Acest referendum este lovit doar de inutilitate, el nu restrange niste drepturi, fiindca acestea nu exista nici in prezent. Cea mai buna dovada in acest sens este faptul ca, in cazul in care comunitatea LGBT ar fi dorit legalizarea casatoriei intre persoane de acelasi sex, ar fi trebuit sa ceara, la randul sau, o modificare nu numai a Codului Civil, ci si a textului constitutional, in care apare cuvantul „soti“, cuvant care este definit, in toate dictionarele limbii romane dupa cum urmeaza: „SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie.“ (Dexonline). Demersul Coalitiei pentru Familie seamana cu apucaturile unui paranoic care se intoarce din drum pentru a mai pune un lacat la o poarta deja bine ferecata. Aceasta inutilitate a initiativei este singura relevanta. A bate apa in piua pe restrangerea drepturilor nu face decat a extinde polemica in zona pe care domnul Dragnea si-o doreste, anume in ideologizarea unei atitudini culturale.
Pe domnul Dragnea il intereseaza doua lucruri legate de acest referendum:
1. asocierea atitudinii critice pe care Uniunea Europeana o are fata de involutia Romaniei in domeniul Justitiei, statului de drept, cu pozitionarea „traditionalista“ sustinuta de PSD in aceasta perioada. Altfel spus, vrea ca romanii sa creada ca UE ne critica fiindca suntem un popor fundamental crestin, care tine la valorile traditionale. Nu vrea ca romanii sa inteleaga ca pozitia UE nu se refera la subiectul referendumului. Asa cum limpede a declarat si Timmermans („problema dreptului familiei nu este de competenta acestei comisii“).
2. transformarea unei mentalitati intr-o ideologie; atitudinea culturala traditionalista a unei mari parti a populatiei se doreste a deveni o ideologie din ce in ce mai structurata, structurarea sa creandu-se prin opozitie fata de valorile „decadente“ ale Occidentului liberal, progresist. Ceea ce pana astazi era o convietuire pasnica intre universuri culturale diferite, dar neconflictuale, intre o Romanie pro-occidentala, pro-modernitate, si una traditionalista (fiecare dintre ele avand ceva de castigat din patrimoniul celeilalte) este impins catre zona intolerantei si conflictului.
Aceasta radicalizare dorita de PSDragnea are scopul definirii unui nou profil al electoratului pesedist, unul mai putin axat pe valorile socialiste, ale protectiei sociale, ale fiscalitatii reglementate ca mijloc de echilibrare sociala, un profil bazat insa pe nationalism agresiv, pe autohtonism anti-european.
Aceasta reorientare a PSD este, din nefericire, sprijinita si de oameni care nu credeam ca au ceva in comun cu acest partid. Acum cateva zile, la Antena3, dl Marian Munteanu a declarat ca votul din 6-7 octombrie este „unul al independentei Romaniei“. Independenta fata de cine? Fata de Uniunea Europeana. Independenta care, politic vorbind, ne duce direct sub umbrela ideologica a domnului Dughin, ortodoxist pan-slavist celebru.
Ei bine, eu la aceasta reorientare nu doresc sa contribui. Asa ca mai zic o data: acest referendum nu trebuie sa-i scindeze pe romani. A-i blama pe cei care vor merge la vot este la fel de contraproductiv si de periculos ca a-i blama pe cei care vor sta acasa. Iar blamul si inflamarea sunt exact ceea ce dl Dragnea isi doreste.
A scrie despre referendum inseamna a-i canta in struna dlui Dragnea, caruia ii pasa de familia traditionala la fel de mult precum ne pasa noua, romanilor, de inundatiile de pe cursul inferior al Amazonului. Ii pasa insa de amplificarea scandalului legat de acest subiect. Iar scandalul este, din nefericire, alimentat si de cei care, ca mine, au cazut in capcana pusa de PSDragnea si au tunat si fulgerat impotriva votului din 6 si 7 octombrie. Postari peste postari, clipuri catastrofiste care insista asupra restrangerii unor drepturi… Care nu au facut decat sa-i inversuneze pe „traditionalisti“.
In sfarsit cineva rational!
Toata stima!
As nuanta /adauga insa ca non-referendumul este doar folosit de fortele interne, nu initiat de ele.
Cine castiga din el? Interensant ca nici macar comunitatea homosexuala nu castiga ceva. Pentru ca la ce le-ar folosi o societate inflamata impotriva lor?
Partidele politice? Da, poate, dar indirect.
Biserica? Nu a ridicat niciodata problema.
===
Eu as propune un referendum pentru reducerea cheltuielilor statlui si incadrarea in 0% deficit pana in 2020.
===
Avem destul intrebari cu raspuns previzibil ingrijorator:
Care este structura imprumuturilor contractatede stat, pe termen scurt, mediu si lung?
Care e situatia inspctiilor scolare, la cate ore au asistat inspectorii scolari?
Care e situatia justificarii cheltueililor in sectorul medical?
E cazul sa punem reflectorul pe problemele reale.
Pai asta-i șmecheria: grupul condamnaților, anchetatilor și (încă) neprinsilor din PSD, PNL, ALDE, UDMR, PMP, Ponta, Oprea etc. exact asta nu vor, reflectorul pe problemele reale.
Este politica intretinuta de kremlin, divizarea populatiilor in multe tabere care se lupta intre ele pe subiecte inutile, idioate, dupa cum le inoculeaza puterea. Astfel se poate domni linistit iar societatea este sub papuc.
Fiecare prostie a PSD-ului este ca o hârtie de turnesol așezată în recipientul pe care scrie OPOZIȚIE. Și de fiecare dată, până acum, din nefericire (inclusiv pentru votanții ne-hoți ai PSD-ului) pe hârtie apare cuvântul IMPOTENȚĂ. Sunt incapabili să priceapă că lătratul la PSD nu ține de foame sau de job, la fel cum sunt incapabili să propună proiecte care să atragă populația, pe lângă care cele ale PSD-ului să pară vetuste și neatractive. Draga noastră opoziție se comportă ca cea mai tută babă din Moldova profundă: critică tot, mai ales pe cei care nu iubesc progresul, dar în același timp leagănă în brațe păpușa optimismului liberal. cu câlții pe-afară. Se poartă populismul, naționalismul, ceea ce croitorii de taioare ai dnei Turcan nu știu, pe când prea-unșii consilieri ai lui Dragnea sunt foarte în temă.
Cât despre strategia de reorientare a PSD-ului, vă înșelați: nu e nici o strategie, e fuga șerpuită a hoțului cu poliția pe urmele lui.
Oh, omule, dacă nu ești cel puțin consilierul unui ministru, în ce țară trăim? Aferim!