vineri, martie 29, 2024

Detroit. Moartea unei metropole

La începutul secolului trecut, automobilul a devenit unul dintre simbolurile Americii, iar oraşul Detroit, din statul Michigan, a fost – timp de şaptezeci de ani – simbolul industriei auto. Dar destinul oraşului, care a atins apogeul în anii ’50, când Detroit era cel de al cincilea oraş ca mărime din Statele Unite, a fost unul  nefericit şi, odată început, declinul lui a avut un mers constant spre dezastru financiar: la 18 iulie 2013, Detroit a devenit cel mai mare oraş care a dat vreodată faliment.

Orşul a fost întemeiat în anul 1701 de francezii conduşi de exploratorul Antoine Laumet de la Mothe, senior de Cadillac. Ei i-au dat numele de Le detroit du lac Erie (Strâmtoarea Lacului Erie), fiindcă este aşezat pe comunicarea care uneşte Lacul St. Clair cu Lacul Erie (comunicare numită azi „Râul Detroit”, deşi nu este un râu). Numele statului vine de la cuvântul indian mishigamaa, în traducere  “apa cea mare”. Francezii au pierdut regiunea în anul 1762, ca urmare a victoriei britanicilor în „Războiul cu francezii şi indienii” (French and Indian War). Noii ocupanţi au abreviat numele oraşului care, astfel, a devenit Detroit.

Henri Ford a fondat Compania Auto Ford în anul 1903 în oraşul Detroit, unde au apărut rapid alte companii auto înfiinţate de William C. Durant, fraţii Dodge, Walter Chrysler, James Ward Packard şi alţii. Dar personalitatea şi realizările lui Ford se înalţă mult peste capetele celorlalţi fabricanţi auto. El a inventat liniile de asamblare, care au dus la producţia de masă şi a iniţiat sistemul de producţie care combină producţia în cantitate mare de bunuri ieftine cu salariile mari ale muncitorilor, sistem care astăzi se numeşte capitalismul bunăstării (welfare capitalism). A mai inventat şi a pus în practică sistemul de francize şi, de asemenea, a fost extrem de activ în a crea cartiere, oraşe, şcoli, universităţi şi un spital, azi celebru, pentru salariaţii lui şi familiile lor.

Nevoia de mână de lucru a stârnit un val de noi veniţi, albi din toate regiunile, dar mai ales fermieri albi şi negri din sud. Economia a supravieţuit crizei economice şi a explodat în anii celui de al doilea război mondial, când au apărut sute de noi companii producătoare de armament, maşini de război, piese şi accesorii şi avioane destinate frontului. Oraşul a beneficiat şi de introducerea prohibiţiei alcoolului (1920-1933), stabilind un comerţ înfloritor şi profitabil cu whisky-ul canadian de contrabandă. În 1950, când oraşul şi-a sărbătorit  250 de ani de existenţă, maşinile fabricate aici (în special de cele trei mari: companiile Ford, Dodge-Chrysler şi General Motors) împânziseră lumea şi Detroit atinsese populaţia lui maximă de 1.8 milioane de locuitori. Acela a fost  momentul de vârf, dar şi începutul pantei de degradare. Un şir lung de factori negativi, greşeli financiare, incompetenţe, politici eronate bazate pe rasism şi ideologie şi condiţii socio-economice defavorabile au concurat la începutul şi apoi la cursul neabătut de distrugere a unui mare oraş.

Primul act a fost dezindustrializarea. Tipul de fabrici concepute în anii 1900-1920 nu se mai potriveau tehnologiei modernizate şi – cum oraşul suprapopulat nu mai avea spaţii disponibile – companile au construit noile fabrici în suburbiile oraşului şi în micile oraşe vecine. Apoi au creat ramuri în alte state americane. Acestea s-au dezvoltat şi au aspirat o mare parte din salariaţii primelor uzine Ford, care s-au mutat în suburbii sau în alte oraşe. În acordarea de credite pentru case în noile zone din jurul Detroit-ului, băncile au aplicat reguli segregaţioniste şi au refuzat sistematic pe cei de culoare, care au rămas în oraş. Punerea în aplicare a drepturilor civile, ca urmare a intervenţiilor preşedintelui JF Kennedy din anii ’60, a mărit ostilitatea dintre populaţia albă şi minorităţi: în cele mai mari oraşe americane, inclusiv Detroit, albii s-au mutat în cartierele rezidenţiale suburbane, în timp ce zonele centrale ale oraşelor au devenit majoritar negre. Segregarea rasială a devenit al doilea factor negativ.

În anii ’70 a apărut un fenomen economic nou, globalizarea economiei mondiale. Multe întreprinderi, inclusiv companiile auto şi-au mutat utilajele în ţări unde costul muncii era de zeci de ori mai ieftin. Ca urmare a pieţei libere şi desfiinţării protecţionismului, în aceeaşi perioadă, industria auto americană a fost dezavantajată de pătrunderea maşinilor străine, mai ales japoneze, care se vindeau mai ieftin. Producătorii americani au încercat să micşoreze costurile de producţie, dar s-au lovit de ofensiva sindicatelor din industria auto, foarte puternic sprijinite politic, care au impus beneficii din ce în ce mai mari pentru salariaţi. Maşinile americane nu au putut fi ieftinite.

Dezindustrializarea oraşului Detroit şi-a dat mâna cu suburbanizarea şi depopularea oraşului. Reducerea populaţiei şi schimbarea componenţei ei, cu creşterea procentajului de oameni cu venituri mici, a influenţat dramatic veniturile oraşului. Primăria a reacţionat prin ridicarea taxelor pentru indivizi şi întreprinderi, ceea ce a mărit exodul. Abandonarea metropolei a iniţiat degradarea rapidă a oraşului, a mărit numărul de case şi proprietăţi abandonate, a prăbuşit valoarea imobiliarelor şi a contribuit la creşterea criminalităţii. Deteriorarea urbană din Detroit este mai mare decât în alte mari oraşe afectate de un proces comparabil. În anul 2010, populaţia oraşului Detroit a scăzut sub 700.000 (pierdere de locuitori  de peste 60%) şi rata de şomaj a crescut la peste 50%. Structura populaţiei s-a schimbat la 80% negri, 10% albi, 10% asiatici, hispanici şi cei de alte rase.  Cei rămaşi în oraş sunt în primul rând bătrânii, săracii şi dependenţii sociali, care nu au mijloace să plece. Raportul activi/pensionari a scăzut la 1/3, ceea ce face ca sistemul de pensii să nu poată funcţiona fără enorme împrumuturi în fiecare an.

Pe perioada ultimelor decade, în contextul unor mari probleme financiare, guvernul statului, primăria oraşului Michigan şi politicienii locali au luat cele mai greşite decizii şi au contribuit la scufundarea ireversibilă a solvabilităţii. Mai întâi, ei nu au acţionat o lungă perioadă de timp şi au lăsat procesul să ajungă într-o fază foarte avansată, înainte să înceapă să discute despre ce măsuri ar trebui luate. Apoi, paralel cu împrumutarea de sume din ce în ce mai mari pentru menţinerea salariilor şi pensiilor, ei au crescut, în loc să scadă, numărul de salariaţi ai primăriei şi serviciilor municipale şi au făcut cadouri de o generozitate excesivă pensionarilor din sectorul public. Ultimele mari lovituri au venit de la criza economică declanşată în anul 2008 şi de la ultimul mare împrumut pentru salvarea fondului de pensii.

La data declarării falimentului, politicienii populişti adunaseră 100.000 de creditori şi o datorie pe termen lung de 18 miliarde de dolari. Care creşte mereu, aşa cum cresc şi dobânzile. Analiştii financiari cred că acest tip de datorie nu poate fi vreodată plătit. Guvernul federal a luat în discuţie de mai multe ori planuri de ajutor pentru Detroit, dar a ajuns la concluzia că nu sunt posibile.

Pentru mulţi, nu este o coincidenţă că oraşul a avut timp de peste cincizeci de ani, la toate nivelele, conducători exclusiv democraţi. Indiferent de culoarea politică a celor care au avut şi continuă să aibă puterea, eu cred că un proces ca cel care a dus la distrugerea unui mare oraş american mai are, între multiplele lui cauze, şi incompetenţa nesancţionată şi iresponsabilitatea pe care o împart şi cei care au luat deciziile, dar şi cei care au continuat să-i voteze.

Din păcate, Detroit-ul pare să fie un avertisment, dar nu este singurul exemplu de probleme financiare copleşitoare şi ameninţătoare din ţară. Orașul Chicago (din statul Illinois) şi statul California se luptă cu cifre de deficit ameţitoare şi, din câte se vede, nu au multe opţiuni la îndemână. Şi politicienii ambelor partide nu par să găsească uşor în bagajele lor termenii de responsabilitate financiară, reducerea cheltuielilor şi austeritate. Şi nici nu arată o mare grabă în a găsi, propune şi aplica soluţii. Pentru păstrarea popularităţii şi pentru menţinerea succesului electoral, calea aleasă este amânarea unor soluţii dureroase, dar fără de care salvarea nu este posibilă. Singurul lucru pe care l-au făcut a fost să dea aprobare de deschidere a numeroase cazino-uri şi localuri de jocuri de noroc în centrul municipiului.

Întreaga naţiune urmăreşte atent ce se intâmplă şi ce se va întâmpla în oraşul Detroit, numit cândva Motortown, de unde şi numele „Motown” dat unui gen de muzică pop născut aici. Fiindcă pe lângă exemplul extrem al oraşului Detroit, avem de urmărit, cu îngrijorare crescândă, cum creşte datoria naţională, care a ajuns la peste 16 trilioane de dolari. Cu toate acestea, acum două săptămâni, în congresul Statelor Unite, s-a votat – cu majoritatea bipartizană-  ridicarea plafonului limită pentru împrumuturi cu care să se facă faţă la bugetul naţional. Cât timp vor putea fi luate aceste împrumuturi şi unde se va ajunge, din moment ce ştim deja de la specialiştii financiari că datoria a depăşit demult suma care mai poate fi plătită de generaţia actuală? Detroit-ul va avea, cu siguranţă, urmaşi.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Un articol pertinent. Cazul Detroit nu poate fi redus la o explicatie simpla. Cauzele care atarna cel mai greu sunt doua: 1. Tranformarea centrelor urbane in zone aproape exclusiv utilitare, in general birouri ridicate pe verticala. Componenta rezidentiala aproape a dispartut iar viata nocturna s-a restrans in parte si datorita criminalitatii ridicate. Populatia mai instarita a migrat spre suburbii unde si-a construit un microunivers mai fad dar lipsit de pericole. 2. Reducerea costurilor administrative n-a tinut pas cu reducerea populatiei si a incasarilor din taxe. Suspiciunea mea e ca apraratul orasenesc a angajat si a cheltuit tot mai mult.

    Detroit nu e exceptie e doar un exemplu extrem in ambele privinte. Legat de 1. alte orase mari par ca incearca sa schimbe ponderea si sa repopuleze partial centrele. Legat de 2. in randul marilor metropole Detroit e un fel de Grecie a UE si nu cred ca alte orase au inteles lectia, deocamdata se bucura de incasari de taxe ceva mai solide dar multe joaca un fel de joc piramidal aflat la jumate. Lucrurile ar fi inca reversibile dar ma tem ca vor urma alte falimente, declarate oficial sau nu.

  2. „Producătorii americani au încercat să micşoreze costurile de producţie, dar s-au lovit de ofensiva sindicatelor din industria auto, foarte puternic sprijinite politic, care au impus beneficii din ce în ce mai mari pentru salariaţi. Maşinile americane nu au putut fi ieftinite”

    Citeva detalii, pentru cititorii ceva mai putin familiari cu detaliile legate de chestiunea de mai sus. In primul rind, sindicatele au inceput sa negocieze niste beneficii excelente pentru angajati inca din anii ’50-’60, cind industria auto americana o ducea foarte bine. Aceste beneficii includeau printre altele lucruri precum: pensie platita de catre firma (in plus fata de cea platita de stat), asigurare medicala platita de firma, pentru anagajat si familia sa, atit pe perioada angajarii cit si la pensie samd. Atunci cind firmele au inceput s-o duca mai prost, sindicatele au refuzat sa accepte reducerea acestor beneficii. In plus, sindicatele din industria auto au ajuns sa fie deosebit de corupte, lucru care a facut ca ele sa nu mai lucreze in beneficiul membrilor ci al conducatorilor de sindicat.

    • Corect! Muncitorii (cei de la banda de asamblare sau echipamentele de ambutisare) primeau și salarii de șase cifre (brut). Plus concediu plătit, beneficii (asigurare medicală, pensie, etc.). Asta în urma negocierilor UAW cu patronatul GM, Ford și Chrysler. Cu excepția Ford -care nu a primit ajutor financiar din partea guvernului- ceilalți porducători auto au trecut printr-un proces de restructurare la sânge sponsorizat din banii plătitorului de taxe american. Unele din datorii nu au fost returnate, complimente administrației Obama.

      În paralel, înflorește în SUA noua industrie auto: producătorii germani (BMW si Volkswagen), cei japonezi sau sud-coreeni (Honda, Toyota si Hyundai) au deschis linii de asmablare și centre de cercetare/dezvoltare noi în South Carolina, Tennessee, Alabama, California, etc. Angajații nu sunt afiliați sindicatelor, au statutul de employers at will și treaba merge foarte bine.

    • Posibil dar nu sindicatele auto sunt marea problema in cazul de fata ci sindicatele celor din domeniu public. In sectorul auto privat, dupa o vreme de mers in paguba sindicatele ori accepta niste sacrificii ori se inchid niste linii de productie. In domeniu public salariatii sunt practic de neclintit, e o situatie oarecum universala. Adiministratiile n-au decat solutia de a taxa mai mult sau mai multi daca au argumente sa atraga noi firme sau rezidenti, ceea ce evident nu e cazul in Detroit.

      • În Detroit, sindicatele auto erau problema, ajungeau să fure piese din fabrică cu camionul, intimidând atât muncitorii cât și managementul prin afilierea la Mafie.

  3. Well… nu atât condițiile economice au dus la starea de azi a Detroit-ului cât corupția generalizată la nivelul primăriei, traficul de influență, legătura dintre mobsterii locali, politicieni și leaderii marilor centrale sindicale.

    Să amintim numele fostului primar Kwame Kilpatrick aflat în prezent la mititca, servind o condamnare de 28 de ani (începută in Octombrie 2013) pentru fraudă, intimidare, dare de mită, evaziune fiscală (în total 24 capete de acuzare). Evident, ca orice criminal care se respectă, își a scrie memoriile din închisoare. Din cât știu nu are blog personal ca Adelu’.

    Detroit-ul suferă de ceea ce în SUA se numește „urban blight”. Zone întregi din oraș au fost părăsite (proprietarii nu si-au mai putut plăti impozitele și ratele la case și pur și simplu le-au abandonat). Unele proprietăți stau pe piața imobiliară ceva timp, la prețuri derizorii. Evident, nu există cumpărători. Primaria este în continuu distress din punct de vedere financiar, activitatea economică pe raza municipalității s-a restrâns drastic, iar criza financiară din 2008 a dat lovitura de grație. Din fericire, guvernul federal a refuzat să ajute financiar primăria Detroit – un exemplu de ineficiență administrativă – și orașul este în prezent în stare de involvență. Există planuri de revitalizare, am citit de proiecte care se întind pe următoarele decade. Se va începe cu restrângerea suprafeței gestionate de municipalitate prin răzuirea cartierelor nelocuite. Pământul va fi retrocedat comitatului Wayne.

    Câteva imagini sumbre din orașul care a fost cândva capitala industriei auto:

    http://zfein.com/photography/detroit/air_dead/index.html

    • Nu e deloc asa. In America si alte tari vestice coruptia in sensul nostru balcanic e extrem de redusa. Afacerile lui Kwame si tot mandatul lui au contat foarte putin. Falimentul e rezultatul intarziat a unei adminstratii care de decenii intregi a tot acumulat datorii. Nu e vorba de coruptie ci de politici iresponsabile de care multi stiu dar profita personal de pe urma lor. Munca putina, responsabilite mai deloc, salarii bunicele, pensii si alte beneficii, etc. Plus siguranta deplina a locului de munca.

      • @Red – mă amuzați teribil. Locuiesc în SUA și îmi spuneți că nu este așa. Nu există corupție generalizată ca în România, asta da! Dar corupție există. Am urmărit cazul Kilpatrick foarte atent, toate agențiile de știri l-au prezentat cu lux de amănunte. Atenție, servește o sentință de 28 de ani! Nu șase luni sau un an cu suspendare cum se întâmplă în România… societatea este astfel construită încât are anticorpii necesari să izoleze și să elimine ceea ce este rău, asta de cele mai multe ori. You can bend the system, not necessarily break it. La urma-umei Detroit este țara lui Jimmy Hoffa, a aranjamentelor dintre mobsteri și liderii centralelor sindicale, o lume periferică în afara legii, segregată rasial, al cărei final era inevitabil, mai devreme sau mai târziu…
        Păcat de istoria orașului, de arhitectura deosebită (o sumedenie de clădiri centrale au intrat în registrul național de arhitectură). Le dorim bine…

        Într-o situație similară privind corupția la nivelul guvernului local s-a aflat New Orleans, la începutul anilor ’90, când s-a pus problema unei intervenții federale… situația a fost evitată și lucrurile au fost stabilizate. Apropos, fostul primar Ray Nagin, 2002-2008, a fost găsit vinovat luna trecută -într-o instanță federală- de dare de mită, spălare de bani și fraudă bancară:

        http://www.nola.com/crime/index.ssf/2014/02/ray_nagin_trial_live_coverage_10.html

        • Doi primari mari si-or mai fi cativa mai marunti la o tara de aproape 20 de ori mai numeroasa decat Romania nu pare asa mult. Raman la parerea sumele subtilizate de cei numiti de dvs sunt un mizilic fata de gaura financiara cauzata prin proasta gestionare. Oamenii din administratiile lucreaza legal dar in primul rand lucreaza (sau stau) pt ei si mai cetatenii din banii carora traiesc.

          • @Red – OK, cred că vorbim de nuanțe distincte acum… dvs. susțineți/acceptați că fenomenul corupției ar fi relativ (mai) redus în SUA – comparând cu corupția generalizată din România, ceea ce este adevărat – în timp ce eu susțin că fenomenul există și indiferent de unde se întâmplă în această lume are aceleași efecte devastatoare. Lucru care este tot atât de adevărat. Vă recomand să citiți despre criza pensiilor funcționarilor din Chicago (similară cu cea a funcționarilor din Detroit). Primaria Chicago este pasibilă de insolvență financiară dacă nu va mări taxele și reduce cheltuielile bugetare:

            http://money.cnn.com/2014/03/04/news/chicago-credit-rating/index.html?hpt=hp_t2

            Veți spune că acesta este efectul unei administrații proaste. De acord, cu nota că administrarea proastă vine ca rezultat al aranjamentelor nesustenabile financiar pe care primăria le-a încheiat cu sindicatele la care sunt afiliați muncitorii din domeniul public. Sau contractelor preferențiale pe care le-au semnat cu anumiți prestatori de servicii. Chicago este un oraș minunat, mai puțin la capitolul politică. Probabil că știți că i se spune și Windy City, nu atât pentru că geografic este un spațiu expus vântului dinspre Lake Michigan, cât vorbăriei ce caracterizează politicienii locali, liderii centralelor sindicale, asociațiilor neguvernamentale, etc.
            Mai amintesc un caz de corupție la nivel înalt: Mr. Rod Blagojevic, guvernatorul statului Illinois, care cerea mită pentru a favoriza diverșilor politicieni accesul la funcția de State Senator pe locul vacant creat în urma tranziției lui Barack Obama către White House. Din 2012, Mr. Blagojevic servește o condamnare cu executare de 14 anișori. Să fie primit!

  4. Am citit cu interes articolul dvs si as dori sa fac o completare. Probabil ati omis sa scrieti asta. 48% din populatia Detroit-ului este analfabeta. Nu analfabeta functional, analfabeta pur si simplu. Nu stiu sa citeasca si sa scrie. Asta spune tot. Adica jumatate… asta o un procentaj care coboara jumatate din populatia Detroti-ului in primitivism.
    Am citit acum cateva luni un articol pe Reuters despre Detroit. Printre multe altele, se spunea in acel articol ca marile fabrici auto ar deschide fabrici noi in Detroit sau in zona, dar nu gasesc suficienti oameni capabili intelectual sa invete lucrurile minimale pentru a deveni muncitori.
    Totul tine de oameni pana la urma. Restul e can-can.

    • Asta-i o exagerare. Plus ca daca s-ar pune problema unei fabrici s-ar gasi de 3 ori mai multi muncitori decat slujbe. Daca nu din Detroit, din imprejurimi si poate si din alte state.

  5. Acum sa fim sincer, Detroit este probabil cel mai extrem caz din Statele Unite. Sigur, mai sunt cateva orase si/sau zone aproape la fel de rele, dar per ansamblu acestea sunt exceptii de la regula. Asa ca generalizarea despre datoria Statelor Unite din a doua jumatate a articolului, si paralela cu Detroit, sunt amandoua incorecte.
    Este ca si cum ai zice ce rau a ajuns Europa, dar uitandu-te doar la Vaslui.
    Ce se intampla in Detroit nu este o pierdere, ci o transformare. Acele fabrici care au ‘disparut’ din Detroit, de fapt acum s-au mutat in alte state din Midwest si South. Numarul de joburi este mai scazut, dar in acelasi timp multe alte joburi in tehnologie au aparut. Ford, GM si Chrysler nu mai sunt acele mari companii respectate in toate lumea, dar in schimb altele precum Google, Apple sau Amazon au aparut.
    America este o tara in continua transformare. Companii apar si dispar. Joburi apar si dispar. Aceste este capitalismul.
    Daca Romania vrea sa atinga pragul acesta de dezvoltare, trebuie sa invete lectia asta. Iar daca Europa vrea sa-si mentina cat de cat statutul in lume, si ea trebuie sa invete asta. Un mediu de afaceri in care e greu sa creezi noi tehnologii, si in care e greu ca o companie chiar sa concedieze oameni cand are nevoie sa faca schimbari, va infrana mult dezvoltarea vechiului continent.
    Nu este o intamplare ca cele mai inovative si eficiente companii din lume se afla in America.

  6. Buna Ziua dle Doctor,

    Detroit nu a murit, Detroit a fost ucisa de capitalismul fiduciar care a promovat ideia ca banii nu se fac din munca si servicii esentiale societatii, ci din manipularea unor harti care de multe ori sunt lipsite de valoare. Din nefericire, Detroit nu este ultimul mare oras american care dispare. Acum urmeaza Pittsburgh. Multumesc pt. articol

    • Nu sunt de acord cu asertiunea dvs. Un cumul de factori a condus gradual la declinul orasului Detroit, printre care si cele de mai jos:

      Caracterul mono-industrial, in speta dependenta de industria producatoare de automobile, care nu necesita aportul unei populatii predominant bine educate a condus la o acumulare redusa de capital uman, care, in prezent, este factorul crucial pentru succesul unui oras.

      Ca urmare a globalizarii si a mutarii partiale a activitatii industriale in orasele din Sud (Sun Belt), oraselor din Rust Belt (nordul industrial) au fost intr-un continuu declin. Orasele care eventual si-au revenit au fost cele unde nivelul de educatie/capital uman/spirit antreprenorial a fost considerabil mai ridicat decat in Detroit, de pilda NY, Boston, Chicago. Intr-adevar, un aport semnificativ l-a avut industria financiara. Orasele care anterior aveau un avantaj din perspectiva de producator datorita situarii pe un curs de apa principal care micsora costurile de transport fata de Nord-Estul dens populat al Statelor Unite au avut o evolutie mai putin favorabila in ultimile decenii in comparatie cu Sudul cu clima mai placuta.

      Optiunile de politici publice au fost neinspirate si ineficiente in a atenua declinul competitivitatii orasului. A fost construit un monorail (tren suspendat) pentru transport intraurban care practic circula deasupra strazilor relativ pustii. In schimb, nu au existat politici eficiente in a atrage/mentine populatie bine educata in oras.

      Evident mai sunt si alti factori, mentionati pe larg in articol: gestiunea problemelor sociale si a segregarii rasiale, managementul finantelor orasului, samd.

      Declinul unui anumit oras nu trebuie blamat excesiv, tinand cont ca este si o consecinta a „distrugerii creatoare” dintr-o economie foarte dinamica si al rezultatului procesului de distrugere creatoare.

    • @Teophyle
      Ai mare, mare dreptate.
      Din nefericire, teoriile cistigului (pur) speculativ neingradit si ale competentei generale negresite a administrarii private a orice sint f.bine fundamentate in universitati. La ora asta reprezinta main-stream-ul gindirii economice, filosofico/politice. S-au luat premii Nobel ptr.ele. Sintem (ca societate umana) efectiv prizonierii unei fraude ce trece ca adevar incontestabil.
      Criza economica provocata exact de efectele practice ale acestor teorii nu a schimbat nimic. Nici macar evidenta falimentului. Nici macar faptul ca apostolii super-competentei au venit cu caciula-n mina ptr.a fi salvati de catre Statul injurat pina cu 24h inainte ptr.crasa incompetenta nu a schimbat nimic. Asta nu a provocat decit tresariri ipocrite. Se ventileaza exact aceleasi teorii……

      Argumente contrare bazate pe experienta a secole de gindire si practica economica si pe bunul simt comun nu au nici o valoare.
      E o boala grea care se vindeca greu.

    • @Theophyle: am observat ca nu merge linkul. Sper ca asta nu e o mare frustrare. Il reiau, e un excelent material ajutator, ar fi pacat sa-l facem pierdut doar din neglijenta mea
      http://www.scribd.com/doc/92567158/Ronan-paddison-2001-Handbook-of-Urban-studies
      http://www.cmecc.com/uploads/%E8%AF%BE%E6%9C%AC%E5%92%8C%E8%AE%BA%E6%96%87/%5B18%5D%5B%E5%9F%8E%E5%B8%82%E7%A0%94%E7%A9%B6%5DRonan.Paddison.(2001)Handbook.of.Urban.Studies.pdf

      @JB: e un material ajutator excelent in link-urile astea si ptr dvs. Baietii astia au ceva de spus in materie, v-ati putea trezi cu lucruri noi in tabloul dvs general altminteri si asa destul de ciudat.
      Enjoy
      :)

      • D-le Balasoiu, am rasfoit the Handbook. De citit mi-ar trebui saptramini…..
        Ca profan, fara urban studies, pot sa va spun ca, in opinia mea, decaderea/disparitia unui mare oras nu poate avea loc decit in 3 conditii: grave probleme economice de lunga durata, catastrofe socio-politice, catatrofe naturale.
        In cazul de fata este vorba de grave probleme economice de lunga, lunga durata. Ce rost are sa complicam explicatia cu sofisme de gen: oras post industrial, etc?!?
        Disparitia industriei producatoare de bogatie sociala aduce cu sine decaderea fireasca.
        Ca un exemplu, mai putin dramatic, din a treia categorie este innisiparea canalului navigabil care lega orasul Bruges de Marea Nordului…. Cu toate eforturile orasului si sfortarile unui mediu economic si politic f.sanatos nu s-a putut reveni la situatia de dinaintea blocarii canalului.

        Poate ca ciudatenia tabloului meu consta in faptul ca nu accept teoriile despre care vorbeam in prima mea postare. Nu le accept ptr.ca realitatea le contrazice zi de zi.
        Toate tarile care astazi performeaza economic, toate, NU s-au dezindustrializat. Dimpotriva!! Oricare tara care traieste in paradigma postindustriala are importante probl.economice si sociale.
        Societatea postindustriala nu este un dat de la D-zeu ci o explicatie/un sofism ce impacheteaza frumos/ipocrit un adevar dramatic.
        Daca dvs.credeti in explicatiile acestea este treaba dvs. Sinteti liber sa va auto-amagiti. Eu unul nu am cum sa le cred. :-)

  7. avem si la noi aceeasi situatie nu trebuie sa ne uitam la americani:

    Galati/Braila – scadere a populatie oficiala de 30% in 20 de ani. Neoficial bate spre 50%. prin 90 galati avea un PIB apropiat de cel al zonelor dezvoltate actuale Cluj Constanta sau Timis. Acum e la jumatate si gap-ul se mareste.
    Brasov – scadere tot de 30%. Si-a mai revenit un pic cu industria auto dar nu se stie cat tine.
    Hunedoara – depopulare masiva si industria complet la pamant.

  8. Cred ca dupa Detroit urmeaza Montreal-ul,….ca prim oras canadian care o va da in bara urat de tot….

    Multi anglofoni si alofoni parasesc metropola…..detalii interesante aici

    http://www.cbc.ca/montreal/community/mt/2014/02/cbc-news-montreal-exclusive-poll-stay-or-go.html

    multe companii au plecat deja datorita politicii economice dezastruoase a ultra-nationalistilor din PQ (Le Parti Quebecois) …ca sa nu mai pomenesc de coruptia endemica ce a distrus orasul dpdv al infrastructurii: drumurile in Montreal sunt un dezastru, podurile care leaga insula (Montreal-ul este insula) de exterior sunt intr-o stare jalnica (vezi Pont Mercier sau Pont Chanplain) …

    Ce sa mai zic? Traiasca socialismul nord-american in cardasie cu hotia, minciuna, incompetenta si iresponsabilitatea…toate generalizate si ridicate la rang de politica de stat!

    • Nu cred ca, pe fond, ai dreptate.
      Nu spun ca Pauline ar fi vreun geniu administrativ sau politic. Dar le Qc.evolueaza intr-un mediu filosofico-economic advers. Si asta e un factor de luat in seama. Le Qc. este adeptul unei idei/filosofii de mai justa/echitabila redistribuire a bogatiei produse de societate. Asta deranjeaza (practic) capitalul speculativ si astfel fluxurile economice nord-americane tind (de o maniera generala) sa lase pe plan secundar Qc.-ul.
      Dar e interesant de observat ca dezastrul finaciar american a ocolit in buna masura si Qc.si Canada, in general.
      Pina la urma nici Jean Chretien, nici Paul Martin cu filosofia lor atit de criticata de mentinere a reglementarii nu s-au dovedit a fi chiar prosti. La fel as putea spune si despre Landry si Charest….

      Argumentul drumurilor proaste sau degradate e usor de dat, dar nu e chiar cel mai relevant, ptr.orice localitate la nord de Albany.

      La modul general, si in North-America si aici in Europa problemele tin de fenomenul dezindustrializarii. E o discutie lunga……..

      • Salut JB,

        Ce pot sa-ti spun? Traiesc de 10 ani la Montreal si cred ca mi-am facut o parere cat se poate de apropiata de ceea ce inseamna metropola asta, QC-ul in particular si Canada in general. Sa o luam pe rand:

        De la declansarea crizei economice (in vara lui 2007, nicidecum in 2008 cum latra mincinos si ipocrit sfertodoctii din presa) …economia QC-ul a luta-o la vale urat de tot…S-au pierdut foarte multe joburi (numai anul trecut, QC-ul a pierdut vreo 43.000 de joburi FULL-TIME) si situatia pare ca nu ingrijoreaza pe nimeni.

        http://business.financialpost.com/2014/01/10/quebec-b-c-and-ontarios-lost-year-canada-job-market/

        Mai mult, la inceputul anului 2014, Bombardier a anuntat ca disponibilizeaza 1700 de persoane dintre care 1100 doar in QC. E mult? E putin? Nu mai pomenesc de Sears care numai in Montreal a pus pe liber 771 de persoane de la un call-center. Si asta…asa, de la o zi la alta! Tipic “nord-american”.

        Venirea la putere a ultra-nationalistilor din PQ, in frunte cu Pauline MAROIS a agravat lucrurile….Multe companii au plecat din QC…si ceea ce e si mai grav…incep sa plece si oamenii! Dupa unele estimari, numai anul trecut au plecat vreo 32.000 de persoane.

        http://www.cbc.ca/montreal/community/mt/2014/02/cbc-news-montreal-exclusive-poll-stay-or-go.html

        Spui ca in Canada criza nu a facut ravagiile pe care le-a facut in SUA…E greu de cuantificat…Povestea e lunga, concluziile nu neaparat cele asteptate….Ce vreau eu sa spun este ca rata OFICIALA a somajului in Canada este o mare minciuna, rezultatul unei politici (federale si provinciale) de o ipocrizie maxima. De ce? Simplu! Pentru ca Statistic Canada nu uconsidera ca fiind someri psersoanele care primesc ajutor social. Oh, really? Dar aia ce sunt? Angajati cumva? Come on…Daca guvernul federal se lauda, minciunos, cu o rata OFICIALA a somajului de 7.7 %…te asigur ca, adaugand si pe cei care primesc “welfare” (ajutor social) ajungem usor la o rata REALA situata undeva intre 15 %-20%!!! Ca sa ne apropiem …cat mai mult…de situatia DE FACTO, sa facem media si sa spunem, generos, ca RATA OFICIALA A SOMAJULUI IN CANADA ESTE undeva la 17.5 %. Nu mai pomenesc de situatiile (numai eu cunosc 2 persoane in speta asta!!!) in care, in cuplu fiind, doar unul are job…celalalt nu are nici ajutor social, nu e nici la studii si nici pe somaj…ci “in cautare de job”. El nu exista in nici o statistica “oficiala”, desi este somer DE FACTO. In fine, povestea cu cei care primesc ajutor social si NU VOR SA MUNCEASCA este o mizerie, o minciuna capitalista penibila si contraproductiva!

        Da, sunt de acord ca problema dezindustrializarii este una care afecteaza North America si Europa deopotriva…Deh, tine de “globalizare” si de lacomia patologica a plutocratiei, celebrii “the top of 1 %”!

        Fii serios, redistribuirea “avutiei” in QC e o gluma buna….ca sa nu spun un banc prost…Si in QC si la nivel de Canada situatia middle-class e din ce in ce mai precara…Detalii interesante aici: http://business.financialpost.com/2011/12/05/canadas-middle-class-being-hollowed-out/
        Asta e Canada…o tara bogata (probabil in resurse naturale) …insa plina de saraci! Sad, but true!

        Revenind la Montreal si la problemele incredibile cu care se confrunta…poate ca spatiul nu ne permite aici dezvoltarea subiectului, insa as puncta, totusi, ca infrastructura este unul dintre indicatorii cei mai fideli in privinta dezvoltarii…iar la capitolul asta…Montreal-ul e in cadere libera! Daca traiesti in Montreal stii la ce ma refer…Nu mai vorbesc de problema coruptiei (comisia Charbonneau) si sutele de milioane de dolari din bani publici pierdere prin contracte date stii tu cui (Tony Accurso et comp). Functionarii primariei din Montreal sunt corupti 100 % si asta se simte in fiecare zi….

        Ah, inca ceva… Spre deosebire de SUA, Canada beneficiaza de aproape 300.000 de emigranti (emigrare “controlata”) anual!!! Oameni, in cea mai mare parte educati, care-si platesc taxele de emigrare, vin cu bani (unii chiar multi, pentru ca isi vand proprietatile in tara de origine) si, mai mult, fac muncile cele mai prost platite in Canada! Expresia “sclavie moderna” iti spune ceva? Si asta, pe termen lung! Sunt cateva miliarde bune de dolari care intra anual in Canada prin intermediul migratiei controlate. Asta este balonul de oxigen al Canadei…SUA are programul de “loteria vizelor”…

        In materie de administrare, PQ si Pauline MAROIS sunt catastrofa intruchipata. In afara de “sa vorbim cu totii limba franceza” si “vrem independenta QC” ….altceva…NIMIC! Ah, si recenta aberatie cu “carta valorilor quebecoise”….Sa rad? Sa plang? Unde mai pui ca la doar un an si jumatate de la preluarea puterii (sept 2012), PQ declanseaza alegeri anticipate? Penibil…e putin spus..

        Concluzia mea? Pai…ca sa nu spui ca sunt nedrept …as exprima-o prin celebrul proverb quebecois: “Quand je me regarde je me désole, quand je me compare je me console “ Asta …asa, ca sa termin intr-o nota optimista spunand, la final, ca eu unul subzist din cele 2 joburi pe care le am in prezent….Desi situatia Montreal-ului si a QC-ului nu e deloc optimista…Au contraire!

        • Doru, imi pare rau sa te dezamagesc, dar ajutorul social (welfare) este o indicatie a unui sistem socialist, nu capitalism. Daca te plangi de capitalism ai gresit tara si sistemul, e un socialism prost inteles si prost implementat. Daca ai nostalgii comuniste in care statul dicteaza absolut tot nu stiu daca e Canada locul in care sa stai, poate in Rusia sau Coreea de Nord ai fi fericit.

          Daca nu ar exista welfare pariez ca cei 10% de care spui ca sunt beneficiari s-ar angaja in orice conditii, pe orice salariu, ca sa traiasca. Asta era capitalismul pana prin 1950. Culmea, in anii ’50 Detroit, subiectul discutiei, era in maxima inflorire, dupa ce au virat-o spre socialism a inceput decaderea.

          Cel mai prost sistem de guvernare posibil e un socialism corupt. In capitalism ai mai putina coruptie pentru ca sunt mai putini bani de deturnat, in socialism statul ia prin impozite un procent sensibil mai mare din care se fura tot mai mult, iar cu restul se mituieste electoratul ca sa voteze sistemul in continuare. Romania, Detroit, Montreal, cam aceeasi poveste.

          • d-le Adrian,
            TARP,Quantitative easing 1,2,3 sint semne/indicatii ale capitalismului?!? Regret sa te informez ca libera evoutie a vietii economice, cu falimente cu tot, face parte din the hard-core al capitalismului. De ce populatia trebuie ca prin intermediul statului sa nationalizeze pierderile si sa privatizeze profiturile?!? Pai asta incalca elementarele reguli ale jocului capitalist unde cel imprudent, necalculat, prea lacom sau hot trebuie sa plateasca.
            Sa vedem ambele fatete ale problemei. Nu!?!?
            Mie mi se pare in cazurile citate mai sus este evidenta o coniventa a statului atot-puternic cu apostolii capitalismului pur si dur. Impreuna au aplicat exact masurile considerate EREZII in doctrina economica neoliberala. Cei care se rastesc sus si tare ca statul sa isi vada de treaba lui si sa nu-si bage nasul in economie au urlat ca din gura de sarpe ca statul sa se implice right-away si cu toata forta in viata economica. Sa nationalizeze, sa dicteze, etc….
            Si culmea: sa fie socialist/comunist cu cei care au provocat dandanaua si capitalist, minimalist si neimplicat cu cei care o suporta.
            Sa fim rezonabili. Exemple caricaturale de somaj cronic sau bizarerii sociale sint usor de dat.

            Nu inteleg la ce exemplu de capitalism te referi. Daca facem o comparatie intre Olanda, Germania si US o sa observam cu usurinta ca NL si D sint ca societati mult mai la stinga decit US. Cu toate astea lucrurile merg mult mai bine. De ce?!? E o foarte buna intrebare.

            • Sa nu incurcam sistemul de guvernare, cel social, cel economic si coruptia. Daca le facem ciorba o sa putem trage ce concluzii vrem.
              – Welfare e o masura sociala si e specifica socialismului. Se bazeaza pe talharirea celor ce au venituri, nu pe contributia benevola, deci nu e vorba de un ajutor social ci de o redistribuire fortata. Cu acelasi gen de argument puteti viola o femeie frumoasa, pentru ca are ce altele nu au :(
              – Quantitative easing e o masura economica interventionista tipica sistemelor de guvernare in care statul are un rol preponderent. Din punct de vedere al sistemului economic capitalist q.e. e un dezastru. Dezastrul vine din jocul murdar al democratiei in care votul majoritar il are patura majoritara a societatii, cea care are educatia cea mai precara. Multi, dar prosti, ei decid destinul tarii prin numar si nu prin competenta votului.
              – salvarea bancilor e efectul coruptiei. Da, marile companii prea mari ca sa cada au „convins” conducatorii SUA sa cheltuie iresponsabil banii contribuabililor. E foarte rau cand statul are prea multa putere si e foarte rau cand statul aduna bani si ii cheltuie discretionar.

              Doctrina economica neoliberala e la fel de liberala precum pisica e tigru. E un alt fel de socialism cu pretentii de economie, dupa cum stiti „liberal” are cu totul alt sens peste ocean iar liberalismul clasic e mai apropiat de libertarianismul contemporan decat de orice partid european autointitulat liberal.

              Deci, ingredientele fiind separate din ciorba putem reveni la subiect? Socialismul si coruptia au dus la decaderea orasului Detroit, a Europei (da, inca nu au iesit europenii pe maidan inca, dar sunt aproape), a Montrealului-ului si in timp a SUA.

            • @Adrian
              draga domnule,
              invatamintul gratuit este o masura socialista?!? sistemele de asigurari de sanatate din D,NL,BE, Fr sint socialist-comuniste?!? Dar cel canadian?!? La nivel macro, aceste sisteme de sanatate fac tarile in cauza sa fie mai sarace decit US care are un sistem pur privat?!?
              Programul de lucru de 8 ore este socialist-comunist?!? Parerea mea e ca nu este vorba de socialism/comunism ci de un avans social firesc.

              Cit priveste sistemul de welfare. Este cumva cauza raului din occident?!? Este cauza starii economice precare?!? Este cauza dezindustrializarii?!? Este motivul saracirii clasei mijlocii?!? I doubt it.
              Redistribuirea fortata e cauzata de necesitatea mentinerii pacii sociale. Ciclul boom&bust face ca democratia si capitalismul sa fie fragilizate in momente de bust. Asa ca…..ptr.a evita 1918, Lenin&co tarile astea care au realizat ca genereaza suficienta acumulare s-au gindit ca pretul platit e destul de mic.
              Si mai este un lucru asupra caruia e bine sa reflectam. Oamenii nu sint egali decit in fata legii. Dar buni, prosti, frumosi, uriti odata ce s-au nascut societatea este cu ei pe cap. Daca au ghinion, sint lenesi, prosti, etc si nu au pregatire suficientas ptr.a performa ce facem cu ei?!? We don’t care??
              Inainte de dezindustrializare se angajau muncitori in fabrica X si, daca erau cit de cit seriosi, in (relativ) scurt timp cistigau rezonabil intemeiau familii si puteau spera la un mortgage corect. Ei bine, aceasta categorie de persoane este astazi aproape pierduta sau redusa la o saracie ptr.care nu este raspunzatoare. Mediul economic advers este responsabil.
              Au creat ei teoriile economice care au fundamentat stiintific frauda?!?
              Comparatia cu violul mi se pare deplasata, zau. Nu vad legatura.

              Sa inteleg ca imbratisati teoria diferentierii calitative a voturilor?!? Detaliati putin asupra criteriilor.

              Sint cit se poate de acord. Nivelul coruptiei este un factor major in functionarea oricarei societati. Dar sa fim seriosi. Socialismului are N pacate dar nu putem sa i-l atribuim si pe cel al inventarii coruptiei. Sper ca asupra acestui pct.ne intelegem!?!?
              Nu vad socialismul domnind nici la Detroit si nici la Montreal. Da, coruptie vad.

              Mi se pare coruptie si rigged capitalism faptul ca FED este mostly privately owned. Ca banca emitenta sa fie privata mi se pare maximum. Nu e nici o justificare rezonabila ptr.asta. Si nu cred ca e o consecinta a concesiilor facute socialismului.

              Wallstreet Journal&co urla de ani de zile ca the big three from Detroit s-au dus under din cauza sindicatelor. Uita sa spuna cum sint sindicatele in Germania si cit cistiga sindicalizatii germani din industria auto. Trec sub tacere ca the gang of three from Detr.au bagat decenii intregi profitul in buzunar si mai nexam la r&d.

            • @JB

              „invatamintul gratuit este o masura socialista?!?”

              Care … gratuit? E gratuit pentru unii, pe socoteala celorlalti. Deci DA, este socialista!

              „sistemele de asigurari de sanatate din D,NL,BE, Fr sint socialist-comuniste?!?”

              Fara indoiala! Vezi explicatia de mai sus. La fel si programul de lucru de 8 ore impus de guvern.

              „Redistribuirea fortata e cauzata de necesitatea mentinerii pacii sociale.”

              Doar ca asta n-o face mai putin decat ceea ce este, adica talharie in forma continuata. Deci, in mintea unora, santajul de genul dati-ne sau „pacea sociala” s-a sfarsit se numeste … „avans social firesc”. Nu e nici o surpriza in asta: asta-i discursul socialist-etatistilor dintotdeauna.

              „Daca au ghinion, sint lenesi, prosti, etc si nu au pregatire suficientas ptr.a performa ce facem cu ei?!?”

              Pai facem in asa fel incat sa fie din ce in ce mai putini, nu invers. Adica nu stimulam, prin jaf, inmultirea acestora, ci reducerea numarului lor. Sau nu?

            • @Adrian

              Putem interpreta in fel si chip acest „welfare”. Intotdeauna…cei „de dreapta” vor considera welfare o masura socialista care nu este altceva decat „un furt”, intotdeauna cei „de stanga” vor arata cu degetul spre lacomia patologica a plutocratiei „de dreapta”.

              Astfel incat …si unii si altii se eticheteaza reciproc…Culmea e ca, in anumite limite, si unii si alteii au dreptate…:)

              Sigur, intotdeauna si pretutindeni au existat categorii de :lazy idiots” care profita la maxim de welfare. In cazul Montrea-lului…stai linistit…Suma pe care o primeste p persoana ca „welfare” este ridicol de mica si in majoritatea cazurilor ea nu acopera nici macar costul chiriei…Nu mai vorbesc de celelalte cheltuilei ABSOLUT INDISPENSABILE (curent, mancare, etc…) …astfel incat MAJORITATEA CELOR CARE PRIMESC WELFARE…SUNT NEVOITI SA LUCREZE LA NEGRU. Ai impresia ca guvernul (provincial sau federal ( nu cunoaste situatia asta? Come on…Legal, cel care primeste welfare mai are dreptul sa castige (daca este singur 200 de CAD/luna, bani pe care trebuie sa-i declare lunar. Cat reuseste sa castige el la negru….asta e treaba lui! Nu ma lungesc…iti spun doar ca „welfare”-ul nu este DELOC o masura de protesctie sociala care, vai, ar asigura „pacea sociala”< ci este o pomana ridicola care nu ajuta pe nimeni….
              Mai mult, inainte de apune etichete de "lazy"…intreaba-te daca oamenii aia EFECTIV AR GASI UN LOC DE MUNCA!!! Eh, aici e buba…Dezechilibrele pe piata muncii sunt ATAT DE MARI….incat e IMPOSIBIL ca toti sa aiba un job, CHIAR DACA AR DORI ACEST LUCRU…
              M-am tot intebat….de ce, in aceste conditii, guvernul canadian continua sa aduca aprox. 300.000 de emigranti anual!!! Pai…e simplu! 1) e o afacere, chiar daca JB nu are aceeasi parere cu a mea…si 2) un astfel de aflux de emigranti asigura "sclavii moderni" long-term pentru companii. Mai mult, ei incep sa consume, sa se indatoreze (credit cards) si uite asa dau un impuls economiei…

              @JB

              Sunt multe de discutat…asa cum spuneai, dar te asigur ca nu banii sunt o problema in Montreal. Exista bani insa SUNT FURATI (contracte preferentiale MULT SUPRAEVALUATE) sau, de multe ori, sunt folositi prost. in proiecte care nu avantajeaza DECAT constructorul, nicidecul marea majoritate a populatiei din Montreal. Prin 2009…am trimis primariei din Montreal un proiect de dezvoltare a infrastructurii de transpor.t…proiect care sa lege metroul de aeroport. Nu intru in amanunte, iti spun doar ca NU AM PRIMIT NICI UN RASPUNS, nici ca-i laie nici balaie (apropo de cat de mult conteaza "parerea omului de rand, a votantului") ….Asta pentru ca, in viziunea celor de la primaria din Montreal…prioritatile SUNT CU TOTUL ALTELE – adica spagile lor-.

              Revenind insa la teoria ta privind "boom $ bust",…Mda, posibil sa existe acest ciclu de care vorbesti…MI-e teama insa ca o buna parte din saracie (evidenta si in Canada si in SUA) ESTE INTRETINUTA CU BUNASTIINTA DE PLUTOCRATIA NORD-AMERICANA. Este un "status'quo" extrem de parsiv si de cinic….prin care plutocratia nord-americana isi asigura sclavii necesari long term. In ce priveste cazul Bombardier…stai linistit…Ei produc si avioane, asa incat contractele lor NU DEPIND 100 % DE PROIECTE GUVERNAMENTALE DE INFRASTRUCTURA…Bombardier vinde avioane multor companii private straine…NU SUNT DEPENDENTI 100 % DE CONTRACTE GUVERNAMENTALE. Ce fac ei (si nu numai ei, ci marea majoritate a companiilor)…nu este altceva decat "reducerea costurilor" cu angajatii. sub pretextul, cum altfel, al "crizei economice". Disponibilizarile de la inceputul anului 2014 au vizat IN PRIMUL RAND ANGAJATI CU SALRII MARI….TRECUTI DE 55 DE ANI (cunosc cateva persoane care intra in categoria asta). Nu mai spun ca, acum o saptamana, Bombardier anunta (prin intermediul ziarului de limba franceza "La Presse") ca va ingheta salariile angajatilor …:NO COMMENT! :)

        • Non, je ne vis ni à Montreal ni au Canada…..
          Nu neg cele spuse de tine si sint perfect de acord ca sint probleme mari.
          Dar cite dintre ele cad in raspunderea lui Pauline sau a guvr.Canadian e mai greu de spus.
          Tarile sint supuse si unor conjuncturi care scapa puterii guvernelor respective.
          Economia canadiana este circumscrisa indubitabil zonei proxime de influenta a US, cu bunele si cu relele ei. Si aici mentionez (ca factor de natura obiectiva) ciclul cunoscut al economiilor capitaliste numit: boom&bust. Acest ciclu de crestere-descrestere se simte mult mai acut in America de Nord. Cresteri mai accelerarate, mai rapide si descresteri mai abrupte.
          Le Qc.este, vrem-nu-vrem, ca si rest of Canada prizonierul unui areal geografic in care este un jucator major care face mereu cartile.
          Si ar mai fi si un factor cu mare influenta asupra economiei unei tari: pozitionarea intr-un bloc economico-militar. Acesta e un factor, de foarte multe ori, determinant.
          E destul de clar ca si in cadrul aceluiasi bloc lucrurile depind in buna masura si de calitatea administrarii la nivel national (vezi diferenta Cehia-Ro.)

          Crede cineva ca Bombardier ar face concedieri daca treaba ar merge bine?!? Uitindu-ne un pic la acest caz o sa vedem ca o f.buna parte din activitatile companiei depind de proiecte guvernamentale mari: metrou, cai ferate,etc. Si nu ma refer la guvernele canadiene ci in general. Ei bine, in aceste situatii pozitionarile politice, geo-strategice sint f.importante. Pretul, competitivitatea joaca si ele un rol, dar secundar. As aminti situatia decedatei suite Word-Perfect care (in opinia mea) era superioara MSOffice. Sau situatia Corell-Draw. A contat calitatea?!? A contat standardul adoptat de gigantul de la sud care si-a protejat fatis plozii economici, chiar impotriva acordului NAFTA…..

          In ceea ce priveste argumentele plecarii din Mtl, a companiilor si a oamenilor. Mie mi se pare ca e un argument corect, dar se suprapune aproape perfect ciclului boom&bust. In ’94-’95 perioada de dificultati mari ptr.Canada, suprapus fiind si referendumul suveranist, au fost plecari masive din Qc. Dupa care a venit revolutia IT si reluarea ciclului de boom in north-america. Le Qc.a redevenit atragator, desi la putere era tot PQ. Spun asta ptr.a evidentia ca lucrurile nu sint f.simple.
          Tarile, si mai precis populatiile, western-hemisphere sint victimele propriului succes economic si social. Din punctul de vedere strict al capitalului NU mai renteaza decit in calitate de consumatoare. Problema subtierii accentuate a middle-class e general valabila.
          Job-urile din industrie nu mai exista. Adica exact cele care asigurau o viata decenta si celor care, din N motive, nu erau pregatiti la cel mai inalt nivel. Muncitorul canadian, american, european este in directa competitie cu cel chinez. Criteriile de respectare a mediului sint un alt factor ce dezavantajeaza grav economiile occidentale (nu spun ca nu ar fi corecte; doamne fereste).
          Problema statelor occidentale e ca veniturile diminueaza si cheltuielile cresc. Nu pot trece la reteta Stalin/Ceausescu de reducere drastica a consumului ptr.ca evolueaza intr-un cadru democratic ce ii va propulsa la putere, in no time, pe cei populisti. Ptr.ca vorba aceea L’émotion l’emporte toujours sur la raison……

          Aportul financiar direct al imigratiei in Canada si US este f.f.neglijabil. Sa fim seriosi.
          Problema infrastructurii M-tl este ca NU sint bani. Guvr. quebecois, oricare ar fi el, trebuie sa evolueze in functie de banii care ii are. Ce alege?!? Infrastructura f.buna vs.programe sociale, etc. …..

  9. 150 de orase mici si mijlocii In SUA cu o populatie comasata de 7 milioane de locuitori se confrunta cu probleme smilare. Un st.udiu de urbanism de la MIT din 2007 propune solutii de revitalizare pentru acestea si citindu-l am impresia ca Detroit are sanse minime de reabilitare.

    http://www.cityofyoungstownoh.org/about_youngstown/youngstown_2010/homepage_images/voices%20from%20forgotten%20cities.pdf

    Un citat din studiu care explica evolutia acestor orase – s-ar potrivi si pentru Detroit

    Bruce Katz of the Brookings Institution: There’s 20 percent to one-third of American cities that really didn’t really get lift ed up by the 1990s. I think what’s happening in forgotten cities is really a combination of three things. Number one is that most of them are former industrial places that experienced a huge economic shock and the downside of globalization and technology. Number two, which I think makes the American experience really quite different from the typical European experience, is that this economic shock is accompanied by a spreading out of population and jobs. And third, it was accompanied by severe racial, class, and, to some extent, ethnic separation. In stark contrast, cities in Britain, such as Liverpool, Manchester, and Birmingham, that also experienced a huge economic shock are vibrant and vital today

  10. Problema cu Detroit e mult mai complicata si are radacini adanci in lupta de rasa. Dupa revoltele de strada din 1967 cand tatal lui Romney a chemat Garda Nationala sa faca ordine, albii au plecat din oras si s-au retras in suburbii, ducand bogatia cu ei si dezvoltadu-le, in timp ce Detroit devenea pe an ce trecea din ce in ce mai negru, monorasial. Nu cred ca principala cauza ar fi monoidustrialitatea, fiindca Philly (fosta capitala, locul declararii independentei), Baltimore, Cleveland etc. nu sunt monoindustriale si tot ca niste cocine arata! Amintiti-va doar cum arata NYC anilor ’70-’80, cu incendiile cauzate de negrii si epidemia de heroina/cocaina!
    Ce industrie au suburbiile Troy, Warren Livonia etc. si totusi uitati-va cum arata si ca atrag din ce in ce mai multi oameni?
    Coruptia-la fel, e doar unul din factori, nu principalul, credeti ca NYC sau Chicago sau Miami nu sunt corupte, so totusi n-au ajuns in situatia Detroit-ului! Detroit cred ca nu-si va mai reveni niciodata chiar daca incearca s-o ia pe calea agriculturii urbane (aia nu va duce la prosperitatea orasului si revenirea lui intre cele mai puternice) si chiar daca se va mai reduce si mai mult numarul locuitorilor sau spatiului orasului! Dupa iesirea din insolventa vor ramane tot la fel de saraci cum au intrat si vor trebui sa se imprumute in continuare pt. pensii si cheltuielile orasului fie de la guvernul statal fie de la cel federal.

  11. @Doru Barbu
    Impartasesc cele mai multe dintre opiniile tale…. Ce sa zic?!?
    Acum sintem in perioada de recovery dupa Bust. Durata n-o stie, inca, nimeni. Precedenta mare criza ’28-’33 a tinut doar d.p.d.v.statistic pina in ’33. Atunci DowJones i.a. a recuperat ceea ce pierduse in ’28. Dar, efectiv, in realitatea cotidiana criza a luat sfirsit pe 8.12.1941. Adica a doua zi dupa Pearl Harbour…..

    @Ionut
    Pai eu propun sa consideram orice taxa, impozit ca o tilharire in forma continuata, Sau sa platim taxe doar in functie de ce consideram fiecare legitim. Un referendum cu intrebarea „vreti sa nu vreti sa mai platiti impozite?!??” ar fi oportun.
    Si mai propun ca orice serviciu adminstrativ sa fie privat. Scoala de orice nivel sa fie privatizata, colectarea taxelor sa fie privatizata, toate drumurile, strazile si cararile sa fie private, administrarea justitiei, etc, etc.
    Asta ca sa nu mai fim tilhariti de stat…..

    Trebuie totusi sa amintesc fenomenalele reusite ale unor adepti ai statului minimal, ai auto-reglementarii mediului de afaceri, etc. S-a vazut foarte bine ce repede au venit cu gura mare la „tilharul” de stat ca sa-i salveze atunci cind au dat-o in bara. Au uitat de refrenul „statului minimal” si de cel al „statului cel mai prost administrator” si au urlat in miez de noapte ptr.aplicare urgenta a metodelor etatismului pur.

    Eu apreciez raportarea la NCP art.233 cu art.35, dar e doar o figura de stil. In speta nu poate fi decit reprezentarea unei, impardonabile, ingustimi de vederi. Poate si o neintelegere a unor minime mecanisme de functionare ale unor colectivitati, popoare, state.

  12. @JB

    Ce legatura are LEGITIMITATEA cu majoritatea? Pentru ce referendum? Daca maine facem referendum ca, bisaptamanal, o siluim pe maica-ta si raspunsul e afirmativ, reiese ca e si legitim? Si sa nu ne facem iluzii: talharia si violul sunt agresiuni. Ambele. Cum procedam cu cei care NU vor invatamant (confundat in mod eronat si voit cu educatia) de stat? Da’ cu cei care nu vor pensie de stat? Da’ cu cei care nu vor „sanatate2 de la stat? Da’ cu cei care nu vor siguranta-protectie de la stat?

    „S-a vazut foarte bine ce repede au venit cu gura mare la “tilharul” de stat ca sa-i salveze atunci cind au dat-o in bara.”

    Pai asta doar pentru ca statul are prea multi bani! Ia sa nu fi avut, la cine mai veneau respectivii? Printre consumatorii de impozite, asistatii/parazitii sociali, se inscriu cu brio si cei ce sunt abonati la bugetul statului. Socialismul, de orice orientare (stanga, drapta, centru si combinatii) e aceeasi gugumanie: nu poate decat sa ia de la unii cu forta si sa dea la altii pe criterii absolut arbitrare.

    Ducand discutia mai departe, statul minimal e o iluzie, o himera!

    De dragul discutiei si din pozitia de anarhist (adeptul lipsei unei conduceri centralizat-planificate), accept ideea impozitului. Doar ca acesta trebuie sa fie, in opinia mea, cat mai aproape de ideea de „neutru”. Ori asta inseamna un impozit in suma unica, forfetara pentru toti indivizii si, mai mult, raportat la valoarea venitului minim (pentru ca sa poata fi si platit). Si mai presupunem, tot de dragul discutiei, ca statul (totalitatea birocratilor aflati in functii publice la un moment dat, organizatia detinatoare a monopolului agresiunii intr-un teritoriu) este populat cu indivizi 100% benevolenti, niste ingeri.

    Mingea e in terenul etatistilor minarhisti: acestia trebuie sa demonstreze logic si coerent ca un astfel de stat poate dainui pe termen lung (fara sa-si mareasca in vreun fel gradul de agresiune: majorarea impozitelor, falsificarea monedei si taxarea prin inflatie, sau imprumuturi imprumuturi). Ceea ce e imposibil (a demonstrat-o Mises inca de acum 100 de ani). Dar eu inca astept o rezolvare a problemei (insurmontabile) imposibilitatii calculului economic in regim de proprietate publica cu forta, in socialism, adica la stat.

    P.S. N-are rost sa-mi inchipui un stat populat cu ingeri omniscienti!

    • Domnule, sesizez un grobianism cu totul nejustificat in inceputul postarii tale. Ar trebui sa nu ma obosesc sa-ti raspund. O fac ptr.ca pot intelege umorul, chiar si sub forma grobianismului. Dar imi rezerv dreptul de a stabili limitele care mi se par rezonabile.

      Exemplul meu cu referendumul avea o nota ironica evidenta tocmai ptr.face mai clara opozitia mea fata de un asemenea demers ptr.orice ne trasneste prin cap.

      E foarte buna intrebarea referitoare la cei care nu vor servicii de stat precum: invatamint de stat, asigurari de sanatate de stat, pensie, etc. Este o problema greu de rezolvat. O sa dau doar citeva exemple ptr.a ilustra dificultatea.
      Ce se intimpla cu cei care opteaza ptr. firmele/organizatiile private care asigura invatamintul, pensia,asiguarile mediacale in caz ca acesti furnizori dau faliment?!? Nu discutam natura frauduloasa, sau onesta a falimentului.
      Ii lasam de capul lor pe strada?!? Luam in brate ideea ca fiecare cu alegerea lui si „cum si-au asternut asa sa doarma”?!? Sau poate sa procedam exact asa logic si rational si cu copii bolnavi ai lui X care si-a asigurat si a platit din greu toate acestea dar furnizorii au dat faliment exact cind copii lui au mai mare nevoie ?!? Sa luam de la altii cu forta, sa-i tilharim si sa salvam oamenii in nevoie?!? Eu cred ca nu trebuie sa ne batem capul…..Nu?!?
      Imi pare rau sa fac o astfel de predictie dar sint convins ca firmele de pensii private din Ro o sa dea faliment exact atunci cind o sa fie nevoie sa plateasca primiii cotizanti. In opinia mea Ungaria a procedat f.bine cu renationalizarea fondurilor de pensii.

      Trebuie sa reamintesc ca cei care au venit urlind la stat sa-i salveze au venit nu ptr.ca statul avea fondurile necesare, dar avea mijloacele sa le procure. In speta, sa tilhareasca intreaga populatie ca sa salveze niste nechibzuiti (in cel mai bun caz) sau, mai bine, zis niste hoti.

      Ideea centralizarii statului si puterii statului se bazeaza si pe constatarea ca regulile comune si cit mai neutre sint un factor de progres. De asemenea, ideea de baza a necesitatii (obiective) a impozitelor este si aceea a ponderarii efectelor evenimentelor negative, fortuite, neprevazute&invincibile. Mai pre romaneste bani albi ptr.zile negre…..
      Ah, ca un stat sau altul este prost administrat si ideea taxelor benefice este corupta spre risipa sau delapidare este altceva.
      Si mai este fi factorul de progres al necesitatii indeplinirii unor nevoi esentiale ale statului/societatii. Cum ar fi „Apararea” de unde isi trag originea un nr.semnificativ de realizari stiintifice de care beneficiem astazi.
      In sistemul anarhic evocat de tine toate lucrurile par bune si frumoase, pline de logica dar neglijeaza un aspect esential: Apararea/securitatea colectiva. In conditiile date, apararea e quasi-imposibila sau f.f.greu de realizat.
      Inainte ca etatistii sa demonstreze necesitatea statului centralizat si viabilitatera lui (dealtfel demostrata in secole/milenii) trebuie ca cei care vad altfel si vor un experiment eliberator „sa demonstreze logic si coerent ca” securitatea colectiva a societatii e inutila…..

      p.s.venitul minim garantat sa fie stabilit aritrar de stat?!?!? adica sa-i tilhareasca pe cei care au ptr.niste nimeni care nu au nimic?!? Hmmmm….. Statul sa cedeze santajului „asistatilor/parazitilor sociali” ptr.asigurarea pacii sociale?!? Nashpa….

      • @Exemplul dat n-avea nimic umoristic, ci unul didactic. Micul experiment si-a atins tinta: te-ai zburlit imediat la posibilitatea ca socialismul (a carei esenta e agresiunea) sa te afecteze „direct”. Desigur, socialismul e bun, dar doar cand se face pe socoteala celorlalti.

        „Sa luam de la altii cu forta, sa-i tilharim si sa salvam oamenii in nevoie?!?”

        Raspunsul e clar NU! Omiti caracterul caritabil al naturii umane: oamenii „in nevoie” se salveaza prin actiuni caritabile voluntare. Altfel, daca tu ai sase copii, de care nu esti in stare sa ai grija, nu il jefuiesti pe vecinul mai instarit ca sa iesi din „nevoie”, nu?

        Apoi, organizatiile „private” care asigura pensia sunt private doar cu numele cata vreme statul este cel care decide cat si unde au voie sa investeasca. Mai mult, aici exista destule nuante, exista asigurari ale firmelor de asigurare etc.

        .”venitul minim garantat sa fie stabilit arbitrar de stat?!?”

        De unde ai inteles tu ca vorbeam despre venitul minim garantat?

        Securitatea colectiva a societatii nu e inutila, ci, ca orice alt bun economic, e furnizata in mod optim/rational de catre piata, nicidecum de catre stat. Intrebarea esentiala aici e: cat costa seciuritatea colectiva? Ei bine, in lipsa pietei si a preturilor, statul nu poate da raspunsul, pur si simplu.

  13. Dom’le, nu contesta nimeni, aici, piata ca factor regulator/de progres.
    Dar sint lucruri precum administrarea justitiei, securitatea colectiva care nu pot fi lasate la voia pietii. Daca d-ta consideri piata ca un raspuns la orice esti liber s-o faci: die gedanken sind frei. Din fericire nu sint multi care gindesc asa.
    Este stupid sa reducem Securitatea colectiva la un simplu bun economic.

    Caritatea individuala/privata nu functioneaza. Si acolo e o piata, cu bunele si cu relele ei….

    Reglementarea (relativ) stricta in domeniul pensiilor private s-a facut tocmai ptr.a ingradi spiritul speculator si nechibzuit cu banii altora. Numeroase fonduri de pensii americane au inregistrat pierderi uriase tocmai din cauza investitiilor garantate AAA. Asta a propos de functia regulatoare a pietii…… In manual toate sint minunate. Functioneaza fara greseala.
    Asigurarea firmelor de asigurare a functionat EXTRAORDINAR. S-a vazut:AIG. Mare succes: too big to fail.

    O tot tii langa cu socialismul aiurea. Ce nu-ti convine e socialist. Lasa-ma cu cliseele astea.

    Care experiment?!? Pur grobianism nejustificat. Daca vrei acum sa distorsionezi esti liber sa o faci, net-ul suporta orice.

    Dom’le ai vederi prea inguste si pareri reductioniste in ceea ce priveste functionarea societatii.

    Nu masurile de stinga au dus la decaderea Detroit ci proasta administrare privata si de stat. Nu ideologia a aruncat in faliment cele trei mari comp.auto. si dupa ele si orasul.
    Da’ esti liber sa crezi ce vrei.

    p.s. cind am spus venit minim garantat ma gindeam la salariu minim. o confuzie de termeni.

  14. „Dar sint lucruri precum administrarea justitiei, securitatea colectiva care nu pot fi lasate la voia pietii.”

    Bun, am spus, repet, ca sunt de acord, de dragul discutiei, sa le finantam printr-un impozit „neutru”. Adica forfetar, in suma unica, pentru fiecare individ in parte. Altfel, ce ar fi ca magazinul de unde te aprovizionezi sa ceara pe paine un pret in functie de venitul fiecarui client? Intrebarea de 20 de puncte e insa: cum face statul SA CALCULEZE (in mod rigurios) cat costa securitatea colectiva? E evident ca nu poate (aflandu-se in total haos calculational).

    „Este stupid sa reducem Securitatea colectiva la un simplu bun economic.”

    Stupidul e doar in mntea ta. Vrem nu vrem, ne place sau nu, asa stau lucrurile: securitatea colectiva ESTE un bun economic (marcat, ca toate celelalte, de principiul raritatii). Doar pentru ca tu n-ai inteles cum devine asta (aici studiul e solutia), nu inseamna ca putem sa bagam caopul in nisip ca strutul si sa pretindem ca lucrurile stau complet altfel si ca traim in Wonderland…

    „Reglementarea (relativ) stricta in domeniul pensiilor private s-a facut tocmai ptr.a ingradi spiritul speculator si nechibzuit cu banii altora.”

    Reglementarea (controlul si interventia) in domeniu, aboleste calitatea de „privat” si-o transforma in economie planificata central. Cand o firma (fie ea de asigurare) este constransa sa investeasca cum, cat si in ce fel ii impune statul, ce argumente mai poti gasi pentru a o numi privata?

    Dihotomia stanga-dreapta e falsa! Socialismul de dreapta nu e diferit IN ESENTA (ci doar formal) de cel de stanga!

    „O tot tii langa cu socialismul aiurea.”

    Nu eu, ci tu o faci. Iarasi, iti place sau nu, cand sustii jaful/talharia unora pentru „binele comun/colectiv/public” esti socialist. Asta e definitia socialismului: proprietate „publica” cu forta.

    • D-le, manifesti un dogmatism taliban. Iti recomand mai multa deschidere catre realitatile lumii in care traim. Sistemului de pensii private i-au fost puse limitari tocmai ptr.ca pe aceasta piata s-au intimplat (in numeroase colturi ale lumii) N anomalii. Acum ce sa facem?!? Sa punem cite un supraveghetor economic la spatele fiecarui administrator de fond ptr.ca sa fim siguri ca nu-l aduce in faliment?!? Ca asigurarile de risc chiar o sa functioneze?!? Zona asta e foarte sensibila si cu un risc social crescut.

      Indiferent cit de bun este un model teoretic suporta ajustari. Asa s-a intimplat in toata istoria gindirii economice. Niciunul nu e perfect. Sau chiar daca ar fi (la un moment dat) pot interveni situatii cind nu mai e valabil (in mai mare sau mai mica masura).
      Daca preferi incapatinarea oarba venerind „modelul tau de suflet” esti liber sa o faci. Da’ sa stii ca in argumentatia ta se recunosc cu usurinta accese de furie ideologica foarte aproapiate (ca efecte si stilistica) retoricii bolshevic-comuniste hard-core.

      • Realitatea lumii in care traim e aceea ca e prea mult stat si nu prea putin. Ca e prea mult interventionism si nu prea putin. Ca e prea mult socialism si jaf in numele binelui comun si nu prea putin.

        Ai exact discurs de mafiot: ma asiguri ca talharia in forma continuata practicata asupra mea e spre binele meu si pentru securitatea colectiva. Mai mult, cand logica argumenteleor te depaseste, incepi sa mesteci vorbe din manualul marxist: ca binele poporului, ca nenorocitii de privati (care trebuie supravegheati de stat, de parca statul e populat cu fiinte SF omniscient benevolente, nu tot cu oameni).

        Pai imi vorbesti mie despre ce ar putea sa faca privatii in sistemul de pensii, da’ nu vezi ce face statul: o gigantica excrocherie, schema ponzi cu participare obligatorie? Care se indreapta inerent catre faliment? Pai ce zici de riscul social cand falimentul sistemului public de „pensie” (in fapt alta agresiune) nu va mai putea fi ascuns/amanat?

        „Caritatea individuala/privata nu functioneaza.”

        Acum am vazut elucubratia asta. Stop.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Martin S Martin
Martin S Martin
Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantinescu a fost unul dintre cei mai buni chirurgi cardiologi ai Clinicii de cardiologie a Spitalului Fundeni din anii 70 – 80. Este autorul cărţii America povestită unui prieten din România, apărută, în 2012, la Editura Humanitas, co-autor, alături de dr. Dora Petrilă, al cărţii Spitalul Fundeni: istorie, destine (Humanitas, 2004) şi co-traducător, alături de Daniel Constantinescu, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu, al cărţiiMomente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui, scrisă de Marius Barnard şi Simon Norval şi apărută tot la Editura Humanitas în toamna lui 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro