Salut aparitia unei carti exemplare, o binevenita luminare si o necesara valorificare a unei traditii de devotament pedagogic care trebuie pretuita si cultivata . A sluji cu competenta invatamantul este una dintre formele cele mai curate si dezinteresate de patriotism cultural. Aparuta anul acesta la Editura Anima din Bucuresti, cartea se intituleaza “Doua figuri de seama ale invatamantului romanesc. Neculai si Eliza Bancea, institutori ai Scolii ‘Ion Creanga’ din Humulesti, Targu-Neamt in prima jumatate a secolului XX” si este scrisa Maria Bancea-Ilioaia, profesoara de desen cu o remarcabila cariera pedagogica, si Christina Zarifopol-Illias, distinsa profesoara de studii clasice si de limba si cultura romana de la Universitatea Indiana din SUA. Intr-o lume a relativismului etic, a degradarii atator norme valorice, a narcisismelor stridente si a cinismului contagios, aceasta lectie de altruism este de o dogoritoare actualitate. Reiau aici textele de sustinere de pe coperta a patra.
Cartea de faţă este o emoţionantă evocare a două figuri exemplare de dascăli din Humuleştiul lui Creangă. Adevăraţi “apostoli ai neamului”, după îndemnul lui Spiru Haret sub care şi-au început cariera de dascăli, Neculai şi Elisa Bancea şi-au dedicat întreaga viaţă şi creativitate atât şcolii, cât şi comunităţii în care au trăit, aşa că această carte furnizează educatorilor de azi veritabile modele, cu atât mai valoroase în nesfârşita derută a învăţământului românesc din ultimele două decenii. Scrisă cu dragoste, dar şi cu obiectivitate, cartea se citeşte fluent, dintr-o răsuflare, şi oferă celor interesaţi să aprofundeze vremurile de mult apuse informaţii fascinante şi provocatoare.
Marina Cap-Bun, Universitatea Ovidiu, Constanţa
La fel ca Ipoteştiul lui Eminescu, Hobiţa lui Brâncuşi, Liveniul lui Enescu, Haimanalele lui Caragiale ori Răşinariul lui Goga şi Cioran, şi Humuleştiul lui Creangă este ancorat nu numai într-o geografie literară, simbolică, ci şi într-una fizică. Dacă Humuleştiul literar, etern, a fost pus pe hartă de Ion Creangă, cel non-ficţional le datorează o parte însemnată din devenirea lui şi dascălilor Neculai şi Elisa Bancea, de numele cărora este legată construirea primei modernităţi a acestei comunităţi – şcoala din sat. Întreaga poveste a vieţii şi activităţii acestor doi dascăli conservă fidel istoria devenirii unei comunităţi, instituind un adevărat Memorial humuleştean, patrimoniu identitar menit să repoziţioneze această comunitate pe harta valorilor autentic.
Iulian Costache, Universitatea Bucureşti
O carte despre nobleţea spritului, despre sacrificiu şi despre obsesia de a trece mai departe torţa cunoaşterii, a demnităţii şi onoarei. O scriere a cărei valabilitate este mai stringentă decât oricând astăzi, într-o vreme a derutei şi a resentimentului. Modelul acelor dascăli care au ars la intensitatea propriei vocaţii e sortit să ne impresioneze şi să ne mustre, rămânând între filele de existenţă pe care, în tulburata noastră postmodernitate, ar trebuie să ni le asumăm în fiecare literă a lor. Volumul de faţă nu e doar o binevenită restituire, ci şi un prilej de adâncă meditaţie.
Mircea Mihăieş, Universitatea de Vest, Timişoara
Societăţile democratice trăiesc, mai presus de orice, prin existenţa unei viziuni comune despre binele public. Această viziune se naşte din familie şi de pe băncile şcolii. Aşa s-a construit România modernă, prin altruismul unor oameni pentru care luminarea intelectuală a tinerilor era însuşi sensul vieţii lor. Destinele eroilor acestei cărţi, oameni pentru care între şcoala şi viaţă nu pot exista graniţe, stau mărturie pentru acest admirabil devotament pedagogic fără de care cetăţile îşi pierd însăşi raţiunea de a fi.
Vladimir Tismăneanu, Universitatea Maryland, SUA
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 