Domnul Theodor Paleologu afirmă: „Canada este cel mai bun vecin pe care îl poate visa SUA. E un vecin excelent. Niciodată nu au avut conflicte”.
Cu părere de rău, mă văd nevoit să îl contrazic. Armatele americane au invadat Canada în anul 1812 în trei direcții, însă toate cele trei campanii s-au încheiat cu eșecuri. O armată a SUA a capitulat la Detroit, la capătul vestic al lacului Erie, o a doua armată a SUA a capitulat la Queenston Heights, la celălalt capăt al lacului Erie, iar o a treia armată s-a retras după o încăierare survenită la nord de New York.
Războiul din anul 1812 a fost un conflict între Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, care deținea Canada sub formă de colonie.

„Ori, spune Schmitt în Glossarium, în jurnalul lui, reluând o definiție a suveranității mai vechi, că suveran e cel care are bomba atomică. Bomba atomică îți dă suveranitatea. În contextul actual, slavă Domnului, există două țări europene care au bomba atomică. Una nu mai este în Uniunea Europeană, dar există un stat european care are bomba atomică, pentru că generalul de Gaulle spunea încă din anii 60 că nu poți miza la nesfârșit pe protecția oferită de Statele Unite”.

Nu îmi dau seama dacă domnul Theodor Paleologu și-a propus să reînvie proiectul Forțelor Nucleare Multinaționale (FNM), pe care chiar Charles de Gaulle l-a criticat în urmă cu 60 de ani deoarece era un proiect … american, printre altele. Proiectul FNM a fost torpilat de francezi din toate pozițiile și acum se propune reînvierea lui sub steagul cocoșului galic? Tratatul de Neproliferare Nucleară, semnat la New York la 1 iulie 1968, devine astfel un simplu petic de hârtie.

Nu cred ca domnul Paleologu are dreptate cand spune ca Trump traieste intr-un fel de confuzie mentala in care nu ii este clar cine sunt prietenii si cine ii sunt dusmanii. Doua lucruri. 1. Pentru Trump nu exista distintia intre “the office of the president” si presedintele ca persoana. Egoul lui e prea mare pentru asa ceva. si 2. Pentru candidatul anti-sistem, aliatii traditionali sunt aliatii sistemului, deci dusmanii lui. Trump are vederi anti-sistem de cand a aparut in viata publica. In privinta prietenilor si dusmanilor chiar are dreptate. Aparatul de stat din Canada si Europa (si o mare parte din cel American) il dispretuieste profund si sincer pe Trump si isi doreste ca el sa dea chix, daca se poate cat mai repede. El stie asta. Stie si ca aliatii lui reali sunt diversi candidati anti sistem, care il sustin sincer si vad in el o speranta. In mandatul asta toata echipa lui e formata din oameni cu vederi anti-sistem, spre deosebire de primul. Distinctia principala aici este intre “mainstream” si “fringe”. O regasim si in societatea romaneasca, atat in randul persoanelor publice, cat si al oamenilor obisnuiti. Printre fanii lui Calin Georgescu, de exemplu, gasesti in primul rand oamenii care au pierdut partida cu scoala, educatia, cu economia libera si cu globalizarea, si pentru care tot felul de teorii anti-sistem, inclusiv politice, sunt un fel de alinare.

interesant articol. as mai spune ca elemente aparent sau chiar irationale in comportamentul lui trump nu il fac neaparat mai irational sau daunator ca un lider care este aparent normal si rational dar comite mari erori sau nenorociri. lumea trebuie sa aceepte si politicieni cu verva nu numai discurs controlat. dupa mine discursul total controlat bazat exclusiv pe retete de discurs si doctrina e o insulta la adresa democratiei.
e o desconsiderare a cetateanului e de sorginte stalinista propagandistica. uitati va la statuia incomptentei si nepasarii pe care am plimbat o cu jetul impreuna cu provinciala consoarta. credeti ca insirand deziderate nobile de la bruxelles acestea conving oamenii ca democratia inseamna ca votul lor este cenzurat de judecatori? niciodata. va fi acceptat doar de partea alegatorilor care considera ca este in avantajul lor. democratia este numai si numai prin numaratoare de vot. radicalizarea a aparut tocmai datorita acestui sistem, tensiunile se vor acumula pentru ca cei de la putere se linistesc spunand ca indiferent de rezultat avem piedici puse in calea votantilor, . pana la urma aceasta butaforie se prabuseste.

E deja clar ca atacurile anti-Trump si anti-americane din massmedia romaneasca sint concertate. E clar ca iar intoarcem armele, arta la care sintem neintrecuti in Europa. Sintem pe cale sa pierdem un razboi alaturi de unii imperiali pe linga care tropaiam fuduli contra taxa de protectie? No problem! Sarim in remorca altor imperiali. Si iar incepem sa tropaim. Tot contra cost. Are balta peste!

Criticii trumpismului se limiteaza la forma comunicarii, la stilistica, la stridente, la ambalaj, fiindca fondul e mai greu de combatut. SUA a acumulat enorm de multe probleme in ultimele decenii, iar Trump le-a numit – ridicindu-si in cap statul subteran cu milioanele lui de paraziti (bugetari) – si afirma ca vrea sa le rezolve. Nu cred sa bifeze mare lucru fiindca opozitia va fi foarte puternica si nici nu exista precedente istorice de readucere pe linia de plutire a unui imperiu aflat la capat de drum.

Criticii romani ai trumpismului nu au avut nimic de zis la la adresa precedentei administratii absolut caricaturale, care avea un om de paie la Casa Alba si nu s-a stiut niciodata in acei 4 ani cine lua deciziile in locul senilului Joe Biden. Si stiti bine ca nu Kamala le lua.

Biden se impiedica si cadea in nas, cadea de pe bicicleta, dadea mina cu persoane pe care doar el le vedea, uita ce are de facut dupa ce citea in fata microfonului texte scrise de altii, era confuz, mormaia intraductibil etc. etc. Din cauza celor care s-au folosit de el cu sadism si cinism, bietul batrin ramolit aparea in acel post, in vazul intregii lumi, ca o caricatura umana demna de plins, in loc sa fie un pacient tratat cu demnitate intr-un azil pentru batrini care si-au pierdut mintile.

Lui Trump i se analizeaza cu lupa fiecare miscare, gest, grimasa, cuvint, idee, rid, fir de par in incercarea de a forta o comparatie compromitatoare, oricit de insignifianta/aberanta, cu personaje deja diabolizate 100% (Putin, Hitler etc.).

Oligarhia e democrata doar in forma. Nu si in fapt. Si intr-un echilibru foarte fragil. Oricand se poate transforma in dictatura. Personala, militara sau de grup… (Cum e la noi.)
Dar ideile astuia, stau la baza dughinismului. (Partial.)

Mi se pare unilaterala opinia ca Europa a trait intr-un paradis, o iluzie cu securitatea asigurata de SUA. In realitate mai curand Europa a trait sub SUA, care dupa razboi a avut grija ca Europa sa nu se inarmeze si sa nu-i provoace. Asta a permis SUA sa devina hegemon. Trump nu pare sa inteleaga lucrul asta.

Inainte de razboi Europa avea principalele puteri mondiale iar SUA traia intr-un paradis al izolarii. SUA au asigurat securitatea Europei tocmai ca sa nu se reinarmeze, ceea ce a fost bine – este totusi un taram al razboaielor. Acum SUA renunta la rolul asta si implicit la rolul de hegemon. Trump joaca de la egal la egal cu China (ceea ce e nitel absurd pentru ca China e inca departe de egalitate).

Altfel spus Trump zdrobeste puterea SUA, care nu era manifesta neaparat, ci in primul rand proiectata si recunoscuta de toti. Trump pare sa alimenteze China, provocand-o; o China care alfel ar avea de suferit, avand destule probleme economice, sociale, politice. Dar acum SUA risca sa o mobilizeze si sa o polarizeze efectiv, un nonsens. Americanii se plictisesc de atata putere si au plecat in cautarea unui adversar (care nu prea vrea sa se lupte).

Canada are un număr de locuitori de vreo 10 ori mai mic decât al Statelor Unite și o economie tot de vreo 10 ori mai mică decât a Statelor Unite. Chiar e treaba lui Trump să cumpere bunăvoința canadienilor? Canada avea 37 de milioane de locuitori la recensământul din 2021, iar acum se estimează că ar avea 41,5 milioane. Asta o fi rata normală de creștere pentru canadieni sau e cam necontrolată imigrația acolo?

Ar fi interesant de văzut cât mai continuă campania asta anti-Trump în mass-media românească. Se pare că suspendarea includerii României în Visa Waiver nu a fost suficientă. E nevoie și de anularea vizelor americane deja acordate pentru români? Chiar e de competența românilor să dea lecții de democrație Statelor Unite?

Sa aplici teorii politice sofisticate la viata social-politica romaneasca este ca si cum ai pune in mana maimutei bagheta de dirijor.

Urmăresc online destul de des conferințele de la Casa Paleologu. Domnul Paleologu este un demn urmaș al tatălui sau și, alături de Răzvan Ioan, face conferințe bogate ideatic si spumos prezentate.
Acest dialog este de asemenea plin de idei și este aparent bine articulat, dar doua o hibe majore. Prima, nu era necesar sau oportun. Este doar o scuza pentru un atac asupra trumpismului, exact ce ne trebuia in aceste vremuri, când se redesenează configurația geopolitica a zilei de mâine si când România a primit un bobârnac prin reintroducea vizelor.
Atacurile la adresa trumpismului sunt tot mai frecvente în media romaneasca și promovarea lor pe Contributors este o noutate. Nu întâmplător aceste atacuri, de pe poziții pretins filozofice sau de drept, vin din partea unor oameni educați în Franța sau si cu cetățenie franceza.
Revenind la interviul despre Carl Schmitt si trumpism, a doua hiba este comparația cu apariția fascismului italian, comparație lipsita de fundament. Populismul de azi are alte cauze și principala sa sursa este deindustrializarea prin externalizarea producției. Trump este primul „politician” care a adus acest subiect în dezbaterea publica în timp ce democrații l-au ascuns controlând media si considerându-i pe cei afectați de deindustrializare drept deplorables, fenomen copiat recent la București de oligarhia actuala, pretins democratică si pretins pro-occidentala.
Nu-mi place Trump ca persoana, pentru ca a coborât dialogul politic foarte jos (nici Hillary Clinton nu era prea departe), cu identificarea rivalilor drept dușmani (foarte bine identificat de domnul Paleologu), ceea ce se întâmpla azi si in mass media plătită de puterea de la București si folosește cu predilecție bullying-ul in relațiile internaționale, chiar, așa cum arata din nou domnul Paleologu mai sus, si cu țari vecine si prietene, precum Canada.
Dar, pana una alta, este șeful unui stat pe care România îl considera pana ieri partener strategic. Nu este nici o garanție ca după Trump nu va urma Vance si chiar ca ar trebui sa fim mai precauți încă de azi.

O descriere foarte simpatica a lui Schmitt si a schmittianismului, recuperat de gandirea conservatoare postbelica. In ce masura insa ´a sti tot´ despre Schmitt (sau in general despre o personalitate) inseamna si o intelegere aprofundata a ´schmittianismului´ ?
E nevoie si de o incadrare a fenomenului intr-un univers de idei, interpretul trebuie sa fie familiarizat cu cultura germana a epocii, cu intelectualii ´Revolutiei conservatoare´ cu care Schmitt avea atatea afinitati, in special Heidegger si Junger, cu cultura reactionara franceza in special, din care el facea parte, catolic fiind, mai direct, cu cultura catolica, modernismul si neotomismul, existentialismul si, plecand de aici, pt. a intelege diferentele, cu tomismul autentic si gandirea medievala care nu pot fi intelese fara filosofia clasica, pt care nu e suficient sa-l fi citit candva pe Platon ( caci Aristotel pur si simplu nu e citit, arid cum e, inamicul nr. 1 al literatilor ), ci si comentatorii, si tot asa. Pt. a intelege ´Catolicismul´ lui Schmitt. Cele ce urmeaza, cu scuze pt. lungime, sunt doar curiozitati …

C. Schmitt era un reactionar si un autoritarist. Catolicismul sau politic seamana f. mult cu acela al lui C. Maurras si al lui D. Cortes ( deci J. de Maistre ), doar ca mai modern, mai in spiritul timpului. In proprii sai termeni, Crestinismul ´oriental´ ar fi ceva ca o ´materie´ ( si deci un ´haos´) ordonat si ´corectat´ printr-o ´forma´- Catolicismul roman care mostenea spiritul roman ´clasic´. Clasic intre ghilimele, caci e vorba despre un pseudo-neo-clasicism pe care Maurras il luase din pozitivism, ca si Maurras, Schmitt polemizase cu ´romantismul´, prin care intelegea romantismul socialist din 48 dar si, in subtext, spiritul mistic-sentimentalist crestin , la originea liberalismului democratic – desi ei erau tot romantici, apartineau adica acelui Romantism tarziu si tenebros, decadentismului, ´pesimismului´, ce lua si formele inselatoare ale unui neoclasicism, preluat apoi de monumentalismul si ´realismul´ estetic fascist ( atat de asem. cu acela socialist ). Un sens similar il are si clasicismul ´realist´ neo-conservator, cu influente schimttiene manifeste, e de fapt admiratia pt. un presupus realism-autoritarism antic, cu fixatie pe Tucidide, cu paralela obisnuita intre Imperiul roman si Imperiul american. E necesara o familiaritate cu gandirea medievala pt. a intelege diferenta fundamentala, opozitia dintre spiritul clasic antic si medieval, realist-´platonic´ ( denuntat ca onto-teologic ), si acest spirit modern-prometeic ce anima gandirea reactionara, fascinata cum era de nietzscheanism si bergsonism, de vointa/betia de putere si elanul/duree vital. E vorba despre niste ´pseudomorfoze´ mai ciudate, ale modernismului anti-modern sau ´reactionar´.
Din punct de vedere strict juridic, Schmitt a incercat o deconstruire, destructurare si dezintegrare a Dreptului pozitivist si universalist in general, adica a Dreptului ca atare, in numele unui Drept ´existentialist´ si propriu zis anarho-nihilist, un elitism justificat populist sau volkist, etc. Eu nu sunt deloc de acord ca Grossraum ( si la Haushofer ) ´nu avea nicio legatura cu Lebensraum´, oho ! V. doar lucrarea monumentala a lui J. Chapoutot despre existentialismul/vitalismul juridic nazist, atat de impregnat de Schmittianism, ´The Law of blood´.

S-a vorbit despre gnosticismul si ´marcionismul´ lui Schmitt. Asa cum Jonas vorbea despre gnosticismul lui Heidegger si in general existentialist. Un gnosticism ´nihilist´, cum f. bine explica I. P. Culianu. Decizionalismul (´calificat´) al lui C. Schmitt, adica voluntarismul, un fel de ´decretism´, e aproape identic cu autenticismul heideggerian, ´rezolutia existentiala´, o mistica metapolitica, teoretizata si mai bine de Junger, adevarata eminenta gri din umbra si rector al Zeitgeistului ( ´Locotenentul Diavolului´) : ´important e nu pt. ce lupti, ci cum lupti´, ´stilul´, gestul, Gestalt. Da, e nevoie si de cunoasterea ´filosofiei vietii´, din care a iesit existentialismul si existentialismul politic. Definitiile clar-obscure si aproape magice ale lui Schmitt reluau de fapt conceptia maurrasiana despre primatul politicului, adica exact ´matapolitica´, prin care metafizica era inlocuita cu ´politica´ ( dupa proclamatia heideggeriana ), ceea ce E. Gentile a numit ´sacralizare a politicii´. O mistica ´realist´-nihilista a ´politicii´. Cu ramificatii in toate directiile, nu doar in stanga anarhista si nietzscheana, dar si in realismul postbelic si in ´Liberalismul Razboiului rece´, via Morgenthau et comp, la H. Arendt sau in versiunea de neo-liberalism conservator si ´viril´, viguros ( iata o marca inconfundabila ! ) a lui Aron. Care fusese pus in legatura cu Schmitt prin J. Freund. Apoi, neo-liberalismul neo-conservator al lui P. Manent si tot asa …
´Realism´. Un nume inselator, pt. ´pesimismul antropologic´ reactionar si pt. nihilism, un nihilism asumat sau ´actriv´. Caci acest asa-zis ´realism´, mostenind istoricismul-etatismul german, prin Weber, decreta ca ´realitatea´ e un desert, un ´haos´ , in care singura certitudine e aceea a ´faptelor´, valorile fiind efemeritati subiective, ´interpretari´ infinite, – facticul, ´ordinea concreta´, contingenta pura, stihia ce ii fascinase atata pe primii romantici, acel dragon-abis pe care il contemplase, pana la nebunie, Nietzsche. In mentalitatea medievala omul nu e rau prin natura, chiar daca inclina spre rau prin pacat, e fundamental bun, fiind dupa chipul divin, e totusi o viziune optimista si pozitiva, felix culpa. Pesimismul antropologic e un anti-umanism anti-crestin iar panteismul ´crestin´ in care se infasoara e doar o specie de ´medievalism´ romantic. Acest pesimism decadent ( v. lucrarea fundamentala a lui R. Griffhits despre ´revolutia reactionara´ a decadentilor catolici ) era un neo-hobbesianism si L. Strauss avusese dreptate ( fara sa realizeze complet implicatiile, caci il afectau si pe el chiar mai mult, cu fantezistul sau Iluminism medieval si ´intunecat´-nietzschean ) sa-i reproseze ironic lui Schmitt ca era tot un liberal, caci nu se putea intoarce decat pana la protoliberalismul autoritar al lui Hobbes. Gandirea reactionara moderna isi are originile in autoritarismul si etatismul timpuriu modern, precum acela prusac sau acela al lui Petru cel mare, al despotilor iluminati-iluministi ( si francmasoni, ca de Maistre insusi ). E deci anterior Revolutiei franceze. Si, ceea ce e cam acelasi lucru, la machiavellism, care e originea ´politicii´ in sens modern, revolutionar, deschis polemica fata de Crestinism desi inseparabila de spiritul acestuia, ca orice contracultura, cum era si neo-paganismul. Dar, crestinii conservatori sau conservatorii crestini, nu e prea clar, cred ca pot sluji la doi stapani, katehonului si lui Isus, ca pot avea doua credinte, nihismul politic si umanismul crestin desi, daca privesti mai atent, nu e foarte greu sa vezi care e adevaratul si excitantul lor crez secret … Somptuosii teologi-politici reactionari, sumbrii printi iezuiti si inchizitori, sunt mult mai inspaimantatori decat fascistii vulgari, e ca in parabola aceea darwinista cu ´masina timpului´ …

Mult mai mult decat Strauss, Schmitt a fost un ganditor ´ezoteric´. El a elaborat o ciudata teologie-gnoza politica, dualista, ´catolica´ doar cu numele sau intr-un sens total diferit, ce aminteste mai mult de acei episcopi vagantes. Transfera dualismul prieten/dusman chiar in sanul Treimii, care la el apare ca o doime ( dya-bolos, ar putea nota ingenios cineva) , teologie postmodernista si deconstructivista a diferentei ( de unde si voga schmittianismului in stanga postmodernista stil Agamben ), avant la lettre, astfel, o ´politica´ sub specie aeternitatis, adica acel polemos (pseudo)-heraclitean drag ganditorilor rev.-conservatori, adica nietzschean, pt. care Dionysos era zeul pamantului si al haosului. Deci in interiorul acestei divinitati duale si contradictorii ar fi o opozitie intre ´Tatal´, ipostas al ordinii, si ´Fiul´ , ipostas ´revolutionar´ si, se intelege, al haosului. Schmitt nu era deloc prudent dar s-a trecut prea usor peste aceste marturisiri de-a dreptul eretice, in cel mai grav mod. ´Marcionism´, daca ´Tatal´ are prea putin de-a face cu Iahve evreiesc, mai aproape fiind de patricianul Jupiter. Dar e o respingere foarte clara a ´Fiului´, adica a spiritului iudeo-crestin, a Crestinismului timpuriu si ´oriental´, ca la Maurras, care era pe fata anti-crestin, desi apologet al autoritarismului catolic, din motive politice. ( Si, a props, Manent, maoist in junete, nu marturisisea la randul lui ca pt. el Crestinismul e in primul rand fapt politic ?! ) Respingere ce seamana atat de mult cu aceea a Marelui Inchizitor din simplul motiv ca se inspirase constient din aceea, in polemica schmittiana cu ´anti-politismul´ dostoievskian.

Katehonul. Acesta a fost o unealta conceptuala pt. Schmitt, in special in manevrele autoapologetice postbelice. Fascinat de virilitate, de putere, Schmitt isi nota scrupulos in jurnal nr. exact al ejacularilor … In exegezele timpurii katehonul – un cifru misteric la Sf. Pavel, era o figura ambigua si ambivalenta, mai mult negativa, asociat cu puterea imperiala, aceasta la randu-i, cu ´stapanul acestei lumi´, in mediile gnostico-apocaliptice ale Crestinismului primar : ´Ingerul Romei´ pentru gnosticii iudaici, ´demiurgul inferior´ pt. gnosticii anti-iudaici, etc., deci un intermediar care, desi nu e ´bun´, se opune in felul lui ´raului´ extrem, se opune haosului si astfel ´sfarsitului lumii´ ceea ce, in perspectiva gnostico-antinomianista, nu era neaparat un lucru bun, fiind doar o ´intarziere´. Abia apoi, prin crestinarea Imperiului, katehonul a fost si el partial revalorizat, mai mereu cu rezerve, era unul dintre acele subiecte despre care nu se putea vorbi in mod deschis, cum avertizase chiar Pavel in repetate randuri ( ´discutam cand ne-om vedea´). Dar Schmitt are de-a face mai mult cu traditiile obscure despre un monarh ascuns al Frantei ( ´Franta secreta´ ) ale decadentismului belle epoque. Si, desigur, misticismul schopenhauerian-wagnerian, unde era un romantic si tragic Rege Arthur pagan dar aparator al Crestinatatii, misticism volkist continuat de Chamberlain si de ´Crestinismul germanic´. Astazi katehonul, viking tatuat, bantuie bolgiile extremei drepte celei mai lunatice.
Nu cred ca e prea fortata asocierea acestui katehon romantic cu conceptiile bizare despre ´Paraclet´, asa cum apar la L. Bloy, pe care Schmitt il cunostea si admira. Bloy fusese, tr. amintit, pupilul lui A. Boullan, inamicul ´rozicrucienilor´ magului Sar Peladan, cel cu ´viciul suprem´. Boullan fusese investit de infamul satanist-antisatanist Eugene Vintras. Dupa Bloy ´Paracletul´ s-ar fi incarnat in Napoleon , are o cartulie care se cheama chiar asa, ´Sufletul lui Napoleon´, era cultul romantic al lui Napoleon. Dar exista si destule indicii ca acest ´Paraclet´, Spiritul celei de-a treia epoci din curentele gnostico-ocultisto-apocaliptice subterane, joachimite si revolutionare, ce proliferau in preajma Revolutiei din 48 , cu Sand, Balzac, Lamennais sau A. L. Constant/E. Levi, acest Paraclet era deci identificat cu Prometeu-Lucifer romantic, restaurat la sfarsitul vremurilor. Ceva in genul teologiei radicale si nihiliste a lui T. Altizer.

Inutil sa cautam o coerenta deplina in aceste reverii boeme. Dar ´trumpismul´ si ´georgismul´ nu sunt fenomene izolate si doar anomalii, exista indarat deviatii ´culte´ mult mai grave, intelectualitatea, ´mintea multa´, nu sunt nici pe departe vreo garantie, e nevoie si de acel ( bun) simt moral pe care medievalii il numeau sinderesys, de acel miros care sa adulmece urmele ´demonilor´, droguri tari pt. altii …

Foarte interesant, era necesar ca ideile esențiale ale libertății și democrației sa fie (re)puse în discuție.
Dl Th. Paleologu pe care l-am urmărit în mass-media mi s-a părut întotdeauna un om echilibrat, cu un discurs elevat, adept al liberalismului de tip clasic. În acest interviu ridică anvergura ideilor la un nivel surprinzător de înalt. Ba mai mult, ceea ce spune este aproape o filozofie, anvergura ideilor proprii depășind pe alocuri nivelul maestrului sau Carl Schmitt.
Aș discuta puțin despre liberalismul clasic care la început a fost aproape o filozofie axată pe principiul Libertății individuale, noțiune de bază în Vechiul Testament. Pentru a asigura Libertatea, liberalismul, prin doctrina lui socială a impus „separația puterilor în stat” și libera concurență ca libertate economică. Închei aici această idee, concluzionând că liberalismul clasic, aliat și cu masoneria, erau cumva ne-crestine în sens dogmatic, dar nu anti-crestine. SUA, Franța, ba chiar toate democrațiile actuale își au baza în doctrina liberalismului clasic. Punct.
Aducerea în discuție a katechon-ului mi se pare ridicolă în sens religios și mai ales în discuția despre liberalismul clasic. De ce? În liberalism katechon-ul este un nonsens.
Dar să intrăm în acest joc și să discutăm totuși despre katechon ca despre Apocalipsă. Unde, în prezent, apar DOUĂ FIARE666 pe numele lor Putin și Trump( luați-o ca o gluma!). Rămâne de văzut unde este câmpia Armagedon-ului unde se va da bătălia finală ( probabil prin Rusia pe undeva că tot zic ei că sunt a TREIA Romă!..). Rămâne o necunoscută: CINE va fi Dumnezeul cel bun, mare și puternic care va învinge Fiarele cele rele….
NB. Ar trebui ca redacția să aducă în discuție și partea adversă pe linia Mihail Neamțu, Lavric, Puric, etc.
Îmi place că disputele ideologice se întețesc la un nivel ideatic ridicat. Sper totuși că disputele ideologice să nu ducă la violențe, cum s-a întâmplat în sec. XX prin războaiele nazism/fascism vs comunism. Atunci a învins LIBERALUSMUL …

Paleologu n-a fost bun de presedinte,era prea destept! Asta o sa pateasca si Nicusor!
Felicitari pentru interviu, si umorul inegalibil al dlui Paleologu .

Reamintesc Trump a grațiat mai multe sute de ultrași care erau pregătiți să omoare pentru el. După grațiere, mulți dintre ei și-ar da viața pentru liderul lor. Trump le-a spus cândva acelor proud boys și altor wolverine Warriors să stea în așteptare. S-a mai auzit ceva de ei după grațiere?
Își formează MAGA o armată proprie? Întreb doar.

Ma bucur ca dl. Paleologu are curajul de a spune ceea ce gindeste. Sustinatorilor romani ai lui Trump le reamintesc ca acesta e un dusman al Europei (din care facem si noi parte) si un sustinator al lui CG si al Rusiei. Pt mine cine e trumpist e si tradator de tara, indiferent ca o face constient sau nu.

După brutala discriminare a românilor în chestiunea vizei, Trump nu mai poate fi privit cu indiferență sau veselie, ca pe un actor de pe vreo foarte îndepărtată scenă de la John F. Kennedy Center for the Performing Arts.

Toate războaiele sunt ofensive! O pace nereală in optica lui Schmitt nu duce decât să continue războiul cu alte mijloace. Adică, doar marile războaie au un sfârșit, nu cele „mici”, care nu sunt decât prelungirea celorlalte pe timp de „pace”. Sărit de pe axul firescului, funestul Puțin are un interes vital: să facă din America o periuță de dinți. Căci muscalii, se știe, urăsc Occidentul și nu se țin niciodată de cuvânt. Tradiție mongoloidă, pastrata cu sfințenie! Toată istoria „rușilor” este un arsenal de minciuni solide, mitiri proaste și legende stupide supte din deget. „Moscova – a treia R(V)oma”! Adică „noul Israel”. Altfel spus, moscalii sunt, in opinia acestui Filotei, primii care au apărut pe acest pământ, iar cneazul Moscai, „unicul bazileu al tuturor creștinilor”, are puteri nelimitate. Kremlinul a făcut din această brașoava hidoasă „Mosca – a treia Romă” o ideologie care a viciat până și precizia cadranelor solare. De aici, apar delirul de grandoare, aversiunea pentru latini și disprețul total fața de Europa. Boli ereditare! Așa cum Petru cel Mare avea nevoie de o fereastră prin zidul care despărțea tărâmul mujicilor de lumea civilizată, așa are nevoie sângerosul Puțin, astăzi, de o spărtură în coastele Americii. Nu, nu pentru a pune bazele unei societăți drepte, ci pentru a-l ademeni pe cameleonul portocaliu cu un acord atât de malign, încăt Ucraina agresată sa devină și mai bombardată. Trebuie sa ai o minte pervertită și o inimă rea ca sa concepi un asemenea troc de pace precar. Însă MAG(A)nificul sultan american este fascinat (vrăjit, prostit, ridiculizat) de Rusia cadaverică a anului 2025…

Tārile in care conducātorii nu se mai schimbā, sunt practic tāri care se pregātesc de rāzboi: Rusia, Turcia sunt tāri in rāzboi, iar China se pregāteste pentru conflict. Poate Trunp este rāspunsul SUA la amenintare si este posibil sā rāmâna presedinte mai multe mandate. Acceptarea de catre UE a anulārii alegerilor în România poate face parte din acelasi proces de pregātire pentru conflict si stabilitatea conducerii pare a fi cheia. Dacā si alte tāri in UE vor proceda la limitarea competitiei politice, acest lucru va deveni evident. Poate tot in acelasi sens putem intelege si insistenta Rusiei de a cere alegeri in Ucraina inaintea semnārii unei pāci: alegeri democratice inseamnā confruntare electoralā, deci pulverizarea unitātii de actiune, iar pânā la dezangajarea militarā cu orice pret nu mai este decât un pas.

Nu am cunostiinte aprofundate de Dughin si filozofia sa pro-ruseasca dar dupa 30 de ani de Canada in special in zona arctica stiu bine ca majoritatea investitiilor de aici sunt americane, fie ca ne place sau nu.
Mi-a luat ceva timp sa inteleg unde naiba merg USA. Totul s-a schimbat peste noapte. Macar a trezit canadienii din amortia post-statala, non-nationala, un stat total peste ideologii egoiste populiste pe care au provadui-o si sustinut-o liberalii vreme de 10 ani. Si asta s-a intamplat in doua saptamani: niciodata sa nu subestimezi masa de oameni fara PhD-uri, functii de CEO sau bancheri cu rezumeuri fabuloase.
Nu intru in amanunte, cine a atacat pe cine, ca Brits, Canadians, Quebequas, Indigenous group, whatever, asta nu este important. Imi pierd vremea urmarind canale neintegrate, silk-web (nu are GUI, mergi pe DOS commands) ca sa pricep ce dracu se intampla. Cunosc foarte bine istoria WW2, chiar sunt pasionat de asta. Tot ce se intampla in ultimele saptamani in USA este un deja-vu la Germania din 1934: oameni arestati pe strazi, pusi in lanturi si trimisi in America Latina, fara judiciary process, fara lawyers, fara dreptul de a spune ceva.
Tot mai multe universitati in USA isi pierd finantarea federala, pentru ca ideologia liberala submineaza guvernul Trump. Nu numai americani, dar si alte nationaliti (germani, francezi, norvegieni, turci, etc) sunt incarcerati cateva saptamani in Guantanamo, Costa Rica, etc. Apoi sunt eliberati dupa ce au petrecut cateva saptamani la un loc cu cei mai incrancenati banditi. O experienta foarte neplacuta.
Administratia Trump pune pe roate un regim fascist: nu conteaza ca am fost prieteni decenii, ca am trimis trupe care au luptat si murit in razboaie, ca avem o economie integrata, it’s all water under the bridge. Mass-media tace, de cate ori incearca sa critice, sunt loviti dur, cu exceptia Fox News. Opozitia este la fel ca in Romania dar mai tacuta si fara sa stie incotro sa o ia.
Sa sustii o tzara ca Rusia care de doi ani nu este in stare ca curereasca o tzara mult mai mica, o populatie modesta, o economie la nivelul 1995, pare o prostie, dar asta face Trump. Mai mult, Ukraina trebuie sa se predea, sub conditiile impuse de Putin. Efectiv te doare mintea.
In Canada in urmatoarele doua luni vom intra intr-o depresie economica majora: se vor pierde cateva sute de mii de locuri de munca pentru ca industria auto va fi pusa pe butuci. Casele vor deveni si mai scumpe pentru ca nimeni nu are bani sa construiasca case noi, despre rental, cine stie. Banii vor deveni mult mai scumpi, preturile vor creste considerabil, un orizont tulbure si innorat. Macar avem energie din belsug, agricultura moderna si putem produce suficienta hrana pentru 41,500 milion people.
Greseala fundamentala a Canadei este ca nu s-a inarmat in timp. Ca nu am construit arme nucleare pe care sa pe lasam pe continent, desi avem uraniu si tehnologie sa le construim. Armata noastra este o gluma, neechipata, neinstruita, total nepregatita sa apere o tzara de dimensiunile Canadei. Oh, da, suntem in deep shit. Pentru ca niciodata nu am putut concepe ca vecinul din sud se va transforma in cateva saptamani intr-o oranduire fascista. Daca esti tampit aici ajungi. Tineti minte asta.
Romania: nu stiu ce veti face, dar alegeti foarte bine la alegeri. Tineti AUR si cine dracu mai este pe felia aia, cat mai departe de franele puterii. Nu sunt expert in politica romaneasca, dar epoca demagogiei ieftine s-a terminat. Miscarile gresite aduc consecinte teribile. Uitati-va la Canada.
Nu stiu daca va dati seama, dar vizitez Romania la fiecare 5 ani. Pentru ca nu locuiesc acolo, la fiecare vizita, parca peisajul se schimba. V-ati dezvoltat datorita UE. Period. Rusia nu o sa va aduca nimic bun. Niciodata. Succes.

@Ali Pasa 28/03/2025 La 10:45

„…Trump a identificat o mina de aur in nemulțumirea americanilor fata de deindustrializare…”
El pe persoana fizica candidat si ales presedinte al SUA DE DOUA ORI, SAU vreunul/una/unii dintre, ca sa va citez, „sponsorii” lui/echipei si familiei lui?
Cata greutate are, de facto, Trump Sr. in calcatul in strachini si restul deciziilor executive luate si semnate de el IN AMBELE mandate?

Pentru publicul votangiu e greu de raspuns CORECT la intrebarile de mai sus (ipocrit sau nu, pana si Putin a spus ca e greu si pentru ei sa raspunda clar/corect) pentru ca „american establishment”/aglomerarea de interese, influenta, putere DIRECTOARE a SUA e un cameleon foarte grijuliu in a propaga confuzie pentru toata lumea.
======
„…problema pe care o ascundem si azi sub preș, nici un lider european, american, canadian sau australian, n-a abordat aceasta problema pentru ca nu s-au gândit, sau, mai degrabă, le-a fost frica sa nu-si supere sponsorii.”

Adica schizofrenie deliberata intre discurs politic si comportament financiar-economic. Ca si cum nu ar fi destui stresori in vietile publicului din Occident, hodoronc-tronc, sa-i dam si cu opusul lui „put your money where your mouth is” :).