joi, februarie 9, 2023

Dialogul moldo-român: de la “ton calm” la regim de condiționalitate

Conotația relației dintre România și Moldova s-a înrăutățit înainte de finele anului 2019. Demiterea guvernului Maiei Sandu, pe 12 noiembrie, le-a permis Socialiștilor pro-ruși să promoveze un guvern alternativ, neconvingător în propulsarea reformelor promise Uniunii Europene (UE), dar serios față de angajarea cu Rusia. Tot în luna noiembrie, pe malul drept al râului Prut, ca urmare a scufundării Social-Democraților în România, fosta opoziție preia conducerea executivului – Partidul Național-Liberal (PNL), deși în condiții de majoritate parlamentară fragilă (Digi24, 4 Noiembrie 2019). Cunoscut pentru amiciția politică cu liderii blocului politic moldovenesc ACUM, premierul român și lider al PNL Ludovic Orban pare rezervat față de schimbarea de guverne în Moldova. Astfel, sporește cererea pentru exigență față de procesele politice moldovenești, iar tonul calm, aplicat în ultimii 9 ani, gradual capătă severitate (IPN, 3 Decembrie 2018).

Se întrevede intenția clară a oficialilor români de a utiliza propria asistență financiară, alături de cea europeană, ca modalitate pentru a constrânge autoritățile moldovenești în domeniul reformelor critice, desemnate pentru cimentarea statului de drept. Cu alte cuvinte, conglomeratul politic dirijat de către premierul român Orban se pronunță în favoarea unor principii de condiționalitate “strictă” (MAE.ro, 5 Decembrie 2019), până acum niciodată invocate explicit. Acest lucru semnalizează o voință politică puternică de a termina faza abordărilor blânde și cooperante, comune pentru fosta guvernare dominată de către Social-Democrații români.

În perioada 2016-2019, anturajul oligarhului Vladimir Plahotniuc a contat pe susținerea Partidului Social Democrat fie manifestată de la București sau direct din instituțiile europene. Totodată, din cauza indulgenței PSD-ului la acordarea asistenței românești (granturi și împrumuturi) a fost subminată adițional condiționalitatea exercitată de către UE. Indiferența exprimată de guvernanții români în ultimii trei ani a contribuit la menținerea unui regim demolator al statului de drept pe malul stâng al Prutului. De aceea, transferul către un dialog mai asimetric, în care partea română este mai solicitantă, poate fi justificat. Astfel, pot fi corectate dezechilibrele introduse de contactele informale ale fostelor partide ale puterii implicate în corupție – PSD în România și PDM în Republica Moldova.

Scepticismul României versus guvernul înființat de Socialiștii moldoveni

Critica împotriva guvernului administrat de Ion Chicu (3DCFTAs, 27 Noiembrie 2019), deductibilă din discursul oficialilor români, constă din câteva raționamente semnificative. Poziționarea negativă față de guvernul minoritar de la Chișinău, pe de o parte, este forțată de admirația, vizibil partizană, față de activitatea scurtă a ex-premierului moldovean Maia Sandu. Pe de altă parte, doza de intoleranță rezultă din preferințele geopolitice ale Socialiștilor, afiliați președintelui Igor Dodon, care dirijează noul guvern. Adițional, majoritatea membrilor guvernului moldovean au un trecut strâns legat de Partidul Democrat, cu care Social-Democrații români au cooperat prolific. Prin urmare, antagonismele din politica internă românească traversează frontierele naționale și prind contur în relațiile interstatale.

Maturizarea dialogului dintre București și Chișinău a cunoscut trei ipostaze, care s-au perindat în acest an, inclusiv sub influența evoluțiilor politice din ambele țări.

Până în luna iunie 2019 a durat prima fază, când PSD-ul evita orice evaluare critică a reformelor desfășurate în Moldova de către Partidul Democrat. În pofida imaginii toxice a regimului oligarhic moldovenesc, partea română și-a menținut intactă “susținerea parcursului european” moldovenesc, pe durata președinției rotative în cadrul UE (MFA.gov.md, 18 Februarie 2019). Nu au fost formulate solicitări pentru avansarea calității și respectiv credibilității reformelor în Moldova.

Cea de-a doua fază a durat între 14 iunie și 12 noiembrie, oficialii români au recunoscut aportul său la gestionarea crizei politice din Moldova, soldată cu debarcarea Democraților de la putere. Mai mult decât atât, România a promovat necesitatea deblocării asistenței financiare a UE și reluarea altor relații cu UE (Presidency.ro, 2 Iulie 2019). Chiar dacă aliații politici de la Chișinău au fost lipsiți de putere, Social-Democrații români au recunoscut legitimitatea noului guvern și au menținut logica asistenței pentru Moldova neschimbată (MAE.ro, 21 Iunie 2019).

Debutul fazei terțe a demarat începând cu votul de neîncredere contra Maiei Sandu, din 12 noiembrie, și după aceasta. În fond, desfacerea coaliției ACUM-PSRM a discreditat prin anticipare noul guvern, format de către Socialiști cu ajutorul Democraților. Retorica critică față de noul premier, pe care insistă ACUM și ex-premierul Sandu a găsit ecou larg în diverse capitale europene, în exteriorul României. Din acest considerent, guvernul lui Ion Chicu este nevoit să utilizeze toate resursele pentru a combate informația critică și multiplele dubii legate de intențiile reale de reformă.

Pragmatism pentru “resurse” și „solidaritate”

Atât în timpul interacțiunilor diplomatice bilaterale moldo-române, cât și în desfășurarea afacerilor europene, România scoate în evidență relația de cauzalitate între schimbarea de guverne la Chișinău și probabilitatea unor reforme credibile. Prima afișare a atitudinii critice față de Socialiști și executivul de la Chișinău dependent de aceștia, a avut loc la reuniunea ministerială a OSCE. Partea română a punctat că schimbarea politică din țara vecină a provocat “probleme”. Indirect, PSRM este considerat autorul acestor “probleme”, care afectează “reforma justiției” și este în detrimentul “intereselor pe termen mediu și lung” ale țării și cetățenilor (MAE.ro, 5 Decembrie 2019). Dosarul moldovenesc a fost abordat de către șeful diplomației române Bogdan Aurescu în discuțiile cu Germania (MAE.ro, 9 Decembrie 2019) și Finlanda (MAE.ro, 10 Decembrie 2019).

Deși ex-premierul Maia Sandu a învinuit guvernul lui Ion Chicu de eșecuri în politica externă (Tribuna, 11 Decembrie 2019) și un dialog deteriorat cu Kievul și Bucureștiul, realitatea arată diferit. Ministrul moldovean de Externe Aureliu Ciocoi a respins orice fel de mișcare opusă înțelegerilor existente cu Bucureștiul și solicită aprofundarea parteneriatului strategic, de care sunt legate alocații financiare (MFA.gov.md, 5 Decembrie 2019).

Chiar dacă Socialiștii pro-ruși coordonează mișcările Guvernului, aceștia nu renunță la pragmatism în raport cu România, dar și cu Ucraina, cu care premierul Chicu a discutat despre eventualitatea creării unei zone de liber schimb comune (Gov.md, 12 Decembrie 2019). În paralel, datorită medierii Comunității Energetice și a Comisiei Europene, au fost agreate principiile de solidaritate pentru acordarea de asistență la aprovizionarea Moldovei cu gaze naturale, ca parte a unui memorandum de înțelegere moldo-ucrainean în domeniul securității energetice (Comunitatea Energetică, 13 Decembrie 2019). Prin asemenea mișcări, autoritățile de la Chișinău încearcă să păstreze un echilibru pe plan extern, deoarece orientarea estică va deveni extrem de vizibilă în 2020, când în Moldova va fi celebrat anul Rusiei (Deschide.md, 23 Septembrie 2019).

Condiționalitate strictă, de acum încolo

Oficialii români sunt determinați să recurgă la condiționalitatea europeană pentru a doza, și restricționa în caz de necesitate, propriile resurse financiare pompate către Moldova. Cel puțin declarativ, Guvernul lui Ludovic Orban pune accent atât pe evaluarea instituțiilor democratice din Moldova, cât și pe gradul de apropiere de UE, atunci când se referă la viitorul asistenței financiare.

În fond, România optează pentru o strictețe maximă în operarea sprijinului financiar românesc, dar și cel european. În cadrul primei întrevederi a Consiliului de Afaceri Externe al UE, de la intrare în funcție a noii Comisii Europene, diplomații români au evidențiat 4 principii pe care trebuie să se bazeze abordarea față de Moldova și care implică pre-condițiile politice și reorientarea banilor de la autoritățile centrale către alte categorii de beneficiari (MAE.ro, 9 Decembrie 2019).

Primul principiu constă în „monitorizarea atentă și strictă” a gradului de îndeplinire a angajamentelor față de UE, dar înainte de toate a Acordului de Asociere. Condiționarea asistenței financiare, laolaltă cu cea a sprijinului politic, în funcție de avansarea reformelor – reieșind din evidențe clare nu și declarații – reprezintă al doilea principiu. Reorientarea asistenței către proiecte în interiorul Moldovei, dar destinate valorilor europene și interconectării cu UE, formează al treilea pilon al mecanismului de condiționalitate strictă. În fine, cel de-al patrulea principiu rezidă în menținerea unității și uniformității în abordările UE față de Moldova, ceea ce este totalmente contrar gesturilor guvernelor române trecute. Niciunul din aceste principii nu a fost accentuat pe durata guvernului Maiei Sandu (IPN, 29 Iulie 2019), dar au intrat în circulația diplomatico-politică a relațiilor moldo-române după căderea acestuia.

În loc de concluzii…

Guvernele de la Chișinău nu mai pot miza pe lipsă de condiționalitate din partea României, care îmbrățișează în mod exhaustiv mecanismul de condiționalitate, activat de către UE în 2018 împotriva regimului oligarhic. Astfel, poate spori eficacitatea presiunii exercitate de către instituțiile europene, iar în consecință opoziția și societatea civilă redevin parteneri majori în monitorizarea reformelor aflate pe agenda europeană.

Constrângerile la care este expus actualul guvern de la Chișinău îl poate extenua, dacă reformele nu vor fi livrate întocmai. Căutarea asiduă a unor surse de împrumut alternative, cu costuri politice, nu și geopolitice, mai mici în Est, se convertește într-o opțiune de supraviețuire tot mai realistă. Din acest considerent, utilizarea inteligentă și flexibilă a asistenței financiare europene, în particular a sprijinului bugetar, s-ar putea transforma într-o opțiune mai preferabilă pentru UE decât suspendarea oricărei asistențe în cazul realizării defectuoase a reformelor strategice. În orice caz, calculele greșite în domeniul asistenței externe și a condiționalității va avea efecte asupra echilibrului de forțe înainte de alegerile prezidențiale moldovenești din toamna anului 2020.

Articol apărut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Mda, este vorba despre bani. Cine dă banii, asta e problema sărmanei Moldova. Totuşi, se pare că Moldova a înţeles că nu poate primi bani „moka”, din toate părţile, numai fiindcă ei se consideră neutri şi statalişti. Ba din contra, pretenţiile astea închid robinetele cu bani. Fiindcă( aşa e pe lumea asta!…) cine dă banii comandă muzica….
    Ei, cine poate da banii de care Moldova are atâta nevoie? Mai ales că trebuie să fie bani ieftini.
    Iată, UE+România condiţionează banii gratis de reforme economice şi politice, ceea ce guvernul pro-rus nu prea prea să aplice. Deci, Moldova a cerut ajutor de la Rusia (vrea 500 milioane de USD), pe care Rusia a zis că-i dă, deşi Moldova mai are vreo 5-6 miliarde USD datorie pentru gazul livrat de Rusia. Numai că pentru asta Rusia va IMPUNE rezolvarea problemei transnistreene, ceea ce înseamnă căderea definitivă a Moldovei în braţele Rusiei.
    Nenorocirea este că Moldova este insignifiantă pentru UE, SUA şi chiar pentru Rusia. În definitiv, pentru ce ar trebui Rusia „să bage bani” în săraca şi riscanta Moldovă?
    Dar, da, România trebuie să pună piciorul în prag în relaţiile cu Moldova. A le da bani şi ei să se pupe-n bot cu ruşii dându-ne cu tifla este prea mult. O perioadă trebuie lăsaţi în plata lui Dumnezeu 8că ruşii nu cred să facă plăţi….). Oricum, rămân aici, lângă noi.

  2. Da, cred ca le dam prea multa importanta moldovenilor de peste Prut. In fond ei de 30 de ani voteaza cu mici intreruperi pentru maica Rusie. E un non sens sa incerci sa ii convingi ca Moskva e cah, ca interesul lor e sa se europenizeze, nu sa pupe poala nacealnikului. Sa-i ia naiba, nu au decat sa se pupe pe bot cu cei care i-au facut gubernie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro