marți, martie 19, 2024

Vom fi bine doar atunci când fiecăruia dintre noi îi va fi bine

E o zi de vară, spre jumătatea lunii iunie, și centrul orașului este de câteva minute un spațiu exclusiv pietonal. Ca într-o piesă de teatru stradal, trecătorii se opresc pe locul în care i-a prins libertatea asta planificată cu multe săptămâni în avans. Șoseaua, liniile de tramvai, bordurile, sunt acum spații de odihnă sau de socializare, o imagine vie care amintește de acele plaje temporare, dezvelite de reflux. Grupuri mici și mari se unesc, transformându-se treptat în mulțimi. Se cântă, se dansează, se râde plin sau fin și aerul vibrează. Începe mitingul anual al femeilor, în Zurich.

Le privesc acum din mijlocul lor, de pe o poziție care, de altfel, îmi este mai degrabă străină. În restul zilelor aparținem eu și ele, unor lumi ce nu se exclud, dar ocupă cumva același spațiu în mod diferit. Acum însă, în marginile aceleași libertăți care face ca tramvaiele să își modifice traseul obișnuit, suntem într-un “împreună” mai plin.

Îmi par toate frumoase. Cu siluete zvelte și fețe limpezi, zâmbesc și își vorbesc, zâmbesc și se îmbrățișează, zâmbesc și își împart responsabilitatea pentru copiii grupului. Însăși natura lor este una profund senină așa încât orice ar spune sau ar face se reduce la cel mai firesc mod de a fi om. În fața ochilor mei se desfășoară naturalețea, în forma ei pură, și nimic din ceea ce este tăios, grobian sau măcar plicticos nu ar putea să se manifeste fără a fi greșit interpretat.

Mă las purtată de imaginea asta idilică și mă îmbăt în visare și în idealizare, până când scepticul din mine mă trage ușor din mijlocul vâltorii, spre mal, unde curenții sunt mai moi și mintea e mai limpede. Partea de visare o pun pe seama admirației pe care o simt pentru că această mișcare există, pentru că se organizează anual iar unele dintre cerințele formulate aici ajung să fie transpuse în legi.

Partea de idealizare mă încurcă însă, și nu e pentru prima dată. Mi se întâmplă de multe ori, atunci când mintea ignoră realitatea și alege din adevărul plin ceea ce i se potrivește mai bine, să îmi amintesc de cuvintele unui profesor de desen care, încercând să ne explice conceptul de unitate stilistică într-o compoziție, repeta ritualic aceeași frază: “Când ești bogat, ești și slab, și înalt, și cu părul bogat”. Idealizarea asta născută pe linie de cauzalitate, ideea unui context inițial care hrănește un traseu anume pe care doar cei aleși pot umbla este, printre altele, o poziționare la îndemână dar incompletă a mea față de Occident.

Mergem unele lângă altele de mai bine de o jumătate de oră. Străbatem o zonă centrală, cu clădiri înalte, multe dintre ele birouri. Mai peste tot sunt grupuri de oameni care flutură steaguri, fluieră, cântă, fac baloane de săpun sau aruncă pumni de confetti de la geamuri, de pe acoperișuri sau din balcoane. Din când în când un val de hârtie colorată acoperă cerul de deasupra noastră, din când în când câteva bomboane învelite în celofan ne cad la picioare. Înaintăm până la intersecția cu Langstrasse, ultima stradă înainte de punctul final, Helvetiaplatz. Langstrasse este o zonă a culturii alternative și a business-urilor mici care îngăduie un anumit grad de anarhie, printre care se numără și casele de toleranță. Și aici, balcoanele sunt pline. Mă uit spre ele, femei de toate vârstele, cele mai multe venite aici din America de Sud sau din țările Europei de Est. Grupul, care acum este compus din câteva mii de femei, se oprește și un ropot de aplauze începe de undeva din față și se propagă ca un tunet, prin mulțime. Aplaudăm, toate, timp de câteva minute, privind aceste femei care devin, dintr-o dată, vizibile, un fenomen rarisim pentru o industrie tolerată dar despre care în general se vorbește rar și în tonalități joase. Suntem femei care văd alte femei. Ne privesc, unele ne fac fac cu mâna, altele intră în case, chicotind, multe dintre ele plâng.

Aplauzele se opresc și ne continuăm drumul în cel mai firesc mod posibil, ca și când nimic absolut extraordinar nu s-ar fi întâmplat, ca și când nici nu ar fi existat acest moment de grație în care lumile s-au atins, în care invizibilul a devenit vizibil printr-un gest unificator, printr-o incredibilă flexibilitate a minții.

E seară și mă îndrept spre tramvai. Într-un autobuz cineva își ridică pancarta și o lipește de geam – Vom fi bine doar atunci când fiecăreia dintre noi îi va fi bine.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Minunat. Efectuați, însă, un exercițiu de imaginație. Înlocuiți „femei” cu „bărbați”.
    Aștept cu interes rezultatul.

    • Genial :) Dar too much to ask… Stiti, ptr exercitii de-astea de imaginatie, care nu s-au prea intamplat, a asteptat (cam) o generatie intreaga sa vina anglo-americanii cand alti habotnici de acelasi soi isi urlau lozincile [sigur, diferite, alta epoca]; nici respectivii nu prea aveau chef sa inlocuiasca proletar cu om etc; divide et impera, version 2 acum.

  2. „….o industrie tolerată dar despre care în general se vorbește rar și în tonalități joase. Suntem femei care văd alte femei. Ne privesc, unele ne fac fac cu mâna, altele intră în case, chicotind, multe dintre ele plâng.”
    Din cate inteleg, sunt prostituatele din Zürich care doresc sa fie auzite sau ma insel ? si cum sa le fie bine ?

  3. Articolul precedent a fost splendid, aici nu prea inteleg, daca e vorba de o lume a femeilor chiar as fi dezamagit, nu cred ca exista sau ar trebui sa existe o lume separata a femeilor.

    • Laura Munteanu înlocuiește acel cuvânt „fiecăreia”, zărit pe pancarta lipită de geamul autobuzului, cu „fiecăruia” în titlu. Având în vedere și multitudinea de reacții pe care grupul le provoacă, îmi pare că nu e vorba despre o susținere a unei lumi separate, doar a femeilor.

  4. Vom fi bine doar atunci când fiecăreia dintre noi îi va fi bine.- si poate putem aduga cum ca ne va fi bine atunci cind vom ajuta si pe altii sa le fie bine . Sigur , putem admira sau aduce idilicul in fata noastra . Imaginea creata de autorul textului este pina la urma o iluzie frumoasa ,dar tot iluzie se numeste . Iluzia, ca putem fi noi toti pamintenii asa, cum frumos ne este acest -asa- prezentat cu ajutorul cuvintelor .Da putem spune : cu certitudine astfel de momente exista si in salile de spectacol si in concertele in aer liber unde – bogatul cel blond – sau batrinul cel burtos si usor morocanos isi invita sotia la dans , da aceste momente sunt unice si au marea lor insemnatate ca exemplu pozitiv in aceste societati evoluate. A putea fi acolo, chiar si numai cu gindul , este un imens progres in viata fiecaruia .Cu nu multa vreme in urma traiam – daca mai tineti minte – intr-o societate inchisa , cu lacatele de nedesfacut (nici cu iarba fiarelor )ale comunismului . Ne bucuram si pentru cel mai mic moment ,asemanator celui prezentat noua , fie el festivalul de la San Remo sau Eurovision , dar toate acestea doar atunci la inceputuri . Apoi incet, incet , ne-am multumit(eu unul nu ) si cu Cintarea Romaniei cea atit de controversata si pusa in scena de – poetul de casa- a acelor vremuri Adrian Paunescu (nu prea se mai zice mare lucru despre el ) . Dar sa ne reintorcem -la oile noastre – si sa constientizam ca orisice am fi – ca fiinte umane pe planeta- acum pandemia ne strica confortul , obisnuinta si mai toate actiunile umane ce faceau parte din cotidianul vietii noastre . Incotro ne indreptam inca nu stim cu precizie si nimeni inca nu ne poate spune .

  5. Interesant. Incerc, evident, sa fiu politicos, ptr ca, nu-i asa, spatiul virtual nu e free pentru a ne deversa dejectiile?

  6. Anyway, pardon de Ctrl-Whatever [care inca nu merge pe acest site]. Continui, daca se poate:
    „Îmi par toate frumoase.” Hopa, asta e foarte rasist, etnocentrist, veganist, utilitarist, si, sa fim seriosi, pianist!! Ce e aia „frumoase”??? Ca parca am agreat ca frumusetea e un concept de clasa, nu? Urat, urat, [no pun intended], tov Stalin, si chiar si Che Guevara, si Obersturmbann..something Thunberg se rasucesc in mormant! [okay, putin wishful thinking, da’ incerc si eu]
    „… își împart responsabilitatea pentru copiii grupului.” Whoa. Asta e interesant. Copiii ‘grupului’? You made my day. Adica, gen, Napola. Sau alte inginerii de-alea ptr grup, vezi P. Morozov. Responsabilitate, geamatul meu e s-o imparti..
    „Când ești bogat, ești și slab, și înalt, și cu părul bogat…” Euh.. Sugereaza asta o chestie gen corelatie intre calvitie si socialism? Lenin ar fi fost de acord. Tata Stalin, probabil, hm, nu.
    „Suntem femei care văd alte femei.” Ce interesant. Universul, my humble 2 cents, mai are si alte chestii care pot fi vazute. Ma rog, daca vrem. Gen, arici. Sau e politically incorrect sa lansam o tema despre arici!!!???
    „Vom fi bine doar atunci când fiecăreia dintre noi îi va fi bine.” Stuff it. Inlocuieste fiecareia cu fiecaruia si poate 50% din populatia de pe pamant va putea citi, fara a avea impresia ca sunt second-rank citizens. Ah, si nu uita aricii. Serios, aricii. Ca de nu, rasism nasol, understand?

  7. Excelent scris. Așa este: ne va fi bine doar atunci când fiecăruia dintre noi îi va fi bine. Când nu ne va mai pasa că unul e alb și celălalt negru, că un altul e gay sau hetero, musulman sau budist și când îi vom accepta pe toți așa cum sunt.

    • Da.

      Si cind lupul va uita ca e lup si va sta la aceeasi masa cu iepurele si cu oaia si vor conversa pasnic despre ultimele noutati din padure. Si cind acelasi lup nu va mai trai in haita de lupi, ci in grupuri multiculturale cu vulpi, arici, caprioare, porumbei, ursi – cu totii reeducati, cu instinctele neutralizate prin vaccinare inca de la nastere, cu ADN-ul modificat corespunzator pentru ca nici unul sa nu mai stie daca e mascul sau femela. Iar puii lor, produsi in laborator, ingrijiti in crese si gradinite aflate in gestiunea leilor si tigrilor vegetarieni. Cind nici ursul, nici capra, nici taurul, nici pisica, nici ciinele nu vor mai avea instincte identitare si nici unul nu va vedea vreo diferenta intre o veverita si un elefant, sau intre un cal si o iapa.

      Minunata va fi lumea asta.

      • Excelent scris. Metaforele sunt savuroase si triste in acelasi timp. Interesant ca si dvs si eu observam ca aricii au un rol esential in transformarea intersectionala care ne paste :)

        • Fabulațiile nu sunt metafore! Încercarea antivaccinistului Claudiu de Vis de a se erija într-un Esop modern e neavenită. Nici autoarea, nici Getticus nu fac vreo pledoarie pentru uniformizare sau egalitarism. Dimpotrivă, acel „fiecăruia” are valențe de individualitate, de acceptare a celuilalt așa cum este: iepurelui să îi fie bine că este iepure, iar lupului că e lup. Nu-i obligă nimeni să stea la aceeași masă, la aceleași taclale. Dacă vreunul sau altul nu își poate reține instinctele primare și simte nevoia să îi facă rău altuia, oaia să-i fure iarba caprei sau lupul să o mănânce pe bunicuță, avem legi. Și nu de astăzi, nici măcar de ieri, ci dintotdeauna, de când omul trăiește în comunități. Decalogul a fost un prim corolar al acestora.

          • Sigur, fabulatiile nu sunt metafore, nici invers. E, sper, valabil pentru noi toti care scriem aici. Dar nu cred ca asta era point-ul esential discutat in acest sub-thread.
            Avem legi: Perfect. 100% de acord. Si atunci, .. ce lipseste? La ce se refera autoarea? Nu cumva „…această mișcare există, pentru că se organizează anual iar unele dintre cerințele formulate aici ajung să fie transpuse în legi”. Hopa. Uite de unde vin anumite legi. OK, dar.. panta alunecoasa, gen 1917, nu?

    • Ah, ce vis frumos si imposibil! Cand fiecare companie nu va mai afisa curcubee in fiecare iunie, cand marile orase nu vor mai vopsi trecerile de pietoni in curcubeu, cand state precum California nu va mai cere prin lege mentionrea orientarii sexuale ale personajelor istorice la orele de curs, cand GLAAD nu va mai contoriza personajele dupa orientarea sexuala in fiecare film, cand BLM nu va mai contoriza inarcerarile disproportionate, cand nu vom mai indoctrina copiii cu white privilege si white fragiliy, cand nu vom mai contoriza femeile in posturi de conducere…

      • Exact. Cand o sa devenim (quasi) normali, din nou. Sau macar rezonabili, nu pe pastilutze BLM sau Marx sau whatever prizeaza dansii [dansele]. Cand ura de clasa/sex/gender, sau cum dracu se numeste acum, o sa dispara. In fine, nu stiu cand. My 2 cents e ca avem un exemplu de fight fire with fire, ca cu bolsevicii acestia nu poti sa te intelegi decat prin perspectiva unui proiectil. Trist, dar in fine, asta e parerea mea..

      • Atunci când nu va mai fi nimeni isterizat de curcubeu sau de orientarea sexuală, visul va deveni posibil. Căci cele enumerate sunt doar o reacție la intoleranță, nu invers.

        • Cand aceste simboluri se inmultesc pe masura ce toleranta creste, devine evident ca tolerantii nu vor toleranta, ci conformism totalitar

          • Conformism totalitar?! Cred că e necesară o definiție a conceptului, pentru a deduce de ce nonconformismul ar fi preferabil. Totalitarismul, din câte țin încă minte, a avut, dimpotrivă, drept scop al politicii sale sexuale tocmai nivelarea vieții intime și reducerea acesteia la viziunea de manual. Drepturile lgbt nu existau în totalitarism, pur și simplu pentru că „nu existau” astfel de persoane, percepute ca simbol al decadenței occidentale. Chiar și astăzi toleranța față de orientările sexuale „exotice” în spațiul fost comunist e mult mai scăzută, în România fiind la 11%, față de Norvegia cu 90% sau SUA cu 81% și Germania cu 78%.
            Că sunt tot mai mulți oameni care acceptă realitatea este doar o parte a statisticii. De cealaltă parte se află înverșunarea și vehemența crescândă a celor oripilați de astfel de simboluri. Ori tocmai asta le împiedică să cadă în desuetudine.

            • Pe vremea totalitarismului comunist iti pierdeai slujba pentru te miri ce, origini nesanatoase, dusman al poporului.
              Brendan Eich a fost eliminat de la conducerea Mozilla pentru ca a donat intr-o campanie electorala pe tema „casatoriei homosexuale” – din banii lui, vreau sa spun. La fel a patit seful de la Boeing Niel Golightly, pentru un articol scris acum 35 de ani pe tema femeilor in armata.
              In ambele aceste cazuri e vorba de opinii care reflectau legislatia in vigoare a SUA. Ce poate fi mai absurd?

            • AT, ceea ce mi se pare, într-adevăr, absurd este ca o persoană să fie afectată azi pentru o controversa de acum 35 ani. Dar, dacă in totalitarism soarta acelei persoane depindea exclusiv de voința vreunui potentat politic, in cazul oferit de dumneata vorbim de o sesizare in interiorul unei structuri private. Retragerea lui Golightely a fost făcută pentru a proteja imaginea companiei, companie care pune preț pe egalitatea de șanse.
              În celălalt exemplu absurd ar fi fost ca in managementul superior al unei companii care susține egalitatea de drepturi să rămână cineva care nu le accepta. Legea in vigoare îl protejează de eventuale repercursiuni civile, dar dacă politica interna a companiei impune ca posturile singulare, cu vizibilitate ridicată, să fie ocupate doar de persoane care susțin principiile acelei companii, atunci “eliminarea” sa corespunde și ea legilor in vigoare.

            • *Analiza ta ignora distributia puterii: in comunism in mainile statului, in capitalism in mainile capitalului.
              *Daca o companie privata da afara pe cineva pentru ca sustine „casatoria homosexuala”, sunt sigur ca vei argumenta pentru repercusiuni legale
              *Modelul propus de acest rationament este fie unul de segregare politica totala a societatii, fie – mai realist, pe cale de implementare – unul in care dizidentii – care altfel ar fi chiar majoritatea – sunt marginalizati in saracie. Cate sondaje nu imi ofera ca argument statutul social al celor ce se opun agendei progresiste.

            • In comunism nu trăiești pe baza unui contract cu care ai avea dreptul sa nu fi de acord, in vreme ce in capitalism ai tot dreptul sa îți alegi angajatorul.
              Nu am făcut niciodată referiri la “ce ar trebui sa susțină o companie privată”, deci presupunerea Dvs nu are baza reala.
              Nu am simțit niciunde implementarea unui nou model de societate, ci doar “universalizarea” unor idealuri deja existente.

            • Ma indoiesc ca in comunism erai obligat sa lucrezi unde primeai repartizare.
              In orice caz, scopul companiei Mozilla pe baza carora se fac angajarile e sa faca profit din software, nu sa universalizeze idealuri.
              Banuiesc ca esti la curent cu ce scandal fac liberalii cand vreo biserica da afara pe cineva care ii submineaza idealurile pe care vrea sa le universalizeze.
              Tocmai am redescoperit un clip cu Tucker Carlson despre ipocrizia liberala.
              https://www.youtube.com/watch?v=P2Uk-uoQKQA&t=18m36s

        • Mda, intrebarea eterna, ce a fost mai intai, oul sau gaina. Cine se isterizeaza acum [ma refer in ultimii 20 de ani]? Cine scrie mascari pe monumentul victimelor comunismului [US], cine arunca asa ca vrea ei statui de 200+ de ani in rau [diverse zone], cine intimideaza profesori in colegii respectabile in US si ii pune sa stea drepti, sa nu miste in front, si alte chestii reminiscente de stim noi toti ce? Chiar sincer, cine e isteric in sensul clasic al cuvantului? Nu imi amintesc in ultimii 20 de ani o parada isterica a anti-curcubeului, da’ ma refer, isterica, in sensul clinic al cuvantului. In fine, complex, cine a fost la inceput, oul sau gaina. Dar probabil pacatuiesc ptr ca fac aluzie la un mecanism clasic de reproductie galinaceu. Mea pulpa, mea pulpa..

          • Oh nu, culpa nu este vreo aluzie la reproducerea aviară, ci falsa dilema la care apelați: întâi a fost intoleranța. Deși existau printre noi, oamenii aceștia erau obligați la tăcere, la reținere, la respectarea tiparelor instituite de autorități. Se vorbea in derâdere despre ei, considerați fiind ciudățenii sau capricii ale naturii, indivizi pe dos sau anormali.
            Raportat la acele timpuri, astăzi acceptarea pare a fi toleranță. Ba chiar se afirmă deja că ar avea prea mult. Îmi puteți da un exemplu de vreo lege, eventual vreuna apărută in urma unor astfel de adunări și/sau Manifestații (ca sa răspund și la cealaltă interpelare), care să le ofere lor niște drepturi pe care dumneavoastră nu le aveți? Maxime și aforisme in coadă de pește poate scrie oricine. Când se ajunge însă la discuțiile aplicate, cu citări și exemple, atunci se așterne de obicei tăcerea.

            • Legea „casatoriei homosexuale”: ofera homosexualilor un asa-zis drept pe care nu il ofera poligamilor.

            • AT,
              Le oferă doar dreptul de a se căsători cu persoana iubită. Exclusiv prin liber consimțământ și nicidecum simultan cu mai multe persoane.
              Dacă nu sunteți de acord, fiți va rog mai explicit.

            • Bingo! Homosexualilor le ofera dreptul de a se „casatori” cu persoana iubita, dar poligamilor nu le ofera posibilitatea de a se casatori cu persoanele iubite.

            • Dar li se oferă și lor dreptul de a se căsători cu persoana iubita.
              Dacă li se va oferi vreodată dreptul de a se căsători cu persoanele iubite, acest drept va fi universal.
              Argumentele Dvs sunt deci nule.

            • Tocmai asta e argumentul impotriva „casatoriei homosexuale”: toata lumea are acelasi drept universal de a se casatori co o persoana de sex opus. Daca aceasta definitie e discriminatorie, la fel este si „casatoria homosexuala”.

            • @Hantzy, multumesc de intrebarea din final, este chiar complicata + challenging. Voi incerca sa raspund (nu pot s-o fac in 2 randuri ptr ca intrebarea in sine are un context); cateva exemple (de drepturi care spre ex eu [si altii evident] nu le am/avem, dar altii le au): In ordine aleatoare, selectie random:
              -dreptul de a vorbi liber ca profesor (univ. in cazul meu) si a nu fi cenzurat, agresat, sau disciplinat daca ating subiecte vazute chiar de la distanta ca ‘sensitive’ de anumite sub-populatii [care evident _au_ dreptul integral de a face exact ceea ce eu nu pot];
              -dreptul de a organiza o ceremonie religioasa crestina publica [ptr ca ataca delicatetea unor conlocuitori, dansii avand dreptul de a organiza o saturnalie publica, indiferent daca respectiva imi ataca delicatetea mea, aia cat mai exista, so to speak]
              -dreptul de a candida pe pozitii academice care sunt blocate ptr anumite minoritati [invers, respectivele minoritati pot candida ptr toate pozitiile academice; caz clasic la TU Eindhoven]
              -dreptul de a fi promovat ptr merite vs ptr orientare sexuala + ceva merite [o tona de cazuri clasice in NL]
              -dreptul de a manca ce doresc [inclusiv carne [hai, mai rau, de porc]] la cantina institutiei unde lucrez [opus: dreptul unei minoritati de a cere ca sa se ofere doar mancare halal sau vegetariana]
              NB: ptr claritate, statement-urile mele de mai sus se refera preponderent la NL/BE unde locuiesc de 25 ani; daca doriti pot sa va dau pointeri spre situatiile respective;
              Evident, sper, observatiile mele sunt valabile la mai mult decat o minoritate _anume_; apropos de aceasta, vedeti de ex cartea/setul de carti Incerto (N. Taleb), un extras (gratis) interesant in contextul discutiei fiind:
              https://medium.com/incerto/the-most-intolerant-wins-the-dictatorship-of-the-small-minority-3f1f83ce4e15
              NB2: absolut de acord, derapez in ceva care nu are direct legatura cu OP-ul. Poate am eu o problema, in fine, posibil.. dar mi se pare ca exista o legatura.

            • @AT: Am vazut schimbul de replici, perfect, felicitari. Sincer, mult mai clar decat tot cearsaful scris de mine :) Ati punctat super clar: Unde se opreste chestia asta cu „vreau extra drepturi?” (a) ori exista o linie clara si de netrecut [si atunci, de ce sa nu fie aia la casatoria cu o persoana strict de sex opus]; (b) ori nu exista nici o astfel de linie [si atunci, de ce sa-i nedreptatim pe cei care vor sa se casatoreasca in grup?]
              Sarjez: de ce sa nu avem dreptul sa ne casatorim cu gaini [de exemplu]? Sau cocosi? Faptul ca dansele/dansii nu pot sa-si dea acceptul nefiind constienti/umani/etc, hm, OK, dar de ce sa existe linia ca sa poti sa-ti dai acceptul constient? Nu e si aceasta linie cumva o limitare a libertatii nesfarsite?…
              NB: evident, polemizez.. Si totusi, intrebarea ramane: exista o linie de netrecut?

  8. „Vom fi bine doar atunci când fiecăruia dintre noi îi va fi bine”

    Da. Minunat spus. Si lucrul acesta se va intimpla atunci cind de la fiecare se va cere dupa posibilitatile lui si fiecaruia i se va da dupa nevoile lui. Acesta este viitorul de aur al intregii omeniri.

    • Unii au numit asta comunism…
      Vorba lui Tutea, problema cu utopiile e ca sunt realizabile.
      De unde pana unde ideea ca oamenii isi doresc unii altora binele? Si cu capra vecinului ce facem?

  9. Mie nu imi este bine din cauza faptului ca peste jumatate din rodul activitatii mele profesionale imi este luat cu japca legala de bugetele publice . Bugete publice din care se infrupta functionari bugetari si publici , capuse ordinare pe corpul social sanatos al poporului roman . Parte din infimul ce se strecoara printre degetele acestor scursuri sociale ajunge sa fie impartit drept pomana electorala de niste guvernanti tilhari si mincinosi . Pomana electorala care ajunge la needucatii puturosi ai poporului roman .

  10. Va fi cel mai rau. Am vazut mai demult un film SF , colonistii de pe o planeta indepartata au murit cu totii de prea mult bine. S-au asezat care pe unde se afla si au asteptat sa moara , ceea ce s-a si intamplat. Nu-si mai doreau nimic , le era bine. Anesteziati fizic si mental. Fiecare cum isi percepea propriul bine. Lipsa durerii , a neplacerii . Senzatia deplina de bine. Cand nu te mai deranjeaza nimic nu-ti mai doresti nimic. Stati linistiti la locurile voastre. Totul este bine. Totul este asa cum trebuie sa fie. Nu uitati sa va luati in fiecare dimineata pastila care va scapa de griji si mai apoi mergeti in liniste si ordine la locurile dvs de munca unde va indepliniti functia care v-a fost alocata. Dormi linistit, cineva vegheaza. Desigur ca se mai pot intampla erori si accidente. Unii vor avea falsa impresie ca azi le place culoarea albastru mai mult decat galben , desi statistic s-a constatat ca galben este preferinta majoritatii. Unii vor dori in mod aberant salam la micul-dejun desi specialistii recomanda azi margarina. Toti acestia sunt devianti si vor fi internati si tratati corespunzator in centre speciale, pentru binele lor si pentru binele general si vor fi redati societatii doar atunci cand le va fi si lor bine. Ca sa ne fie tuturor si in acelas timp fiecaruia dintre noi bine. Ca acest minunat vis sa devina realitate, sa fie posibil, e nevoie doar de un singur lucru: de un bine unic aplicabil tuturor si fiecaruia in parte. Acest bine trebuie asadar definit de un grup de specialisti in bine , grup ales desigur in mod democratic , transparent si liberal-progresist neo-marxist. Ca sa fie bine sa nu fie rau.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Munteanu
Laura Munteanu
Laura Munteanu este artist și ilustrator stabilit în Zurich. Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București a scris, după terminarea facultății, pentru diverse publicații, acoperind teme dintre cele mai variate. După o lungă pauză a revenit la scris, propunându-și o analiză cu note personale a diferitelor aspecte ale vieții petrecute în afara României. În momentele de liniște scrie poezie, și se bucură că poate contribui la comunitatea internațională, vibrantă, a poeților contemporani.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro