Ion Iliescu devine extrem de nervos de doua ori pe an: in iunie si in decembrie. Nu-i face nicio placere sa se confrunte cu intrebari incomode legate de evenimentele insangerate si tulburi din perioada caderii regimului Ceausescu ori cu eforturile de aflare a adevarului pe tema mineriadei din 13-15 iunie. Nu recunoaste ca a fost direct implicat in decizia lichidarii cuplului Ceausescu. N-a semnat „Scrisoarea celor 6” din martie 1989, dar pozeaza in mare adversar al dictaturii. Comparati cu el, Apostol, Brucan, Raceanu, Barladeanu, Manescu, Parvulescu, chiar au dovedit curaj. Generator irepresibil de fictiuni auto-justificatoare, Ion Iliescu se infurie ingrozitor cand i se aminteste de rolul sau in represiunile anti-studentesti din 1956-1959 si din 1968-1969. Pretinde ca a condus „organizatii autonome” ale elevilor (UER) si studentilor (UASR), cand era vorba de fapt de curelele de transmisie ale deciziilor conducerii comuniste. Dumitru Popescu, fostul ideolog al PCR, l-a numit „copilul de suflet” al lui Ceausescu. Nu gresea. Sigur, la un moment dat, relatia s-a deteriorat, mai ales din cauza Elenei Ceausescu, dar Iliescu nu a cazut niciodata intr-o dizgratie comparabila cu aceea a unor Virgil Trofin ori Cornel Burtica. A stat linistitit, a vegetat confortabil „in rezerva Republicii”, a marait in sotto voce, si-a asteptat momentul.
In primele sale mandate post-1989 a demonizat proprietatea privata, a mizat pe populism ieftin, a respins pluralismul si a incurajat ascensiunea fortelor sovine, anti-occidentale, de tip PRM. Constrans de circumstante, a mimat democratismul, a acceptat alternanta, dar nu a interiorizat niciodata logica competitiei democratice. In 1996 a tinut la Alba Iulia un discurs panicat, afirmand demagogic ca victoria Conventiei Democratice ar putea duce la dezmembrarea teritoriala a tarii. Conflictele politice ale lui Ion Iliescu tin intotdeauna, fara exceptie, de dorinta sa de control absolut si de monopolizare a puterii. Ion Iliescu este don Corleone care a citit „Cursul Scurt de istorie al PC (b) al URSS”. Mircea Geoana a constatat cat se poate de dur ca nimeni nu-l poate sfida cu impunitate in PSD pe patriarhul tribului. Ion Iliescu este supremul anacronism din viata politica romaneasca de azi.
Politologul Ken Jowitt a scris despre extinctia speciei dinozaurilor leninisti. Cartea sa „The World Disorder. The Leninist Extinction” urmeaza sa apara in traducere romaneasca in colectia „Constelatii” la editura Curtea Veche. Ion Iliescu este un asemenea dinozaur leninist, o fiinta din alta era istorica, insa una care, sfidand evidentele, refuza sa admita ca traim in alte timpuri. Asemeni idolilor sai bolsevici, loveste fara mila atunci cand cineva misca in front. Adversarul sau nu trebuie doar nimicit, trebuie facut vrednic de dispret. Omul si-a construit o intreaga infrastructura a mistificarilor, psalmodiaza aceleasi refrene vetuste, are o curte de sicofanti ce-si zice „Institut”, se repeta ca o placa de gramofon stricata, recurge la invective in raport cu aceia care indraznesc sa ceara luminarea paginilor deliberat ocultate vreme de decenii.
La douazeci de ani de la naruirea URSS, nu putem sa nu constatam ca Iliescu este de fapt ultimul bolsevic. Comparat cu el, Gorbaciov este un exemplu de ceea ce se cheama invatare politica. Este vorba de forma sa mentala, de capacitatea uluitoare a fostului secretar al CC al PCR responsabil cu ideologia de a confunda propaganda cu istoria reala, de propensiunea devenita a doua sa natura de a recurge la distorsiuni si falsificari.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iliescu nemaiavand nici o functie nu mai e ultimul bolsevic. Acest rol ii revine lui Basescu. Sper doar ca dupa ce pleaca si Basescu sa nu mai avem un altul.
Daca nu-l crezi pe Tismaneanu, asculta-l pe Djuvara…
Nu-l mai vad pe mosu asta la Puscarie , desi are pe constiinta Romania subdezvoltata de azi. Mult noroc Tovarasi , din prostie v-ati nascut, prostie ati facut , prostie avem. Cum sa intram in competitie cu tari care au venerat excelenta si oamenii de elita ? Cand la noi eroul national e un Iliescu , un Becali ?
Sper sa-l vad printre exponatele din Muzeul Comunismului.
liescu, cel mai mare rau al Romaniei in ultimii 21 de ani!!!
imi aduc aminte cu o mare strangere de inima ca in anul 2000 am avut de ales in intre Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. desi ma repet, am avut o mare strangere de inima cand am pus stampila pe Iliescu. Refuzam sa ma gandesc ce ar fi putut sa insemne un CVT pentru Romania. Cred ca ceea ce s-a intamplat in fosta Iugoslavie ar fi fost floare la ureche.
daca primele lui mandate sunt sub suspiciunea unei posibile fraude, cel din 200-2004 chiar daca nu ne place sa recunoastem a fost unul chiar luat pe bune. prin vot democratic chiar…
a fost o duminica trista, aceea cu turul doi pentru presedinte.
cu stima,
ing. George V.
ps. domnule profesor, v-am mai intrebat daca aveti varianta electronica a interviului pe care i l-ati luat lui Sergiu Cunescu la inceputul anilor 90. poate intr-un moment de respiro va faceti timp sa il republicati.
I-aș spune doar atât: „Mame plâng la cruci !”
iliescu… mi se incovoaie de scarba degetele cand tastez numele lui. un om care ar fi fost poate inofensiv in unele momente daca nu s-ar fi gasit si altii care sa-l ajute sa-si duca la indeplinire rinoceriada. inclusiv momentele actuale, in care marionete din generatii mult mai noi, ii canta in struna.
galeria personajelor grotesti si / sau sinistre (gen vadim, cosma, paunescu, cozmanca, serban nicolae, ponta, nastase, gelu voican voiculescu, dinescu, rodica stanoiu, judecatori precum costiniu, pivniceru etc. ) care s-au convertit / au fost „albiti” sau au crescut in atmosfera otravita pe care a acreat-o acest individ este infinita – imediat dupa ce cineva dispare biologic se gaseste altcineva de aceeasi factura sa-i ia locul.
am o viata noua aici, insa de multe ori mi-as dori sa imi pot lua de mana sotul si sa ma intorc in tara pe care uneori am senzatia ca o port in sinea mea ca pe o rana. dar atata vreme cat spectrul neo-bolsevismului, daca imi este permisa exprimarea, inca exista in Romania, stiu ca nu are sens sa risc.
Felicitări pentru articol. Bestia nu meritat uitata! Niciodată!
rruminii e mindrii de acest mare om politic al lor.el a participat la constructzia acestui popor si s a nascut din rindurili lui cele mai sanatoase.ginditziva,el a umplut vidul de putere lasat de odiosul,umplind inimile de sperantza a peste 4milioane si jumatate de tovarasi atunci cind agenturili incercau destabilizarea.daca el n ar fi fost trebuia sa vina altul,poate un vadim alt mare patriot,poporul acesta are resurse nebanuite.
daca el s ar fi nascut,doamne fereshte in Anglia de ex,aia n ar fi shtiu sa l aprecieze si l ar fi inchis ptr ca nu l ar intzelege.(nu,nu,tov vorbeshte engleza)
Iliescu este genul de neispravit, cultivat sistemic in Romania comunista. Neispravit, tresponsabil, nesimtit. El vine din generatia lumpenului postbelic generat de distrugerea valorilor si a ierarhilor sociale produsa de ocupatia sovietica. Specie care a proliferat ulterior la proportii catastrofale si care astazi conduce Romania. Uitati-va la Basescu! Omul nu stie ce face, dar are un tupeu si o nesimtire fara margini! La fel este majoritatea absoluta a celor care populeaza lumea politica.
D-le Tismaneanu, v-am citit cam toate articolele de pe HotNews si nu pot sa nu constat ca sunteti foarte categoric impotriva „unora” si foarte pro „altora”. Acesta este motivul pentru care nu (mai) sunteti credibil; cel putzin pentru mine. Dvs scrieti mai degraba ca un activist de partid decat ca un om de stiinta interesat sa descopere si sa redea adevarul. Cred ca, la fel si in cazul lui Nicu Ceausescu pe care, desi mort, l-ati facut praf intr-un articol anterior, va pierdeti credibilitatea scriind numai de rau despre Ion Iliescu. De aceea cred ca aveti din ce in ce mai putini cititori… Cu permisiunea dvs, imi permit sa va sugerez ca ar trebui sa lasati la o parte ura si ranchiuna pe care o purtati unor fosti tovarasi de idei din tinerete. Cu bune cu rele si Ion Iliescu, si Petre Roman si chiar si dvs au luptat si lupta pentru ideile lor care uneori au facut bine poporului roman iar alteori au facut rau. Cred ca parafrazand spusele Eclesiastului din „Vechiul Testament”, dupa razboi si furtuna vine o vreme a impacarii si a pacii… Cred ca nu va suparati daca va propun sa ingropati securea razboiului macar acum in preajma sarbatoririi nasterii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos! Va multzumesc si va Urez Sarbatori Fericite!
Va respect punctul de vedere, desi nu sunt de acord cu el. Regret ca mi-am pierdut credibilitatea in ochii Dvs. Asta-i viata. Despre Nicu Ceausescu am scris un serial, nu doar un articol. Cat priveste numarul de cititori, poate va uitati la rubrica din dreapta („Top articole”) sa vedeti cam cati cititori au fost la articolul despre generalul securist Iulian Vlad. Ori poate cautati in arhiva sa vedeti numarul de cititori la cel despre „Paunescu, raposdul comunismului dinastic”. In rest, cum am mai scris, a ierta nu inseamna a uita, dar a uita este neiertat. Sarbatori Fericite!
D-le Constantin, sans parti pris, de unde stiti ca dl Tismaneanu are din ce in ce mai putini cititori? Lucrati la o companie de search engine-uri.
A spune despre cineva ca a facut si lucruri bune si rele, sa stiti ca nu exonereaza.
Oricit de otravitoare sint spusele din acest articol, ele sint dureros de adevarate.
Si cind nota de plata a fost achitata de peste 20 de milioane de oameni, restul trece sub tacere….