Despre un titlu de Doctor Honoris Causa oferit de ASE

Pe 20 iunie 2019, într-o ceremonie restrânsă la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Abdel Fattah El-Sisi, Preşedintele Egiptului, a primit titlul de Doctor Honoris Causa. Sala a fost relativ plină, judecând după documentarea foto pe care ASE-ul o are online.

Lipsa unei reacţii în presă sau între publicul mai larg este surprinzătoare. Ȋn ciuda tăcerii din Bucureşti, ironia nu a fost trecută cu vederea în alte cercuri din Europa, unde deşi relaţiile diplomatice cu Egiptul sunt zâmbitoare la suprafaţă, contactul direct sau indirect este minim. De ce? Pentru că, citând raportul Human Rights Watch din 2019, Sisi şi-a asigurat un al doilea mandat in luna martie în urma unor alegeri măsluite şi influenţate de hărţuiri, arestări pe stradă, abuzuri contra micilor organizaţii civile care se încăpăţânează să subziste din 2012. Ȋn închisorile din Egipt există prizonieri din timpul represaliilor împotriva protestatarilor din 2013. Există cel puţin 1500 de persoane dispărute din 2013 până în 2018 şi un scandal internaţional legat de cazul Giulio Regeni care acum riscă să îngheţe total până şi relaţiile dintre Italia de dreapta a lui Matteo Salvini şi Egipt. Ca şi în alte cazuri de autoritarism, guvernul egiptean motivează aceste acţiuni ca fiind necesare “împotriva” terorismului. Ȋn ianuarie şi în februarie 2019, cu două luni înainte de alegeri, forţele de securitate ale statului au întreprins diverse arestări bruşte printre activiştii civili care militează împotriva regimului represiv al lui Sisi. Pentru cei care au participat la manifestaţiile din Piaţa Tahrir, regimul militar actual nu este decât o sfidare, care continuă, care a împins condiţiile economice la extrem şi o migraţie masivă printre cei care sunt suficient de norocoşi să fie primiţi în altă parte, legal sau ilegal. Ȋn August, fostul ambasador Ma’soum Marzouk, care a cerut public organizarea unui referendum pentru demisia lui Sisi a fost arestat sub acuzaţii de terorism, împreună cu profesorul universitar Yahya Kazaz şi Raed Salama, membru proeminent al principalului partid de opoziţie Nasserist de stânga, Demnitate. Toţi aceştia sunt deţinuţi sub acuzaţii de terorism şi având în vedere pedepsele cu moartea pe care regimul le acordă cu „generozitate” din 2013, sunt in pericol major. Regimul deja îşi atacă şi faţada democratică din interior, cu doi posibili candidaţi la alegerile prezidenţiale din propria ierarhie când gen. Ahmed Shafiq şi fostul sef de stat major Sami Anan sunt arestaţi pentru a împiedica orice şansă de a devein vizibili.

Este deja surprizător faptul că vizita şi întâlnirea de stat întreprinsă de Abdel Fattah El-Sisi în Romania au rămas fără niciun ecou public având în vedere cele de mai sus. Acestea au fost în parte parte motivate de faux pas–ul diplomatic legat de potenţiala mutare a ambasadei la Ierusalim, pe care guvernul PSD a susţinut-o la un moment dat. A reprezentat evident o încercare diplomatică de a nu renunţa la o poziţie neutră în zona Egipt-Israel-Palestina şi de a menţine cumva balansul delicat al Uniunii Europe în acest caz, complicat şi mai mult de «criza refugiaţilor, care a arătat de altfel şi limitele normelor de ajutor umanitar de aplicare a drepturilor omului pe care statele europene sunt dispuse să le practice.

Dar universităţile, chiar dacă sunt finantaţe din bugetul de stat (pretutindeni), au o responsabilitate mai largă dată de vizibilitate şi de faptul că trebuie să arate discernământ şi gândire critică, sau măcar că sunt informate în legatura cu ce se întâmplă în sfera socială (obligaţia se extinde şi în cazul ASE-ului, universitate care de altfel caută să fie recunoscută internaţional). Cultivarea legăturile de afaceri dintre Egipt si Romania, una dintre motivaţiile intrinsece ale titlului, contrastează cu responsabilitatea academică. Rectoratul ASE ignoră astfel represiunea care are loc în Egipt printre cadrele universitare, care sunt acuzate de „ dezinformare” reţelele sociale. Dr. Khaled Azab şi dr. Muhammed Abdelmaguid, specialişti în patrimoniu reputaţi internaţional, au dispărut forţat şi sunt se pare în interogatoriu în Egipt (conform celor apropiaţi) pentru că s-au opus ca Ministerul de Antichităţi să preia organizarea viitoarei conferinţe generale ICOM (Consiliul Internaţional al Muzeelor) din 2022 care va avea loc în Alexandria. Politizarea instituţiilor de învăţământ reprezintă o discuţie incipientă (încă) în România, dar cadrele universitare citate mai sus arată cum şi în condiţii extreme acest lucru poate fi contestat. Situaţia este cu atât mai paradoxală în cazul ASE-ului, care nici nu îşi desfăşoară activitatea într-un regim politic militar.