Când prețurile combustibililor și gazelor au început să crească rapid anul trecut, dar explicațiile au venit ad hoc și convenabile abia după invadarea Ucrainei;
Când prețul mediu al benzinei pe ultimele trei luni – aprilie, mai, iunie – a fost de $4.59/galon, cel mai mare din toată istoria Statelor Unite;
Când președintele Biden a anulat construcția conductei Keystone XL în prima sa zi de activitate, iar zilele astea s-a dus să implore Arabia Saudită să-și crească producția de petrol;
Când același președinte american proclamă folosirea automobilelor electrice, cu prețuri inaccesibile și fără suficiente stații de încărcare, drept soluția miraculoasă pentru a confrunta spirala amețitoare a prețurilor de la pompă;
Când, pe 30 iunie 2022, Curtea Supremă a Statelor Unite a publicat decizia în cauza West Virginia v. EPA, stabilind că, în absența unui alt statut explicit din partea Congresului, EPA nu are autoritatea de a orchestra restructurarea fundamentală planificată a sectorului de generare a energiei electrice din economie;
Când Europa nu a reușit încă să se debaraseze de gazul rusesc, iar veniturile din exportul de petrol rusesc sunt mai mari decât înainte de război din cauza creșterii prețurilor;
Când Germania, campioana energiilor „verzi” pe care a cheltuit aproape 202 miliarde de euro, continuă să își închidă centralele nucleare în plină criză energetică, iar, pe de altă parte, decide să redeschidă o parte din vechile mine de cărbuni, inițiativă propusă și la nivel de UE;
Când UE a votat să „înverzească” gazele naturale, în ciuda planurilor mărețe de a impune un European Green Deal;
Când producția globală de energie electrică pe bază de cărbune a crescut la un nivel record de 10.244 TWh în 2021, depășind vârful precedent de 10.098 TWh stabilit înainte de pandemie în 2018 și „modesta” producție de 3.748 TWh din 1985, deși secretarul general al ONU, António Guterres avertizează că „Noile finanțări pentru infrastructura de explorare și producție a combustibililor fosili sunt iluzorii”;
Când o întreagă țară – Sri Lanka – se prăbușește în foamete, violență și haos din cauza unei interdicții împotriva folosirii îngrășămintelor sintetice pe bază de petrol;
Când multe, multe alte întâmplări asemănătoare au loc și în Africa, Olanda, Canada, Franța etc., trebuie să ne întrebăm:
Este dezbaterea privind energia cu adevărat despre energie?
Nu este, din păcate, o întrebare nouă.
Scena americană a anilor 1970 a fost zguduită de trei evenimente majore: două crize ale petrolului (1973, 1979) și accidentul nuclear produs la centrala Three Mile Island din apropierea orașului Harrisburg, capitala statului Pennsylvania.[1] Cu doar câteva zile înaintea acelui accident, Hollywood-ul lansase thriller-ul The China Syndrome, o utopie catastrofistă despre miezul unui reactor nuclear care, dacă s-ar topi complet, ar fi capabil să penetreze întreaga planetă all the way down, de exemplu, din Pennsylvania până la antipozi, în China!
În 1982, un inginer de la General Electric, Bertram Wolfe, a pus întrebarea de mai sus într-un articol publicat în Buletinul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Analizând conținutul dezbaterilor energetice ulterioare celor trei evenimente menționate mai sus – în special opțiunile implicând folosirea energiei nucleare, a combustibililor fosili și/sau a energiei solare, Wolfe a făcut o remarcă foarte interesantă: dezbaterile privind energia tind să ascundă motivațiile filosofice care stau la baza argumentelor principalilor participanți.
Pentru a caracteriza cât mai sugestiv acele, Wolfe a recurs la o analogie cu moralitatea consumului de carne de porc:
Cineva care crede că bunăstarea viitoare a societății depinde de noi surse interne de energie va vedea mari avantaje în dezvoltarea energiei nucleare, a resurselor petroliere offshore și a noilor surse de cărbune, chiar și cu anumite riscuri și inconveniente.
Cei care cred că societatea are de suferit pentru că deja folosim prea multă energie nu vor accepta nici măcar riscuri sau inconveniente minime pentru a furniza mai multă energie.
O discuție publică despre dezvoltarea energiei între grupuri cu aceste opinii opuse este ca o discuție despre consumul cărnii de porc între fermieri, procesatorii de carne și evreii ortodocși și musulmani. Se poate vorbi despre tehnici umanizate de sacrificare, dar problema de fond este dacă ar trebui sau nu să mâncăm carnea de porc.
După 40 ani, actualele dezbateri privind diverse tipuri de energie se concentrează în jurul aceleiași dileme: este moral sau nu să mâncăm carne de porc? În plus, Wolfe a identificat trei teme majore, care se regăseau atunci și se regăsesc și azi mutatis mutandis în discuțiile dintre grupurile de „fermieri și procesatori”, pe de o parte, și „evreii ortodocși și musulmanii”, pe de altă parte.
Tema 1. Există o neîncredere generală față de o societate cu rezerve abundente de energie
Într-un articol din 2018, l-am citat pe falsul profet ecologist, Paul R. Ehrlich, un purtător de cuvânt al mediului anti-nuclear, care a declarat în 1975:
… a oferi societății energie abundentă și ieftină în acest moment ar fi echivalent cu a da o mitralieră unui copil idiot.
Iar Amory Lovins, membru marcant al ONG-lui Friends of Earth și cel care a condus campania de lichidare a centralei nucleare Diablo Canyon din California, a spus în 1977:
Ar fi aproape dezastruos pentru noi să descoperim o sursă de energie ieftină, curată și abundentă din cauza a ceea ce am face cu ea. Ar trebui să căutăm surse de energie care să fie adecvate nevoilor noastre, dar care să nu ne ofere excese de energie concentrată cu care am putea face rău pământului sau nouă înșine.
Arc peste ani, ceea ce se afirma în anii ’60 și ’70, se regăsește din plin și în retorica actuală, când cohorte de activiști și membri ai elitelor se îngrămădesc să ne avertizeze că energiile abundente, ieftine, sigure trebuie abandonate pentru a salva clima planetei și oamenii de la o extincție iminentă. Și ce să punem în loc? Același Amory Lovins are soluția ideală: o austeritate romantică sub forma unei frugalități elegante.
Această perspectivă se regăsește și în ceea am numit mitul primordial al Edenului sau al Paradisului Pierdut, când Pământul și clima lui sunt percepute ca o manifestare a Naturii-mamă, cea care, la început, era pură și neprihănită și ar fi trebuit să rămână așa, neatinsă de oameni. Mai concret, am scris, clima devine, astfel, ceva care este fragil și are nevoie să fie protejată sau „salvată”, scopuri care au alimentat, printre altele, romantismul și ecologismul ultimelor două secole. În acest context, o schimbare a climei, produsă de mâna oamenilor, este văzută ca un sacrilegiu, un atentat la puritatea primordială a Naturii, o amenințare pentru ultimele rămășițe ale sălbăticiei paradisiace.
Într-o astfel de paradigmă mitologică, orice impact asupra mediului natural, mai ales atunci când e vorba de construirea unei noi infrastructuri energetice (de ex., conducta Keystone XL) devine un preț prea mare pentru a fi acceptat. Dar, când vine vorba despre energii regenerabile, activiștii și promotorii acestora renunță ipocrit la perspectiva anti-impact asupra mediului. Puteți citi nu mai departe de ultimul meu articol, unde am denunțat iluziile renunțării la energiile fosile (și nucleare) în numele „salvării” climei prin de-carbonizare: Numai în Statele Unite, sute de milioane hectare vor trebui acoperite cu panouri solare și turbine eoliene, a căror construcții vor necesita zeci de milioane tone de oțel, cuprul aluminiu, litiu, nichel ș.a. Cât de „neprihănită” va rămâne Natura-mamă în aceste condiții? Ce fel de Eden va deveni planeta noastră numai dacă de gândim doar la activitățile industriale de extragere, prelucrare și transport a uriașelor cantități de materiale? Și cum rămâne și cu sutele de milioane tone de CO2 produse de aceste activități?
Tema 2. Societatea ar trebui să fie forțată să se modifice și să se reorienteze pentru a minimiza consumul de energie.
Nimic mai simplu. Câteva dinte măsurile vizate de Wolfe în 1982 se regăsesc intacte și după 40 ani:
Prețuri mai mari la energie prin taxe de exploatare a resurselor; sancțiuni financiare împovărătoare pentru cei care se consideră că folosesc prea multă energie; cerința de a utiliza aparate mai scumpe, dar mai eficiente din punct de vedere energetic; eliminarea parcărilor gratuite la locul de muncă; limite obligatorii de temperatură de vară și de iarnă în interior; controlul aparatelor de uz casnic de la stații de comutare de la distanță;… sunt câteva dintre mijloacele propuse pentru atingerea acestui obiectiv – pe lângă limitarea ofertei prin opoziția la construirea de noi instalații.
Mai sunt necesare și exemple din anul de grație 2022? Recitiți prima parte a articolului de față.
Pe un plan mai general, măsurile propuse și, în multe cazuri implementate, de minimizare a consumului de energie sunt partea esențială a mitului Edenic și narațiunii ecologiste:
Deși nu în timpul nostru și nici în timpul copiilor noștri sau al copiilor lor, dacă acum, astăzi, ne-am limita numărul, dorințele și ambițiile, poate că într-o zi natura și-ar putea relua activitatea independentă.[2]
Avem aici o idee clară despre mitologia ecologistă: diminuați cât mai mult consumul de energie pentru ca Edenul să re-apară. O utopie irealizabilă și dăunătoare, pe care am demontat-o și criticat-o repetat în articolele și cărțile mele: Energia este sângele hrănitor care circulă prin venele și arterele tuturor societăților umane, de la începuturi până în prezent și în viitor. Cu cât este mai abundentă, mai ieftină și mai fiabilă, cu atât mai mult energia susține viața și prosperitatea omenirii.
Dacă, de-a lungul timpului, societățile umane au reușit să progreseze, material și spiritual, să atenueze sărăcia endemică, să mărească speranța de viața, a fost întotdeauna datorită creșterii cantităților de energie consumate și tranzițiilor de la surse cu densitate energetică mică (biomasă, animale) la cele cu densitate tot mai mare (hidro, combustibili fosili, uraniu). Astăzi, conform șablonului utopico-ecologist, asistăm la o încercare înverșunată de inversare a sensului acestor tranziții, prin glorificarea soarelui și vântului – surse cu o densitate scăzută, intermitente, ne-scalabile etc., și eliminarea energiilor cu mare densitate, fiabile, ieftine, abundente, scalabile.
Tema 3. [Există] o nemulțumire generală față de actuala structură socială și economică a societății și sugestia că energia ar trebui folosită ca mijloc de schimbare socială fără o legătură directă cu energia.
În articolul său, Wolfe menționează un marș anti-nuclear cu 200.000 participanți, desfășurat în New York, pe 23 septembrie 1979, unde Barry Commoner, un cunoscut ecologist, a susținut energia solară, oprirea imediată a energiei nucleare, precum și controlul public al companiilor de petrol (ceva ce se va întâmpla mai târziu în Venezuela lui Hugo Chávez). Pe scurt, renunțarea la capitalism. Și celelalte exemple oferite de Wolfe sunt interesante: Ralph Nader, un cvadruplu candidat prezidențial cu o agendă ecologistă, pleda pentru o economie „controlată de consumator”; ONG-ul Friends of Earth susținea o economie de stat stabilizată, ceva greu de recunoscut azi în SUA; iar Jane Fonda (actrița principală din thriller-ul The China Syndrome) și soțul ei #2, Tom Hayden, au descoperit că putoarea urât mirositoare din mijlocul nostru se numește capitalism corporatist și că soluția este energia solară într-un nou sistem economic de planificare și control public, numit de ei democrație economică.
De asemenea, Wolfe a menționat și o conferință din 1979 privind energia solară la care aproximativ 1.000 participanți au definit obiectivul reformatorilor sociali organizați în jurul lobby-ului solar: eliminarea energiei nucleare, distrugerea serviciilor publice, desființarea industriei petroliere prin supra-impozitare. Iar, în final, reducerea producției și distribuției de energie la cel mai mic numitor posibil – la comune energetice locale, dacă este posibil.
Arc peste timp din nou, prezentul ne „răsfață” cu ipochimeni de genul lui Andreas Malm, profesor asociat de ecologie umană la Universitatea din Lund, Suedia. Malm este autorul unor „opere memorabile”, precum Fossil Capital: The Rise of Steam Power and the Roots of Global Warming, How to Blow Up a Pipeline ori Corona, Climate, Chronic Emergency – War Communism in the Twenty-First Century. Același Malm a fost elogiat recent în The New Yorker pentru că îmbrățișează ideea unui „sabotaj inteligent” în problemele ecologice. Prof. Malm valorifică propriile sale vederi despre revoluția bolșevică, ajungând să ceară, în 2020, ca lumea să se supună unui „leninism ecologic” pentru a opri schimbarea climei. Știu că unii cititori vor spune: Mare-i grădina lui Dumnezeu, dar câți mai sar gardul! Totuși, pentru cei mai puțin credincioși, „leninismul ecologic” à la Malm – viitorul de aur al omenirii, varianta eco – înseamnă vegetarianism pe scară globală, energie solară + eoliană în exclusivitate, interzicerea zborurilor internaționale, a călătoriilor pe distanțe mari și a transporturilor maritime de alimente, precum și o eventuală deschidere a granițelor.
Idei similare cu cele articulate de Andreas Malm au fost propuse și de tânăra preoteasă a cultului climatic, Greta Thunberg: Air travel is a huge contributor to climate change. A new global movement wants you to be ashamed to fly (2019), Greta Thunberg tells world leaders to end fossil fuel ‘madness’ (2020) ori Greta Thunberg says humanity must stop eating meat and switch to vegan diet or ‘we are f***ed’ (2021).
Este suficient de clar că, sub paravanul dezbaterii pe tema care tip de energie va „salva” planeta și va re-instaura Paradisul pierdut, se ascund motivațiile pentru o schimbare fundamentală de regim. Detalii suplimentare despre Tema 3 pot fi găsite în articolele mele, de ex. O (pseudo)dilemă: Schimbarea sistemului sau schimbarea climei? și Tranziția către 100% energii „verzi”- un exercițiu de gândire magică. Avem nevoie de evoluție sau revoluție?.
Cele trei teme descrise mai sus au fost recent considerate a fi pilonii majori pe care s-a edificat paradigma energetică dominantă a zilelor noastre, o paradigmă a sărăciei energetice impusă politic și ideologic prin știință – Lîsenkoismul energetic.
Articolul inginerului Wolfe, publicat în 1982, a prezentat dezbaterile energetice din societatea americană ulterioare celor două crize ale petrolului și nefericitului accident nuclear din Pennsylvania. Ideea centrală a acelor dezbateri era renunțarea la energia nucleară, în favoarea unor energii fără „potențial exploziv”.
Problema „fierbinte” a zilelor noastre – încălzirea globală antropogenă – nu apăruse încă pe eșichierul eco-activiștilor, iar „verde” era încă o culoare a semaforului. De abia în 1988, James Hansen a raportat Congresului că el era sigur 99% că Pământul s-a încălzit din cauza gazelor cu efect de seră și că există încălzire globală. Să nu uităm că în anii ’70 era la modă răcirea globală (de ex., Sindromul Chicken Little).
Așadar, o temă suplimentară de dezbatere ar putea fi:
Tema 4. Încălzire globală | Schimbare climatică | Justiție climatică | Criză climatică | Urgență climatică (se pregătește Catastrofă climatică | Apocalipsă climatică)
În același cadru „tovărășesc” se va discuta despre aceeași moralitate a consumului de carne de porc de către cele două tabere, doar puțin schimbate:
Unii vor susține că omenirea, în special țările sărace și cele în curs de dezvoltare, au nevoie să învingă foametea energetică cronică (vezi, printre altele, și Povestea primului sat indian electrificat solar) prin dezvoltarea unor surse de energie abundentă, fiabilă, ieftină, în ciuda unor riscuri, inconveniente și compromisuri.
Ceilalți vor argumenta că deja folosim prea multă energie abundentă, ieftină și fiabilă, că orice risc, inconvenient sau compromis este un preț prea mare de plătit pentru o energie care oricum este susceptibilă de a face rău oamenilor (radiații, emisii de gaze cu efect de seră).
Ceea ce se va dezbate probabil mult mai puțin va fi găsirea unor mijloace adecvate pentru a satisface nevoile energetice ale viitorului pe o planetă care vă găzdui curând circa 10 miliarde oameni, și ce fel de societate ar putea rezulta (pe lângă propunerea lui Malm de „leninism ecologic”).
Paradoxul politicilor privind energiile regenerabile
O cale majoră pentru factorii de decizie politică în vederea atingerii obiectivelor climatice este decarbonizarea sectorului energetic prin creșterea ponderii surselor de energii regenerabile în producția de electricitate.
Dar în 2018, un grup de cercetători a demonstrat că promovarea surselor regenerabile – în cadrul piețelor liberalizate de energie electrică – creează un paradox, în sensul că o penetrare cu succes a surselor regenerabile ar putea deveni victima propriului ei succes. Cu actuala arhitectură de piață, viitoarea desfășurare de energie regenerabilă va fi în mod necesar mai costisitoare și mai puțin scalabilă. În plus, tranziția către 100% energii regenerabile este imposibil de realizat. Paradoxal, pentru ca tehnologiile regenerabile să continuă să își crească cota de piață, acestea trebuie să coexiste cu tehnologiile bazate pe combustibili fosili. Ignorarea acestor constatări poate încetini adoptarea și crește costurile de implementare a noilor tehnologii regenerabile.[3]
Articolul mai evidențiază și incompatibilitatea dintre liberalizarea energiei electrice și politicile în domeniul energiilor regenerabile, indiferent de țară, locație sau tehnologii regenerabile.
Concluzii
Este dezbaterea privind energia cu adevărat despre energie? Aparent, da. Însă ar fi de dorit să avem o dezbatere reală despre meritele tehnice ale diferitelor soluții energetice și mai puțin despre moralitatea consumului cărnii de porc. Numai că, așa cum știința nu poate fi separată de politică, nici energia nu poate fi independentă de politică și economie. Un dialog fructuos între aceste domenii trebuie să plece de la creșterea IQ-ului energetic al politicienilor și economiștilor, altfel vom asista la manifestările toxice produse de amestecurile diverselor grupuri de interese (porc și anti-porc).
Într-un articol publicat în luna martie am identificat două „victime” colaterale ale războiului din Ucraina: criza climatică și Green Deal-ul. În luna iulie a mai apărut o serie de „victime”: principalele monede naționale devalorizate masiv în raport cu dolarul american. Sub titlul The Dollar Is Extremely Strong, Pushing Down the World (16 iulie 2022), publicația The New York Times constată:
Valoarea dolarului american este cea mai mare din ultima generație, devalorizând monedele din întreaga lume și perturbând perspectivele economiei globale, deoarece schimbă totul, de la costul unei vacanțe în străinătate până la profitabilitatea companiilor multinaționale.
Și care ar fi cauza acestei situații?
[Analiștii] spun că dolarul a crescut pentru că prețurile ridicate la energie au afectat mai mult economiile importatorilor, cum ar fi cea mai mare parte a Europei, decât cele ale Statelor Unite, care depind mai puțin de cumpărarea de petrol și gaze din străinătate.
Desigur, analiștii au perfectă dreptate; dar ceea ce publicația newyorkeză se ferește să spună este că Statele Unite au mai mult petrol și gaze decât alte economii majore pentru că aici industria extractivă folosește de ani buni o revoluție tehnologică numită fracturare hidraulică, pe care nimeni în Europa nu o aplică. Și pentru că actualul președinte a promis alegătorilor săi No more drilling on federal lands, period, are The New York Times curajul să-l critice pe șefu’ și să laude fracturarea ?!
Există o realitate fundamentală pe care nimeni nu o poate ascunde. Abundența de energie- clar dominată de combustibilii fosili – a făcut lumea noastră mai bogată și mai sigură decât a fost vreodată. De aceea, am scris cu surprindere despre paradoxul progresului care afectează pe unii semeni ai noștri:
Cu cât lucrurile devin mai bune, cu atât oamenii percep mai multe amenințări acolo unde ele nu există și devin mai supărați și nemulțumiți.
Orice încercare de a ne forța să trăim cu energie mai puțină, mai scumpă și intermitentă înseamnă o întoarcere la tiraniile demult apuse. Iar tiranii din zilele noastre știu să folosească energia ca pe o armă înfricoșătoare.
[1] Primul accident mondial al unei centrale nucleare a avut loc în decembrie 1952, când un reactor canadian de 30 MW de pe Chalk River, Ontario, a explodat și s-a topit parțial. A fost consecința unei erori fundamentale de design similară celei care va distruge reactorul sovietic de la Cernobîl peste trei decenii. Ca amănunt interesant, canadienii au cerut ajutorul armatei americane pentru a ajuta la dezmembrarea și dezafectarea reactorului. Un grup de 22 specialiști, condus de locotenentul de marină Jimmy Carter, viitorul președinte SUA, a lucrat în Canada în anul următor.
[2] McKibben, W., 1989, The End of Nature, The New Yorker, 3 september 1989.
[3] Blazquez, J. et al., 2018, The renewable energy policy Paradox, Renewable and Sustainable Energy Reviews, vol. 82, part 1, pp. 1-5.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
După cum se poate constata şi din articolul domnului profesor Crânganu, problemele create de modificarea bruscă a preţului energiei nu sunt o noutate. Mai mult decât atât, domnul profesor a menţionat despre „un marș anti-nuclear cu 200.000 participanți, desfășurat în New York, pe 23 septembrie 1979, unde Barry Commoner, un cunoscut ecologist, a susținut energia solară, oprirea imediată a energiei nucleare, precum și controlul public al companiilor de petrol (ceva ce se va întâmpla mai târziu în Venezuela lui Hugo Chávez). Pe scurt, renunțarea la capitalism”.
De ce s-a desfăşurat marşul respectiv atunci? Răspunsul îl putem găsi uşor în presa americană, franceză şi românească din acele timpuri. Anul trecut (mai precis, în octombrie 2021: https://www.contributors.ro/criza-de-carburanti-din-s-u-a-si-romania-din-anul-1979-si-limuzinele-utilizate-de-politicienii-comunisti-de-la-bucuresti-in-perioada-1957-1979/) scriam despre „acţiunile agitatorilor ecologişti de la acea vreme, care afirmau că omenirea urma să fie afectată de o răcire climatică globală din cauza combustibililor fosili utilizaţi în scopuri industriale şi personale – exact invers faţă de ceea ce spun astăzi politicienii panicarzi şi agitatorii fără scrupule. Aceştia insistă cu marota ecologiei pentru a-şi satisface orgoliul (mai mare decât Zidul chinezesc) şi interesele lor personale. Este adevărat faptul că, într-un studiu anterior, am greşit afirmând despre membrii grupărilor ecologiste de astăzi că au trei elemente comune cu politica impusă de autorităţile de la Moscova în întregul lagăr sovietic, începând din anul 1945: revoluţia socială, „Banii altora!” şi dezinformarea cu premeditare. Am uitat să menţionez despre cel de-al patrulea element comun, care îi apropie pe adepţii grupărilor ecologiste de cei ai marxism-leninismului: patetismul”.
S-a schimbat ceva în domeniul energiei, din octombrie 2021 până în prezent? Răspunsul este afirmativ. S-a schimbat în primul rând preţul petrolului şi al gazelor naturale, în sensul creşterii acestuia, iar în Ucraina are loc o invazie imperialistă rusească. În schimb, dacă ar fi să folosesc o reclamă pentru şampon, se poate constata că mişcarea ecologistă rezistă în continuare în Occident ca vopseaua pe păr.
Ce măsuri sunt adoptate astăzi în SUA şi în Europa civizată în privinţa preţului energiei? Evident, se aplică măsuri politice, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, şi în timpul crizei petrolului din anul 1979. Nu este nimic nou sub Soare. Citez: „Pentru refacerea stocurilor de combustibil din ţară, Departamentul Energiei al S.U.A. a stabilit, pentru perioada 1 mai –1 septembrie 1979, o subvenţie de 5 dolari pentru fiecare baril de păcură şi de motorină care se importa în S.U.A. Acea decizie a fost criticată de conducerea Comisiei Comunităţii Economice Europene (precursoarea Comisiei Europene din zilele noastre) deoarece statele vest-europene se confruntau la rândul lor cu probleme la aprovizionarea cu produse petroliere şi cetăţenii din ţările respective nu doreau să plătească mai mult pentru combustibil. Protestul conducerii Comisiei Europene, la nivel politico-propagandistic, nu putea însă modifica hotărârea autorităţilor americane şi evaluarea prezentată de Ulf Lantzke la Paris. Directorul executiv al Agenţiei Internaţionale pentru Energie considera la 18 mai 1979 că oferta de ţiţei pe plan mondial era cu 4% mai scăzută decât cererea, iar preţul unui baril de ţiţei vândut crescuse cu 25% într-un an.
Sursele documentare la care am avut acces nu conţin şi informaţii despre proteste similare formulate împotriva autorităţilor americane de către guvernele ţărilor comuniste afectate de criza energetică declanşată în 1979 – care determina alocarea suplimentară de fonduri şi solicitarea de credite mai mari pentru cumpărarea de produse petroliere de pe piaţa mondială.
În cazul autorităţilor de la Bucureşti, acestea au blamat indirect guvernul american prin publicarea la 1 iunie 1979 a explicaţiei oferite de agenţia de ştiri „France-Press”: „Măsura (subvenţia de 5 dolari – nota P. Opriş) urmăreşte să transfere asupra altora dificultăţile de aprovizionare petrolieră ale Statelor Unite. În sfârşit, ea sporeşte încordarea pe piaţa mondială a petrolului şi favorizează creşterea preţurilor”. Îngrijorarea ziariştilor şi a politicienilor francezi nu avea în acel moment legătură cu campania activiştilor ecologişti care încercau să interzică testele nucleare explozive franceze din atolul Mururoa, iar actualul preşedinte al Franţei, Emmanuel Macron, era preocupat atunci de scutece şi de menţinerea echilibrului în timpul mersului, nu de campanii politico-ecologiste prin care să impună în Europa o revoluţie în domeniul energiei şi să distrugă în acelaşi timp NATO.
Probabil pentru a fi considerate imparţiale, autorităţile române au aprobat publicarea în aceeaşi zi a unui articol referitor la propunerile preşedintelui Jimmy Carter privind rezolvarea problemelor din domeniul energiei cu care se confruntau autorităţile americane. Astfel, în conferinţa de presă desfăşurată la Washington, la 29 mai 1979, preşedintele Carter a anunţat că toţi guvernatorii statelor federale au primit din partea sa o hotărâre privind modul de administrare a stocurilor de benzină în timpul verii. Atunci, guvernatorii au primit dreptul să stabilească limite maxime în cazul benzinei achiziţionate de cetăţeni (fiind permisă doar umplerea completă a rezervorului autovehiculului) şi să impună, dacă era necesar, un sistem de vânzare zilnică în funcţie de numărul de înregistrare, par sau impar, al vehiculelor personale. Acel sistem alternativ a fost folosit mai întâi pentru a descongestiona staţiile de carburanţi din statele Nevada şi California, blocate de cetăţenii care doreau să cumpere benzină. Totodată, preşedintele Jimmy Carter a subliniat că, în afară de măsurile pe care le aprobase pentru creşterea rezervelor de combustibil şi administrarea lor, „sunt necesare grijă, planificare şi conservare („pe tot parcursul verii”, precizare omisă în România – nota P. Opriş) dacă vrem să evităm penuria şi cozile la benzină.
Statele Unite sunt confruntate cu o problemă cronică, de lungă durată – aceea a obţinerii de cantităţi de energie corespunzătoare nevoilor lor. Până în prezent, noi nu am dat încă dovadă de capacitatea de rezolvare a acestei probleme de bază. Atât timp cât nu punem în aplicare o politică ce presupune reducerea cererii, a risipei, asigurarea unei producţii maxime de petrol („aici, acasă”, precizare omisă în România – nota P. Opriş) şi dezvoltarea unor noi surse de energie înlocuitoare de petrol („surse alternative de energie – faţă de petrol”, în textul american – nota P. Opriş), va trebui să trăim în continuare cu perspectiva unei penurii”.
În acelaşi timp, în scopul sprijinirii companiilor care desfăşurau operaţiuni de explorare şi de extragere a petrolului pe teritoriul S.U.A., preşedintele Jimmy Carter a hotărât reducerea treptată, de la 1 iunie 1979, a subvenţiilor care se acordau companiilor din S.U.A. care importau ţiţei (cu preţuri foarte mari). Spre deosebire de cazul subvenţiei de 5 dolari pentru fiecare baril de păcură şi de motorină importat în perioada 1 mai –1 septembrie 1979, decizia privind reducerea eşalonată a subvenţiilor la importurile de petrol în S.U.A. nu a fost criticată de conducerea Comisiei Europene deoarece aceasta era avantajată de creşterea treptată a preţului carburanţilor pe piaţa americană – o creştere care urma să genereze, în cascadă, preţuri mai mari ale produselor americane şi o reducere a gradului lor de competitivitate pe plan mondial în favoarea produselor realizate în vestul Europei, în primul rând. Preşedintele Jimmy Carter a acceptat însă această soluţie deoarece, probabil, a considerat că era mult mai bine pentru cetăţenii americani să cumpere combustibil mai ieftin pentru încălzirea locuinţelor şi să îi determine, în acelaşi timp, să îşi micşoreze numărul de călătorii cu autovehiculele pe care le deţineau prin creşterea preţului carburanţilor în întreaga ţară (în special la benzină).
Acele măsuri au fost însoţite de o propunere a lui Jimmy Carter privind creşterea impozitelor pe profitul excepţional al firmelor petroliere. Dacă propunerea respectivă era aprobată de Congresul S.U.A., sumele colectate suplimentar urmau să ajungă într-un fond special de securitate energetică, iar din acesta se acordau bani pentru sprijinirea cetăţenilor care nu mai puteau să ţină pasul cu creşterea rapidă a preţurilor din domeniul energiei, pentru îmbunătăţirea sistemului de transport public din ţară şi pentru „concentrarea întregii forţe a ştiinţei şi tehnologiei americane în vederea rezolvării acestei probleme cruciale (a energiei – nota P. Opriş)”.
Din informaţiile publicate în ziarul „Scînteia” la 1 iunie 1979 au lipsit însă trei paragrafe importante din declaraţia lui Jimmy Carter pe tema energiei: „Este necesar – a spus preşedintelui S.U.A. – să nu mai agravaţi problema dând vina unul pe altul şi căutând ţapi ispăşitori. Realitatea este că statele producătoare de petrol menţin redusă oferta, în timp ce restul lumii a crescut cererea. Dificultăţile noastre actuale au fost agravate de oprirea producţiei iraniene în iarna care a trecut. Peste 200 de milioane de barili de petrol, pe care lumea se aştepta să le aibă, pur şi simplu nu au fost produse.
Pentru a satisface cererea în timpul iernii şi primăverii, noi a trebuit să consumăm propriile provizii şi, de asemenea, rezervele noastre, iar aprovizionările cu ţiţei sunt acum la niveluri foarte scăzute. Deoarece durează 60 până la 90 de zile până când petrolul va fi transportat dintr-o ţară, precum Iranul, peste ocean, în porturile noastre, pentru a fi rafinat şi apoi distribuit, simţim în continuare pierderea de petrol din acea ţară, chiar dacă Iranul produce petrol din nou.
Acum ne aşteptăm să vedem creşteri uşoare în aprovizionarea cu petrol, fapt ce ar trebui să contribuie la atenuarea deficitelor noastre actuale. Dar, în ciuda acestei îmbunătăţiri, în cel mai bun caz vom avea doar – în cel mai bun caz vom avea doar aproximativ aceeaşi cantitate de petrol, în timpul verii, pe care o aveam anul trecut. Între timp, americanii se aşteaptă să folosească mai mult decât am avut acum un an. Dacă nu suntem capabili să planificăm cu atenţie şi să conservăm corespunzător, deficitele s-ar putea menţine”.
Omiterea acestor paragrafe de către conducerea ziarului „Scînteia” poate fi interpretată în fel şi chip, inclusiv în sensul unei corectitudini politice favorabile comuniştilor – promovate şi în prezent în capitalele din Europa, inclusiv de politicienii români care îşi apără cu disperare poziţiile pe care le ocupă temporar în structurile birocratice ale Uniunii Europene şi care sprijină politicile antiamericane chiar şi la Bruxelles, via Paris (în special în domeniul militar). Deşi erau extrem de interesante, explicaţiile preşedintelui Jimmy Carter referitoare la politica americană în domeniul energiei au rămas necunoscute cetăţenilor care citeau de obicei, cu multă atenţie, ultima pagină a ziarului „Scînteia” pentru a afla ultimele noutăţi politice internaţionale.
Povestea despre conferinţa de presă desfăşurată la 29 mai 1979, la Washington, nu se opreşte aici. După ce preşedintele Jimmy Carter şi-a încheiat prezentarea despre politica energetică a S.U.A. a urmat o sesiune normală de întrebări şi răspunsuri, care a început astfel:
„Întrebare: Domnule preşedinte, am o întrebare alcătuită trei părţi. Ce le puteţi spune membrilor Congresului şi industriei, care susţin că scoaterea de sub controlul statului nu va duce la o aprovizionare mai mare? De asemenea, ce le puteţi spune oamenilor săraci, care nu îşi pot permite combustibilul de care au nevoie la aceste preţuri mai mari? Şi de ce aţi folosit elicoptere pentru două excursii private de pescuit în ultimele zile?
Preşedintele: Pot alege întrebările? [Râsete]
Întrebare: Puteţi începe de la început. [Râsete]
Preşedintele: Sunt convins de faptul că controlul guvernamental asupra preţurilor petrolului nu a funcţionat. În prezent, noi îl controlăm. Producţia de petrol din această ţară a continuat să scadă cu aproximativ 6% pe an. Dependenţa de petrolul importat a crescut foarte accentuat, astfel încât, în ciuda creşterilor foarte rapide ale costului petrolului străin, ţara noastră a văzut că importurile sale sunt acum egale cu aproximativ jumătate din consumul total. [Dependenţa de petrolul importat] A furat de la naţiunea noastră dolari valoroşi. A eliminat din ţara noastră potenţiale locuri de muncă. A creat probleme foarte serioase în balanţa comercială şi a descurajat producţia americană. De asemenea, a subvenţionat petrolul străin şi a făcut ca energia să pară mult mai ieftină pentru consumatori decât este de fapt.
Cred că este mai bine să reducem birocraţia federală şi, foarte încet şi constant, să nu mai controlăm preţurile petrolului – oh, doar 1 sau 2 procente pe lună, timp de 28 de luni – astfel încât să putem avea o creştere a producţiei interne şi o reducere a importurilor.
În ceea ce priveşte pe oamenii săraci îngrijoraţi, noi suntem dispuşi doar să lăsăm companiile petroliere să păstreze aproximativ 29 de cenţi din fiecare creştere cu un dolar a preţului. Restul merge fie la guvernele locale, de stat sau la autorităţile federale, fie la proprietarii terenurilor care produc petrol.
Veniturile cuvenite guvernului federal din impozitul pe profiturile excepţionale, generate de scoaterea petrolului de sub controlul statului, vor intra într-un fond de securitate energetică. O parte substanţială din acest fond va fi utilizată pentru a plăti familiilor sărace costul crescut al petrolului şi al altor energii. Restul va merge, aşa cum am spus, către o tranziţie rapidă şi pentru a obţine resurse suplimentare de petrol.
Este mult mai puţin costisitor pentru mine, când călătoresc dintr-un loc în altul, să merg cu elicopterul. Când merg pe autostradă, din cauza cerinţelor de securitate, eu am un anturaj foarte mare, inclusiv şapte sau opt maşini încărcate ale presei, care mă urmăresc atunci când merg cu maşina. Şi, la fiecare intersecţie de-a lungul autostrăzilor, Poliţia de Stat are acolo oameni pentru a păzi intersecţiile, pentru a preveni rănirea mea în caz de accident. Deci, este mult mai puţin costisitor pentru mine să merg cu elicopterul”.
Nonşalanţa cu care preşedintele american a răspuns unui jurnalist, referindu-se la problemele cetăţenilor săraci (afectaţi de creşterea rapidă a preţului petrolului), la hobby-ul său şi la modul de deplasare la pescuit, ne aduce aminte de unicul concurs de glume politice desfăşurat la Moscova în perioada Războiului Rece. Câştigătorul premiului întâi a primit doar zece ani. Exil în Siberia! Înainte de plecarea forţată din capitala imperială, acesta ar fi spus: „Mulţumesc din suflet ţarului Alexandru al III-lea pentru că a vândut Alaska americanilor!””.
Sunt foarte interesante datele și perspectivele în care le prezentați. Anii ’70 au fost extrem de tumultuoși pe scena americană și mondială a energiei. Crizele petrolului au obligat administrația americană să caute soluții alternative pentru asigurarea nevoilor energetice ale țării. Folosirea energie nucleare a fost considerată o soluție optimă până la nefericitul accident din Harrisburg din 1979. Ceea ce părea o „carne albă” de porc energetic a fost puternic respinsă de „evreii ortodocși și musulmanii” anti-energie. Dar asta nu a împiedecat talentele reale ale inginerilor și altor specialiști americani de a găsi o nouă soluție – fracturarea hidraulică a rocilor surse – care va asigura, în cele din urmă – independența energetică a SUA.
Reiau mai jos câteva paragrafe din istoria fracturării hidraulice din SUA, pe care am prezentat-o cititorilor români în 3 episoade pe Contributors.ro:
Restul este istorie: SUA au devenit cel mai mare producător de petrol și gaze și exportator de GNL datorită revoluției argilelor.
Detalii,
https://www.contributors.ro/o-scurta-istorie-a-fracturarii-hidraulice-2/
Felicitări pentru seria de articole despre marota ecologistă, domnule profesor.
Cu considerație, Petre Opriș
Pe mine nu inceteaza sa ma uimeasca altceva, domnule profesor. Chiar in conditiile in care mi-a crescut cu 3 lei pretul benzinei, cum de petrolistii vind benzina atit de ieftin? Adica daca dau la o parte taxe, accize si TVA, litrul de benzina la pompa e cit? 4 lei sau citi or fi? Adica au cautat zacamintul, l-au identificat, l-au cercetat, au bagat bani in exploatare, apoi au transportat titeiul pina la rafinarie uneori ocolind jumate de lume, au mai surubarit la rafinarie, apoi l-au rafinat (toate astea fiind taxate de stat), apoi au pus benzina in cisterne si au transportat-o pina in sau pina linga oras sau au dus-o pe coclauri pe linga drumuri, au descarcat-o, au aditivat-o in statie si mi-au bagat-o mie in rezervor, toate astea pentru 4 lei?
Contrat câtorva trolli, care nu încetează să mă numească „petrolist”, chiar dacă nu au prezentat nicio dovadă, nu pot să vă răspund la întrebare pentru că nu am lucrat și nici nu lucrez în industria de hidrocarburi, fiind universitar din 1980.
Sunt însă la curent cu ceea ce se întâmplă în sectorul upstream, adică acolo unde se execută identificarea și prospectarea noilor locații, pe baza unor studii cu multă geofizică, petrofizică și geologie în ele. Toate acestea necesită masive investiții upfront (ceva analog cu construirea unui nou reactor nuclear). Dar amortizarea investițiilor primare și obținerea unie marje de profit sunt bazate pe activitățile midstream și downstream – transport, stocare, rafinare, comercializare. Toate aceste activități, lucrative în final, nu fac parte din portofoliul meu de cercetare academică.
Poate e greu de crezut, dar ca „petrolist” :-) n-am nici un fel de investiții în domeniul hidrocarburilor! Este o deosebire fundamentală între poziția mea și a altor autori Constributors care nu se jenează nicio secundă să facă lobby pentru joburile de pe urma cărora își câștigă pâinea cea de toate zilele.
“SHALE”, de la SHALE GAS, conform ORICĂRUI dicționar englez, sau american, înseamnă rocă SEDIMENTARĂ ȘISTOASĂ (care prezintă șistozitate ca la ȘISTURILE BITUMINOASE din Carpații Orientali – Pânza de Tarcău și Pânza Vrancea și care NU SUNT ROCI METAMORFICE) formată prin consolidarea argilelor (clay), mâlurilor (mud) și mai puțin a rocilor prăfoase (silt).
„ARGILA”, conform acelorași dicționare, este un material natural fin-granular (<0,002 mm), cu o anumită plasticitate în stare umedă și tare și casant după uscare și/sau ardere, UTILIZAT ÎN OLĂRIT, ÎN CĂRĂMIDĂRII (de exemplu London Clay – London stock bricks), în producția cimentului, filtrarea chimică, ș. a. Acest material (argila) nu prezintă șistozitate/fisilitate. Prin metamorfism regional de grad redus argilele DEVIN ROCI METAMORFICE denumite ARDEZIE (SLATE). Rocile-combinație între argilă (minerale argiloase) și calcit (<40%) prezintă șistozitate, fără a fi nici ele roci metamorfice și se numesc MARNE (MARL).
ÎNTREBARE: GAZELE DE ȘIST se extrag din același material ca acela care este utilizat în OLĂRIT și/sau CĂRĂMIDĂRII ("CLAY"), sau, de fapt, din "SHALE"?
Am explicat mai demult de ce „gaze de șist” sună ca dracu’ :-)
Mai reiau o dată argumentele mele (sper să nu mai fiu nevoit să repet):
Gaze de șist sunt o denumire impusă mediatic de traducerea unei copii franceze a filmului pseudo-documentar și ultra-propagandistic, Gasland. Un simplu calc lingvistic după francezul gaz de schiste, denumirea românească gaze de șist poate induce confuzii nedorite cu șisturile metamorfice, roci cu zero conținut de hidrocarburi.
Pe de altă parte, nici gaze de argilită nu-mi convin integral, pentru că nu sunt o realitate în Statele Unite, acolo unde fracturarea hidraulică a fost inventată și a adus în prim plan acele gaze (și țițeiul de argilă). Celebrele formațiuni cu hidrocarburi lichide și gazoase – Marcellus, Barnett, Bakken, Woodford, Utica, Eagle Ford, Fayatteville ș.a.- nu sunt argilite, ele sunt argile.
Există diferențe clare între argilite și argile: primele sunt textural masive (indurated), formate predominant din mâluri consolidate (mudstones), cu un grad incipient de metamorfozare, fiind aproape de ardezii, produsul lor imediat metamorfic. Spre deosebire de argilite, argilele prezintă o textură fisilă, cu laminații (stratificații), sunt friabile din cauza conținuturilor de cuarț și calcit, ceea ce le face excelenți candidați pentru fracturare hidraulică. În practică, argilitele nu conțin cantități semnificative de hidrocarburi (parțial, din cauza stadiului incipient de metamorfozare), spre deosebire de argile, care sunt considerate roci-mamă de petrol și gaze. În concluzie, recomand renunțarea la termenul popular gaze de șist în favoarea termenului corect gaze/petrol de argilă.
Pentru clarificare, când am discutat cu colegii geologi de la Iași și Cluj, în iarna anului 2010, nimeni nu auzise de gazele extrase din argilă. Termenul gaze de șist încă nu se inventase, pentru că filmul Gasland nu fusese încă piratat și tradus pe YouTube din franceză, de unde l-au vizionat mulți români. Consorțiul științific pe care l-am creat cu colegii din Iași și București pe 13 ianuarie 2011 s-a numit simplu Gas Shale Consortium.
Noțiunea de ȘIST în cazul rocilor SEDIMENTARE bituminoase din România a fost utilizată de către geologii români relevanți cu multe zeci de ani înainte de „Gasland”. Inclusiv cei cu care ați vorbit în 2010 cunosc foarte bine acest lucru.
În comentariul dvs., atunci când vorbiți despre „diferențele clare între argilite și argile”, după ce descrieți argilitele ca având proprietăți asemănătoare marnelor și ardeziilor, spuneți că “Spre deosebire de argilite, argilele prezintă o textură fisilă, cu laminații (stratificații), sunt friabile din cauza conținuturilor de cuarț și calcit”, adică spuneți că argilele au proprietățile marnelor și argilitelor (fisilitate, laminație, conținut de cuarț și calcit, etc.).
Marcellus Shale este o suită de roci de tranziție între CALCARUL biogenic și fosilifer de Onondaga, amestecat cu o “dolomitic shale”, la o “ILLITIC MUDSTONE”, trecând printr-o succesiune de calcare fosilifere interstratificate și “silty” si “limy shales”.
Barnett Shale este o combinație între praf (silt)+ nisip (sand) și argilă (clay), în care, în toate fracțiunile granulometrice predomină cuarțul care nu este mineral argilos.
Woodford Shale – “Black siliceous shales” și cherturi (cherts) negre (roci sedimentare compuse din silice de origine organică).
Utica Shale este o “calcareous shale” cu intervale de rocă prăfoasă fin-granulară (fine-grained siltstone).
DE CE SPUNEȚI CĂ SUNT ARGILE?
Terminologia americană pe care o folosesc când discut despre fracturarea hidraulică nu se suprapune complet peste terminologia românească.
Pentru geologii americani, shale este o rocă sedimentară siliciclastică, cu granulație fină din clasa mudrocks. Această clasă mai conține siltstone, claystone și mudstone. Traducerile (echivalențele) românești ale acestor roci pot induce diferențe de percepție și clasificare în bazinele sedimentare din România. Cert este însă că termenul de schist (șist) nu este inclus în nomenclatorul mudrocks, el fiind folosit numai pentru rocile metamorfice.
Arderea combustibililor fosili duce la încălzirea necontrolată a planetei, până când nu vom mai putea trăi.
Temperaturile sunt așteptate să atingă azi 41 de grade în UK, ceea ce e fără precedent. Apocalipsa climatică deja se manifestă prin incendii masive anuale în Franța, Spania, Portugalia, Croația, Grecia și Maroc. România e în secetă severă an de an.
Dar hai să ardem benzină și cărbuni în continuare, o să mâncăm bani în viitor, când va fi prea cald ca să crească grâul.
@F.L.Popescu – la graficul ciclului solar 25 te-ai uitat vreodată?
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/63/Solar_Cycle_25_prediction_and_progression.png
Dacă în 30-50 de zile urmează și o ”solar flare”, tot arderii benzinei și căbunelui o atribui? Cei ca tine merită vreo 2.000 de transformatoare electrice ”prăjite” la prima solar flare, să vedem de unde îți cumperi mâncarea în a treia zi după.
Inca o victima a senzationalismului catrastrofist de la Antena 3. Lucrurile se intampla doar daca le vedem la televizor si atunci ne inchipuim ca suntem singurii care au trecut prin perioade de relativ disconfort. Lumea incepe cu noi.
Breaking news: avem un nivel de trai pe care stramosii nostri l-ar fi invidiat si l-ar fi crezut utopic, chiar daca (arguably) temperatura din timpul verii credem noi ca era cu un grad mai mica. In realitate, n-avem de unde sti cum era temperatura pe vremea lui Stefan Cel Mare, pentru ca instrumentele precise de masurare sunt foarte noi. Dar stim ca au existat secete cumplite, foamete si molime distrugatoare, pentru care deranjul de azi, care pare sa ii afecteze mai mult pe hipsterii care n-au dat de greu in viata lor, e o gluma proasta.
Într-adevăr, n-avem de unde ști cum era temperatura pe vremea lui Ștefan cel Mare.
Dar dacă suntem un adevărat ecologist militant, atunci putem da foc la diverse tufișuri chiar și 7 ori într-o singură zi. Incendiile de pădure mai trebuie și ele ”ajutate” din când în când:
https://www.digi24.ro/stiri/externe/un-german-a-fost-arestat-in-mallorca-pentru-provocarea-unor-incendii-de-vegetatie-a-facut-focul-in-mai-multe-locuri-de-pe-insula-2025163
Cateva fapte omise din articol
Keystone XL era doar o ruta mai scurta si cu o capacitate ceva mai mare fata de ceea ce exista deja, conducta Keystone care are o capacitate de 700.000 barili/zi. Desi a fost anulat exporturile canadiene catre SUA au crescut in ultimii ani.
Proiectul era destinat sa transporte una dintre cele mai poluante forme de petrol, cel extras din nisipurile bituminoase canadiene, care este cu 30% mai poluant decat petrolul clasic.
Analiza proiectului, pe timpul administratiei Obama cat si a administratiei Trump, a concluzionat ca acest proiect nu ar fi dus la scaderea pretului la benzina. De asemenea din cele 120.000 de locuri de munca pretinse de compania din spatele proiectului, administratia americana a concluzionat ca doar 4000 de job-uri temporare ar fi fost create in timpul constructiei si doar 35 de job-uri permanente.
Majoritatea productiei era destinata exportului, lucru facilitat si de eliminarea interdictiei de export a petrolului brut in 2015.
Presedintele Obama a tinut cont de analiza de impact asupra mediului si nu a acordat autorizatia pentru proiect, Donald Trump a ignorat aceste rapoarte si a autorizat proiectul. Presedintele Biden a readus situatia la normal si a anulat autorizatia pe baza concluziilor rapoartelor care aratau un impact semnificativ.
Exista peste 9000 de permise de forare autorizate, nimeni nu impiedica producatorii sa le puna in aplicare. Presedintele Biden a facut apel la producatorii americani sa-si creasca productia pentru a diminua impactul negativ al cresterii pretului la benzina. Eforturile sale au fost in zadar, producatorii refuzand sa actioneze pentru a nu-si diminua profiturile. A gasit mai multa intelegere in afara SUA, la un alt mare producator mondial, Arabia Saudita, care a anuntat recent ca-si va mari productia de la 9 milioane de barili/zi la 13 milioane barili/zi.
In primul an presedintele Biden a emis aprox. 3500 de autorizatii de forare versus aprox 2600 emise de administratia Trump. Productia de petrol in 2021 a fost similara cu cea din 2020, demonstrand ca neautorizarea Keystone XL nu a avut un impact asupra productiei si deci a pretului. Insa productia din 2021 a fost mai mare decat cea din alti doi ani de mandat a presedintelui Trump.
Anularea forajelor in spatiul federal are un impact nesemnificativ pentru ca peste 90% dintre foraje se afla in afara proprietatilor federale.
Industria petroliera cheltuie sute de milioane de dolari pentru lobby printre politicienii „prietenosi” cu interesele lor (majoritatea republicani) si au investit milioane de dolari in alegerea lui Donald Trump. Politicienii conservatori si aliatii lor sunt la originea campaniei actuale de demonizare si invinovatire a presedintelui Biden pentru cresterea pretului la benzina. Numai ca faptele nu sunt de partea lor.
Articolul nu este despre conducta Keystone XL. Amănuntele oferite de dvs. pot fi adevărate parțial, dar per total sunt un om de paie.
O întrebare, totuși:
Când președintele Biden s-a referit, pe 23 mai 2022, la prețurile galopante ale carburanților ca la o „tranziție incredibilă” către abandonarea combustibililor fosili, avem de-a face cu o nouă gafă ori un deficit de înțelegere ori amândouă? Atunci, ce rost a mai avut vizita în Arabia Saudită pentru a-l implora pe „pariah” MBS să crească producția de petrol de acolo?
Domnule Alex Iordache,
Interesant comentariu. Nu sint deloc in domeniu si as vrea sa inteleg mai bine povestea Keystone XL, despre care am doar informatii superficiale si de ordin general. Daca, asa cum se pare din comentariul de mai sus, cunoasteti in amanunt istoria acestei conducte esuate, v-ar ruga sa elaborati putin asupra unor detalii pe care doar le-ati enumerat rapid:
1. „Keystone XL era doar o ruta mai scurta si cu o capacitate ceva mai mare fata de ceea ce exista deja, conducta Keystone care are o capacitate de 700.000 barili/zi. Desi a fost anulat exporturile canadiene catre SUA au crescut in ultimii ani.”
Cum a fost posibil acest lucru? Pe unde a fost transportat petrolul care depasea capacitatea Keystone? Pe apa, cu tancuri petroliere? E mai ieftin decit prin conducta? Daca e asa, de ce nu inchid si Keystone?
2. „Proiectul era destinat sa transporte una dintre cele mai poluante forme de petrol, cel extras din nisipurile bituminoase canadiene, care este cu 30% mai poluant decat petrolul clasic.”
Ce e petrolul clasic si ce e poluant in petrolul din nisipurile bituminoase canadiene? Unde putem afla amanunte despre? Eu citisem ceva de faptul ca acest petrol nu poate fi prelucrat chiar oriunde si in orice rafinarie si ca in sudul SUA exista citeva rafinarii care se descurca foarte bine cu petrolul din nisipurile bituminoase, asta fiind, se pare, motivul principal al construirii conductelor Keystone. Trec peste amanuntul ca, in conditiile actuale, refuzul unui petrol ceva mai dificil de prelucrat aminteste de povestea unuia care, in drum spre spinzuratoare, a refuzat posmagii (si, implicit, salvarea de la spinzuratoare) fiindca nu erau „muieți”.
3. „Analiza proiectului, pe timpul administratiei Obama cat si a administratiei Trump, a concluzionat ca acest proiect nu ar fi dus la scaderea pretului la benzina. ” etc.
Aici incepe sa devina interesant ce spuneti: pretul benzinei nu are nici o legatura cu cererea si oferta? Poate fi oferta globala oricit de mare, pretul nu va scadea? Asta zice analiza? Pai, atunci, de ce si-a mai trimis Biden emisarii in Venezuela sa discute despre petrol, de ce s-a deplasat personal la arabi zilele trecute ca sa le solicite cresterea productiei?
Unde putem citi analiza? Cine sint autorii?
4. „Presedintele Obama a tinut cont de analiza de impact asupra mediului si nu a acordat autorizatia pentru proiect…”
Unde putem vedea analiza „de impact asupra mediului” si cine sint autorii?
5. „Exista peste 9000 de permise de forare autorizate, nimeni nu impiedica producatorii sa le puna in aplicare. Presedintele Biden a facut apel la producatorii americani sa-si creasca productia pentru a diminua impactul negativ al cresterii pretului la benzina. Eforturile sale au fost in zadar, producatorii refuzand sa actioneze pentru a nu-si diminua profiturile. A gasit mai multa intelegere in afara SUA, la un alt mare producator mondial, Arabia Saudita, care a anuntat recent ca-si va mari productia de la 9 milioane de barili/zi la 13 milioane barili/zi.”
Ar fi binevenite niste lamuriri in privinta celor „peste 9000 de permise de forare autorizate” pe care nu le vrea nimeni si de ce ar fi asta o problema din moment ce ziceati mai sus ca pretul benzinei nu are nici o legatura cu cererea si oferta. Apoi, cum ne descurcam cu schizofrenia asta: Biden refuza petrolul canadian, petrolistii americani refuza permisele de forare, dar iata ca situatia e salvata de Arabia Saudita, care…? Aici mai avem o problema. Dvs ziceti una (de la 9 la 13), MbS zice alta (de la 11 la 12 si, poate, in viitor la 13). Pe cine sa creada crestinul?
Stirea cu citatul exact din MbS:
Ibrahim al-Khazen 16.07.2022 scrie:
„Prințul moștenitor saudit, Mohamed bin Salman, a declarat sâmbătă că regatul va încerca să își crească producția de petrol la 13 milioane de barili pe zi.
Luând cuvântul la un summit arabo-american în orașul saudit Jeddah, bin Salman a declarat că regatul produce în prezent aproximativ 11 milioane de barili pe zi.
„Avem o capacitate imediată de a crește producția la 12 milioane de barili pe zi și, cu ajutorul investițiilor, producția poate ajunge la 13 milioane de barili pe zi, după care regatul nu va mai avea nicio capacitate suplimentară de creștere a producției”, a adăugat el.”
6. „In primul an presedintele Biden a emis aprox. 3500 de autorizatii de forare versus aprox 2600 emise de administratia Trump. Productia de petrol in 2021 a fost similara cu cea din 2020, demonstrand ca neautorizarea Keystone XL nu a avut un impact asupra productiei si deci a pretului. Insa productia din 2021 a fost mai mare decat cea din alti doi ani de mandat a presedintelui Trump.”
Nu ziceati mai sus despre Keystone XL ca „Majoritatea productiei era destinata exportului” si ca pretul benzinei nu are nici o legatura cu cererea si oferta? Ce efect ar fi trebuit sa aiba, in acest context, petrolul canadian asupra productiei de petrol din SUA din moment ce acesta doar traversa SUA de la nord la sud pentru a fi rafinat si apoi exportat??? Sau asupra pretului la pompa in SUA?!?!
Vorbe goale si statistici bune la orice. Adevarul e ca pe vremea lui Trump benzina la pompa era ieftina. Gas prices have doubled since Biden took office
7. „Anularea forajelor in spatiul federal are un impact nesemnificativ pentru ca peste 90% dintre foraje se afla in afara proprietatilor federale.”
Cine, ce a anulat? ca ati uitat sa spuneti.
Mai sus faceati mare caz din faptul ca „Exista peste 9000 de permise de forare autorizate… producatorii refuzand sa actioneze pentru a nu-si diminua profiturile.”, iar acum bagatelizati anularea permiselor (nu e clar de cine; Trump? Putin?), fiindca „peste 90% dintre foraje se afla in afara proprietatilor federale”. Nu va suparati, dar asta e, iarasi, o abordare frizind schizofrenia. Nu se poate sa-i acuzi pe petrolisti ca nu sint interesati de anumite permise si peste doua minute sa spui ca nu e nici o problema anularea acestor permise fiindca, oricum, 90% din foraje sint in alta parte.
FINIS CORONAT OPUS (four legs good, two legs bad):
„Industria petroliera cheltuie sute de milioane de dolari pentru lobby printre politicienii „prietenosi” cu interesele lor (majoritatea republicani) si au investit milioane de dolari in alegerea lui Donald Trump. Politicienii conservatori si aliatii lor sunt la originea campaniei actuale de demonizare si invinovatire a presedintelui Biden pentru cresterea pretului la benzina. Numai ca faptele nu sunt de partea lor.”
Perfect adevarat, toti acesti profeti ai egalitatii sociale au aparut in tari dezvoltate economic, nu in ,,jungla” unde oamenii isi petrec timpul cautand sa supravietuiasca. De aici aparitia filozofilor, care uita ca de fapt pentru a reusi sa pui ceva pe masa intai trebuie sa te feresti de leu si apoi sa ataci vanatul.
Ori toti acestia de astazi, sunt cu burta plina, locuri de bugetar in invatamant, sau pe la stat, stau la caldura/fig daca au chef, au masini, scriu pe laptop si isi revarsa frustrarile nemplinirii lor umane incercand sa distruga societatea care lor nu li se pare justa. Niciunul dintre acesti filozofi nu s-a ridicat din zona post-comunista, ei traind viata lor buna intr-un cocon rupti de realitatea pe care nu au trait-o sau de cea din alte parti ale lumii (probabil merg in republica Dominicana si din resortul lor de lux si se revolta ca unde stau ei se arunca mancare in timp ce in Haiti se traieste in saracie).
Asa cum bine vedem societatea omenesca este in continua miscare .Valabilitatea demersurilor ce pina mai ieri erau parte a unui model existentialist nu isi mai regaseste locul acum cind aparitia Pandemiei si Razboiului ruso – ucrainean au devenit noile realitati .Concomitent vedem , comparativ vorbiimd , o dezvoltare fara precedent a tarilor Occidentale ce ne aduce ,automat in fata, nevoia de a respectare a realitatii momentului .Preturile au ramas in urma dezvoltarii sociale .Momentul motivational este aparut de niciunde sau poate bine planificat .Trebuie inteles cum societatea capitalista functioneza .Ea isi muleaza deciziile , de tot felul , tiniid cont doar de evenimentele aparute la zi . Societatea capitalista nu este discretionar aflata la mina unor dictatori .Momentele inflationiste nu fac altceva decit sa aduca intreaga economie a tarilor democratice la zi .Pierderile unora sau altora sau cistigul unora sau altora este parte din ceea ce numim Capitalism .Occidentul este pus sau poate chiar a determinat momentul de aparitie a unei situatii de acest fel ce reconfigureaza omenirea .Decuplarea Europei de resursele Rusiei este obligatorie acum cind alternativele energetice permit Occidentului sa faca asta .La nivelul Occidentului si al aliatilor lui totul se modifica si din punct de vedere economic .Un bloc economic Occidental este pe cale sa apara .Fara existenta UE si fara aparitia Pandemiei si a conflictului dintre rusi si ucrainieni nimic nu putea fi schimbat .UE si NATO se extind adugind , noi tari si noi forte militare , in portofoliu .Tarile membre UE deja sunt puse in situatia de a alege si de a accepta toate modificarile legislative si pe cele ale deciziei militare ce acum se muta la NATO si Bruxelles .Sumele uriase de bani nu sunt aruncate in vint .Militar, acum Germania si Japonia pot iesi din confortul lor de pacifism si trec in forta la inarmare .Vom asista la apartia unor noi tehnolgii pe segmentul militar .Inflatia se va opri atunci cind societatile occidentale si economiile lor vor fi aduse in realitatea economica a momentului .Razboiul se va opri si el in momentul in care Europa va deveni un intreg si in care NATO va reusi sa stapineasca militar parte din planeta Terra .In paralel ,energia verde si redeschiderea centralelor de carbune impreuna cu marirea extragerii cantitatii de gaze in tarile din Europa ca si reconfigurarea traseelor ce aduc gaze din Kazahstan si din Arabia Saudita, va asigura necesarul de energie .Fara inflatie, fara aparitia Razboiului din Ucraina si a Pandemiei de Covid 19 nu putea exista „motivatia ” aparitiei a tot ceea ce vedem ca ne inconjoara. Vremea consumerismului si a lipsei de echilibru ,ca parte a consumului energtic , a trecut .Omenirea se indreapta spre alta etapa a existentei .
Redau din memorie o autoare de la noi care ne amintea așa:
„L-am văzut cum (el, poporul), doborât uneori de restriște, s-a tras cuminte în ascunzișurile de nepătruns ale răbdării.
– Cat a așteptat ?
– Destul de mult că să se călească și destul de puțin că să nu piară.”
O să treacă.
Atunci cand China detine 80% din minele de metale rare folosite pentru fabricarea panourilor solare si centralelor eoliene si cauta sa-si exporte aceste resurse ca se ne tina de „cald”, in loc de petrol si gaze….Personal, nu cred ca este vorba despre cat de mult afecteaza energiile fosile planeta, ci este vorba despre un razboi economic ce are la baza ideologii „verzi”, razboi care urmareste distrugerea capitalismului si democratiilor occidentale prin atacuri repetate asupra principalelor companii de petrol, cele care asigura cele mai mari venituri la bugetele statelor si care contribuie la insasi dezvoltarea occidentului. Astfel de ideologii „verzi” isi au originea prin China si chiar Rusia si s-au propagat foarte mult in spatiul occidental, fiind foarte greu de oprit astazi la nivel politic si chiar stiintific. Singura cale de a opri (auto)distrugerea economiilor occidentale este poate aparitia unui conflict care sa provoace explozii de preturi la energie si chiar o penurie de energie. In acel moment lobby-istii climatici si „apostolii” incalzirii climatice vor inceta propaganda, iar politicienii care-i sustin vor realiza ca fara sursele de energii fosile civilizatia construita pana acum si toate progresele stiintifice pot disparea imediat. De asemenea, aceste „eminente cenusii” care stabilesc din pix cum ne vom incalzi la iarna sau cat si cum vom mai zbura cu avionul, realizeaza acum faptul ca in cateva luni ar putea asista la niste proteste sociale teribile, atunci cand oamenii vor realiza cat de mari sunt facturile la energie. Va mai avea oare curajul vreun lider politic sa le „recomande” cetatenilor sa-si mai puna o haina in plus la iarna, doar pentru a „salva planeta”? Orice utopie cu iz comunist a sfarsit prost de-a lungul timpului, iar liderii actuali nu inteleg acest lucru nici in al 12-lea ceas.
sursele de pământuri/ metale rare nu sunt… rare… e doar o chestiune securitară de scoatere a Chinei din lanțul de rafinare/ procesare… procesul tehnologic fiind relativ simplu: cum a fost externalizat, se întoarce unde a fost dezvoltat… not an argument… takes some time and money…
carne de porc… ubiquitous, yet dependent on globalization
Intr-un fel da, „terrele rare” nu sint atit de rare. Pe vremuri le zicea mai potrivit cu realitatea, metale rare si disperse, cantitatile nu sint neaparat mici, accentul cade insa mai degraba pe disperse.
Unde nu aveti dreptate este la detinerea tehnologiilor de separare si de rafinare. (Proprietatile chimice ale Lantanidelor si cele ale Actinidelor sint cvasi identice). Sint chinezesti, au lucrat zeci de ani la ele iar US si EU sint mult in urma. Am mai scris aici, a fost subiect de discutie tete a tete intre Xi si Presedintele Trump, fara rezultat dupa cit se cunoaste. Chinezii nu sint dispusi sa le licentieze, drept urmare mult peste 80% din productia mondiala si aproape toata rafinarea sint facute in China.
LE – cumva am ajuns pe Wikipedia in romana si am foarte puternica impresie ca am dat peste o timpenie cit casa, aceea ca „lantanidele au electronii de valenta in substratul 4f.”
O clarificare necesara: proprietatile chimice ale Lantanidelor sint cvasiidentice. Cele ale Actinidelor la fel. Insa proprietatile chimice ale Lantanidelor nu sint aceleasi cu cele ale Actinidelor, cum gresit se poate intelege din ce am scris mai sus. Mea culpa.
https://hir.harvard.edu/not-so-green-technology-the-complicated-legacy-of-rare-earth-mining/
https://www.mining-technology.com/analysis/china-rare-earths-dominance-mining/
mulțumesc
țițeiul a mai avut niveluri ridicate de preț (https://www.macrotrends.net/1369/crude-oil-price-history-chart)… acum se petrec și altele în plus… foarte bună metafora cu carnea de porc: peste 50% din populația mondială de porcine e deținută de China, care are nevoie de porumb și soia (pentru conținutul proteic) din Brazilia, care are nevoie de îngrășăminte din Rusia… India și China se luptă pe importuri petroliere… Africa de Sud e și ea pe acolo, cu dependențele de comerț exterior (aur, diamante, alte minerale) iată BRICS! dar carnea de porc este metafora potrivită pentru ce se poate întâmpla când lanturile de aprovizionare globale sunt puse sub semnul întrebării! kudos
analiza lanțurilor dependențelor arată interesele… plus unele disonanțe cognitive, naționaliste, imperialiste, tribale, elitiste, cum sunt cele care doresc globalizarea fără americani, dar plătită de americani (care nu mai interes)… Rusia, China, Germania etc. vor să exporte și să importe global, ca până-n 2019, la costurile modice de asigurare a securității comerțui internațional, fără SUA, dar și fără să facă nimic în schimb… se mai miră unii că green-deal e luat în târbacă, că Europa s-a divizat opțional, dar s-a unit decizional… greu de dat la întors pentru germani (măcar pe francezi îi ajută demografia și ceva decuplare de UE)… acum negociază prețul… se fac averi în astfel de conjunctură… you can bet that some are betting against green & BRICS… carne de porc… well pointed out!!!
după 89 lumea a beneficiat de resurse ieftine din Rusia, și de manopere ieftine din China… tocmai s-a-nțărcat Bălaia… survival of the fittest
thank you
viitorul nu arata atat de verde pe cat de albastru:
https://scontent.ftce2-1.fna.fbcdn.net/v/t39.30808-6/293744332_7886811868026302_6040519251695068211_n.jpg?_nc_cat=108&ccb=1-7&_nc_sid=730e14&_nc_ohc=DBFRCIdfWiwAX_AwZqh&_nc_ht=scontent.ftce2-1.fna&oh=00_AT-6DP4y5_yZZ5eOrjTJOfdgcBCg0pmyGbkgqj33jOQqJA&oe=62DB2936
Francois Balloux; Director, The Genetics Institute at University College, London
Aștept cu încredere momentul când o declarație asemănătoare va fi făcută public și în cazul încălzirii globale antropogene. The science is not settled, yet.
Canicula uitată a anului 1911: Valul de căldură a durat 70 de zile și a ucis peste 46.000 de persoane în Franța…
https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/canicula-uitata-a-anului-1911-valul-de-caldura-a-durat-70-de-zile-si-a-ucis-peste-46-000-de-persoane-in-franta-2015973
Deh, pe atunci nu exista încălzire globală antropogenă… După cum am scris în articol, actul de naștere oficial a fost depoziția Dr. James Hansen (NASA) în fața Congresului pe 23 iunie 1988, după care fost botezat „tatăl încălzirii globale”.
23 iunie a fost special aleasă, fiind istoric una dinte cele mai călduroase zile din an în Washington D.C. De asemenea, există temeri că sala de audiențe a avut ferestrele închise și unele „probleme” cu aerul condiționat, motiv pentru care senatorii au fost forțați să experimenteze pe propriile persoane ce va să să zică „încălzire globală antropogenă”.
Un aspect pozitiv al situatiei actuale este ca discutiile despre energia nucleara nu mai sunt tabu. Tot mai multe articole pro in publicatii care pana recent ne cantau in cor aria regenerabilelor…
OFF TOPIC
Adevărul lui Duda şi adevărul lui Zelenski
Un articol care prezintă multe aspecte delicate ale relațiilor dintre Ucraina, Polonia și România a fost publicat astăzi de scriitorul Nichita Danilov în Ziarul de Iași.
Iata paragraful despre relația actuală Ucraina – România:
Articolul se încheire pe o notă pesimistă:
Istoria este cunoscuta .Cu aducerile aminte este insa altceva . Daca ar fi sa ne intorcem in timp nici macar cei mai inversunati contestatari nu ar sti de unde sa inceapa si unde sa se opreasca .Adevarul este mereu partajat in istoria popoarelor .Cronicarii secolelor trecute si-au facut si ei meseria ce continea o prezentare a faptelor istorice mai ales din postura nationalista a scrierilor ce aveau partea lor de irelevanta istorica .Prezentul exclude astfel de abordari nationaliste ce par chiar de prost gust . Istoria trebuie cunoscuta dar momentul de fata este altul .Nimeni nu mai poate rezista timpurilor de unul singur .Nici o natiune nu mai poarte evolua de una singura . A cauta pricini istorice este nu numai gresit dar uneori si rau intentionat .,
acum sa fim seriosi! who cares about ciuca si ciolacu? e ca si cind ceausescu plimbat cu caleasca regala ar fi fost buricul lumii! cine din lumea civilizata a auzit de romania, ucraina (cu tot respectul cuvenit), ungaria, polonia si alte flinticuri? e ca si cum vazindu l la televiziunea romana (libera) pe plavanul fara minte iohannis, ai zice ca prostovanul face si desface lumea! sa pastram proportiile si sa i judecam cum se cuvine pe acesti neghiobi : scursuri marunte, lichele semianalfabete ce nici in tara lor insignifianta si necunoscuta nu nseamna ceva, dara pentru lumea larga!
Deocamdată, cei doi sunt nici mai mult, dar nici mai puțin, premierul României și, respectiv, președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României. Restul e mai puțin semnificativ.
da, asa este, mi am iesit din fire, m a apucat disperarea ca pe Cioran! in Romania functioneaza cel mai bine contraselectia, iar cauza o reprezinta proasta alcatuire statala. sistemul ceausist (cu cei patru piloni ai oricarei dictaturi : aparat politic, justitie aservita(injustitie), militie/securitate/armata ciomege) s a osificat. schimbarea la fata a Romaniei a insemnat jaful institutionalizat, capitalismul de cumetrie cu putorile „sa ni se dea” si secaturile conectate la bugetul statului ce isi iau singure dar mai si „dau”!
Dezgustator. Ce dracu’ face Statul Roman?
Sunt Transilvanean, am crescut la Cluj si familia mea a trecut prin incercari teribile in timpul maghiarizarii fortate a numelor din perioada de 60 de ani in care Transilvania a fost anexata statului Maghiar, si apoi in timpul cedarii Nordului Transilvaniei cand Maghiarii au pus granita la 1 km de casa bunicii. Lucrurile astea nu se uita. Insa acum vad ca Orban face si zice ce vrea in Secuime iar Ucrainienii desfiinteaza comunitatea Romana/Moldoveana din Ucraina.
Si Statul Roman tace !
Capitala ar trebui mutata in Transilvania sau in Moldova. Miticii nu sunt in stare sa guverneze Romania. Cade gardul pe ei si ei joaca table si asculta manele.
Cam tarziu ce zic, dar… ce-mi „place” nationalismul asta local:”noi ardelenii”! Pai … cine a fost Boc si unde e acum, cine e Dancu si grupul de la Cluj SO? Unde au inceput cele mai mari tepe financiare in ultimii 30 de ani si cine le-a condus pe restul? Sa nu uit o universitate „cu traditie” in ticalosii si aroganti mai jos ca aia din Arad n-am vazut.. Asa ca lasa-ne si du-te si te culca!
Australia – Continentul „verde” al viitorului
Pe 13 iulie a.c. patru economiști australieni au publicat o știre entuziastă despre viitorul „verde” al Australiei pe care îl va edfica noua administrație laburistă, recent aleasă. Un fragment simpatic:
La două zile după apariția acestui manifest entuziast, al căror autori sunt toți din afara domeniului tehnic, am citit raportul publicat de o companie profesională din domeniul resurselor minerale. Un citat important:
Detalii,
The Future of Copper: Will the looming supply gap short-circuit the energy transition?
Pai, aici este problema, politrucii occidentali „verzi” de extrema stanga care n-au citit un rand in viata lor despre fenomenele de pe Terra, au rasarit ca ciupercile dupa ploaie si au interesul sa implementeze maretele planuri socialiste verzi. Asistam la „verzificarea” fortata si brutala a societatilor occidentale prin distrugerea industriilor si economiilor. Oare nu asta doresc Putin si Xi, in final? O distrugere a occidentului cu propriile sale „metode” si aducerea la stadiul de era pre- industriala?
In loc de otel verde ar trebui sa produca cupru, pentru ca ala se inverzeste singur.
Tot mai multi neaveniti se implica in chestiuni pe care mintea lor nu le pricepe. „Specialisti” cu doctorate in filologie, jurnalistica, sau tranzitii de alt fel, care nu sunt in stare sa inteleaga diferenta intre temperatura, caldura, putere si energie, ne dau lectii despre cum sa facem tranzitii energetice.
Excelent articol!
Nu uitati definitia comunismului, data de Lenin:”puterea sovietelor si electrificare”.
Ar trebui sa se vada si evolutia ciclurilor naturale incalzire/racire. Din sec. VI-VII avem o incalzire globala care nu se datoreaza activitatii antropice; din sec. XIV-XV o micro-era glaciara. Etc.
Pacat ca articolul dvs. nu va cunoaste popularizarea pe care o merita.
Felicitari!
Valurile de frig continuă să omoare mult mai mulți oameni decât valurile de căldură
Este un adevăr inconvenabil pe care l-am mai prezentat de câteva ori în articolele mele.
Un ultim exemplu:
Studiul Small-area assessment of temperature-related mortality risks in England and Wales: a case time series analysis, publicat luna aceasta în The Lancet – Planetary Health
prezintă date semnificative despre decesele produse de excesele de căldură și excesele de frig.
În fiecare an, în Anglia și Țara Galilor, s-au înregistrat în medie aproape 800 de decese în exces asociate cu căldura și peste 60.500 asociate cu frigul între 2000 și 2019.
În Londra s-au înregistrat 170 decese cauzate de căldură, iar în sud-estul Angliei, 9.620 oameni au murit de frig.
Cercetătorii au constatat că Londra a avut cea mai mare rată de mortalitate cauzată de căldură, cu 3,21 decese în exces la 100.000 de persoane, ceea ce înseamnă 170 de decese în exces cauzate de căldură în fiecare an. Riscurile legate de căldură au fost, de asemenea, mult mai mari în zonele urbane din cele două țări.
În schimb, riscul de deces asociat cu frigul a fost cel mai ridicat în nord-estul Angliei și în Țara Galilor, cu o rată de mortalitate în exces de 140,45 decese și, respectiv, 136,95 decese la 100.000 de persoane. Londra a avut cel mai mic risc asociat temperaturilor scăzute, cu 113,97 decese la 100.000 de persoane (aproape 5800 de decese în exces legate de frig în fiecare an).
Este interesant că astfel de date și analize nu se bucură nici pe departe de popularitatea mediatică a valurilor de căldură. Oare de ce? Se contrazice narațiunea actuală despre încălzirea globală?!
Ceea ce nu se spune în studiul de mai sus este o realitate foarte simplă: oamenii sunt o specie tropicală, care se adaptează mai bine valurilor de căldură decât celor de frig. Dar o astfel de afirmație ar fi, desigur, incorectă politic.
Nu ma pot abtine: Nu e de mirare. Londra/GB e un shithole iar housing stock (cladirile domestice) sunt construite execrabil.
Am de-a face zilnic cu thermal modelling in built environment si cu ” digital twin” in performanta energetica si nu incetez sa fiu uimit cat de prost e construita tara asta.
Au aparut citeva date (la Agentia Centrala de Statistica a Indoneziei) privind importurile de carbuni indonezieni (!) in 4 tari europene in ultimul trimestru. Italia 111.7 milioane de dolari, Olanda 79.2, Polonia 43.2 si Elvetia (probabil Glencore) 15.5
Zvonul zilei e ca o echipa de negociatori germani e acum in Indonezia pentru 6 milioane de tone.
Domnu’ Timmermans, bine, sanatos? Totul bine la serviciu? Inca in functie?
Domnu’ Timmermans nu pleacă nicăieri. Domnu’ Timmermans vorbește o rusă perfectă, pe care nu poate explica de unde și cum a învățat-o. Când s-a angajat la Ambasada Olandei din URSS, rusa vorbită de el era deja ”outstanding”, după părerea ambasadorului.
Mai mult decât atât, în timpul loviturii de stat din august 1991, când Boris Elțîn era urcat pe tanc în fața clădirii Parlamentului, domnu’ Timmermans i-a convins pe membrii Parlamentului să-l primească în clădire, unde a rămas timp de 2 zile și jumătate. Ambasadorul zice că informațiile furnizate de domnu’ Timmermans în acele 2 zile și jumătate au fost extrem de importante, însă eu aș zice că domnu’ Timmermans nu pleacă nicăieri până nu pleacă și Putin. Din partea asta, cam așa se vede situația.
Cred ca aveti dreptate, oricum stiti mai multe decit mine. Imi place ideea ca daca ma apuc de carbuni sa platesc o basculanta sa-i deserte citeva tone peste gard in curtea casei lu’ Timmermans asta. Cred ca mi-ar placea scandalul de dupa. Ma descurc eu cu amenda :)))
A venit ieri in vizita vara-mea, fata desteapta, a terminat Electro la Bucuresti, apoi Cambridge cu doctorat (sau Oxford, intotdeauna le incurc, ea acolo si barbatu-sau, tot roman, tot Electro Bucuresti, dincolo), azi Associate Professor (uite ca nu i-am intrebat niciodata, asta nu-i echivalentul conferentiarului la noi?) la o universitate din primele 10 in Anglia si primele 20 din Europa. De fapt ei sint acolo din ’91 si acolo au ramas. Ei bine, ea isi calculeaza amprenta de carbon ca sa decida daca sa-si schimbe masina (veche) sau nu!!! Nu m-am mirat foarte tare, toata ziua aude in jurul ei incalzirisme si, surprise surprise, inclusivitati, equal opportunity si toate timpeniile azi la moda in campusuri. Si ea e la Dept. Engineering (cercetarile ei sint in imagistica medicala si de-astea) nu la „sociale”! Evident ca am bombardat-o cu-ale mele, e fata desteapta, foarte desteapta, a inteles, sau m-a facut sa cred asta. Simpatic, pozitia sotului ei e similara cu a mea.
Femeile sunt mai conformiste de la natură, se încadrează instinctiv în mainstream. Iar campusurile universitare sunt un loc foarte potrivit pentru îndoctrinare.
Ca opinie personală, Regatul Unit e beyond the point of no return. Circulă de vreo 4-5 ani o teorie conform căreia Imperiul Austro-Ungar era în aceeași situație pe la 1910, înainte de moartea lui Franz Joseph.
Timmermans nu e singurul cu schelete în dulap. Se pare că premierul școlit la Oxford a fost forțat să demisioneze din alte motive decât cele publice: se zice că s-ar fi întâlnit de unul singur, fără alți oficiali britanici prezenți, cu Alexander Lebedev, un fost general KGB care în prezent e miliardar.
Acum, sigur că nu există ”foști” ofițeri KGB, dar povestea e chiar mai interesantă de-atât: fiul ”fostului” general KGB e Lord. Lord cu acte în regulă, membru în Camera Lorzilor. Lord Lebedev pe numele lui ”de scenă”. Și aveți voie să ghiciți o singură dată cine a prezentat reginei propunerea de nominalizare, în ciuda opoziției serviciilor britanice de securitate .
Nici șeful OMS pentru Europa cu stagiu de 2 ani in Siberia este in aceeași situație .
A se vedea discursul de investitura cu finalul in limba rusa.
Nu era nimic de gen Radio Erevan in asta!
Epava numită Bidenomics
Dacă până și The New York Times a ajuns să deplângă eșecul policii climatice pe care îmi place s-o numesc Bidenomics, înseamnă că e treabă serioasă.
În articolul publicat ieri – As the Planet Cooks, Climate Stalls as a Political Issue – se poate citi ceva pe care doar orbii fanatizați n-au putut vedea până acum:
Câte vehicule electrice s-au vândut în prima jumătatea a anului 2022 în SUA?
Conform datelor publicate de Cox Automotive, o companie globală care deține, printre altele, Autotrader și Kelley Blue Book, în prima jumătate a anului 2022, cumpărătorii americani au achiziționat 370.726 de vehicule electrice.
Cota de piață pentru vehiculele pur electrice a ajuns la 5,6% în al doilea trimestru, mai mult decât dublu față de 2,7% cât reprezentau în al doilea trimestru din 2021.
Dacă s-au vândut numai 5,6% mașini electrice în al doilea trimestru, înseamnă că restul de 94,4% au fost vehicule cu ardere interne.
Cum se explică această situație?
Războiul din Ucraina este încă activ, prețurile la carburanți au crescut teribil de mult, încălzirea globală este la locul ei, iar 94,4% din cumpărătorii americani de noi vehicule sunt insensibili la nevoile planetei care, conform unui slogan stupid de la Digi24; „planeta suferă; planeta ești tu”.
Niște masochiști, ăștia 94,4%…Nu vor să salveze planeta…
Nu degeaba celebrul George Carlin i-a „demascat” și i-a făcut de râs în nemuritorul lui moment din 1992 (!) Saving the planet.
Haideti sa nu exageram . Probabil observati neconformul celor afirmate de d-voatra si concluzia fortata cu acei 94,4% . Haideti sa respectam minimal puterea de intelegere a altora .Doar nu o-ti credea cum omenirea este facuta in sapte zile sau umanitatea a fost obtinuta prin insufletirea lutului ?
In calitatea d-voastră de samaritean auto-declarat va atrag atenția ca aveți comentarii artiste !
Typo -ateiste nu artiste.
😂
BREAKING NEWS
The E.U. asked its nations to begin rationing the use of natural gas, warning that Russia is using fuel exports to weaken support for Ukraine.
Este trist și, pe de altă parte, este cronica unei morți anunțate. Țările UE, care sunt acum forțate să introducă rațiile de gaz, sunt tot acelea care au interzis fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere și petrolifere, care au acceptat demonstrațiile, unele violente, împotriva fracturării și care au cheltuit sume imense pe energii regenerabile neputincioase în rezolvarea unei crize energetice.
Este un fir roșu care leagă toate aceste acțiuni – din păcate, multă lume suferă de daltonism energetic, ca și de un IQ energetic scăzut.
cine sa mai vada clar? generatia irosita si cea mai indoctrinata (ma refer in special la Romania, dar nu doar) cea imediat succesoare ww2 (anii 40/50/60) isi rontaie acum pensia de la stat. de la astia nu mai astepti nimic. ce i mai trist, urmasii acestora sint trotinetistii de azi cu pantalonii mulati si rucsacul pe umar, feisbucisti, ongisti, influenceri si alte lighioane inculte si arogante dar care n definitiv nu se pricep la nimic. dupa cum spune @Harald mai sus, fiul oligarhului securist lebedev (si altii ce au cumparat ziare si echipe de fotbal) a ajuns in camera lorzilor!
sau se pricep doar la meseria lor si atit; in rest, birfe de pe tabloide
55% dintre adulții din SUA se opun eliminării treptate a producției de autoturisme și camioane noi pe benzină până în anul 2035
Această cifră se găsește în sondajul Pew Research Center publicat pe 14 iulie 2020. Cei care se opun eliminării treptate a noilor vehicule pe benzină în următorii 13 ani sunt 82% republicani și 34% democrați.
Același sondaj mai conține următoarele date:
82% dintre republicani spun că politicile climatice ale lui Biden duc țara într-o direcție greșită; 79% dintre democrați spun că Biden îndreaptă țara în direcția corectă în ceea ce privește politica climatică.
În urma deciziei istorice a SCOTUS privind atribuțiile EPA de a reglementa emisiile de CO2, ca și după decizia senatorului democrat Joe Manchin de a nu suține planul climatic al administrației, astăzi, 20 iulie, fanii climatici așteptau ca președintele Biden să declare starea de urgență climatică cu ocazia unei vizite de lucru în Massachussetts, dar n-a făcut-o.
Devine tot mai clar că mult trâmbițatul mega-plan climatic, promis în campania electorală și propus de Biden este DOA (dead on arrival).
„Cu rabdare si tutun
O sa vedem ce si cum”
Daca astia a dreptate o sa iasa urat de tot in ceea ce priveste „clasa specialistilor” caci peste 90 sunt de acord :) :)
https://realclimatescience.com/61-fake-data/
„This was very disturbing to both NASA and NOAA. Their CO2 warming theory was failing badly, so they simply changed the data, turning cooling into warming. This happened at the same time Michael Mann was erasing the Medieval Warm Period.”
„Most of the recent data tampering has been due to simply making data up. In their monthly temperature data, they mark estimated (as opposed to measured) temperatures with a capital “E.” So far in 2019, sixty-one percent of the monthly temperature data is now estimated by a computer model, rather than actual measured thermometer data. The amount of fake data is up 500% since 30 years ago.”
„Almost all of the US warming since 1990 is due to fake data from computer models, which now makes up 60% of the data.”
De multa vreme nu mai e vorba despre fapte si date ci doar despre dirijism, influenta si ideologie. Pe scurt putere, ca despre asta e vorba.
In Romania sintem asaltati de citeva zile cu vesti de vreme apocaliptica: toata saptamina trecuta mi-au spus ca voi avea furtuni urite. Le-am asteptat cu interes. A dat o singura ploicica ce de-abia a udat asfaltul. De citeva zile trimbiteaza ca azi si miine imi va fi teribil cald, mi se prezinta harti ale UK colorate in rosu, ca-i seceta pedologica undeva (care e noutatea?), ca au luat foc ceva paduri pe undeva (iarasi, ce e nou?), ca Gen. Ciuca a dat Cod de vreme nu stiu cum pe nu stiu unde. Pai cind sa fie cald? Sintem in 22 iulie! Acum sint 34.6 grade cu 15.7% umiditate. Care e noutatea?
Oamenii normali traiesc in realitate si isi iau masuri de precautie insa omul nou traieste dupa ce aude la stiri. Iar a fabrica stiri e cea mai usoara chestie din lume, indeosebi cind te plateste Gen. Ciuca s-o faci!
Au fost furtuni destul de serioase, dar în Apuseni, în urmă cu vreo 10-12 zile. Mă uitam după avionul pe care niște prieteni îl așteptau la Birmingham, iar el întârziase mai mult de o oră la Eindhoven. Și trebuia să mai treacă și pe la București între timp, să-și ia pasagerii pentru Birmingham, că ăsta era scopul lui în ziua aceea 😀
În zona Deva – Zlatna – Alba-Iulia a fost furtună timp de ore întregi, se vedea în timp real pe hărțile radar de pe weather.com. Venind dinspre Budapesta, avionul a ocolit pe la Petroșani și avea cam 510 noduri, în loc de 400, cât are în mod normal. Asta presupune câ vântul bătea destul de hotărât dinspre vest, diferența era practic de 200 km/h (940 km/h față de 740 km/h, viteza normală de croazieră).
La momentul de față, singura furtună cât de cât mai apropiată de România e în Slovacia, cam între Zakopane și Prešov, dar se vede că e una locală, nimic serios. O furtună tipică la munte pentru o după-amiază de iulie.
Citesc cu mare placere seria dumneavoastra de articole, e singurul motiv pentru care intru direct pe contributors. Multumesc pentru informatiile excelente! Contributii sane intr-o lume insane.
Apropo, intotdeauna trebuie sa caut pe site articolele dvs, nu gasesc nici link-uri de promovare pe hotnews, nici nu apareti in antetul de pe prima pagina de aici, acela cu articole si poze ale autorilor.
Nu le-o fi placand poza dvs, ma gandesc…
https://www.contributors.ro/
And your point is?
Nu apare in antet, acolo sunt link-uri catre artiole deja expirate, dar catre acesta nu. Nu ma refeream la lista de mai jos din pagina, din aceea va disparea in maxim o saptamana.
Ăsta e link-ul pentru pagina autorului. Sunt afișate toate articolele semnate de Dl.Crânganu și numai articolele articolele semnate de Dl.Crânganu:
https://www.contributors.ro/author/constantin-cranganu/
Credeti-ma, exact asa ajung si eu la articolele domniei sale.
Dar chiar nu intelegeti ce am scris mai sus? In banner-ul de pe contributors troneaza mai mult de o luna articole „frumoase”, pe hotnews li se face reclama in mod repetat, in timp ce pentru articolele domnului Cranganu trebuie sa vii pe site si sa stii ce cauti. Adica sa stii ca dl Cranganu scrie articole interesante, sa mergi la pagina sa etc.
N-am zis ca nu le stiu gasi, doar ca nu sunt promovate, deci pentru cititorii hraniti cu narativele clasice va fi mai greu sa afle ca exista si alte opinii.
@dinu – politica trăiește din minciună, iar presa mainstream e cointeresată cu bani publici să promoveze minciunile momentului din politică. Atât timp cât Dl.Crânganu refuză să se încadreze în mainstream și preferă adevărul în locul narativului oficial al momentului, ar fi nerealist să ne așteptăm ca articolele sale să fie promovate.
@Harald – daca politica traieste din minciuna iar presa din politica, cetateanul cu ce se hraneste? pe un hoit mustele si viermii jubileaza o vreme. dar apoi?
@man of war – cetățeanul de-obicei muncește, așa se hrănește el. Cea mai mare parte a oamenilor chiar prestează o muncă utilă. Numai că în Europa, majoritatea rezultatelor acelei munci îi sunt luate cetățeanului real productiv, spre a fi redistribuite de stat propriilor angajați.
Într-o lume politică în care minciuna ar lipsi, în România ar fi de construit mii de kilometri de căi ferate și mii de kilometri de rețele de canalizare prin sate. Toate astea bazate pe energie ieftină, obținută la prețul ei real. Bunăstarea oamenilor nu e posibilă decât cu energie multă și ieftină.
În lumea actuală, cam de prin 2005 încoace, europenii plătesc din ce în ce mai scump energia, în timp ce minciuna din politică taxează energia și promovează regenerabile verzi, în folosul corporațiilor care le instalează. Însă asta nu mai durează mult, în 4-5 lucrurile se vor schimba semnificativ.
Situația din prezent e oarecum comparabilă cu 1985 – 1986: în numai 4-5 ani, lumea avea să arate cu totul altfel, deși puțini cetățeni se așteptau la schimbări majore.
@Harald – atunci eu te propun fara rezerve ministrul economiei, tu doar va trebui sa i convingi si pe altii!
@man of war – mulțumesc pentru apreciere, dar nu sunt persoana potrivită pentru așa ceva: din primii 3.000 de kilometri de căi ferate care trebuie construiți în România, doar 7 (șapte) ar trebui să fie pe lângă București, în viziunea subsemnatului 😀
hai ca nu-i greu…
https://www.contributors.ro/author/constantin-cranganu/
Dă clik pe link-ul dat, nu il pune pe Google.
Nice, dear. Imi arati te rog si unde e butonul de pornire al telefonului? E langa roata aceea cu cifre?
E greu cu insight-ul cand crezi ca toti ceilalti sunt prosti.
Uitati-va la inregistrarea de mai jos pina mai rezista pe twitter!
twitter.com/aboutparesh/status/1549770683890253825
Acum, taiati-va cablul TV! Pentru ca nu doar CNN minte.
Welcome to the Brave New World!
Turbinele eoliene, deși „verzi” în teorie, utilizează lubrefianți produși din petrol
În funcție de mărimea sa, o cutie de viteze a unei turbine eoliene are nevoie de o cantitate de ulei între 200 (53 galoane) și 800 L (211 galoane), potrivit unui articol peer-reviewed publicat de MDPI, intitulat „Monitoring the Oil of Wind-Turbine Gearboxes: Principalii indicatori de degradare și metode de detectare”.
Patricia Pitsel, Ph.D., director la Pitsel & Associates Ltd., estimează că un parc eolian tipic necesită aproximativ 12.000 de galoane de ulei:
Details,
https://www.linkedin.com/pulse/what-wind-farms-patricia-pitsel-ph-d-/
Turbină eoliană lovită și incendiată de trăsnet în Cromwell, Texas
Focul este cel mai probabil cauzat de uleiul – între 200 și 300 litri – prezent în turbină.
„Verde” energie, dar arde ca petrolul :-)
https://twitter.com/disclosetv/status/1550604062403477504
Canada se alătură Olandei în operațiunea „Eat Bugs„, Justin Trudeau cere reducerea cu 30% a emisiilor de azot din ferme
Detalii,
https://theconservativetreehouse.com/blog/2022/07/23/canada-joins-the-netherlands-in-operation-eat-bugs-justin-trudeau-demands-30-reduction-in-nitrogen-farm-emissions/
Ii dorim prim-ministrului Trudeau si altora ca el Pofta buna!
Congo va scoate la licitație terenuri pentru companiile petroliere: „Prioritatea noastră nu este să salvăm planeta”
Sub titlul de mai sus, The New York Times a publicat astăzi (24 iulie) mai multe informații despre actuala situație energetică și climatică din diverse țări. Câteva paragrafe interesante:
Într-un articol anterior am detaliat caracterul ipocrit al țărilor occidentale, iubitoare de energii „verzi”, dar nu în propria lor curte, ci în cele ale popoarelor Africii. Din fericire, și în Africa trăiesc oameni care pot citi și înțelege ipocriziile climatice.
Doar un link…
Collapse: How Societies Choose to Fail or Succeed
by Jared Diamond
https://www.goodreads.com/en/book/show/475.Collapse