luni, aprilie 28, 2025

Dialectica deziluziei: „Novîi Mir” si destalinizarea hrușciovistă

In urma cu 120 de ani, in aprilie 1894, s-a nascut Nikita Sergheievici Hrusciov. Numele sau va ramane pe veci asociat cu marile evenimente ale secolulul XX: planurile cincinale, marea foamete din Ucraina, Marea Teroare, razboiul anti-fascist, de-stalinizarea, Revolutia maghiara, criza rechetelor. Ma voi ocupa aici de tema de-stalinizarii, indeosebi in viata spirituala a ceea ce a fost URSS.

Revistele foileton au fost o trăsătură definitorie a ceea ce numim cultura literară rusă. Importante opere de beletristică, inclusiv prestigiosul „Jurnal de scriitor” al lui Fiodor Dostoievski, au fost publicate în serial în astfel de reviste. În perioada sovietică, ele au continuat să joace un rol central chiar și în cele mai dure momente de cenzură și represiune a intelectualilor.

În 1946, starostele ideologic al lui Stalin, Andrei Jdanov, a înfierat două astfel de jurnale („Zvezda” și „Leningrad”) pentru că publicaseră poemele de dragoste ale Annei Ahmatova și proza satirică a lui Mikhail Zoscenko.

Volumul lui Denis Kozlov se concentrează asupra revistei „Novîi Mir” care, în anii șaizeci, a capăt un statut simbolic extraordinar ca urmare a publicării a două lucrări fundamentale: memoriile lui Ilya Ehrenburg („Oameni, ani, viață” – apărută și în România la Editura pentru Literatură Universală, colecția Meridiane, în șapte volume începând cu 1967) și nuvela lui Aleksander Soljenițîn „O zi din viața lui Ivan Denisovici”.

La vremea respectivă, cu excepția Albaniei, România a fost singura țară din Europa de Est unde nu s-a publicat în traducere nuvela lui Soljeniţîn. A vegheat Leonte Răutu ca acest lucru să nu se petreacă, deși a existat o propunere de publicare în revista „Secolul XX”.

Chiar și în primii ani de după moartea lui Stalin, la începutul anilor cincizeci, în perioada în care comitetul editorial era condus de cameleonicul Konstantin Simonov, un personaj foarte inteligent și cultivat, revista a reușit să includă în paginile sale texte neortodoxe, inclusiv apelul scriitorului Vladimir Pomeranțev la sinceritate ca antidot pentru ipocrizia, duplicitatea și oportunismul care dominau societatea sovietică. Faima revistei „Novîi Mir” a venit însă odată cu preluarea poziției de radactor-șef de către fostul poet stalinist Aleksander Tvardovski, pentru care asumarea trecutului dictatorial a reprezentat o obligație morală.

Splendid documentat, impresionant din perspectiva conceptualizării și extrem de intuitiv, studiul lui Kozlov examinează nu doar dezbaterile legate de lucrări iconoclaste, deschizătoare de drumuri precum cele menționate mai sus (multe altele ar fi putut fi enumerate), ci și reacția cititorilor, care în sine este la fel de relevantă.

Autorul a citit sute de scrisori păstrate în arhiva revistei, multe dintre ele conținând observațiile și adnotările lui Tvardovski. Aceste scrisori, multe dintre ele scrise cu mențiunea expresă de a nu fi publicate, reprezintă vocile publicului sovietic care altfel ar fi rămas înăbușite. Ele erau un fel de feedbackși reflectau reacțiile extrem de diverse și de multe ori radicale împotriva sau de susținere a ideilor afirmate de autorii anti-staliniști. Unele chiar au anticipat temele care mai târziu vor deveni fundamentale în cultura alternativă dizidentă.

Volumul de față este așadar un ghid fascinant în luptele intelectuale asociate cu cele două încercări ale lui Nikita Hrușciov de destalinizare: prima declanșată direct de „Raportul Secret” (februarie 1956), iar a doua inițiată cu ocazia celui de al 22-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în octombrie 1961. Înțelegerea dinamicilor destalinizării în perioada hrușciovistă este esențială pentru a sesiza sensurile gorbaciovismului și centralitatea problemei Stalin („blestemata problemă” cum a numit-o la un moment dat ultra-dogmaticul Iuri  Adropov) pentru orice încercare de umanizare a sistemului sovietic.

Aparatul ideologic a intuit corect că schimbărilor inițiate de „Novîi Mir” sub conducerea lui Tvardovski erau o sfidare fățișă a fundamentelor mitologice ale regimului. Acest fapt explică nervozitatea zbirilor ideologici față de încercările lui Ehrenburg de a recupera memoria culturală și de a readuce în discuția publică principalele victime ale Marii Terori dintre literați, inclusiv celebrii Osip Mandelstam și Isaak Babel, care odată cu eliminarea fizică dispăruseră și din literatură.

Mai mult decât atât, în pofida petelor negre din propriul trecut, când fusese un apologet al infamei campanii a lui Stalin împotriva cosmopolitismului, Ehrenburg s-a folosit de ocazia oferită de liberalizarea din anii șaizeci pentru a îndrepta atenția publicului asupra derapajelor xenofobe din ultimii ani ai lui Stalin. Un asemenea subiect era desigur foarte iritant pentru Hrușciov și sicofanții săi, ei înșiși nefiind imuni la prejudecățile antisemite. Pe de altă parte însă, Tvardovski, care îi promisese lui Ehrenburg libertate totală în publicarea memoriilor (desigur, cu avertizarea implicită privind limitele impuse de cenzură), avea propriile rezerve în raport cu condamnarea dură de către Ehrenburg a entuziasmelor false din perioada sălbatică a stalinismului și a complicității prin tăcere.

Publicarea nuvelei „O zi din viața lui Ivan Denisovici” nu ar fi fost posibilă fără convingerea totală și altruistă a lui Tvardovski privind importanța acesteia. Totodată, Hrușciov a decis personal să se permită apariția nuvelei. A fost un moment cheie al dialecticii deradicalizării (pentru a folosi conceptul lui Robert C. Tucker). Avalanșa de scrisori din partea cititorilor dovedește efectul seismic al acestei explozii de deschidere în paginile unei reviste sovietice oficiale.

Imagine din fostul Gulag (foto: Stepan Cernousek)
Imagine din fostul Gulag (foto: Stepan Cernousek)

Pentru prima dată povestea nu era despre soarta unui aparatcic de partid sau a unei personalități din armată în timpul Marii Terori (acestea erau subiectele favorite ale lui Simonov). Era despre un simplu deținut sovietic, un zekoarecare. Fără să fie menționat cu faimosul său acronim, Gulagul a intrat în literatura sovietică datorită capodoperei lui Soljenițîn.

Cititorii au răspuns cu scrisori detaliate în care confirmau descrierile autorului despre lagărele de muncă, despre chinurile zilnice ale simplilor zeki(deținuții din Gulag), despre  existența unui întreg univers care fusese anterior ignorat, neglijat, negat de discursurile oficiale triumfaliste. Unii cititori au protestat desigur împotriva acestei perspective „negative” și au încercat să justifice nejustificabilul.

Kozlov afirmă că în general reacțiile publicului au fost favorabile necesității de a asuma un asemenea trecut atroce. Analiza avatarelor revistei „Novîi Mir” înseamnă să reflectăm asupra meandrelor ce au marcat destinul afirmării adevărului în literatura sovietică. Acesta este un subiect vital într-o cultură în care minciuna a dominat cu impunitate fiind încurajată și promovată de oficialii de stat (de dinainte de 1989 dar și de cei din perioada Putin).

Nikita Hrușciov a fost îndepărtat de la conducerea PCUS în octombrie 1964. Destul de repede după acest moment, liderii neo-staliniști au decis că venise momentul ca accentuata neliniște a intelighenției sovietice să fie pedepsită exemplar. Procesul a doi scriitori, Andrei Siniavski și Yuli Daniel, care publicaseră sub pseudonim eseuri și beletristică în Occident, a îndeplinit acest obiectiv. Au fost acuzați de „anti-sovietism” și condamnați la ani grei de închisoare. A fost un șoc pentru Tvardovski. Acesta nu aproba acțiunile celor doi, dar deplora încarcerarea intelectualilor.

În anii ce au urmat nu a mai reușit să publice vreun text de Soljenițîn și a devenit din ce în ce mai deziluzionat și descumpănit. Ilya Ehrenburg, supraviețuitorul profesionist, a murit în 1967 și manuscrisul complet al memoriilor sale a apărut numai în perioada glasnost-ului. După ce a fost eliberat, Siniavski a părăsit URSS, a predat la Paris și a devenit una din vocile principale ale intelighenției ruse liberale, pro-occidentale.

După ani de exil în Statele Unite, Aleksandr Soljenițîn a revenit în Rusia. Celebru romancier și recunoscut luptător pentru adevăr, el a fost, in egala masura, un partizan al naționalismului conservator și un critic dur al valorilor liberale. Fostul ofițer KGB Vladimir Putin și-a exprimat admirația pentru fosta victimă a KGB-ului. Cei care doresc să înțeleagă paradoxurile culturii politice ruse contemporane vor avea enorm de câștigat prin lectura volumului excepțional al lui Denis Kozlov.

Denis Kozlov, The Readers of Novyi Mir. Coming to Terms with the Stalinist Past (Cambridge, Mass. and London: Harvard University Press, 2013).


Traducere din engleza de Bogdan C. Iacob

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Un distins avocat din Timișoara, abonat la o revistă sovietică (nu mai știu dacă în românește sau în franceză), a fost prima persoană care a citit și mi-a povestit (eram adolescent) despre „O zi din viața lui Ivan Denisovici”. Din păcate a avut proasta inspirație să dea la legat numerele ce conțineau celebra nuvelă și… a rămas fără ele. Astfel, abia după 1989, am putut să o citesc efectiv. Asta demonstrează cît de ”atent” urmărea PCR destalinizarea hrusciovistă.

  2. Am trait ca student perioada destalinizarii hruscioviste si imi amintesc cat de descumpaniti eram noi, tinerii, indoctrinati puternic de mitul lui Stalin. Imi mai amintesc si cat de jenat era profesorul de economie politica (in toate facultatile materia respectiva era obligatorie) atunci cand, imediat dupa nu mai stiu ce hotarire de partid, ne-a spus ca a fost o greseala sustinerea ideilor staliniste privind ascutirea continua a luptei de clasa etc.
    Nu imi este insa clar daca incercarea de destalinizare initiata de Hrusciov a fost o pornire sincera, din convingere, sau doar un pretext pentru inlaturarea unora dintre cei care ar fi putut sa-i ia locul de lider.

    • Iată diferența între cei lipsiți de alternative și unii (ca mine), care au avut norocul să trăiască printre oamenii culți și ageri ai vechii societăți. Voi da, fără nici o conotație dubioasă, numele acelui avocat timișorean – Ernest Boer, EVREU din Periam (coleg la Sorbona cu Alexandru Graur). Din contra, acest om a jucat un rol esențial în evoluția mea, fiind un veritabil monument de cultură (tip austro-maghiar), FĂRĂ ECHIVALENȚĂ printre actualele ”elite” românești.

      Pricepe cine poate.

  3. Am pipait-o si am frunzarit-o in holul Fundatiei Regale, la o expozitie de carte… cubaneza! Continutul il aflasem pe unde scurte. Daca pâna si Fidel Castro… Tocmai pentru ca totalitarismul românesc a fost asa de incuiat, urmatorul dupa realizarile Kim Ir Sen si Pol Pot, trebuia adoptata de catre intelectualitatea civica in 1990 o strategie realista de Luminare a Poporului, pas cu pas, babeste, didactic, pe inteles, prin brosuri si bloguri de o simplitate jdanovist-stalinista, cum nici azi nu avem.

    • O zi din viața lui Ivan Denisovici . Parintii sa le confiste smartphonul si sa nu li-l restituie pana nu citesc pe bune aceasta …nuvela ….pe care eu am citit-o cu convingerea ca e roman.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro