M-am gândit să reiau, dată fiind perioada în care ne aflăm, ideile dintr-un post mai vechi despre votul electronic. Ideile, bineînțeles, sunt aceleași, problematica nu s-a schimbat; contextul este însă diferit. Ne aflăm în pragul turului doi la prezidențiale ( sau în timpul sau la o zi după, cam asta este distribuția obișnuită a accesărilor articolelor mele) . Momentul este important pentru că a evidențiat deja criza prin care trece sistemul clasic de votare. România este o țară în care cateva milioane de alegători se află în afara țării și acest lucru nu se va mai schimba prea curând; facem parte dintr-o Europă fără granițe și oamenii vor circula din ce în ce mai mult. Lucrul acesta nu ni se întâmplă numai nouă. E suficient să citiți această știre care mie mi s-a părut amuzantă. Lumea în jurul nostru se schimbă; instituțiile clasice ale statului devin din ce în ce mai mult desuete; îmi dau seama de asta de câte ori trebuie să pun ștampila pe câte un act ( din câte știu, legal ștampila nu mai este necesară pe acte, dar există funcționari care nu pot concepe lumea din jurul lor fără aceasta. Amuzant este că într-o vreme firma la care lucram chiar vindea un aparat de făcut ștampile) .
Am urmărit și eu mitingurile din ultimele zile; deși nu se poate nega aspectul lor electoral, ele sunt cu siguranță mai mult decât atât – eu nu cunosc nici un politician actual capabil să mobilizeze mai mult de 200-300 de oameni doar cu forța ideilor. Pentru restul se folosesc autobuze. Ori aici avem în mod evident altceva. Mă voi hazarda să o numesc o criză de sistem.
Mărturisesc că în domeniul politicii sunt un naiv iremediabil. De aceea încă mai urmăresc, precum un microbist înrăit ce se întâmplă prin campionatele de peste tot, mersul politicii pe tot mapamondul. Iar concluzia mea generală este că ceea ce se întâmplă la noi este o variantă caricaturală a ceea ce se întâmplă peste tot în lume: o dată cu dispariția comunismului diferențele de doctrine între partide se estompează și actul guvernării intră într-un fel de utilitarism tehnic; nu avem de ce să ne mirăm că încrederea în partide scade peste tot în lume. O dată ce am mutat problema în domeniul tehnic, societatea are “tehnicieni” mult mai buni decât au partidele.
O dată criza declanșată, eu nu o văd închisă luni, după ce se vor număra voturile. Mai ales că suntem într-o situație delicată. Nu mai suntem în ‘90, cand la cele 80% pe care le obținea Iliescu cele cateva sute de mii de voturi de “afară” nu ar fi contat. Ca și acum cinci ani, rezultatul se anunță strâns.
Dar chiar trecând peste această situație, s-a văzut că nici un partid, chiar bine intenționat de ar fi în transpunerea promisiunilor în practică, nu reușește să păstreze “favorurile” populației în cei patru ani de mandat. Eroziunea este rapidă și aproape inevitabilă.
De aceea susțin că nu este vorba doar de vot și de alegeri. Cineva trebuie să își asume primii pași în direcția democrației participative. Cu mijloacele tehnice actuale, oamenii ar putea vota în cunoștiință de cauză mai des și mai relevant decât o dată la patru ani. Sau cel puțin ar putea valida sau invalida hotărâri ale Parlamentului; până la capacitatea legislativă, “ființa colectivă” va avea în mod sigur nevoie de o perioadă lungă de maturizare.
Sincer, aștept un partid care să își facă din asta un program. Poate să pară utopic, dar uneori, în ciuda a ceea ce susțin postmodernii, ideile sunt uneori mai puternice decât oamenii. Dacă nu credeți asta, puteți să vedeți cine a înființat PNA ( actual DNA) și unde este el acum.
Recunosc că pe de altă parte și pe mine mă sperie ideea ca deciziile politice să iasă dintr-o mașină. De aceea mi se pare fundamental ca software-ul respectiv să fie de tip Open Source și să aibă mecanisme prin care să poată fi auditat independent. E ceva de muncă, dar se poate face. Nu cred că e genul de contract care să se implementeze cu prietenii politici, așa cum ne-am obișnuit până acum; mai degrabă l-aș vedea ca pe o suită menținută de voluntari, care să funcționeze pentru început independent de autorități, ceea ce îi va asigura și o testare corespunzătoare ( contractele cu statul și de fapt contractele în general au dead-line-uri, ceea ce e de obicei dezastruos pentru calitatea codului).
Nu de alta, dar mai sunt doar vreo doi ani până la următorul circ.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ceea ce propuneți Dvs. se practică într-adevăr în Elveția, referendumuri la nivel cantonal sau național de mai multe ori pe an, pentru orice problemă importantă.
Însă românii nu vor fi de-acord cu o asemenea democrație participativă, cel puțin nu în timpul vieții noastre. Dincolo de butaforia alegerilor consfințită prin lege, în România electoratul nu este consultat pentru a i se afla opțiunea, ci se organizează alegeri pentru a legitima puterea. Puterea propriu-zisă se obține pe căi oculte, nu prin votul alegătorilor.
Viata unui om e destul de lunga, multe lucruri se pot intampla „in timpul vietii noastre”. Societatea se maturizeaza si ea mai incetisor, dar se misca, daca faceti o recapitulare a lucrurilor incredibile intamplate in timpul vietii noastre….. :)
Când am plecat definitiv din RO, în asta a constat evaluarea: am recapitulat schimbările produse din 1989 până în acel moment, am estimat cam ce schimbări s-ar mai putea produce în societatea românească în timpul vieții mele și am decis că nu îmi pot permite să mai aștept :)
Nu cred in referendum. Sunt obiective care pur si simplu nu pot si nu trebuie supuse referendumului niciodata. M-as speria de intrebari privitoare la forma de guvernare, forma de proprietate, aliantele economice si militare, etica etc. Mai degraba o forma de vot cenzitar…. Stiu! Nu se mai poate! Realist as vrea introducerea votului electronic cu inregistrarea inainte pe liste, parlament bicameral cu un vot mixt liste-uninominal in doua tururi + cativa senatori pe viata. Iar atunci cand se recurge totusi la referendum sa fie prezenti minim 50% din posesorii de CI/Pasaport romanesc oriunde ar fi ei in lume. Si nu, Romania nu este preatita inca pentru republica parlamentara! Din contra presedintele in anumite situatii, rare, foarte clar precizate ar trebui sa poata convoca alegeri anticipate sau sa poata demite guvernul.
Sunt de acord ca nu suntem pregatiti momentan pentru democratie participativa Cine e? Daca ma intrebati pe mine, clasa politica, asa cum e ea, este peste nivelul general al societatii. Insa nu cred ca pentru mult timp. Discutam cu un amic despre faptul ca parlamentul din anii 90 era net superior ca nivel intelectual si al dezbaterilor celui de azi; clasa politica e intr-o degradare continua, iar societatea civila genereaza mereu surprize.
Nu e mare filosofie. Daca presupunem (si presupunem) ca BEC este impartial, atunci tot ce trebuie e un sistem ca la ANAF. Acolo toate declaratiile se depun electronic, semnatura electronica extinsa si sanatate. Documentul ala electronic e la fel de valabil in fata legii ca unul semnat in fata cui vreti dvs…
L.E.
Nivelul cheltuielilor cu functionarea statului ar trebui trecut(limitare!) in constitutie iar acest articol sa nu poate fi supus referendumului!
Credeti ca daca s-ar supune referendumului cresterea cheltuielilor cu administrarea statului ar avea castig de cauza? :) Mie dimpotriva, mi se pare ca cine nu stie despre ce e vorba ar crede ca o democratie se poate finanta cu doi bani, adica mi-ar fi teama ca ar ramane administratia fara buget, la cat de „populara” e printre cetateni :)
Suna frumos, dar astfel nu e garantat de fel secretul votului. Vazand de ce sunt in stare unii, ma ingrozesc cand ma gandesc la ce samsarisme se vor putea intampla, daca se introduce votul electronic, sau votul prin posta. Foarte probabil va lua nastere o noua metoda de cumparat votul, numita „pay per click”.
Se poate orice, aceasta discutie e in articolul anterior. Daca suntem in stare sa facem plati electronice cu o rata destul de redusa de frauda, sigur putem face si vot. Nu de asta imi e mie teama.
Nu mă refer la o eventuală fraudare a sistemului informatic. Mă refer la următorul aspect: Alegătorul X se află in fata calculatorului/buletinului de vot , lângă el se află Y, omul partidului Z. Alegătorul X marchează pe calculator/pe hârtie căsuța de lângâ numele canditatului Z și își trimite pe calculator/prin poștă votul. Y, după ce astfel s-a convis de respectarea înțelegerii de către partea cealală, îi plătește și el alegătorului X suma promisă. Desigur este posibil și în actualele condiții să-și filmeze cineva votul în cabina de vot, însă el e singur în cabină și filmările pot fi și ele trucate. Dacă se întroduce votul electronic/prin corespondență, atunci acest sistem ar conferi celor interesați posibilitatea de a avea dovada cea mai clară a „respectării înțelegerii”.
Vot electronic pe o platforma conceputa si implementata de Siveco?
De-abia astept viitoarele alegeri: dau anunt pe Facebook „Vand voturi, reducere pentru achizitia en-gros (mai mult de 1000)” :)
P.S. Pentru cine nu stie, aplicatiile Siveco sunt la fel de bine protejate ca onoarea prostituatelor.
:)
Vedeti finalul articolului. SI eu am la fel de multa incredere ( apropo, parca ei numara voturile pe platforma actuala)
WOW!!! Nu-mi spuneti ca au invatat sa numere! :)
Numara voturi, numara bani… :
http://www.gandul.info/banii-tai/siveco-reintra-la-numararea-voturilor-pentru-prezidentiale-statul-da-banii-1-8-milioane-de-euro-13481571