt care nu e suficient sa-l fi citit candva pe Platon ( caci Aristotel pur si simplu nu e citit, arid cum e, inamicul nr. 1 al literatilor ), ci si comentatorii, si tot asa. Pt. a intelege ´Catolicismul´ lui Schmitt. Cele ce urmeaza, cu scuze pt. lungime, sunt doar curiozitati …

    C. Schmitt era un reactionar si un autoritarist. Catolicismul sau politic seamana f. mult cu acela al lui C. Maurras si al lui D. Cortes ( deci J. de Maistre ), doar ca mai modern, mai in spiritul timpului. In proprii sai termeni, Crestinismul ´oriental´ ar fi ceva ca o ´materie´ ( si deci un ´haos´) ordonat si ´corectat´ printr-o ´forma´- Catolicismul roman care mostenea spiritul roman ´clasic´. Clasic intre ghilimele, caci e vorba despre un pseudo-neo-clasicism pe care Maurras il luase din pozitivism, ca si Maurras, Schmitt polemizase cu ´romantismul´, prin care intelegea romantismul socialist din 48 dar si, in subtext, spiritul mistic-sentimentalist crestin , la originea liberalismului democratic – desi ei erau tot romantici, apartineau adica acelui Romantism tarziu si tenebros, decadentismului, ´pesimismului´, ce lua si formele inselatoare ale unui neoclasicism, preluat apoi de monumentalismul si ´realismul´ estetic fascist ( atat de asem. cu acela socialist ). Un sens similar il are si clasicismul ´realist´ neo-conservator, cu influente schimttiene manifeste, e de fapt admiratia pt. un presupus realism-autoritarism antic, cu fixatie pe Tucidide, cu paralela obisnuita intre Imperiul roman si Imperiul american. E necesara o familiaritate cu gandirea medievala pt. a intelege diferenta fundamentala, opozitia dintre spiritul clasic antic si medieval, realist-´platonic´ ( denuntat ca onto-teologic ), si acest spirit modern-prometeic ce anima gandirea reactionara, fascinata cum era de nietzscheanism si bergsonism, de vointa/betia de putere si elanul/duree vital. E vorba despre niste ´pseudomorfoze´ mai ciudate, ale modernismului anti-modern sau ´reactionar´.
    Din punct de vedere strict juridic, Schmitt a incercat o deconstruire, destructurare si dezintegrare a Dreptului pozitivist si universalist in general, adica a Dreptului ca atare, in numele unui Drept ´existentialist´ si propriu zis anarho-nihilist, un elitism justificat populist sau volkist, etc. Eu nu sunt deloc de acord ca Grossraum ( si la Haushofer ) ´nu avea nicio legatura cu Lebensraum´, oho ! V. doar lucrarea monumentala a lui J. Chapoutot despre existentialismul/vitalismul juridic nazist, atat de impregnat de Schmittianism, ´The Law of blood´.

    S-a vorbit despre gnosticismul si ´marcionismul´ lui Schmitt. Asa cum Jonas vorbea despre gnosticismul lui Heidegger si in general existentialist. Un gnosticism ´nihilist´, cum f. bine explica I. P. Culianu. Decizionalismul (´calificat´) al lui C. Schmitt, adica voluntarismul, un fel de ´decretism´, e aproape identic cu autenticismul heideggerian, ´rezolutia existentiala´, o mistica metapolitica, teoretizata si mai bine de Junger, adevarata eminenta gri din umbra si rector al Zeitgeistului ( ´Locotenentul Diavolului´) : ´important e nu pt. ce lupti, ci cum lupti´, ´stilul´, gestul, Gestalt. Da, e nevoie si de cunoasterea ´filosofiei vietii´, din care a iesit existentialismul si existentialismul politic. Definitiile clar-obscure si aproape magice ale lui Schmitt reluau de fapt conceptia maurrasiana despre primatul politicului, adica exact ´matapolitica´, prin care metafizica era inlocuita cu ´politica´ ( dupa proclamatia heideggeriana ), ceea ce E. Gentile a numit ´sacralizare a politicii´. O mistica ´realist´-nihilista a ´politicii´. Cu ramificatii in toate directiile, nu doar in stanga anarhista si nietzscheana, dar si in realismul postbelic si in ´Liberalismul Razboiului rece´, via Morgenthau et comp, la H. Arendt sau in versiunea de neo-liberalism conservator si ´viril´, viguros ( iata o marca inconfundabila ! ) a lui Aron. Care fusese pus in legatura cu Schmitt prin J. Freund. Apoi, neo-liberalismul neo-conservator al lui P. Manent si tot asa …
    ´Realism´. Un nume inselator, pt. ´pesimismul antropologic´ reactionar si pt. nihilism, un nihilism asumat sau ´actriv´. Caci acest asa-zis ´realism´, mostenind istoricismul-etatismul german, prin Weber, decreta ca ´realitatea´ e un desert, un ´haos´ , in care singura certitudine e aceea a ´faptelor´, valorile fiind efemeritati subiective, ´interpretari´ infinite, – facticul, ´ordinea concreta´, contingenta pura, stihia ce ii fascinase atata pe primii romantici, acel dragon-abis pe care il contemplase, pana la nebunie, Nietzsche. In mentalitatea medievala omul nu e rau prin natura, chiar daca inclina spre rau prin pacat, e fundamental bun, fiind dupa chipul divin, e totusi o viziune optimista si pozitiva, felix culpa. Pesimismul antropologic e un anti-umanism anti-crestin iar panteismul ´crestin´ in care se infasoara e doar o specie de ´medievalism´ romantic. Acest pesimism decadent ( v. lucrarea fundamentala a lui R. Griffhits despre ´revolutia reactionara´ a decadentilor catolici ) era un neo-hobbesianism si L. Strauss avusese dreptate ( fara sa realizeze complet implicatiile, caci il afectau si pe el chiar mai mult, cu fantezistul sau Iluminism medieval si ´intunecat´-nietzschean ) sa-i reproseze ironic lui Schmitt ca era tot un liberal, caci nu se putea intoarce decat pana la protoliberalismul autoritar al lui Hobbes. Gandirea reactionara moderna isi are originile in autoritarismul si etatismul timpuriu modern, precum acela prusac sau acela al lui Petru cel mare, al despotilor iluminati-iluministi ( si francmasoni, ca de Maistre insusi ). E deci anterior Revolutiei franceze. Si, ceea ce e cam acelasi lucru, la machiavellism, care e originea ´politicii´ in sens modern, revolutionar, deschis polemica fata de Crestinism desi inseparabila de spiritul acestuia, ca orice contracultura, cum era si neo-paganismul. Dar, crestinii conservatori sau conservatorii crestini, nu e prea clar, cred ca pot sluji la doi stapani, katehonului si lui Isus, ca pot avea doua credinte, nihismul politic si umanismul crestin desi, daca privesti mai atent, nu e foarte greu sa vezi care e adevaratul si excitantul lor crez secret … Somptuosii teologi-politici reactionari, sumbrii printi iezuiti si inchizitori, sunt mult mai inspaimantatori decat fascistii vulgari, e ca in parabola aceea darwinista cu ´masina timpului´ …

    Mult mai mult decat Strauss, Schmitt a fost un ganditor ´ezoteric´. El a elaborat o ciudata teologie-gnoza politica, dualista, ´catolica´ doar cu numele sau intr-un sens total diferit, ce aminteste mai mult de acei episcopi vagantes. Transfera dualismul prieten/dusman chiar in sanul Treimii, care la el apare ca o doime ( dya-bolos, ar putea nota ingenios cineva) , teologie postmodernista si deconstructivista a diferentei ( de unde si voga schmittianismului in stanga postmodernista stil Agamben ), avant la lettre, astfel, o ´politica´ sub specie aeternitatis, adica acel polemos (pseudo)-heraclitean drag ganditorilor rev.-conservatori, adica nietzschean, pt. care Dionysos era zeul pamantului si al haosului. Deci in interiorul acestei divinitati duale si contradictorii ar fi o opozitie intre ´Tatal´, ipostas al ordinii, si ´Fiul´ , ipostas ´revolutionar´ si, se intelege, al haosului. Schmitt nu era deloc prudent dar s-a trecut prea usor peste aceste marturisiri de-a dreptul eretice, in cel mai grav mod. ´Marcionism´, daca ´Tatal´ are prea putin de-a face cu Iahve evreiesc, mai aproape fiind de patricianul Jupiter. Dar e o respingere foarte clara a ´Fiului´, adica a spiritului iudeo-crestin, a Crestinismului timpuriu si ´oriental´, ca la Maurras, care era pe fata anti-crestin, desi apologet al autoritarismului catolic, din motive politice. ( Si, a props, Manent, maoist in junete, nu marturisisea la randul lui ca pt. el Crestinismul e in primul rand fapt politic ?! ) Respingere ce seamana atat de mult cu aceea a Marelui Inchizitor din simplul motiv ca se inspirase constient din aceea, in polemica schmittiana cu ´anti-politismul´ dostoievskian.

    Katehonul. Acesta a fost o unealta conceptuala pt. Schmitt, in special in manevrele autoapologetice postbelice. Fascinat de virilitate, de putere, Schmitt isi nota scrupulos in jurnal nr. exact al ejacularilor … In exegezele timpurii katehonul – un cifru misteric la Sf. Pavel, era o figura ambigua si ambivalenta, mai mult negativa, asociat cu puterea imperiala, aceasta la randu-i, cu ´stapanul acestei lumi´, in mediile gnostico-apocaliptice ale Crestinismului primar : ´Ingerul Romei´ pentru gnosticii iudaici, ´demiurgul inferior´ pt. gnosticii anti-iudaici, etc., deci un intermediar care, desi nu e ´bun´, se opune in felul lui ´raului´ extrem, se opune haosului si astfel ´sfarsitului lumii´ ceea ce, in perspectiva gnostico-antinomianista, nu era neaparat un lucru bun, fiind doar o ´intarziere´. Abia apoi, prin crestinarea Imperiului, katehonul a fost si el partial revalorizat, mai mereu cu rezerve, era unul dintre acele subiecte despre care nu se putea vorbi in mod deschis, cum avertizase chiar Pavel in repetate randuri ( ´discutam cand ne-om vedea´). Dar Schmitt are de-a face mai mult cu traditiile obscure despre un monarh ascuns al Frantei ( ´Franta secreta´ ) ale decadentismului belle epoque. Si, desigur, misticismul schopenhauerian-wagnerian, unde era un romantic si tragic Rege Arthur pagan dar aparator al Crestinatatii, misticism volkist continuat de Chamberlain si de ´Crestinismul germanic´. Astazi katehonul, viking tatuat, bantuie bolgiile extremei drepte celei mai lunatice.
    Nu cred ca e prea fortata asocierea acestui katehon romantic cu conceptiile bizare despre ´Paraclet´, asa cum apar la L. Bloy, pe care Schmitt il cunostea si admira. Bloy fusese, tr. amintit, pupilul lui A. Boullan, inamicul ´rozicrucienilor´ magului Sar Peladan, cel cu ´viciul suprem´. Boullan fusese investit de infamul satanist-antisatanist Eugene Vintras. Dupa Bloy ´Paracletul´ s-ar fi incarnat in Napoleon , are o cartulie care se cheama chiar asa, ´Sufletul lui Napoleon´, era cultul romantic al lui Napoleon. Dar exista si destule indicii ca acest ´Paraclet´, Spiritul celei de-a treia epoci din curentele gnostico-ocultisto-apocaliptice subterane, joachimite si revolutionare, ce proliferau in preajma Revolutiei din 48 , cu Sand, Balzac, Lamennais sau A. L. Constant/E. Levi, acest Paraclet era deci identificat cu Prometeu-Lucifer romantic, restaurat la sfarsitul vremurilor. Ceva in genul teologiei radicale si nihiliste a lui T. Altizer.

    Inutil sa cautam o coerenta deplina in aceste reverii boeme. Dar ´trumpismul´ si ´georgismul´ nu sunt fenomene izolate si doar anomalii, exista indarat deviatii ´culte´ mult mai grave, intelectualitatea, ´mintea multa´, nu sunt nici pe departe vreo garantie, e nevoie si de acel ( bun) simt moral pe care medievalii il numeau sinderesys, de acel miros care sa adulmece urmele ´demonilor´, droguri tari pt. altii …

    • Abia astept sa citesc faimoasa teza, apreciez stilul detasat, voios, cristalin si foarte substantial. Din recenzii am inteles ca e vorba despre o interpretare sau aplicare istorica a teoriei schmittiene despre kate(c)hon. Eu cred ca aceasta teorie e recenta, nu are fundament ´traditional´ real. Katehonul semnifica pur si simplu puterea seculara, regala sau imperiala, fata de care Crestinismul de la inceput a fost foarte circumspect. Un ´rau necesar´ – prin conditia pacatului, ´sub lege´ sau ´rigoare´ ( ´vrem si noi regi´, ca neamurile ), de la admiterea lui, de nevoie, pana la sanctificare sau glorificare, calea e foarte lunga, disputa poate fi inclusa in perena cearta a investiturilor. E si o unda de ´ghibelinism´ – care inca din Evul mediu a alimentat curente subversive, anticlericale, se pare, chiar pana la Fascismul italian care la inceput era anticlerical.
      Din cate pot sa inteleg interpretarile dnului Theodor Paleologu intra, in linii mari, in ´partida´ culturala neoconservatoare si ´realista´, aprox. straussiana, Manent fiind doar putin heterodox, din nevoia de originalitate. Cred ca e tot o proiectie moderna, fatalmente politizata si ideologizata, asupra Antichitatii. Tucidide nu era ´realist´ cum nici Augustin nu era ´existentialist´, sunt lentile moderne, deformatoare, greu de lepadat. Vicisitudinile formatiei si fidelitatilor de scoala (era sa zic secta). Fiecare curent de gandire ia anumite parti convenabile sau uzabile din autori importanti si multivalenti, cum sunt Nietzsche sau C. Schmitt. Tot asa, se poate discuta despre un schmittianism vulgarizat.
      Despre natura regimului trumpist, care nu e doar ´tranzactional´, ci ideologic neo-reactionar, se poate reflecta, cuvant cu cuvant, la definitia Fascismului a lui R. Griffin :
      “Fascism is a genus of political ideology whose mythic core in its various permutations is a palingenetic form of populist ultranationalism.”

    • Fiindca veni vorba despre Leo Strauss, H. Arendt a surprins, poate, cel mai bine esenta fenomenului, ´un ateu ortodox´, ateism sau nihilism ´ortodox´ sau inca, fundamentalist. Ceea ce aminteste de religia radicala postmodernista, ´Crestinism ateist´ si altele. ´Nihilismul´, pe care l-am pus apr. mereu intre ghil., data fiind ambiguitatea, era in centrul preocuparilor acestor ganditori, ´ai mortii lui Dzeu´, in general nietzscheeni in diferite forme si grade. ´Dincolo de nihilism´ etc., dar printr-o supralicitare si epuizare a ´nihilismului´ sau un nihilism ´activ´ si revolutionar. O ´accelerare´, cum se spune, tehnologia fiind manifestarea ´nihilismului´. Mentionez remarcabila trilogie a lui David Ohana, ´The Nihilist Order´, despre ´sindromul nihilist-totalitar´, cu capitole despre Schmitt si Junger.
      Conceptia lui Strauss fata de religie, mai ales Crestinism dar si Iudaism ( sau Islam) era clar una ´subversiva´, el era in felul lui un nietzschean. Pt. el ´adevarul´ e teribil , adica tragic, nu ii pot face fata decat filosofii. Religia e pt. printi, razboinici si pt. mase, o minciuna necesara. Evident ca nu aceasta era conceptia platoniciana autentica, nu era subversiva, Strauss considera ca teoria ideilor, nemurirea sufletului, etica socratica etc., adica insasi esenta platonismului, erau ´exoterice´, adevarul ezoteric fiind un soi de ´realism´ cinic si nihilist, face din Socrate si Platon niste sofisti. O varietate de ´averroism´ cu ´dublul adevar´. Asa crede el ca poate impaca platonismul cu nietzscheanismul. E un ´clasicism´ similar cu acela al lui Maurras. Nu stiu sa dau acum referinte exacte, dar aceeasi suspiciune de ´nihilism´ a fost lansata si asupra lui J. de Maistre, care a fost numit si ´primul revolutionar-conservator´. Sigur, Strauss respinge ´teologia politica´ tocmai pt. ca era mai clar ateist sau ´filosof´- greu de distins de sofist ( ca la Aristofan ), deci respingea total religia si orice reminescente teologice, dar filosofia lui politica nu avea, in ultima instanta, un sens f. diferit de teologia politica. Acest ´politic´, care nu e politica banala, liberala si ´umanitarista´, ´efeminata´ si ´degenerata´, nu e nici politica in sens premodern, ce nu putea fi separata de etica, la Aristotel politica e o etica superioara si comunitara, e fata de etica cum e metafizica fata de fizica, o meta-etica. Acest politic autonom si ´suprem´ e sacralizarea politicului, politica absoluta sau absolutizata, ce patrunde si efectiv dizolva toate celelate ´sfere´, subordonate, e ´adevarul´ lor secret, ezoteric si nihilist, conform caruia toate valorile se devalorizeaza. De aceea, conjugarea acestui politic – o ´religie´ seculara sui generis- cu religia sau cu Crestinismul, instrumentalizate – nu a oricarei politici – e ´dinamita´, amestec exploziv, profund subversiv, teologia politica are miros de tamaie si praf de pusca. Si orice pom dupa roade se cunoaste.

    • Referitor la ´wilsonism´.
      Critica schmittiana a liberalismului are multe aspecte percutante. As mentiona lucrarea-cult a (´Euro´)Fascismului postbelic, ´Imperium´, a (americanului) F. P. Yockey, care era spenglerian, dar plagia mult din Schmitt. Yockey l-a influentat pe A. de Benoist si politica antiamericana a Nouvelle Droite.
      Exista un ´imperialism´ liberal american, pe model protestant, manifest destiny – daca ramanem in ideea ´teologiei politice´, mai exact, al Protestantismului liberal si optimist, progresist. Ramane totusi providentialist misionar, chiar daca in moduri secularizate si camuflate sau ´inconstiente´. Se poate vorbi si de un pseudo-universalism, analog aceluia crestin, pe care il continua si care nu e un universalism real, pluralist, integrator si care sa respecte cu adevarat alte culturi, valori sau religii. Desigur, nu in sensul postmodernist si relativist al ´multiculuralismului´, pt. care se accepta diversitatea valorilor pt. simplul motiv ca se neaga valoarea in sine sau ´identitatea´, o ideologie polemic-revolutionara si deconstructiva-anarhista a ´diferentei´, ce niveleaza si dezagrega orice ´valoare´, tot ceea ce e stabilit si stabil.
      Acest universalism liberal e ´monist´ , expansionist, intr-o anumita masura nivelator si chiar exclusivist, ´sectar´, exact ca o religie monoteista, singura adevarata si eficace, cu singurul ´adevar´ stabilit dogmatic, unicul regim consfintit prin evolutie si ´progres´, prin ´Istorie´ cu majuscula, acceptarea dialogului ´ecumenic´ fiind mai mult o strategie de seductie si infiltrare. Si globalismul isi pastreaza aceste limitari, in masura in care e o extensie a valorilor occidentale, o occidentalizare, de la un centru catre care duc toate rutele. Deci exista si un fundamentalism ´secularist´, cu toata inadecvarea termenului, caci pastreaza intotdeauna caractere cvasireligioase, o religiozitate secularizata.
      Acest fundamentalism laic-progresist , ´umanitarist´, dar tot cu valente religioase si misionare, milenariste, e complementar si alternativ la fundamentalismul politico-religios conservator, deci e vb. de doua feluri de fundamentalism, secular si religios, progresist si conservator, in linii mari si in ultima instanta convergente, prin chiar concurenta lor, oarecum, o cale mai soft si una mai hard, de stanga si de dreapta. Unul crede ca ´˙mantuirea´ va veni progresiv si pasnic, celalalt, doar prin catastrofa finala, prin Armaghedon, ´sfarsitul Istoriei´, binomul Fukuyama-Huntington. Nationalismul e prin natura expansionist, chiar daca incepe defensiv, protectionist si izolationist etc., are nevoie de ´spatiu´, natiunea aleasa, si nu poate fi decat asa, unica, e providentiata, trebuie sa le conduca pe celelalte, sa le salveze, cu sau fara voia lor, adica sa le domine, intr-un fel sau altul. Deci imperialismul e extensia nationalismului.
      – Pe masura ce citesc din si despre P. Manent ( foarte putine studii despre, citesc lucrarea lui J. Wood ) sunt uluit cum de acest alunecos ganditor neo-reactionar, geosof ( imaginatia geopolitica ce lucreaza cu mari blocuri geo-istorice, tipul Spengler-Dawson ) si istoriosof ´declinist´ ( de tipul ´actualist´ ), din specia bicefala Schmitt-Kojeve, teoretician al nationalismului medievalist-religios si al cezarismului, catolic reticent admirator al unui ´paganism´ fantezist ( eroism homeric in cheie Sein-zum-Tode ), poate trece drept ´liberal´, daca liberalismul nu ar ajuns intre timp unul dintre cei mai echivoci termeni . Cand intri in maruntaiele ezoterice multe dintre mistere se risipesc …

  12. Foarte interesant, era necesar ca ideile esențiale ale libertății și democrației sa fie (re)puse în discuție.
    Dl Th. Paleologu pe care l-am urmărit în mass-media mi s-a părut întotdeauna un om echilibrat, cu un discurs elevat, adept al liberalismului de tip clasic. În acest interviu ridică anvergura ideilor la un nivel surprinzător de înalt. Ba mai mult, ceea ce spune este aproape o filozofie, anvergura ideilor proprii depășind pe alocuri nivelul maestrului sau Carl Schmitt.
    Aș discuta puțin despre liberalismul clasic care la început a fost aproape o filozofie axată pe principiul Libertății individuale, noțiune de bază în Vechiul Testament. Pentru a asigura Libertatea, liberalismul, prin doctrina lui socială a impus „separația puterilor în stat” și libera concurență ca libertate economică. Închei aici această idee, concluzionând că liberalismul clasic, aliat și cu masoneria, erau cumva ne-crestine în sens dogmatic, dar nu anti-crestine. SUA, Franța, ba chiar toate democrațiile actuale își au baza în doctrina liberalismului clasic. Punct.
    Aducerea în discuție a katechon-ului mi se pare ridicolă în sens religios și mai ales în discuția despre liberalismul clasic. De ce? În liberalism katechon-ul este un nonsens.
    Dar să intrăm în acest joc și să discutăm totuși despre katechon ca despre Apocalipsă. Unde, în prezent, apar DOUĂ FIARE666 pe numele lor Putin și Trump( luați-o ca o gluma!). Rămâne de văzut unde este câmpia Armagedon-ului unde se va da bătălia finală ( probabil prin Rusia pe undeva că tot zic ei că sunt a TREIA Romă!..). Rămâne o necunoscută: CINE va fi Dumnezeul cel bun, mare și puternic care va învinge Fiarele cele rele….
    NB. Ar trebui ca redacția să aducă în discuție și partea adversă pe linia Mihail Neamțu, Lavric, Puric, etc.
    Îmi place că disputele ideologice se întețesc la un nivel ideatic ridicat. Sper totuși că disputele ideologice să nu ducă la violențe, cum s-a întâmplat în sec. XX prin războaiele nazism/fascism vs comunism. Atunci a învins LIBERALUSMUL …

  13. Paleologu n-a fost bun de presedinte,era prea destept! Asta o sa pateasca si Nicusor!
    Felicitari pentru interviu, si umorul inegalibil al dlui Paleologu .

    • Aprob pozitiv. Cu poporul Maga chestiunea e simpla-trebuie ca ”ceilalti” sa iasa la vot, fmm. daca stai pe cur acasa patesti ca noi 1n 2016 cand ”dragutul” ghe Dragnea a pus laba pe Romania

  14. Reamintesc Trump a grațiat mai multe sute de ultrași care erau pregătiți să omoare pentru el. După grațiere, mulți dintre ei și-ar da viața pentru liderul lor. Trump le-a spus cândva acelor proud boys și altor wolverine Warriors să stea în așteptare. S-a mai auzit ceva de ei după grațiere?
    Își formează MAGA o armată proprie? Întreb doar.

    • Va sugerez sa lasati la o parte „stiriile” de pe CNN si NYT si sa incercati un pic de critical thinking pe tema asta, daca insa insistati cu „Jan 6 insurrection” probabil nu are sens un dialog logic.. Pentru cineva care a trait jumatate de viata in N America e incredibil sa vad cata indoctrinare main stream media a traversat Atlanticul si cum se ignora faptele concrete in defavoarea unor „stiri” demontate de fapte si justitie de o buna bucata de vreme. Asa, de curiozitate, incercati o comparatie rapida intre rezultatele concrete dintre „insurectia” din Jan 6 si „Fiery But Mostly Peaceful” protests. Grosso modo, aveti idee cate biserici au fost incendiate, magazine vandalizate, femei violate si trecatori agresati in dulcea Canada de adeptii „religiei iubirii” si beneficiarii culturii Woke? De US nici nu mai zic. Mare i gradina..

      • @996, nu vorbesc de 6 ianuarie, ci de ultrași. Nu trebuie să citesc editoriale ale main-stream-media, e suficient să vizionez înregistrările video ale vremii. Faptul că evitați să discutați tocmai despre aceste lucruri, îmi arată că am dreptate.
        Apropo, câți adepți ai iubirii si beneficiari woke au fost grațiați?

  15. Ma bucur ca dl. Paleologu are curajul de a spune ceea ce gindeste. Sustinatorilor romani ai lui Trump le reamintesc ca acesta e un dusman al Europei (din care facem si noi parte) si un sustinator al lui CG si al Rusiei. Pt mine cine e trumpist e si tradator de tara, indiferent ca o face constient sau nu.

  16. După brutala discriminare a românilor în chestiunea vizei, Trump nu mai poate fi privit cu indiferență sau veselie, ca pe un actor de pe vreo foarte îndepărtată scenă de la John F. Kennedy Center for the Performing Arts.

  17. Toate războaiele sunt ofensive! O pace nereală in optica lui Schmitt nu duce decât să continue războiul cu alte mijloace. Adică, doar marile războaie au un sfârșit, nu cele „mici”, care nu sunt decât prelungirea celorlalte pe timp de „pace”. Sărit de pe axul firescului, funestul Puțin are un interes vital: să facă din America o periuță de dinți. Căci muscalii, se știe, urăsc Occidentul și nu se țin niciodată de cuvânt. Tradiție mongoloidă, pastrata cu sfințenie! Toată istoria „rușilor” este un arsenal de minciuni solide, mitiri proaste și legende stupide supte din deget. „Moscova – a treia R(V)oma”! Adică „noul Israel”. Altfel spus, moscalii sunt, in opinia acestui Filotei, primii care au apărut pe acest pământ, iar cneazul Moscai, „unicul bazileu al tuturor creștinilor”, are puteri nelimitate. Kremlinul a făcut din această brașoava hidoasă „Mosca – a treia Romă” o ideologie care a viciat până și precizia cadranelor solare. De aici, apar delirul de grandoare, aversiunea pentru latini și disprețul total fața de Europa. Boli ereditare! Așa cum Petru cel Mare avea nevoie de o fereastră prin zidul care despărțea tărâmul mujicilor de lumea civilizată, așa are nevoie sângerosul Puțin, astăzi, de o spărtură în coastele Americii. Nu, nu pentru a pune bazele unei societăți drepte, ci pentru a-l ademeni pe cameleonul portocaliu cu un acord atât de malign, încăt Ucraina agresată sa devină și mai bombardată. Trebuie sa ai o minte pervertită și o inimă rea ca sa concepi un asemenea troc de pace precar. Însă MAG(A)nificul sultan american este fascinat (vrăjit, prostit, ridiculizat) de Rusia cadaverică a anului 2025…

  18. Tārile in care conducātorii nu se mai schimbā, sunt practic tāri care se pregātesc de rāzboi: Rusia, Turcia sunt tāri in rāzboi, iar China se pregāteste pentru conflict. Poate Trunp este rāspunsul SUA la amenintare si este posibil sā rāmâna presedinte mai multe mandate. Acceptarea de catre UE a anulārii alegerilor în România poate face parte din acelasi proces de pregātire pentru conflict si stabilitatea conducerii pare a fi cheia. Dacā si alte tāri in UE vor proceda la limitarea competitiei politice, acest lucru va deveni evident. Poate tot in acelasi sens putem intelege si insistenta Rusiei de a cere alegeri in Ucraina inaintea semnārii unei pāci: alegeri democratice inseamnā confruntare electoralā, deci pulverizarea unitātii de actiune, iar pânā la dezangajarea militarā cu orice pret nu mai este decât un pas.

  19. Nu am cunostiinte aprofundate de Dughin si filozofia sa pro-ruseasca dar dupa 30 de ani de Canada in special in zona arctica stiu bine ca majoritatea investitiilor de aici sunt americane, fie ca ne place sau nu.
    Mi-a luat ceva timp sa inteleg unde naiba merg USA. Totul s-a schimbat peste noapte. Macar a trezit canadienii din amortia post-statala, non-nationala, un stat total peste ideologii egoiste populiste pe care au provadui-o si sustinut-o liberalii vreme de 10 ani. Si asta s-a intamplat in doua saptamani: niciodata sa nu subestimezi masa de oameni fara PhD-uri, functii de CEO sau bancheri cu rezumeuri fabuloase.
    Nu intru in amanunte, cine a atacat pe cine, ca Brits, Canadians, Quebequas, Indigenous group, whatever, asta nu este important. Imi pierd vremea urmarind canale neintegrate, silk-web (nu are GUI, mergi pe DOS commands) ca sa pricep ce dracu se intampla. Cunosc foarte bine istoria WW2, chiar sunt pasionat de asta. Tot ce se intampla in ultimele saptamani in USA este un deja-vu la Germania din 1934: oameni arestati pe strazi, pusi in lanturi si trimisi in America Latina, fara judiciary process, fara lawyers, fara dreptul de a spune ceva.
    Tot mai multe universitati in USA isi pierd finantarea federala, pentru ca ideologia liberala submineaza guvernul Trump. Nu numai americani, dar si alte nationaliti (germani, francezi, norvegieni, turci, etc) sunt incarcerati cateva saptamani in Guantanamo, Costa Rica, etc. Apoi sunt eliberati dupa ce au petrecut cateva saptamani la un loc cu cei mai incrancenati banditi. O experienta foarte neplacuta.
    Administratia Trump pune pe roate un regim fascist: nu conteaza ca am fost prieteni decenii, ca am trimis trupe care au luptat si murit in razboaie, ca avem o economie integrata, it’s all water under the bridge. Mass-media tace, de cate ori incearca sa critice, sunt loviti dur, cu exceptia Fox News. Opozitia este la fel ca in Romania dar mai tacuta si fara sa stie incotro sa o ia.
    Sa sustii o tzara ca Rusia care de doi ani nu este in stare ca curereasca o tzara mult mai mica, o populatie modesta, o economie la nivelul 1995, pare o prostie, dar asta face Trump. Mai mult, Ukraina trebuie sa se predea, sub conditiile impuse de Putin. Efectiv te doare mintea.
    In Canada in urmatoarele doua luni vom intra intr-o depresie economica majora: se vor pierde cateva sute de mii de locuri de munca pentru ca industria auto va fi pusa pe butuci. Casele vor deveni si mai scumpe pentru ca nimeni nu are bani sa construiasca case noi, despre rental, cine stie. Banii vor deveni mult mai scumpi, preturile vor creste considerabil, un orizont tulbure si innorat. Macar avem energie din belsug, agricultura moderna si putem produce suficienta hrana pentru 41,500 milion people.
    Greseala fundamentala a Canadei este ca nu s-a inarmat in timp. Ca nu am construit arme nucleare pe care sa pe lasam pe continent, desi avem uraniu si tehnologie sa le construim. Armata noastra este o gluma, neechipata, neinstruita, total nepregatita sa apere o tzara de dimensiunile Canadei. Oh, da, suntem in deep shit. Pentru ca niciodata nu am putut concepe ca vecinul din sud se va transforma in cateva saptamani intr-o oranduire fascista. Daca esti tampit aici ajungi. Tineti minte asta.
    Romania: nu stiu ce veti face, dar alegeti foarte bine la alegeri. Tineti AUR si cine dracu mai este pe felia aia, cat mai departe de franele puterii. Nu sunt expert in politica romaneasca, dar epoca demagogiei ieftine s-a terminat. Miscarile gresite aduc consecinte teribile. Uitati-va la Canada.
    Nu stiu daca va dati seama, dar vizitez Romania la fiecare 5 ani. Pentru ca nu locuiesc acolo, la fiecare vizita, parca peisajul se schimba. V-ati dezvoltat datorita UE. Period. Rusia nu o sa va aduca nimic bun. Niciodata. Succes.

  20. @Ali Pasa 28/03/2025 La 10:45

    „…Trump a identificat o mina de aur in nemulțumirea americanilor fata de deindustrializare…”
    El pe persoana fizica candidat si ales presedinte al SUA DE DOUA ORI, SAU vreunul/una/unii dintre, ca sa va citez, „sponsorii” lui/echipei si familiei lui?
    Cata greutate are, de facto, Trump Sr. in calcatul in strachini si restul deciziilor executive luate si semnate de el IN AMBELE mandate?

    Pentru publicul votangiu e greu de raspuns CORECT la intrebarile de mai sus (ipocrit sau nu, pana si Putin a spus ca e greu si pentru ei sa raspunda clar/corect) pentru ca „american establishment”/aglomerarea de interese, influenta, putere DIRECTOARE a SUA e un cameleon foarte grijuliu in a propaga confuzie pentru toata lumea.
    ======
    „…problema pe care o ascundem si azi sub preș, nici un lider european, american, canadian sau australian, n-a abordat aceasta problema pentru ca nu s-au gândit, sau, mai degrabă, le-a fost frica sa nu-si supere sponsorii.”

    Adica schizofrenie deliberata intre discurs politic si comportament financiar-economic. Ca si cum nu ar fi destui stresori in vietile publicului din Occident, hodoronc-tronc, sa-i dam si cu opusul lui „put your money where your mouth is” :).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro