vineri, martie 29, 2024

Dezinformare, delir, laser (ELI-NP) în ochi, călătorii în timp – toate în raportul pe 2018 al Ministerului Cercetării

Ministerul cercetării a publicat acum câteva zile raportul de activitate pe 2018. Era și vremea, că au răsărit ghioceii de ceva vreme. Nimic nou în raport – povești cu pești și Ilene Cosânzene. Raportul prezent diferă de cel din anul precedent, catalogat de Asociația Ad Astra ca „între laudă de sine și fake-news”, prin volumul de informație regurgitată fără noimă pe mai bine de 40 de slide-uri.

Astfel, acesta include:

  • Dezinformări privind așa-zisa creștere a bugetului cercetării în 2019;
  • Acte normative aprobate în 2017 la capitolul „realizări 2018;
  • Episoade de delir de genul: creșterea motivării personalului CDI;
  • Planuri de viitor, statuate în normative aprobate încă din 2009, dar neaplicate niciodată de atunci încoace;
  • Planuri pentru o nouă Strategie Națională de Cercetare, în condițiile în care cea prezentă prevede pentru 2019 alocarea 0,8% din PIB pentru cercetare, iar prin legea bugetului de stat se alocă 0,17% MCI;
  • Detalii despre o competiție în care s-au alocat 500 milioane lei, cu termen de depunere a proiectelor în două săptămâni;
  • Povești cu cercetătorii conștiincioși ai INCD-urilor cărora li s-a cerut să scrie proiecte în valoare de 1,6 mld lei tot în două săptămâni;
  • Neconcordanțe între cifrele incluse în acesta și cele prezentate pe alte pagini web ale Ministerului;
  • Visuri cu bugete multianuale pentru proiectele de cercetare, în condițiile în care bugetele se ajustează an de an, sau la început de proiect, se modifică termenele de implementare etc.;
  • Un pic de Laser (de la Măgurele) și nelipsitul ALFRED, proaspăt mufat la bugetul MCI;
  • Și ceva praf în ochi cu câteva proiecte fanion, asupra cărora nu ne-am aplecat – îi credem pe cuvânt.

Raportul prezentat de MCI, în care am adăugat comentariile noastre, e accesibil la link-ul de mai jos. Recomandăm pop-corn și bere pentru lectură

http://mic-mic-anc.ro/wp-content/uploads/2019/03/raport-activitate-mci-2018_vMMA.pdf

Pentru o bună informare asupra cercetării în 2018 vă recomandăm însă raportul întocmit de Doi Mici și un Anc încă din decembrie, 2018, disponibil aici, alături de o proiecție asupra cercetării românești în 2019, disponibilă aici.

  • Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
  • Distribuie acest articol

    22 COMENTARII

    1. Cata vreme prin „cercetare” se va intelege mutarea banilor dintr-un buzunar in altul, totul se va rezuma la impartirea cat mai judicioasa a banilor aruncati pe fereastra.

      Am mai spus-o: fara concurenta sectorului privat nu se poate face niciun fel de performanta in cercetarea de stat.

      Sectorul privat si cel de stat in domeniul cercetarii trebuie sa fie in concurenta, astfel incat persoanele capabile sa poata alege. Acum nu au ce sa aleaga: sunt nevoite, obligata sa mearga in „cercetarea” de stat unde nu exista nicio o concurenta.

      Inteleg inversunarea cu care cercetatorii stiintifici din Romania isi apara banii multi prea usor castigati. Dar Ministerul Cercetarii nu ar trebui sa existe iar cercetarea privata ar trebui sa fie si ea sprijinita sau macar lasata in pace, in asa fel incat sa se constituie intr-o concurenta reala fata de cea de stat.

      • Dedalus, până să ajungă România să aibă sector privat de cercetare solid trebuie să-l facă pe cel public atractiv. Și asta nu se poate face fără bani. Uită-te în articolul nostru http://mic-mic-anc.ro/2019/01/20/proiectie-asupra-cercetarii-romanesti-in-2019/ la figura cu bugetul federal investit de SUA prin anii 60 și evoluția acestuia de-a lungul timpului.

        Concluzia, dacă te uiți mai bine la cifrele de la National Science Board SUA, este că trebuie investiție publică masivă, în primă fază. Problema României este nu doar că subfinanțează cronic cercetarea, dar alocă majoritatea bugetului în mod discreționar.

        • SUA are un sector privat de cercetare imens. Este imposibil sa te compari cu SUA. Cu exceptia momentului crizei -cand a aplicat la greu planificarea si etatismul – SUA nu au avut interventie de stat in cercetare in modul in care Romania o are astazi.

          In cazul Romaniei, finantarea exclusiva a sectorului de cercetare de stat conduce la „purjarea” resursei umane de la un sector bazat pe concurenta – cel privat – la unul gestionat administrativ -cel de stat.

          Cu cat creste suma cheltuita cu cercetarea de stat, cu atat concurenta scade. Si cu atat calitatea cercetarii stiintifice de stat scade. Calitatea scade odata cu cresterea sumei alocate, nu creste.

          ///

          Alocarea de catre stat nu poate fi decat discretionara. Cum ar putea cineva din birou sa stie daca e buna tema de cercetare?!

          Peste tot e discretionara, e o mare iluzie sa crezi ca este altfel in alta parte.

          Numai ca in sectorul privat, atat in cercetarea privata cat si in industire, comert etc. sumele primite sunt cel putin comparabile, daca nu mai mari decat in cercetarea stiintifica de stat. Apare astfel concurenta pe piata muncii. Concurenta care in Romainia nu exista, sau cat exista este in desavantajul sectoruluii privat de afaceri.

          Ori, cine e nebun sa mearga in sectorul privat pe jumatate din salariu si unde sa mai fie si pus la treaba intr-un mediu concurential, cand e mult mai simplu sa mearga in cercetarea de stat unde primeste bani fara concurenta?!

          Sigur, mai maraie, mai pierde, dar pana la urma salariul tot si-l ia si oricat ar fi de discretionar, tot ajunge la toata lumea.

          ///

          Cum va imaginati ca ar putea creste cercetarea in mediul privat, cand cercetarea de stat plateste mai bine si cu o siguranta a locului de munca mult mai mare? Ar fi pentru prima oara in istoria economiei cand s-ar intampla asa ceva. Ar fi total impotriva firii.

          ///

          Bun, hai sa mai facem un pas si sa zicem ca sectorul privat ar fi dispus sa plateasca mai bine decat cel de stat. Ar face-o cu siguranta, daca ar castiga din asa ceva. Ori, nu castiga. Din simplu motiv ca sunt extrem de putini cei care ar putea sa ofere cunoasterea necesara.

          Cum ar putea sa o faca niste oameni care sunt produsele unui invatamant superior absolut catastrofal? Toata lumea e de acord ca invatmantul superior din ROmania este o castrofa. Dupa care unii spun ca produsele acestui sistem sunt exceptionale si ar trebui platite mai bine, sa faca cercetare. Este o evidenta contradictie.

          Pasul urmator este „tarisoara mea” – toata lumea moare de grija „tarisoarei”. Oare asa sa fie? Daca asa e, atunci sunt convins ca toti cei care fac sa spunem cercetare ar trebui sa se multumeasca cu ceea ce primesc. Ori, vad ca nu e asa. Iarasi o contradictie.

          ///

          Concluzia e una foarte simpla: fara concurenta nu se poate asigura progres. Orice ai face si oricum te-ai invarti. Concurenta este cea care apare pe piata muncii in acest caz. Sa nu confundam concureenta (in acest sens economic) cu competitia intre proiectele de cercetare (care nu are nicio treaba cu concurenta).

          • Văd că nu te-ai uitat la graficul la care facem referință. Tocmai asta a făcut SUA în anii 60: a investit masiv în cercetare, iar după ce au făcut sistemul public atractiv pentru privat, legătura a fost firească.
            Cercetarea competitivă nu este egal cu cercetare privată! Dacă statul investește minim 50% din fondurile publice din cercetare în competiții naționale atunci înseamnă că finanțezi performanța. Iar la respectivele competiții nu este interzis să participe firme private, cu cod CAEN 72.
            Iar să spui că „Alocarea de catre stat nu poate fi decat discretionara”, scuză-mă, dar atunci girezi alocări de genul 50 milioane pentru ALFRED, care nu a dovedit că poate face nimic, 100 milioane pentru instalații și obiective de interes național care toacă banii în cea mai mare parte, 400 milioane în Programul Nucleu, destinal unor Institute Naționale de CD care habr nu ai ce produc etc.

            • M-am uitat. Cum poate insa cineva trage o concluzie din graficele acelea, relevanta pentru Romania cand:
              a) nu stim structura cercetarii finantate de guvernul federal
              b) nu stim care este relevanta acestor cheltuieli intr-un stat federal

              Interpretarea unor astfel de grafice se face in cunostinta de cauza in ce priveste situatia din acea tara din acel moment. Este un exercitiu care depaseste cu mult simpla comparare a cercetarii private cu cea de stat.

              Problema nu e „sa fie si la noi ca la altii”, prin copiere a cate unei bucati. Daca vrem sa fie ca in SUA trebuie sa vem o organizare de stat similara – cel putin.

              • Dedalus,

                „NSF’s (National Science Foundation) annual budget would represent approximately 27 percent of the total federal budget for basic research conducted at U.S. colleges and universities – 60 percent when medical research supported by the National Institutes of Health is excluded.”

                https://www.nsf.gov/pubs/2018/nsf18021/nsf18021.pdf

                Despre NSF-ul 2019 gasiti aici mai multe date ( dureaza 1 minut gasirea lor).
                https://www.nsf.gov/news/news_summ.jsp?cntn_id=244676

                Intr-adevar, o mare parte din cercetarea din Statele Unite este privata, dar asta in anumite domenii unde aplicatiile sunt destul de rapide: este vorba de cercetare aplicata, nu cea fundamentala.
                Cea mai mare parte din aceasta din urma este finantata de stat, NSF-ul fiind principala sursa ( desi nu reprezinta decat 27% din toata suma alocata cercetarii de catre guvern).
                Sa nu uitam ca Statele Unite are si un avantaj (nu pentru toata lumea): cele mai multe universitati sunt private, costul studiilor este foarte mare, ceea ce permite angajarea de staruri in cercetare. In universitatile americane sunt foarte multi straini, adusi pe sume foarte mari (cei mai multi nici nu au dreptul sa declare salariul ), ceea ce atrage si mediile private in finantarea cercetarii din acele universitati. Este o situatie complexa si diferita de cea a Romaniei, dar exista acest punct comun al finantarii mari de catre guvern a cercetarii fundamentale.

                Am mai spus acest lucru despre cercetarea romaneasca si repet: Romania nu este in situatia de a finanta toate domeniile de cercetare, pentru ca nu este posibi, l financiar vorbind. Nu e greu de facut o lista cu prioritatile, in functie de rezultatele existente, si finantat domenii si proiecte realiste.

                Ceea ce spun autorii este ca si putinii bani existenti in cercetarea romaneasca sunt folositi aiurea, criteriile de atribuire a granturilor nu sunt neaparat calitative, nici obiective si nici transparente.

          • In conditiile in care Vuia si Vlaicu au fost pe cont propriu, iar mai mult ca sigur ar fi fost exterminati la canal sau in temnitele securitatii – azi regalista, maine bolsevica – de-ar fi uitat sa moara prin ei insisi, Ministerul Cercetarii este o ineptie fara margini dintr-o epoca criminala.
            Tramvaiele – de la straini.
            Trenurile – strainii rai.
            Avioanele – hotzii de straini.
            Masinile – colonizatorii sangerosi (de notat ca, la nivel de parc auto, camarila criptobolsevica adora masinile din „export”).
            Aparatura medicala – nu exista decat la canibalii straini.
            Restul aparaturii – inutil sa mai specificam.

            Concluzia ?
            No man’s land.

    2. Dedalus are dreptate. cum poti combate „alocarea bugetului in mod discretionar” ? prin infiintarea de comisii si comitete, care sa faca si sa dreaga, si n final sa decida ? cind un sistem ajunge la un nivel superior, se poate eventual autocontrola inteligent. cind insa „esenta” romaniei este „sa ni se dea” , enigma i simplu de descifrat. cine sa ti dea ? dragnea si olgutza ? pai astia au propriile lor bovine de furajat. astea le mentin in virful piramidei, nu „cercetatorii”. aici nu i vorba de wishfull thinking si happy end uri ci despre realitatea actuala.

      • Combați alocarea discreționară prin competiții naționale organizate transparent, în care bagi minim 50% din bugetul național și le evaluez conform bunelor practici internaționale. Astfel aplici principiul „finanțarea urmează performanța”.

        • „Competiții naționale organizate transparent” – ce anume ar insemna asta?

          Nu cumva un bun prilej de a se vedea dezastrul? Nu cumva un foarte bun prilej de „tragere la gioale” intre colegi?

          Si va mai intreb- suna frumos asa, ca pricnipiu. Dar cu principiile toata lumea e de acord. Problema e cum le pui in practica.

          Hai sa vedem:
          a) grilele- desigur ca ar trebui organizata, in viziunea Dvs. o dezbatere nationala – transparenta. Cum veti ajunge la concluzia ca factorul x e mai important decat cel y?
          b) bunele practici internationale – de unde sa fie? Si cum sa fie adaptate? Fiecare va avea alta parere – cum le puneti in acord?
          c) evaluarea – fiecare are propriile parerei si modaliati de evaluare- chiar credeti ca 3 experti vor evalua la fel aceeasi porpunere? Si daca nu o vor face, ce urmeaza? Si daca e transparenta, care e urmatorul pas? Contestatia? Si acolo cum sa fie?

          ///

          Vreau doar sa va demonstrez ca nu exista Mos Craciun. Ceea ce doriti Dvs. pur si simplu nu se poate: evaluare acceptata de toata lumea, facuta din birou.

          Acolo unde asa ceva este posibil, intreaga societate este altfel organizata, exista concurenta pe piata muncii, intemediere financaira diversificata, sanse pentru antreprenoriat, cheltueili reduse ale statului comparativ cu cele din sectorul rpivat samd. Si chiar si acolo, cea care regleaza performanta este concurenta din fundal. Cea pe care noi nu o avem, cum am scris mai sus.

          Nici in alte parti finantarea cercetarii de stat nu e super obiectiva, doar ca exista o alta practica sociala, rezultata tot din caracterul liberal al statului si al societatii.

          Pastrand statul nostru socialist si sugrumand concurenta cat se poate, este si va fi imposibil de obtinut performanta in cercetarea stiintifica de stat. Principiile suna bine, dar sunt din alt film :-)

          • Dedalus, îmi pare rău. Nu știu ce faci în viața de zi cu zi, dar timpul e prețios. Dacă ai putea sumariza ce te nemulțumește în cercetarea românească în 500 de cuvinte (sau mai puțin, ideal) putem discuta pe concret. Că avem viziuni diferite e clar, dar suntem deschiși dialogului.

            • Lipsa concurentei. Daca stiti despre ce vorbesc, veti intelege.

              ///

              Din pacate, totusi, am adus argumente, am tot explicat ce spun. Nu mi-ati raspuns. M-ati tot trimis la principii si tot felul de comparatii fara semnificatie.

              Constat ca viziunile noastre difera in sensul in care doriti sa va conservati privilegiile printr-un sistem administrativ care sa va fie favorabil in timp ce eu consider ca ar trebui sa existe concurenta.

              ////

              In ce priveste sinteza celor dorite, daca va uitati la articolele publicate sunt infinit mai lungi si mai imbarligate decat bietele mele postari. Si eu nu v-am reprosat ca sunt prea lungi. Asta, inca o dovada a diferentei de opinii intre cineva cu gandire socialista si cineva care se bazeaza pe piata in ceea ce expune si doreste.

              • Dedalus, ești un comentator frecvent la articolele noastre. Pot spune (în nume propriu – Mihai sunt), că 75% din conținutul mesajelor este off-topic. Sincer, am impresia că ești supărat pe cercetarea românească și ai câteva pagini de comentarii pe care le rulezi cu copy-paste pe orice articol despre cercetare îți cade în mână.
                Teoria cu privat vs stat o rulezi la nesfârșit. Îți dă omul date clare cu investițiile SUA în cercetare și treci în zbor pe lângă ele…

                Iar la capitolul concurență îmi poți spune câte-n lună și-n stele, din moment ce tu nu accepți că alocara competitivă asta înseamnă, concurență. Iar acolo pot intra deopotrivă privații și cercetătorii din INCD-uri (apropos, am colegi de breaslă cu norma redusă, rezultatul direct al lipsei competițiilor și al alocărilor discreționare de bani de la buget).

            • @Doi Mici si un Anc – condescendența cu care încercați să-l tratați pe @Dedalus dovedește că vă cam lipsesc argumentele. Cercetarea românească nu e decât un șuvoi nesfârșit de bani publici, fără scop și fără rezultate.

              • @harald Nu aveti nivelul sa judecati cercetarea romaneasca. Mai ales ca o faceti la gramada, fara nici un argument. Daca ati cunoaste cat de cat cercetarea romaneasca atunci ati stii ca sunt si oameni corecti, cercetatori buni si foarte buni care se zbat in mijlocul unei mediocritati majoritare, exact ceea ce incearca sa explice si sa denunte autorii acestui articol.
                Chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu ei, le inteleg activitatea si respect timpul petrecut cu aceste articole.
                Eu cand judec pe cineva aduc argumente, ma uit in CV la ce a realizat, nu ma apuc sa arunc aiurea cu minciuni si exagerari. Aveti nu stiu cate comentarii la aproape toate articolele aparute pe acest site si peste tot va spargeti in figuri, cum se spune in luma dvs , si faceti pe desteprul. Nici un argument, numai figuri de atotstiutor si multilateral dezvoltat: cum vreti sa fiti credibil cand vorbiti de ” legalizarea pedofiliei in Olanda si pericolul acesteui act pentru celelalte tari”!!!!!
                Legalizarea pedofiliei, nimic mai mult, nici mai putin….cred ca aveti o parere betin despre dvs daca va imaginati ca prostia asta ar putea sa fie crezuta de o singura persoana inteligenta. Dupa care treceti la disecarea cercetarii romanesti, de parca ati intelege ceva din aceasta.
                Va place PSD-ul am inteles, va place blonda si agramata de Videle, am inteles si asta, comentati anti-UE in fiecare zi, acum la culcare: cercetarea nu este pentru dvs.

              • La ce vă trebuie un anumit procent din PIB? Ăsta e scopul cercetării românești, obținerea unui anumit procent din PIB? Exact aceeași abordare se poate vedea în învățământ și în sănătate, și ei revendică anumite procente din PIB. Se pare că ăsta e de fapt scopul oricărui sector bugetar, obținerea unei felii mai mari din tortul comun.

              • Ați folosit cuvântul „șuvoi”, pentru a vă referi la finanțarea cercetării și am vrut să fiu sigur că vorbim de acelați lucru. Continuați să credeți că vorbim de un șuvoi, după ce v-am prezentat procentul alocat MCI pe anul în curs?
                Și nu, Doi Mici și un Anc nu cer procent mai mare! Noi cerem să fie gestionat mai bine puținul pe care-l avem. Un prim pas este alocarea a 50% din acest puțin în competiții naționale, deschise anual.
                Doi Mici și un Anc mai arată, de asenenea, că nu sunt respectate normative aflate în vigoare – vezi HG-ul de aprobare a Strategiei Naționale de Cercetare unde se prevăd cifre fantasmagorice, ca procent din PIB: 0,8 în HG vs 0,17 pentru anul în curs, conform legii bugetului.

      • Pana la urma, autocontrolul consta si in atractivitatea comparabila a cercetarii de stat cu alte sectoare. Nu e cazul in Romania.

        Cercetarea romaneasca este pulverizata si de alocarea fondurilor externe in acelasi mod ca si cele interne, catre acelasi persoane si institute. Chiar daca este tributara alocarii discretionare, inchiderea finantarilor pentru orice entitate din afara celor de stat este de natura sa asigure un avantaj ilegitim cercetarii de stat.

        Ca si in educatie, odata intrat in „sistem” ai viitorul asigurat. Ideea interesanta este ca se cere cresterea sumelor alocate si un mai bun mecanism de notare a propunerilor. De fapt, e vorba despre o mai echilibrata impartire a unor bani mai multi pentru rezultate indoielnice. Evident, intotdeauna celalalat este cel care ar trebui sa primeasca mai putin :-).

        • @Dedalus – mai trebuie să treacă încă două generații până să înțeleagă toată lumea din România ce scrieți dvs. Iar de acceptat, vor fi mereu oameni care vor refuza să accepte lucrurile pe care le scrieți.

          Trebuie să recunosc că înainte de 1990 am avut ocazia să mă angajez într-un institut de cercetări. Altul decât cel în care lucra maică-mea, dar era totuși vorba de nepotism: un unchi îmi pusese o pilă, ca să pot da un fel de examen la acel institut, deși nici acel unchi nu lucra acolo.

          Lucrurile n-au mers deloc cum trebuie, era evident că nu vorbim aceeași limbă. În cele din urmă s-a dovedit că examinatorul nu înțelege funcționarea unui stabilizator serie, pe care eu îl proiectam chiar în fața lui. E una dintre cele mai banale configurații din electronică, să nu vă imaginați că e rocket-science. Disputa a fost până la urmă tranșată de șeful lui, care mi-a dat dreptate, însă pe mine nu m-a mai interesat rezultatul: am refuzat să lucrez acolo pentru că ar fi urmat să-mi fie șef tocmai examinatorul.

          Și chiar dacă replica mea de la acel moment poate fi pusă pe seama vârstei, cred că aș folosi-o și azi cu aceeași franchețe: ”nu pot să lucrez pentru altul mai prost ca mine” :)

    3. Păcat că nu se găsește cineva să analizeze în același mod și „realizărili” altor minstere și „structuri de resort” și „descentralizate”!!!
      Dar asta-i doar gardul vopsit! Vă trimit niște link-uri la articole ISI scrise de români de vă-nnecați cu floricele și vă iese berea pe nas (de râs). Pentru că din fericire (pentru autorii lor), rapoartele multor contracte de cercetare nu sunt publice. Există și teze de doctorat cu titluri hilariante… Dar pentru asta vă trebuie an sabatic, o hală plină cu pop-corn și perfuzii cu bere.
      Țara Minciunii, asta suntem.

    4. Analizele d-voastra sint pertinente.
      Nu va lasati descurajati de abordarile ideologice. Cei care vor ideologie sa intre in politica: in felul asta ar scapa si de frustrarile care-i cotropesc.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Autor

    Doi Mici si un Anc
    Doi Mici si un Anc
    Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

    Sprijiniți proiectul Contributors.ro

    Pagini

    Carti noi

     

    Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
    Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

    Carti noi

    În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
    Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

     

    Carti

    După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

     
    „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
    Cumpara cartea

     

     

    Esential HotNews

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro