Despre TVR, numai de bine!

Scoasă  din inerția tipică pentru coloșii bugetofagi, răsturnată  cu susul în jos de o conducere pe cât de intempestivă, pe atât de neconstituțional instalată, televiziunea publică își evaluează cu frison capacitățile: de a rezista asaltului politic neîntrerupt, azi mai agresiv ca în alte legislaturi, de a exersa minimal solidaritatea față de păcălelile juridice ale unei restructurări suspecte, de a se opune mutilării definitive a jurnalismului de televiziune, inclusiv în denumirea profesiei și specializărilor ei. Fiindcă, întreabă pe blog Stelian Damov, realizator, adresându-i-se lui Claudiu Săftoiu și consilierului său de taină, Zgabercea, omul lui Mazăre, ”știți ce este acela un reporter și ce este acela un redactor, meserii care au existat înainte ca dumneavoastră să intrați în presă și meserii care există și după plecarea dumneavoastră din presă? Tocmai de aceea este greu de înțeles de ce vreți să le desființați, dar  numai în TVR!”

Jocul perfid cu nomenclatorul de meserii este invenția ”genială” pentru a se mima o restructurare pe competență, în care nu crede nimeni. Totul ar sta într-o semnătură prin care salariatul s-ar cere singur concediat, evaluat și dat afară de tot prin intermediul unor comisii unde supracontrolul este politic, pe față: din Comisia comisiilor ar urma să facă parte politicieni ai USL, deputați și senatori sau membri fideli al PNL, PSD, PC (incluzându-i și pe membrii Consiliului de Administrație, ca adepți politici), spre adânca frustrare a PDL-iștilor care n-au fost invitați nici aici. Așadar, jurnaliștii vor fi evaluați de politicieni, după ce? După profesionalism sau după culoare, după experiență sau după obediență? Mihai Rădulescu, jurnalist, a lansat apelul „Opriţi imixtiunea carnetelor de partid în televiziunea publică!“, câțiva membri ai comisiei s-au retras din decență (Stere Gulea, Radu Filipescu, Cristian Pârvulescu ș.a.), iar zeci de alți profesioniști au trimis o Avertizare publică Parlamentului în care cer oprirea suspectei restructurări și luarea unor măsuri salvatoare, cu strategii de criză, în locul scoaterii de pe piață a instituției. Protestele curg atât la București cât și la studiourile teritoriale din Iași, Cluj, Timișoara, iar pe Intranet-ul TVR, dat publicității pe Evz.ro, câțiva membri ai Consiliului de Administrație se întrec în ocări de partid, pe tabere, împroșcând și redactori neafiliați. De pildă Lucia Hossu Longin îl face pe Valentin Nicolau ”potaie mică, neagră și agresivă”, iar Nicolau o face pe ea megalomană și uzurpatoare etc. Nimic mai iritant, pentru profesioniștii amenințați cu șomajul, decât acest circ al decidenților, care ar trebui să răspundă primii pentru dezastru.”Nu frica de disponibilizări ne face să vă adresăm prezentul avertisment public. Toţi salariaţii TVR ştim că avem o schemă de personal supradimensionată, încărcată cu persoane aduse „pe sprânceană” şi pe obligaţii în ani de zile de conducere abuzivă. Salariaţii TVR ştiu că trebuie făcute disponibilizări! Ştim cu toţii că printre noi sunt oameni care trăiesc din lefuri frumoase fără să facă nimic, îi cunoaştem pe aceştia şi dorim să plece dintre noi. Dar într-un singur fel: cu respectarea legii”, susțin autorii Avertismentului”.

Audiențele scad permanent menținându-se în marja de zero virgulă, de când producția a fost oprită și se dau numai reluări, ceea ce i-a făcut pe jurnaliștii Evenimentului zilei să-l numească pe talentatul PDG Săftoiu ”Domnul zero”. Sindicatul pentru Unitatea Salariatilor TV acuză Consiliul de Administrație actual de subminarea televiziunii publice: ”De prea mult timp, profesioniștii din Televiziunea Română sunt împiedicati prin deciziile dumneavoastră administrative să își exercite meseria pe care au făcut-o până acum cu pasiune și sacrificii. Lipsa de activitate a acestor profesioniști este cel mai mare rău provocat cu bună știință Televiziunii Române”. Sindicaliștii mai cred că jocul ucigaș este în favoarea Antenelor lui Voiculescu, tribuna oficială de unde lansează mesaje actualii șefi din TVR.

Ce se întâmplă azi, nu este decât consecința lașității politice a tuturor parlamentelor din 2000 încoace, fiindcă au refuzat să elibereze televiziunea publică din servitute și nu au tras la răspundere niciun Consiliu de Administrație și niciun manager. În schimb, oalele sparte, managementul prost, deficitele, le vor plăti angajații și publicul. O schimbare a legii, soluție propusă etern și pusă la naftalină după alegeri, este o soluție, așa încât imixtiunea politică să fie abolită, iar TVR să poată funcționa după regulile unei intreprinderi de presă cu finanțare parțial publică. Din soluție mai fac parte libertatea de creație, de exprimare, posibilitatea profesioniștilor de a crea și produce emisiuni, filme, dezbateri.

Articol apărut și  în revista 22