duminică, septembrie 27, 2020

Despre ultimul bolsevic. Cand si de ce devine nervos Ion Iliescu?

Ion Iliescu devine extrem de nervos de doua ori pe an: in iunie si in decembrie. Nu-i face nicio placere sa se confrunte cu intrebari incomode legate de evenimentele insangerate si tulburi din perioada caderii regimului Ceausescu ori cu eforturile de aflare a adevarului pe tema mineriadei din 13-15 iunie. Nu recunoaste ca a fost direct implicat in decizia lichidarii cuplului Ceausescu. N-a semnat „Scrisoarea celor 6” din martie 1989, dar pozeaza in mare adversar al dictaturii. Comparati cu el, Apostol, Brucan, Raceanu, Barladeanu, Manescu, Parvulescu, chiar au dovedit curaj. Generator irepresibil de fictiuni auto-justificatoare, Ion Iliescu se infurie ingrozitor cand i se aminteste de rolul sau in represiunile anti-studentesti din 1956-1959 si din 1968-1969. Pretinde ca a condus „organizatii autonome” ale elevilor (UER) si studentilor (UASR), cand era vorba de fapt de curelele de transmisie ale deciziilor conducerii comuniste. Dumitru Popescu, fostul ideolog al PCR, l-a numit „copilul de suflet” al lui Ceausescu. Nu gresea. Sigur, la un moment dat, relatia s-a deteriorat, mai ales din cauza Elenei Ceausescu, dar Iliescu nu a cazut niciodata intr-o dizgratie comparabila cu aceea a unor Virgil Trofin ori Cornel Burtica. A stat linistitit, a vegetat confortabil „in rezerva Republicii”, a marait in sotto voce, si-a asteptat momentul.

In primele sale mandate post-1989 a demonizat proprietatea privata, a mizat pe populism ieftin, a respins pluralismul si a incurajat ascensiunea fortelor sovine, anti-occidentale, de tip PRM. Constrans de circumstante, a mimat democratismul, a acceptat alternanta, dar nu a interiorizat niciodata logica competitiei democratice. In 1996 a tinut la Alba Iulia un discurs panicat, afirmand demagogic ca victoria Conventiei Democratice ar putea duce la dezmembrarea teritoriala a tarii. Conflictele politice ale lui Ion Iliescu tin intotdeauna, fara exceptie, de dorinta sa de control absolut si de monopolizare a puterii. Ion Iliescu este don Corleone care a citit „Cursul Scurt de istorie al PC (b) al URSS”. Mircea Geoana a constatat cat se poate de dur ca nimeni nu-l poate sfida cu impunitate in PSD pe patriarhul tribului. Ion Iliescu este supremul anacronism din viata politica romaneasca de azi.

Politologul Ken Jowitt a scris despre extinctia speciei dinozaurilor leninisti. Cartea sa „The World Disorder. The Leninist Extinction” urmeaza sa apara in traducere romaneasca in colectia „Constelatii” la editura Curtea Veche. Ion Iliescu este un asemenea dinozaur leninist, o fiinta din alta era istorica, insa una care, sfidand evidentele, refuza sa admita ca traim in alte timpuri. Asemeni idolilor sai bolsevici, loveste fara mila atunci cand cineva misca in front. Adversarul sau nu trebuie doar nimicit, trebuie facut vrednic de dispret. Omul si-a construit o intreaga infrastructura a mistificarilor, psalmodiaza aceleasi refrene vetuste, are o curte de sicofanti ce-si zice „Institut”, se repeta ca o placa de gramofon stricata, recurge la invective in raport cu aceia care indraznesc sa ceara luminarea paginilor deliberat ocultate vreme de decenii.

La douazeci de ani de la naruirea URSS, nu putem sa nu constatam ca Iliescu este de fapt ultimul bolsevic. Comparat cu el, Gorbaciov este un exemplu de ceea ce se cheama invatare politica. Este vorba de forma sa mentala, de capacitatea uluitoare a fostului secretar al CC al PCR responsabil cu ideologia de a confunda propaganda cu istoria reala, de propensiunea devenita a doua sa natura de a recurge la distorsiuni si falsificari.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Iliescu nemaiavand nici o functie nu mai e ultimul bolsevic. Acest rol ii revine lui Basescu. Sper doar ca dupa ce pleaca si Basescu sa nu mai avem un altul.

  2. Nu-l mai vad pe mosu asta la Puscarie , desi are pe constiinta Romania subdezvoltata de azi. Mult noroc Tovarasi , din prostie v-ati nascut, prostie ati facut , prostie avem. Cum sa intram in competitie cu tari care au venerat excelenta si oamenii de elita ? Cand la noi eroul national e un Iliescu , un Becali ?

  3. imi aduc aminte cu o mare strangere de inima ca in anul 2000 am avut de ales in intre Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor. desi ma repet, am avut o mare strangere de inima cand am pus stampila pe Iliescu. Refuzam sa ma gandesc ce ar fi putut sa insemne un CVT pentru Romania. Cred ca ceea ce s-a intamplat in fosta Iugoslavie ar fi fost floare la ureche.

    daca primele lui mandate sunt sub suspiciunea unei posibile fraude, cel din 200-2004 chiar daca nu ne place sa recunoastem a fost unul chiar luat pe bune. prin vot democratic chiar…

    a fost o duminica trista, aceea cu turul doi pentru presedinte.

    cu stima,

    ing. George V.

    ps. domnule profesor, v-am mai intrebat daca aveti varianta electronica a interviului pe care i l-ati luat lui Sergiu Cunescu la inceputul anilor 90. poate intr-un moment de respiro va faceti timp sa il republicati.

  4. iliescu… mi se incovoaie de scarba degetele cand tastez numele lui. un om care ar fi fost poate inofensiv in unele momente daca nu s-ar fi gasit si altii care sa-l ajute sa-si duca la indeplinire rinoceriada. inclusiv momentele actuale, in care marionete din generatii mult mai noi, ii canta in struna.

    galeria personajelor grotesti si / sau sinistre (gen vadim, cosma, paunescu, cozmanca, serban nicolae, ponta, nastase, gelu voican voiculescu, dinescu, rodica stanoiu, judecatori precum costiniu, pivniceru etc. ) care s-au convertit / au fost „albiti” sau au crescut in atmosfera otravita pe care a acreat-o acest individ este infinita – imediat dupa ce cineva dispare biologic se gaseste altcineva de aceeasi factura sa-i ia locul.

    am o viata noua aici, insa de multe ori mi-as dori sa imi pot lua de mana sotul si sa ma intorc in tara pe care uneori am senzatia ca o port in sinea mea ca pe o rana. dar atata vreme cat spectrul neo-bolsevismului, daca imi este permisa exprimarea, inca exista in Romania, stiu ca nu are sens sa risc.

  5. rruminii e mindrii de acest mare om politic al lor.el a participat la constructzia acestui popor si s a nascut din rindurili lui cele mai sanatoase.ginditziva,el a umplut vidul de putere lasat de odiosul,umplind inimile de sperantza a peste 4milioane si jumatate de tovarasi atunci cind agenturili incercau destabilizarea.daca el n ar fi fost trebuia sa vina altul,poate un vadim alt mare patriot,poporul acesta are resurse nebanuite.
    daca el s ar fi nascut,doamne fereshte in Anglia de ex,aia n ar fi shtiu sa l aprecieze si l ar fi inchis ptr ca nu l ar intzelege.(nu,nu,tov vorbeshte engleza)

  6. Iliescu este genul de neispravit, cultivat sistemic in Romania comunista. Neispravit, tresponsabil, nesimtit. El vine din generatia lumpenului postbelic generat de distrugerea valorilor si a ierarhilor sociale produsa de ocupatia sovietica. Specie care a proliferat ulterior la proportii catastrofale si care astazi conduce Romania. Uitati-va la Basescu! Omul nu stie ce face, dar are un tupeu si o nesimtire fara margini! La fel este majoritatea absoluta a celor care populeaza lumea politica.

  7. D-le Tismaneanu, v-am citit cam toate articolele de pe HotNews si nu pot sa nu constat ca sunteti foarte categoric impotriva „unora” si foarte pro „altora”. Acesta este motivul pentru care nu (mai) sunteti credibil; cel putzin pentru mine. Dvs scrieti mai degraba ca un activist de partid decat ca un om de stiinta interesat sa descopere si sa redea adevarul. Cred ca, la fel si in cazul lui Nicu Ceausescu pe care, desi mort, l-ati facut praf intr-un articol anterior, va pierdeti credibilitatea scriind numai de rau despre Ion Iliescu. De aceea cred ca aveti din ce in ce mai putini cititori… Cu permisiunea dvs, imi permit sa va sugerez ca ar trebui sa lasati la o parte ura si ranchiuna pe care o purtati unor fosti tovarasi de idei din tinerete. Cu bune cu rele si Ion Iliescu, si Petre Roman si chiar si dvs au luptat si lupta pentru ideile lor care uneori au facut bine poporului roman iar alteori au facut rau. Cred ca parafrazand spusele Eclesiastului din „Vechiul Testament”, dupa razboi si furtuna vine o vreme a impacarii si a pacii… Cred ca nu va suparati daca va propun sa ingropati securea razboiului macar acum in preajma sarbatoririi nasterii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos! Va multzumesc si va Urez Sarbatori Fericite!

    • Va respect punctul de vedere, desi nu sunt de acord cu el. Regret ca mi-am pierdut credibilitatea in ochii Dvs. Asta-i viata. Despre Nicu Ceausescu am scris un serial, nu doar un articol. Cat priveste numarul de cititori, poate va uitati la rubrica din dreapta („Top articole”) sa vedeti cam cati cititori au fost la articolul despre generalul securist Iulian Vlad. Ori poate cautati in arhiva sa vedeti numarul de cititori la cel despre „Paunescu, raposdul comunismului dinastic”. In rest, cum am mai scris, a ierta nu inseamna a uita, dar a uita este neiertat. Sarbatori Fericite!

    • D-le Constantin, sans parti pris, de unde stiti ca dl Tismaneanu are din ce in ce mai putini cititori? Lucrati la o companie de search engine-uri.

      A spune despre cineva ca a facut si lucruri bune si rele, sa stiti ca nu exonereaza.

      Oricit de otravitoare sint spusele din acest articol, ele sint dureros de adevarate.

      Si cind nota de plata a fost achitata de peste 20 de milioane de oameni, restul trece sub tacere….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

Votul este despre bani!

Asistații Discuția a început de acum câțiva ani când mătușa mea din Ardeal se plângea că nu are cu...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.