joi, mai 19, 2022

Dialogul Moldovei și Georgiei cu UE și NATO – în căutare de atenție externă și resurse pentru reziliența de stat

Pe fundalul atenției sporite a Occidentului pentru susținerea Ucrainei s-ar putea părea că Moldova și Georgia își pierd relevanța într-o oarecare măsură. Contrar acestei percepții, UE și NATO întreprind diverse măsuri, deși pe căi distincte și în mod diferențiat, pentru a sprijini autoritățile de la Chișinău și Tbilisi. Evidențele arată că Moldova mizează pe UE și statele membre, iar Georgia este asistată de NATO, cu care dialogul politic din ultimii doi ani s-a deteriorat mai puțin decât cu UE. Ambele țări însă sunt conștiente de faptul că, în vederea stopării războiului rusesc împotriva Ucrainei și pentru restaurarea postbelică ucraineană, în următorii cel puțin 10 ani, eforturile politice prioritare și resursele financiare disponibile în Occident vor fi orientate, înainte de toate, spre Ucraina. De aceea, aceste țări trebuie să vină cu inițiative proprii pentru a se face vizibile, inclusiv pentru a identifica canale noi de atragere a asistenței externe. Moldova se concentrează pe UE și statele membre, căutând sprijin și din partea SUA pentru proiecte de dezvoltare și având în vedere că donatorii externi la nivel european deja au promis ajutor financiar în valoare de până la 700 milioane euro, din surse vechi și noi. În același timp, Georgia mizează pe NATO și încearcă să repare relațiile cu UE, deteriorate de acuzațiile de lipsă de imparțialitate din partea actorilor europeni, dar și de regresul în desfășurarea reformelor din domeniul justiției din anii 2020-2021.

După deciziile UE de a susține financiar înarmarea Ucrainei (1.5 miliarde euro) pentru a putea riposta împotriva agresiunii rusești, prezența UE în regiunea Parteneriatului Estic capătă alte conotații pentru Rusia. În lumina acestei decizii, portavocea diplomației ruse Maria Zaharova a comparat UE cu “o unitate economică” a NATO, care și-ar fi pierdut vocația economică atribuibilă acesteia în trecut. Ulterior, ambasadorul rus la Bruxelles, Vladimir Cijov a suspectat UE că ar fi în proces de transformare într-un “bloc militar”, cu rol secundar după NATO. Cele cinci pachete de sancțiuni (IPN, Martie 2022), cu cel de-al șaselea aflat în proces de pregătire, au afectat puternic majoritatea domeniilor comerțului bilateral, excepție fiind exporturile rusești de resurse energetice, cerealiere și alte bunuri de natură vitală pentru stabilitatea economică a UE. Deși războiul nu a putut fi oprit, sancțiunile pedepsesc dur în egală măsură statul și populația pentru agresiunea și atrocitățile comise împotriva Ucrainei.

Pe fundalul consolidării UE în calitate de actor geopolitic poziționat vehement împotriva militarismului rusesc, este practic inevitabil că Rusia va trata ca amenințare pentru interesele sale strategice apropierea Moldovei și Georgiei de UE. Atitudinea negativă a părții ruse se poate acutiza când UE le va acorda celor două țări statutul de candidați pentru aderare, lucru ce poate urma doar după ce o decizie similară este adoptată în favoarea Ucrainei. Astfel, deschiderea procesului de lărgire a UE spre Est poate deveni pentru Rusia la fel de incompatibilă cu interesele sale geopolitice ca și extinderea NATO, ale cărui rânduri pot crește, deja în anul 2022, din contul Suediei și Finlandei, unde susținerea publică pentru aderarea la blocul militar a ajuns până la 62-77%.

„Decuplare temporară” a Trio-ului?

Având în vedere caracterul excepțional al dosarului ucrainean provocat de agresiunea militară rusească, Moldova și Georgia sunt nevoite să caute modalități separate pentru a ieși în evidență și a rămâne pe agenda politică a UE și/sau a NATO. Prin urmare, se creează premise ca individualismul și unilateralismul să se intensifice în interiorul “Trio-ului Asociat”. Lansată în mai 2021, platforma “Triou-lui” prevedea coordonarea și respectiv unificarea eforturilor în direcția apropierii de UE și aprofundării integrării europene la nivel sectorial și instituțional.

În prezent, fiecare dintre aceste țări își croiește aparent un traseu individual în raport cu Occidentul, pe lângă cel comun în limitele relațiilor cu UE. Situația Ucrainei este incomparabilă și necesită o strategie total diferită de nevoile Moldovei și Georgiei. Deși cele din urmă suferă din cauza presiunilor venite din partea Rusiei, problemele care planează deasupra lor au alt nivel de urgență. UE încearcă să mențină aparența că Ucraina împreună cu Moldova și Georgia sunt tratate egal și că vor continua drumul de integrare și, respectiv, accedere la UE „la pachet”. În acest sens, Bruxelles-ul a transmis chestionarele pentru statutul de țară candidat la UE celor trei țări la o distanță de trei zile (Ucraina – 8 aprilie în Kiev, iar Moldova și Georgia – 11 aprilie în Luxembourg). Contrar inerției instituționale de a aplica o abordare colectivă față de cele trei țări asociate, lucrurile se mișcă în altă direcție. Atât printre statele membre ale UE, cât și în interiorul țărilor asociate, până nu demult, se conturau abordări unilaterale (IPN, Martie 2022). Mai exact, Ucraina se auto-percepe și este considerată în UE drept prioritate majoră ce trebuie separată de Georgia și Moldova, care la rândul lor demonstrează că, cel puțin pentru moment, preferă o anumită diferențiere în tratamentul primit din partea actorilor occidentali.

Recenta vizită a delegației parlamentare georgiene în Bucha și Irpin a confirmat solidaritatea Georgiei cu Ucraina (Civil.ge, Aprilie 2022). Chiar dacă partea georgiană nu aderă la sancțiuni în continuare, aceasta a reiterat că nu va permite ocolirea lor. Dialogul dintre Kiev și Chișinău s-ar putea ameliora, având în vedere că Chișinăul luptă cu propriile metode împotriva influenței rusești. În contextul agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei, legislativul de la Chișinău a interzis utilizarea literelor „Z” și „V”, precum și a panglicii bicolore negru-galben. În consecință, au urmat altercații diplomatice dintre Chișinău și Moscova, în care cea din urmă a avertizat că asemenea gesturi, la fel ca și așa-zisă „conivență” față de sancțiunile anti-rusești, dăunează relațiilor bilaterale (MID, Aprilie 2022). Luate împreună, acțiunile recente ale autorităților georgiene și celor moldovene semnalează că Ucraina poate trata cu mai multă încredere partenerii săi principali din cadrul Parteneriatului Estic. Același lucru înseamnă că Trio-ul Asociat are șanse să-și revină, dacă încă va mai avea sens după ce UE convertește, în primul rând, Ucraina, iar ulterior Moldova și Georgia, în țări candidate, cu care va trebui să înceapă negocieri de aderare separate.

Georgia – revitalizarea dialogului cu UE și asistența NATO

Chiar dacă puterea politică de la Tbilisi, discreditată din cauza involuției democratice, a rămas neschimbată, intențiile guvernării sunt de a revitaliza dialogul cu UE în domeniul integrării europene și de a-l intensifica pe cel cu NATO pe partea de securitate convențională. Preluarea oficiului Ministrului de Externe de către Ilia Darchiashvili, un diplomat de carieră, este în mod clar folosită pentru a repara măcar cumva relația cu UE. Acest lucru are loc la aproape o lună distanță de la depunerea cererii pentru candidatura de membru al UE. Schimbarea la față a interlocutorului nu i-a făcut pe oficialii europeni să treacă cu vederea reformele pe care partea georgiană fie le-a abandonat sau le-a implementat parțial și cu abateri. Totuși, chiar și cu retușările de fațadă, până când nu vor fi eradicate elementele oligarhice din procesul de guvernare, Georgiei îi va fi mult mai greu decât Ucrainei sau Moldovei să obțină un tratament geopolitic preferențial din partea UE.

Pe de altă parte, autoritățile georgiene pot conta, în formă necondiționată, pe susținerea NATO. Deja a fost solicitată actualizarea Pachetului Substanțial al NATO pentru Georgia în materie de apărare și securitate, inițial lansat în 2014 și ulterior reînnoit în 2020. În contextul presiunilor din partea Rusiei și a deteriorării securității regionale, NATO este determinat să consolideze reziliența și capacitățile de apărare ale Georgiei și Bosniei și Herțegovinei. NATO prioritizează trei domenii în raport cu Georgia – prevenirea riscurilor (conștientizarea situațională), comunicarea sigură și securitatea cibernetică (Civil.ge, Aprilie 2022). Actualizarea Pachetului Substanțial georgian urmează să aibă loc însă de abia în cadrul summitului NATO de la Madrid de la finalul lunii iunie, când o asemenea asistență necesară acum ar putea veni prea târziu. Este însă evident că NATO este pregătit să ofere Georgiei o asistență concretă și mai consistentă decât UE. Contrar abordării încă oarecum reticente față de Georgia, Bruxelles-ul este angajat plenipotențiar în dosarul ucrainean, dar la fel mai găsește timp și resurse pentru a susține Moldova.

Moldova caută mai multă atenție din partea UE

Deși Moldova a ieșit oficial din criza pandemică, după ce a anulat (din 16 aprilie) starea de urgență în domeniul sănătății publice, care a durat peste doi ani, și în ciuda faptului că doar 30% din populație este vaccinată, țara se mai confruntă cu alte trei crize. Ea este în imposibilitate de a depăși criza energetică, cea a refugiaților și, respectiv, economică, toate exacerbate de instabilitatea regională și agresiunea militară rusească din vecinătatea imediată. În acest context, este firesc că sprijinul public pentru autorități este în declin, iar opoziția, de sorginte pro-rusă, se activizează și folosește insatisfacția populației pentru a-și consolida pozițiile. Fără popularitate, chiar și cele mai nobile și necesare reforme pot fi sabotate atât de instituții, cât și de populația dezamăgită în autorități, mai ales în situația în care sistemul vechi încă nu a fost eliminat definitiv și ireversibil.

E adevărat că Moldova are în frunte o guvernare monocoloră și pro-UE ca și Georgia, dar credibilitatea conducerii moldovene este net superioară celei georgiene în ochii Bruxelles-ului. Pe baza acestei afinități puternice cu instituțiile europene, autoritățile moldovenești au reușit să atragă susținerea financiară și să capteze atenția politică a actorilor europeni îndată după alegerile anticipate din 2021. Totuși, situația din Ucraina este atât de gravă încât, în comparație, problemele Moldovei pot părea mai insignifiante și mai puțin urgente. Acest lucru este determinat parțial de faptul că UE vede în mod idealizat capacitățile de guvernare ale puterii de la Chișinău, inclusiv pentru că asistența financiară și chiar instituțională nu încetează. Recent, UE a agreat pachetul de asistență macro-financiară în valoare de 150 milioane de euro, la care se adaugă peste 110 milioane de euro asistență bugetară alocată sau promisă de la începutul lui 2022 pentru mitigarea efectelor nefaste ale crizei energetice și cea a refugiaților. Adițional, Bruxelles-ul finanțează activitatea unei echipe din cadrul agenției Frontex, trimisă la frontiera cu Ucraina pentru a ajuta la gestionarea fluxului de refugiați.

Cu toate acestea, chiar și în condițiile asistenței europene deja acordate și celei noi convenite, autoritățile moldovenești caută noi modalități pentru a pune Moldova și problemele guvernării, agravate de agresiunea militară rusească în Ucraina, pe agenda comunității internaționale. Anume în această conjunctură a fost lansată Platforma de Suport pentru Moldova, care a întrunit la Berlin (5 aprilie) state și organizați internaționale, dornice să ofere asistență financiară (credite, granturi etc.). România, Franța și Germania coordonează activitatea Platformei, iar acțiunile acesteia urmează să fie ghidate de necesitățile anunțate de partea moldovenească. În total, au putut fi convenite până la 695 milioane de euro (bani noi și vechi), care vor fi direcționați pentru a sprijini guvernarea de la Chișinău în cinci domenii unde capacitățile instituționale sunt insuficiente sau subdezvoltate – îngrijirea și relocarea refugiaților, securitatea energetică, combaterea corupției, gestionarea frontierelor și alocarea de bani direct în buget pentru necesități social-economice. Lansarea acestei platforme pare a fi o măsură extraordinară, determinată de conștientizarea limitelor statului, pe de o parte, dar și a insuficienței ajutorului oferit până acum de către UE și alte instituții, pe de altă parte. Moldova este mai vulnerabilă decât s-a crezut, iar criza de securitate din regiune este o oportunitate unică de a pune sub reflectoare vulnerabilitățile și de a le elimina în mod exhaustiv și strategic. De aceea, combinarea ajutorului UE, cu sprijinul actorilor participanți pe Platforma de Suport pentru Moldova și a proiectelor de dezvoltare ale SUA, inclusiv creditele FMI (815 milioane dolari), oferă resurse financiare substanțiale ca guvernarea să fortifice reziliența de stat pe termen scurt, mediu și lung. Prin urmare, autoritățile moldovenești au o responsabilitate enormă de a folosi abil acești bani și a obține rezultate tangibile până la următorul ciclu electoral prezidențial-parlamentar 2024-2025.

În loc de concluzii…

Noile împrejurări geopolitice pot determina ca agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei să se încadreze în unul din următoarele trei scenarii primare. Primul scenariu este pesimist și presupune că Ucraina sau cel puțin unele regiuni ale acesteia devin un “nou Afganistan”. Acest lucru înseamnă un război de durată, în care ambele părți suferă costuri majore – Rusia din cauza sancțiunilor, iar Ucraina ca urmare a ocupației rusești (umane, umanitare și economice). Al doilea scenariu conține unele nuanțe moderate și optimiste. Acesta presupune că Ucraina obține victorie, dar nu reușește să întoarcă regiunile deja ocupate de Rusia. Potrivit celui de-al treilea scenariu, Rusia extinde perioada agresiunii militare până la ocuparea integrală a regiunilor Luhansk și Donețk. De asemenea, Moscova ar putea să negocieze statutul regiunilor Zaporojie și Herson drept carte de schimb pentru a cere Kievului să implementeze federalizarea țării. Prelungirea războiului împotriva Ucrainei lovește în Rusia, dar terminarea acestuia va fi dificilă, dacă Rusia nu pierde războiul sau regimul lui Vladimir Putin nu obține rezultate, pe care le poate deghiza ca pe niște succese sau concesiuni din partea lui Volodymyr Zelenski.

Ucraina este și va rămâne o prioritate majoră a UE, dar și a întregului Occident în următorii minim 10 ani. De aceea, Moldova și Georgia trebuie să impresioneze partenerii externi cu reforme și ascensiune în eficiența instituțiilor democratice pentru a păstra un interes sporit față de sine. Ambele țări sunt într-o competiție pentru atenție între sine și cu Ucraina, care necesită solidaritatea tuturor împotriva agresiunii rusești și după ce aceasta va înceta. Chiar dacă, pentru moment, Trio-ul Asociat pare a fi abandonat, ultimele gesturi de solidaritate din partea Georgiei și modificările legislative din Moldova care sprijină cauza ucraineană, oferă niște perspective pozitive pentru reanimarea acestei platforme. În orice caz, este foarte probabil că Ucraina va primi statutul de țară candidat la UE înainte de Moldova și Georgia. De aceea, separarea celor trei țări asociate ar putea avea loc în mod natural. Până atunci, în timp ce Ucraina va beneficia de un viitor amplu „Plan Marșal” pentru reconstruirea postbelică, în paralel cu reformarea și europenizarea țării, Moldova și Georgia vor avea nevoie de asistența UE și respectiv a NATO pentru a-și consolida reziliența de stat în fața vulnerabilităților interne și externe, exploatate de militarismul politicii externe și revizionismul istoric al regimului de la Kremlin. 

Articol aparut pe site-ul IPN

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Nu, nu Ucraina va fi prioritatea UE ci Moldova şi poate Georgia. Moldova poate beneficia de situaţia din Ucraina, mai ales că şi UE vrea să facă nişte paşi decisivi pentru a riposta Rusiei. Dar, cred, că priorităţile Moldovei sunt nu numai economice ci mai ales politice. Ea trebuie să înceapă demersurile( eventual împreună cu Ucraina) pentru denunţarea tratatului 5+2 referitor la Transnistria. Tot ca părere, România trebuie să acorde mai mult ajutor Moldovei, mai ales pe linie economică. Mai mult, o autostradă+CF Iaşi-Chişinău-Tighina-Odessa ar fi foarte necesară pentru dezvoltarea Moldovei, poate chiar cu bani europeni. Poate chiar un mare aeroport internaţional la Chişinău ar fi indicat. Fiindcă pentru dezvoltare ai nevoie de resurse( energie, gaze, etc) dar şi de căi de comunicaţie rapide.

  2. „În orice caz, este foarte probabil că Ucraina va primi statutul de țară candidat la UE înainte de Moldova și Georgia.”

    Nu există dovezi sau interese undeva ca să se procedeze în felul descris. Aderarea la UE se face în interesul locuitorilor Moldovei. Nu este în primul rând un interes al celor 27 din UE. Portile UE sunt deschise pentru Moldova, Ucraina so Georgia. Condițile de aderare nu se schimbă după o conjunctură din afară de UE. Se vede la statele din Balcanii de vest unde Albania, Macedonia de Nord și Montenegro sunt deja în NATO dar va mai dura timp de mulți ani pentru a intra ca membru deplin în UE.27. La fel va fi cu Moldova, Ucraina și Georgia. Cerd că este vorba de mai mult de 10 ani. Moldova mai are o problemă nerezolvată: „Transnistria pământ românesc”…..

  3. Eu sunt un eurofil convins si totusi nu cred ca Basarabia va intra in EU prea repede. Poate după 2030, daca EU va mai exista in forma actuala. EU nu este o instituție caritabila, in spatele acestui proiect politic sunt interese economice de moment ale statelor membre, in special ale „greilor”. Nu vad cum plătitorul de taxe din Franța, Germania, Belgia, Olanda, etc, va fi gata sa sprijine încă un stat falit.
    Intrarea Moldovei in EU va fi probabil însoțita de masuri de limitarea temporara a accesului la piața muncii din EU, așa cum s-a întâmplat cu România si Bulgaria, si va fi necesar un pachet masiv de ajutor economic, altfel Basarabia se va goli in primele 6 luni. Pana atunci România trebuie sa fie pregătita sa asigure furnizarea de energie republicii Moldova, pentru ca Moldova este mai dependenta de importurile din Rusia decât Ungaria sau Germania. Guvernanții de la Buc au dormit la volan in ultimii 32 de ani si dorm in continuare, nepregătind-se pentru incorporarea acestei provincii românești.

  4. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a calificat miercuri adoptarea şi promulgarea legii care interzice simbolurile invaziei ruse „Z”, „V” şi panglica bicoloră „Sf. Gheorghe” drept „o adevărată trădare” şi a ameninţat-o pe Maia Sandu: „Răspunsurile vor fi dureroase. Nu vom lăsa fără răspuns declaraţiile pe care le-am auzit zilele acestea de la Chişinău”, a declarat Zaharova cu referire la discursul preşedintelui moldovean ţinut după promulgarea legii ce interzice simbolurile războiului. În discursul respectiv, Maia Sandu a spus că „trebuie să spunem un „Nu!” ferm războiului şi simbolurilor acestuia şi să insistăm pe excluderea lor din comunităţile noastre. Locul acestor simboluri este alături de alte simboluri barbare ale distrugerii şi morţii – la coşul de gunoi al istoriei”. Declaraţia a iritat Kremlinul. Maria Zaharova şi-a exprimat indignarea într-un enunţ interogativ, pronunţat din poziţie de superioritate: „Cine i-a permis să spună astfel de lucruri despre groapa de gunoi a istoriei? Oricine îşi permite astfel de afirmaţii despre un simbol pentru care oamenii şi-au dat viaţa pentru ca alţii să poată trăi, vă asigur, el însuşi va ajunge la „groapa de gunoi a istoriei”. Este inacceptabil”.

    Dragostea muscaleasca din 1812-2022.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro