joi, martie 28, 2024

Despre urgența Stării de Urgență…

Recent declarata Stare de Urgență produce deja o seamă de efecte, unele dintre ele însemnând și contestări, discuții ș.a.a., dacă ne oprim asupra a o seamă de atitudini exprimate în presă vis a vis de aceasta.

Să nu uităm că O.U.G. Nr.1/21 februarie 1999 este un act normativ care a fost emis sub presiunea evenimentelor generate de cea de a cincea mineriadă, cea din ianuarie 1999. Insuficiențele sau nepotrivirile acesteia cu o seamă de cadre normative, și nu numai, au făcut să fie criticată încă de la bun început. Contestă ri pe un astfel de subiect s-au petrecut și în alte țări. Pe corpul legii s-au operat o seamă de modificări (Noiembrie 2004, când devenea Legea Nr. 453 și Octombrie 2019, prin Legea Nr. 164). Oricum nu va mulțumi pe toată lumea.

Versiunile mai apropiate în timp de momentul adoptării denotă, dincolo de necesitatea stingentă a eliminării arbitrarului violenței, teama clasei politice în fața instrumentului militar de putere (vezi art. 31 eliminat ), faptul că acesta ar putea să o înlăture de la conducerea țării.

Mai departe însă, scopul normativului este de a crea cadrul în care instrumentele de putere ale statului să intervină pentru înlăturarea pericolului și menținerea statului. Avem în vedere locul în care unii specialiști în drept administrativ consideră că ”Menținerea ordinii este cel mai vechi dintre obiectivele guvernării și presupune stabilirea de reguli în scopul prezervării vieții și al garantării proprietății.” (1_)

Așadar, nu vorbim de o ”predare a puterii” către instrumentul militar de putere, ci de acțiunea acestuia într-un cadru în care acțiunea violentă (sau iminența acesteia) să poată rezolva operativ sarcinile instituțiilor, ale entităților economice și sociale. Nu putem trece cu vederea faptul că în deceniile din urmă, pe baza cadrului normativ specific, la diverse eșaloane militare s-au ”jucat” exerciții (aplicații) cu diverse scenarii. Rămâne de văzut cât vor folosi actualele echipe manageriale învățămintele reieșite din acele activități.

Este probabil că multe din poziționările și contestările referitoare la ce și cum să facă ori care să fie rezultatul emiterii și mai ales al Stării de urgență uită tocmai Scopul măsurii. Acesta nu are în vedere ca Armata sau Ministerul de Interne să rezolve situația, ci ca aceste componente ale instrumentului militar de putere să asigure atmosfera necesară pentru ca autoritățile și instituțiile civile să-și poată face treaba. Manu militari înseamnă aici sprijinul specializat în aplicarea violenței în cazul în care cetățeanul nu se supune măsurilor ordonate. Vorbim aici de tot ceea ce legea prevede drept obligații ale cetățeanului român, și nu numai, pe timpul stărilor excepționale.

Consider că cele câteva desene/grafice pe care le inserez în continuare ar putea să aibă puterea de sugestie necesară pentru o înțelegere a ansamblului pe care l-am prezentat. Ele au la bază statuările normativului românesc, dar și unele concluzii ale unor congrese internaționale pe profil. (2_) Creșterile avute în vedere incumbă sporiri ale măsurilor militare specifice, dar și treceri ale activității economice și sociale la orientări și dimensiuni necesare stării următoare. Rapiditatea cu care are loc răspândirea C-19 și urmările deosebit de grave pentru orice țară impun intervenția cu toate resursele la dispoziție. Modul de manifestare a pandemiei indică posibilitatea imediată a împiedicării funcționării instituțiilor statului și a instrumentelor sale de putere. Urgențele avute în vedere sunt orientate pe baza legii și a oportunităților planurilor specifice.

Mai mult decât atât, rostul Stării de urgență, dincolo de măsurile înscrise și puse în aplicare este acela al instalării cu succes a stărilor superioare (Starea de Asediu, Starea de Mobilizare și Starea de Război), având pe fundal salvgardarea Statului Național.

Col.(rz.)dr. Georgel RUSU

Bibliografie și webgrafie:

NOTE__________

1 Popescu, Luminița-Gabriela, Politici publice, Editura Economică, București, 2005, p.19

2 Rusu, Georgel, Noi perspective ale instituționalizărilor statale fundamentale, Gândirea Militară Românească, Nr. 6/2012, p. 58

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Menținerea ordinii nu e cel mai înalt obiectiv în cadrul unei societăți, indiferent ce crede armata. Ceaușescu era nemaipomenit în materie de menținere a ordinii, dar a sfârșit în fața unui pluton de execuție tocmai pentru că în țară începuse de-acum să fie nevoie (și) de ordine.

    Menținerea ordinii este doar un mijloc pentru a asigura bunăstarea și prosperitatea societății, iar armata nu contribuie nici la bunăstare, nici la prosperitate, ea doar trăiește din munca oamenilor productivi. Deocamdată, majoritatea pacienților decedați sunt tocmai din cauza ordinii menținute de DSP, iar majoritatea medicilor infectați, de asemenea.

    Când menținerea ordinii este invocată tocmai ca pretext pentru a restrânge libertățile, bunăstarea și prosperitatea societății până la nivele inacceptabile, se ajunge la soluții gen Revoluția Franceză sau Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, când politicienii încep să se execute unii pe alții. Poate că politicienii entuziasmați acum de menținerea ordinii prin măsuri draconice, ar trebui să reflecteze la asta.

        • @ Herald

          „Sa faci ce spune popa nu ce spune popa” este o zicala populara ironica cu privire la „comportamentul” acestora: afemeiati, betivi, hrapareti, intotdeauna cu puterea, informatori ai securitatii , etc.

    • Domnule Harald, „bunăstarea și prosperitatea societății” nu intodeauna au fost cauzate de menținerea ordinii, sau ma rog, nu pentru toata lumea … . Cum spunea un celebru personaj, lui I. Moromete :”depinde (ori, dupa) de facultati”.

      • Nu cred că au fost niciodată ”cauzate” de menținerea ordinii. Dar într-o societate capabilă să producă bunăstare și prosperitate, menținerea ordinii e în avantajul societății. În schimb, când ordinea devine patologică, menținerea ei e dăunătoare pentru societate. Armata pe străzi la momentul de față mi se pare un exemplu de ordine patologică. Deci n-ar trebui menținută.

  2. „…rostul Stării de urgență […] este acela al instalării cu succes a stărilor superioare (Starea de Asediu, Starea de Mobilizare și Starea de Război), având pe fundal salvgardarea Statului Național”

    Sincer, m-am liniștit. Coronavirusul pusese în pericol Statul Național și este nevoie de armată pentru a-l salvgarda.

    …Dar nu prin acțiuni ale celor specializați în atacuri chimice, ori biologice care pot avea loc într-un eventual război, ci …legitimând pensionarii pe stradă!

    Nu știam de ce sunt alocate fonduri atât de mari militarilor, în absența unui război. Acum știu. Pentru a sprijini poliția comunitară în alungarea babelor care vând pătrunjel pe trotuar. …Și salvgaradrea, astfel, a Statului Național.

    Nu ne interesează dacă demersul este constituțional, sau cum a ajuns armata în subordinea celui care dă ordonanțe militare, dl Marcel Vela!

    Sper să fie dotați și cu armament de război… Dacă tot nu li se permite cetățenilor să iasă din case, decât să fie în mod cinic condamnați la moarte prin înfometare, mai bine îi împușcă, să sufere mai puțin.

    • @Constantin, sarcasmul dumneavoastră este, nu doar evident, dar și persistent. :)
      Nu știu ce anume îl provoacă și menține, dar nu întrevăd decât trebuie posibilități:
      1) Declanșarea stării de urgență
      2) Implicarea armatei
      3) Denumirea ordonanței ministrului afacerilor interne drept „militară”

      Fără a avea pretenția că aș putea reuși, fac o umilă încercare de a vă liniști.
      1) Conform constituției, restrângere unor libertăți ale cetățenilor este posibilă pentru apărarea sănătății publice. Relevant, printre altele, este articolul 53 din Constituție. Urmare a evoluției internaționale a c19 și a realității că în aceste zile revin în țară mii de români tocmai din zonele cele mai afectate, declararea stării de urgență nu pare a fi exagerată.
      2) În astfel de situații este legal să fie solicitat sprijinul armatei. Guvernul răspunde solidar pentru acțiunile sale și, ca urmare, bănuiesc că o discuție între miniștrii de resort a existat.
      3) „Ordonanță militară” sună, într-adevăr, comic. Mă trimite cu gândul la personajul lui Jaroslav Hašek. Nu știu dacă denumirea asta respectă vreo directivă internă sau clasificare ministerială sau nu, dar în justificarea introductiva a celei de-a treia (cel puțin) sunt menționate unele acte perfect constituționale. Conform constituției, guvernul adoptă ordonanțe. Cum se numesc ele, constituția nu mai spune la articolul 108. Având în vedere că armata se află în topul încrederii cetățenilor, declararea actului guvernamental drept „militar” pare să fie o stratagemă pentru liniștirea populației. Cât de inspirată este, rămâne de văzut. Cert e însă că pe dumneavoastră nu prea vă liniștește. :)

      • Nu pare nicio stratagemă, pare o incompetență crasă din partea conducerii țării. Cam în orice decizie, există niște obiective declarate și niște obiective reale, iar suprapunerea lor este mai mare sau mai mică, dar niciodată totală. Când își numești hotărârile ”ordonanțe militare”, dovedești că obiectivul real este impresia artistică. Ministrul Apărării se crede Ion Antonescu, de ajunge să dea ”ordonanțe militare”?

      • Chestia cu ”milităria” e mai mult decît penibilă și tîmpenia asta bîntuie prin lume de mai mulți ani. Toți căcații se simt mai importanți dacă bagă ceva cu armata, așa că avem chief executive officer (CEO), chief finance officer(CFO), pălmașii de la bancă sînt ofițeri de credite, avem conțopiști de primărie care sînt ofițeri de stare civilă, pînă și la aviație a ajuns țicneala și copilotul e first officer (F/O). Ca să existe un echilibru în tîmpeală, milițienii, securiștii, jăndarii și melitarii, imediat după ce învață să citească aproape cursiv și să scrie cu litere mînă, sînt numiți în funcții și încep să alearge cu limba scoasă după doctorate, să-și facă academii ”de înalte studii” și alte aiureli d-astea ca să nu mai zică lumea că-s proști. Așa că, să rîdem fiindcă avem de ce atunci cînd auzim de ”ordonanțe militare”, ”ofițer de credite” și ”general conf.univ. doctor în securitate X-ulescu” și alte prostii d-astea. De fapt, în țara în care îi avem pe generalii Onțanu, Tata Puiu, nea Imi și Ilie Năstase, se poate întîmpla orice, deci să-l lăsăm pe generalul de muzică populară Gheorghe Turda să ne cînte ”Doamne, ocrotește-i pe români!” și poate scăpăm și de data asta!

        • @cetățeanul turmentat, pe fondul crizei, comentariul dumneavoastră este unul binevenit: deși despre necaz, își permite luxul unui haz, deși serios pe fond, este sarcastic prin formă, iar tot subiectivismul său se conturează în final într-o idee cu care nu poți să nu fi de acord. Voi urmări comentariile dumneavoastră!

  3. deci…

    Ne place sau nu ne place:

    Sutem in stare de razboi cu ala micu si fioros – virusul
    Sunt mobilizate cadrele medicale – sau ar trebui dar nu prea au cele ce le trebuie – vai de ei…
    Suntem in stare de asediu – prostimea fiecare in gaoacea lui/ei…

    In rest este liniste si pace doar ca rezbelul se castiga daca stii care este tinta ta si te pregatesti tactic – mie imi pare ca totul este o mare panica si cam atat…

    • Asta cu planurile specifice este dementiala –
      Pot sa stiu si io care este planul meu specific altul decat acela de a sta in gaoaza mea???

      Pot sa stiu si io care este planul specific al cadrelor medicale si cum sunt ei pregatiti sa intervina?

      Sincer si fara acest stat de drept sau de putere m-am rezolvat ptr ca am inteles ca urgenta mea no.1 este sa ma protejez folosind echipamentele de protectie ceea ce pare ca nu functioneaza la nivel de cadru medical – nu este ciudat???

      Semneaza
      Inca viu si nevirusat

      • „am inteles ca urgenta mea no.1 este sa ma protejez folosind echipamentele de protectie…”

        Imposibil!

        Nu există măști, mănuși și dezinfectanți în famrmacii… Iar în spitale nu există chituri de testare nici maăcar pentru personalul medical ( a se vedea Spitalul Suceva). În statele Europei de Vest testarea se face în masă, la fel precum în Coreea de Sud.

        În România abia acum s-au făcut niște comenzi la import, pentru că fabricile noastre au fost furate cărămidă cu cărămidă, iar livrarea se va face peste câteva săptămâni. La ce prețuri și adaosuri vor vrea firmele bidon SRI care le importă, pentru că suntem în stare de urgență.

        …Stare de urgență al cărei „rost […] este acela al instalării cu succes a stărilor superioare (Starea de Asediu, Starea de Mobilizare și Starea de Război), având pe fundal salvgardarea Statului Național”.

  4. Justificari ieftine! Daca nu va ascundeati in spatele salariilor, beneficiilor si titlurilor fara acoperire nu ajungeam aici! Condamnatii, anchetatii si (inca) neprinsii din „partidele” (a se citi „clanurile”) PSD, PRM, PD, PNL, ALDE, PMP, UNPR au dus tara de ripa in 30 de ani! Nu mai avem justitie, educatie, sanatate, armata, industrie, infrastructura, bun simt, profesionalism. Suspendarea drepturilor omului in secolul 21 in UE.!… Ordonanta militara sa nu raspunda nimeni pentru nimic!…

    Sa nu uitam:
    http://www.contributors.ro/cultura/vieti-paralele-charles-de-gaulle-si-gabriel-oprea/

  5. Aceasta este pentru ca de fapt nu suntem cu adevarat un stat de drept si nici o democratie reala. In toate statele UE nu exista ordonante militare, ci sanitare. In fapt aceasta pandemie ne arata cat de saraci suntem si ca in 30 de ani nu am modernizat nimic cum trebuie decat am facut carpeli. De la cardul de sanatate care se blocheaza, de la lipsa de digitalizare a institutilor publice, la educatie si sanatate, asistenta sociala, cercetare, toate de doi lei. Un mediu de afaceri prost construit, corupt, si am dat gir de mall-uri in centrul oraselor., nu mici magazine cu profiluri diverse. S-a jefuit si risipit banul public la greu.Nu avem ca in Spania si Italia o garda civila de voluntari. Acum punem batul pe varstnici, dar 2/3 sunt singuri, au plecat circa 3 milioane de tineri in ultimele doua decenii. Halal guvernare si politicieni! Ar fi trebui presedintele, guvernul, toti parlamentarii sa doneze salariul pe cel putin o luna pentru aceasta pandemie!

    • Acum „distanțarea socială”, evitarea contactelor între persoane, distanța de 1,5 – 2m, e cerința și soluția cea mai bună pentru toți în țară și UE. Evitarea infectărilor înseamnă câștigarea de timp pentru pregătirea spitalelor, pentru instalarea stțtiilor de izolare cu paturi pentru tratament intensiv cu aparate de respirat. Evitarea infectărilor înseamnă câștigarea de timp pentru dotarea spitalelor cu medicamente utile în virologie, dotarea cu echipament medical, măști pentru personalul medical, haine de protecție, etc. Evitarea infectărilor înseamnă câstigarea de timp pentru antrenarea și instruirea personalului medical, reducerea numărului celor bolnavi de sars-cov-2. Astfel un număr mai mic de infectați, un număr mai mic de bolnavi poate fi tratat cu medicamentele de virologie existente azi, până când va sta la dispoziție un vaccin- injecție ca. peste un an. Injecția pentru toți e calea spre imunizarea populației 2021.
      Stim cum arată spitalele, cum e situația cu dotarea spitalelor de mult timp, lipsa de medicamente și aparatură medicală. Cunoscând situația din spitale cea mai bună protecție pentru cei dragi și personalul din spitale, servicii publice, magazine alimentare, gospodărie comunală, deci pentru un număr mare de oameni care muncesc permanent și încă mult timp în această criză cu virusul nou sars-cov-2.
      Până când vedem aici pe stradă ce vedem la TV din Asia, Singapur, Taiwan, Coreea de Sud, oameni cu măști de protecție pe față pentru a proteja pe ceilalți, e bine să acceptăm și să respectăm strict „distanțarea socială”, evitarea contactelor între persoane, evitarea infectărilor cu virusul virusul sars-cov-2.

      Evitarea infectărilor înseamnă cel mai mare cadou făcut celor dragi. Evitarea infectărilor înseamnă „mă gândesc la tine/voi”, e bun simț și dăruire în același moment.
      Spiritul civic dezlănțuit 1989 va birui,
      Ce îți doresc eu ție, dulce Românie …. …..
      Mai puțin „ Tărișoara plânsete” din reședința în vest …. ….

  6. Din păcate articolul nu lămurește nimic legat de situația actuală, dar ne demonstrează obtuzitatea armatei (de fapt a cadrelor care o conduc) și a politicienilor, care iau singurele măsuri pe care se pricep să le ia și pentru care dispun de mijloace: interzicerea unor libertăți elementare, cu precădere ale pensionarilor, cei mai periculoși la adresa statului de drept.
    Nu am sesizat pînă acum nicio măsură care să crească și eficientizeze activitatea corpuilui medical (ăla amărît și destul de incompetent care a mai rămas prin țară) sau să acționeze direct asupra bolii: testări, tratamente sau alte măsuri profilactice în afara paralizării totale a societății. Din păcate, pe zi ce trece, prin accentuarea și diversificarea acestui singur tip de măsuri, conducătorii noștri își etalerază neputința și incompetența, dar și lipsa de viziune asupra a ce va urma după… după ce vor trece cele două-trei luni în care această paralizare poate fi suportată ne vom afla în fața unui nou moment zero privind boala (poate un pic mai pregătiți din punct de vedere al imunității dobîndite îm acest răstimp), o vom lua dela capăt cu îmbolnăvirile și vor apărea din toate direcțiile cele mai imprevizibile reacții de insuportabilitate; lipsurile de toate felurile, medicale, financiare, materiale, de echilibru și confort psihic, dar mai ales a oricărei perspective credibile de depășire a crizei.
    Nu degeaba britanicii și olandezii au estimat inițial (apoi au cedat și ei valului de populism sau….ordinelor primite dela oculta mondială?!?) că acest tip de pierderi ar fi urmat să fie mai mari decît cele pe care le-ar fi adus o gestionare normală a epidemiei; datele de pînă acum ne arată că ea a lovit mai ales în rîndurile celor pentru care viața era menținută forțat, oarecum contra naturii. Încă nu s-a înțeles că omenirea nu a ajuns la nivelul de dezvoltare în care ne putem opune naturii (sau lui Dumnezeu) și nu se înțelege dezastrul pe care îl vor aduce acțiunile care se vor dori a o face.
    Revenind la obiectul articolului, e greu de comentat acceptarea rostului prezenței stări de urgență ca fiind „acela al instalării cu succes a stărilor superioare (Starea de Asediu, Starea de Mobilizare și Starea de Război), având pe fundal salvgardarea Statului Național”. E de luat însă în discuție dacă declararea acestei stări în condițiile date este legală, constituțională, dar mai ales necesară și dacă poate să rezolve cu adevărat o asemenea situație, dar și care este pericolul pe care ea îl aduce statului național. Deja sunt multe comentarii ale unor specialiști informați care nu văd rezolvarea unei astfel de situații prin restrîngerea libertăților individuale…. Dar poate se urmărește altceva și noi încă nu ne-am prins. Să sperăm că încă nu-i timpul pierdut.

    • Pensionarul demn este acela care traieste din momentul pensionarii pe sumele efectiv economisite de el ( si eventual capitalizate ) si nu pe prelevari din rodul celor ce lucreaza in perioada cit el este penasionar . Ba ar putea sa triasca pe ceea ce reuseste sa produca ( daca sanatatea ii permite ) din activitati ocazionale si de scurta durata . Sitemul public de pensii din Romania trebuie modificat .

      Eficientizarea activitatii corpului medical a fost facuta ( de niste cretgini si tilhari ) prin marirea salariilor ( pe baza cresterii prelevarilor pe rodul muncii mediului rpivat . In timp ce magaziile ( de medicamente , echipamente , …. ) , rezerva de stat chiar , erau goale .

      Probabil ca , in cazul in care numarul unitatilor spitalicesti si al cadrelor medicale din Romania ( profesionisti vreau sa spun ) ar fi post cel putin triplu ( chiar si la capitolul dotare ) , nu ar fi fost nevoie de restringerea dreptului de miscare si actiune a cetatenilor .

      Nadajduiesc faptul ca obtuzitatea in gindire a cadrelor militare este mult mai redusa fata de acum 30 de ani .

      Cit despre pensionari …. Needucati , inconstienti si iresponsabili exista si in aceasta categorie sociala . Pensionarul trebuie sa iasa din clinciul fricii . Frica de a nu i se lua , taia , scurta pensia . Tocmai de aceea am spus ca el trebuie sa fie dependdent de ceea ce a acumulat cit a fost activ . In acest fel guvernarile nu vor avea ce sa ii taie / diminueze . Sa invatam odata sa nu mai fim milogii institutiilor statului si sa ne investim cu responsabilitatea de a fi pe picioarele noastre .

  7. „Coup Proofing” se cheamă mecanismul prin care puterea „scoate dintii” armatei, pentru ca nu cumva să-i treacă prin cap să dea vreo lovitură de stat. Era un mecanism foarte raspândit prin țările de „demoratie populară” (exceptie URSS unde armata rosie era unul din cei trei stâlpi ai regimului – cu specificul ei, nu intreu aici în detalii), prin Africa si prin țările din Orientul Mijlociu (în general, regimuri cliente de-ale URSS, dar nu numai). Minim de instructie, minim de resurse, control politic si securistic la toate nivelurile, folosirea ca forță de muncă ieftină pe marile șantiere ale „constructiei socialismului”și preluarea sarcinilor esențiale ale apărarii de către forțele de securitate. Un mecanism care supravietuieste la nivel de mindset si care explică, de exemplu, existența scolii doctorale în sțiințe militare de la academia lui Garcea din Băneasa. Despre ale cărei „realizări” intelectuale scrie Emilia Șercan de ani buni. Pretentiile de mari soldati ale jandarmilor romani tot din zona asta intelectuală vin. E mult de vorbit pe tema asta.

    • Power vertical îi spun sovietologii. De aici se ajunge la aberatii conceptuale precum comanda fortelor militare ale Federatiei ruse din Cecenia să fie la FSB, comanda operatiilor militare din teatrul de operatii antiterorist din estul Ucrainei să fie la ministerul de interne ucrainean si tot asa. La noi, noroc cu NATO ca a impus o numita rigoare conceptuala. Cel putin la nivel de Apărare.

    • @Emil _ ” “Coup Proofing” se cheamă mecanismul…”

      OK. Am înțeles, dar ceea ce nu pricep este de ce nu funcționează Institutul Cantacuzino care este acum administrat fix de Ministerul Apărării Naționale!

      Tocmai specialiștii noștri mari în virusologie nu se aud exact în momentele în care vocea lor ar trebui să fie reperul, referința, în informarea publicului!

      M-am săturat să-l aud pe dl Cercel spunându-mi buletinul meteo și că virusul este mai periculos sau mai puțin periculos ba dacă afară este frig, ba dacă afară este cald! Ori, că alcoolul ba dezinfectează, ba nu dezinfectează!

      M-am săturat să-la aud pe dl T Cihodaru!

      Vreau părerea unor specialiști virusologi de la Institutul Cantacuzino, așa cum exprimă opinii calificate, în cunoștință de cauză, virusologi de la Institutul R Koch, sau de la Institutul Pasteur!

      Și, în cazul posibil al unui război real, în ce fel pot burtoșii incompetenți din armată să acționeze în situația unui atac chimic, sau biologic?!

      Suntem morți! Suntem trimiși să ne ascundem în munți și păduri până pleacă inamicul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Georgel Rusu
Georgel Rusu
Absolvent al Liceului Militar și al Școlii militare de ofițeri active de artilerie, a activat la unități și mari unități de nivel tactic, operativ și strategic. A publicat articole de opinie, studii și comunicări științifice în paginile a peste 20 de publicații de gen. Este autor al unor cărți precum Elemente ale raportului dintre puterea publică și autoritatea militară, Sinergia instrumentelor de management și coautor al Istoriei NATO care a beneficiat de un Cuvânt înainte al lui Vaclav Havel. Doctoratul pe care și l-a urmat în Științe Militare a tratat tema Optimizarea sistemului informațional integrat al managementului resurselor pentru apărare. A activat aproape un deceniu în Statul Major General.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro