Incertitudinea privind sectorul de termoficare în București se adâncește, odată cu procesul intentat de ELCEN pentru a-și
recupera datoria de 3,8 miliarde lei de la Primăria Bucureștiului. De infinitele procese și proceduri de insolvență s-ar putea bucura cel mult avocații, în timp ce se pierd fonduri europene și nu se face nimic pentru îmbunătățirea calității serviciului pentru populație. În acest timp, țările occidentale se îndreaptă din ce în ce mai mult spre soluții de încălzire eficiente, inclusiv termoficare, spune Eugenia Gușilov, expert în energie și director fondator al think tank-ului Romania Energy Center (ROEC).
____________________________________________________________________
SEMNEAZĂ PETIȚIA AICI – AVEM DREPTUL LA ÎNCĂLZIRE. ASUMAȚI-VĂ RĂSPUNDEREA!
____________________________________________________________________
Mai sunt sistemele de încălzire centralizată o soluție pentru orașele din România? Ce alternative există?
Da. dacă ne interesează să locuim în orașe sustenabile, dacă vrem să respirăm un aer curat, dacă vrem ca locuitorii orașelor să nu stea în frig și să avem o Romanie modernă nu există altă soluție de încălzire în mediul urban mai bună decât termoficarea. Din păcate cuvântul “termoficare” are o conotație negativă pentru foarte mulți români, mai ales din generațiile tinere, dar nu numai, care asociază subiectul cu perioada comunistă. De fapt, termoficarea orașelor a fost unul din lucrurile bune moștenite din acea perioadă, de care însă nu am avut grijă cum ar fi trebuit. Neglijența și indiferența au dus la falimentarea și dispariția acestor sisteme în foarte multe orașe din România: din 315 orașe care aveau sisteme de termoficare (SACET) în 1989 mai avem doar 47 (15%)!
În Danemarca, 60% din gospodării sunt conectate la SACET, iar în Copenhaga procentul este de 98%.
In Nordul Europei, termoficarea este extrem de dezvoltată (Danemarca, Suedia, Islanda, Țările Baltice), dar și în Rusia, Polonia, iar Vestul Europei (Marea Britanie, Franța) manifestă un interes sporit față de subiect în ultima perioadă. În Danemarca, peste 60% din gospodării sunt conectate la Sistemul de Alimentare Centralizat cu Energie Termică – SACET (district heating), în Copenhaga procentul este de 98%. Marea Britanie, unde procentul este foarte mic (2%), a identificat SACET-ul ca sursa preferată pentru încălzirea zonelor urbane până în 2050 și tinteste spre 17-24% grad de alimentare cu căldură prin SACET (district heating) la orizontul anului 2050.
Sursa: Euroheat (2015)
Nu putem vorbi despre Tranziție Energetică, decarbonare, reducerea emisiilor de carbon fără a vorbi despre energetica urbană. Nu putem vorbi despre încălzirea marilor orașe fără termoficare (District Heating) pentru că asta este soluția optimă atât din din punct de vedere tehnic cât și cea mai prietenoasă soluție pentru protecția mediului.
Perspectiva s-a schimbat și la nivel european. Desi încălzirea reprezintă cca. jumătate din consumul final de energie, politicile energetice europene s-au axat până acum mai mult pe electricitate, gaz, transport. Din 2015 asistăm la o renaștere a interesului față de SACET la nivel european în contextul unui potențial uriaș de decarbonare care există în acest sector. În 2016, UE a propus prima să Strategie pentru Încălzire și Răcire (Heating & Cooling Strategy), unde promovarea SACET-urilor ocupă un loc esențial. Deci, de acum încolo, Uniunea Europeană va pune accent și mai mult pe încălzirea urbană prin SACET, deorece se încadrează perfect în viziunea UE pentru energie curată, eficiență energetică și reducerea emisiilor de CO2.
Cât de mare este riscul ca Bucureștiul (care azi e jumătate din piața de energie termică în sistem centralizat) să rămână fără termoficare în urmatorii 1-2-3 ani? Ce ar insemna acest lucru și ce ar trebui făcut?
Foarte mare. Este de neimaginat cum a operat RADET cu conturile blocate timp de 3 ani. Citiți Scrisoarea Deschisă a Sindicatului Liber Independent din RADET din august a.c., în care se spune cum oamenii societății au reparat țevile sparte din propriile salarii în anii anteriori, ca să asigure funcționarea sistemului. Sistemul merge pe roșu de mai mulți ani.
În primul rând, trebuie oprită tergiversarea găsirii unei soluții, tergiversare care durează deja de 6 ani! Toți factorii implicați (primari, minister, guvern, adminsitratori judiciari, premier) trebuie să dea dovadă de responsabilitate și să înțeleagă gravitatea situației și să aleagă o soluție pe care să o implementeze. O soluție de compromis cu siguranță nu va mulțumi pe toată lumea, dar va oferi o ieșire din acest impas, ferindu-ne de o catastrofă (colapsul sistemului). Fuziunea ELCEN cu RADET era o soluție bună, Compania Municipală era o soluție bună, un PPP – la fel, practic orice format care ar aduce sub aceeași umbrelă producția, transportul și distribuția de agent termic e o soluție bună pentru că sistemul ar fi mai ușor de administrat. Cea mai rea situație este tergiversarea și datul în judecată, din care câștigă doar avocații. și exact în această situatie ne aflăm: RADET a intrat în faliment în luna aprilie, ELCEN a dat în judecată Primăria chiar vineri (4 oct.) pentru recuperarea creanței RADET către ELCEN în valoare de 3,83 miliarde de lei. Povestea pare departe de a se încheia.
În tot acest timp, cel mai grav lucru ar fi ca problemele de natura juridică și comercială să ducă la pierderea banilor europeni alocați pentru sistemul de termoficare din București. Vorbim de 176 milioane de EUR, alocați pe POIM Axa 7.2, cu beneficiar pre-selectat – București, iar sistemul de termoficare din București are nevoie de investiții ca de aer.
În momentul în care sunt incertitudini mari legate de statutul juridic al societății care operează sistemul (falimentul RADET) sau regimul de proprietate asupra bunurilor (transferul activelor RADET către Termoenergetica, care nu este finalizat), finanțarea poate fi pierdută. Riscul de dezangajare a banilor europeni este real. Există exemple de orașe unde acest lucru s-a întâmplat: Arad, Craiova.
Ce ar însemna Bucureștiul fără termoficare?
Țin să amintesc că în 2018 Comisia Europeana a declanșat procedura de infringement împotriva României pentru calitatea proastă a aerului. Bucureștiul (alături de Iași și Cluj) este deja unul dintre cele mai poluate orașe din România și înregistrează depășiri ale valorii-limită anuale pentru dioxidul de azot (NO2) și în ceea ce privește particulele în suspensie (PM10). Vedeți Raportul de țară pe România al Comisiei Europene din aprilie 2019 – secțiunea calitatea aerului. Un sistem de termoficare eficient și modern poate reduce semnificativ acești poluanți atmosferici. Și vice-versa, dacă sistemul de termoficare din București “pică”, poluarea atmosferică va crește înzecit, cu mult peste poluarea pe care o avem deja.
Avem infringement pentru calitatea proastă a aerului în orașele mari. Colapsul termoficării ar înrăutăți și mai mult situația
Amintesc că purtăm această discuție în contextul în care România și-a asumat Agenda ONU 2030 pentru Promovarea Țintelor pentru Dezvoltare Durabilă (UN SDGs), printre care se numără și Sănătate și bunăstare (ținta #3) și Orașe sustenabile (ținta #11). În 2016, la nivel global, 90% din locuitorii zonelor urbane respirau un aer poluat, iar expunerea prelungită la poluare atmosferică este responsabilă pentru 4,2 milioane de decese premature – poluarea aerului fiind considerată al cincilea “ucigaș” după numarul de victime pe care le face. În contextul preocuparii acute pentru schimbarile climatice, SACET-ul (district heating) e indispensabil pentru reducerea poluării în marile orașe, atât din perspectiva angajamentul Romaniei pentru Agenda ONU pentru 2030, cât și a Acordului de la Paris privind schimbările climatice.
Dacă sistemul de termoficare din București dispare, problema cea mai mare va fi aerul pe care îl vom respira cu toții după, tocmai ca urmare a poluării cumulate a soluțiilor individuale de încălzire la care vor fi nevoiți să recurgă oamenii din lipsă de alternativă.
Legea termiei 325/2006 este în Parlament, practic, de mai mulți ani de zile. După 3 ani de discuții, varianta aprobată anul trecut a fost întoarsă în Parlament de Președintele Iohannis. Cât de necesară este legea și ce ar trebui să clarifice?
Extrem de necesară. Actualizarea Legii ar aduce o claritate și optimizare legislativă de care este mare nevoie în acest domeniu. În primul rând, claritate de ordin instituțional: în legea veche (din 2006) responsabil cu scrierea politicilor publice privind alimentarea cu căldură este Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Ministerul Economiei. În noua variantă va fi Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administrației Publice (MDRAP) care actualmente administrează programul “Termoficare” și fondurile europene destinate sectorului. Să nu uităm că de câțiva ani există și un Minister al Energiei care are atribuții pe partea de politici publice, inclusiv în domeniul termoficării. Noua lege trebuie să delimiteze foarte clar rolurile și responsabilitățile actorilor cheie.
Adoptarea modificărilor la legea serviciului public de alimentare cu încălzire în sistem centralizat (325/2006) ar aduce claritate instituțională
Varianta actualizată a legii 325/2006 prevede creșterea marjei de profit admisă pentru operatori de la 5% (cât e în prezent) la 9% (vezi Art. 40) și obligă ca redevențele obținute din concesionarea serviciului public de furnizare căldură către un terț să fie folosite exclusiv pentru a finanța investițiile în acel SACET (Art. 18 (2)). Alte aspecte de noutate vizează îngreunarea debranșării (Art. 30 obliga obținerea acordului tuturor membrilor asociației de proprietari, nu doar a președintelui asociației – ca până acum), se interzice debranșarea unui consummator aflat într-un condominiu și a unui condominiu situat într-o zonă unitară de încălzire. De asemenea, noua lege incriminează instalarea echipamentelor neautorizate în locuință/condominiu, cât și promovarea sau acceptarea instalării de echipamente neautorizate fără permisiunea prealabilă a ISC sau IGSU (Art 49) și creste toate penalitățile (Art 45). Într-un cuvânt, modernizează și completează Legea din 2006, introducând lucruri pe care de mult ar fi trebuit să le avem în lege.
În cele mai multe orașe, sistemele centralizate sunt sprijinite prin subvenționarea prețului gigacaloriei. Există și alte forme de sprijin, ca de pildă bonusul de cogenerare pentru CET-uri, există și ajutoare de încălzire pentru cei cu venituri mici, care acoperă atât încălzirea în sistem centralizat, cât și celelalte surse de încălzire. Cum ar trebui reformat sistemul de sprijin pentru încălzire, pentru ca energia termică să fie accesibilă?
Subvenționarea cu până la 60% din prețul real al Gcal nu poate continua la infinit. Această subvenție atârna ca o ghiulea de bugetele locale și impiedica autoritățile locale să direcționeze acești bani către alte zone critice, acționând ca o frână în dezvoltarea orașelor respective. Subvenția va trebui eliminată treptat și va trebui gandit un calendar pe termen lung în acest sens în fiecare oraș.
Bonusul de cogenerare ar trebui acordat doar CET-urilor noi (așa cum a fost gândit inițial), nu tuturor CET-urilor care funcționează în regim de cogenerare (indiferent de vechime, randament, grad de poluare) asa cum se face acum în România.
Ajutoarele pentru încălzire pentru cei cu venituri mici trebuie neapărat menținute, rafinate, îmbunătățite astfel încât să ajungă la toți cei care au realmente nevoie. Definția Consumatorului Vulnerabil trebuie extinsă astfel încât să-i cuprindă pe toți cei aflați în situația de vulnerabilitate, ceea ce nu este cazul acum.
Mai presus de orice, trebuie să promovăm mult mai activ energia regenerabilă în sectorul rezidențial, nu doar pentru electricitate ci și pentru încălzire. În acest sens, finanțarea anunțată a 30,000 instalații fotovoltaice de către AFM cu ajutorul fondurilor europene este o veste excelentă.
Mai mult decât atât, trebuie promovată integrarea surselor regenerabile în SACET: adică să avem printre noile surse de producție a căldurii energie regenerabilă (de pildă, geotermal în partea de nord a Bucureștiului).
În prezent, încălzirea din România atât prin SACET cât și pe sistemele individuale în mediul urban se face în proporție covârșitoare pe bază de gaz natural. Directiva 2012/27/EC și Legea 121/2014 definesc însă un Sistemul Centralizat Eficient de Termoficare și Răcire ca fiind “acel sistem centralizat care folosește: minimum 50% energie regenerabilă sau minimum 75% căldură din cogenerarea cu înaltă eficiență energetică sau minimum 50% un amestec al acestora.” Către asta trebuie să tindem.
Vezi dialogurile anterioare pe subiect:
Dialoguri ”la cald” (I) – Ana Maria Icătoiu. Cum ne încălzim la iarnă?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Ajutoarele pentru încălzire pentru cei cu venituri mici trebuie neapărat menținute”, asta e propoziţia cheie. După care definim şi de înseamnă venituri mici – probabil sub 2000 de euro/lună/membru de familie, că aşa e în Europa de vest, nu? Am falimentat industria, am vîndut pămîntul arabil şi lemnul pe preţuri de nimic, am tăiat şi dat la fier vechi locomotive, vagoane, vapoare, tot ce se putea, şi acum ne-a apucat grija de termoficarea bucureştenilor? Legea invocată nu zice şi ce se întîmplă cu cei care nu vor să plătescă – ce li se întîmplă? Îi dăm afară din apartamente? Nu cred că există bază constituţională. Şi dacă unul nu plăteşte şi nu i se întîmplă nimic, restul de ce ar mai plăti? Aşa a dat faliment termoficarea în cele 315 minus 47 de oraşe pomenite în interviu. Articolul nu ne spune şi alte lucruri: cît costă gigacaloria la Copenhaga? Cît e subvenţia acolo (dacă e)? Şi ce se întîmplă cu rău-platnicii în Europa de vest?
Daca nu poti onora facturile si creditele, e foarte clar ce se intampla. Esti dat in judecata si vine executorul judecatoresc ia tot ce ai, face un plan de recuperari. Da pierzi apartamentul daca nu ai platit ce trebuie.
Autoarea ar trebui sa spuna si cat costa intretinerea in Copenhaga. Cat e datoria fata de furnizori, cum impun ei disciplina. Daca vrem ca in Copenhaga copiem 100% nu selectiv ce ne convine.
Ce nu prea se intelege in romania este ca apartamentul e o cota parte dintr-un bloc, e ca cota parte dintro firma. Blocul e persoana juridica, si are un statut, niste reguli, blocul poate lua credite, face datorii, iar actionarii platesc toate acestea. Blocul poate da faliment, iar actionarii isi asuma.
La noi multi cred ca apartament e casa individuala cand esti stapan acolo pe veci si faci ce vrei tu.
As avea si eu o intrebare la autoare, zice ca subventioneaza caldura la acei nevoiasi. Dar un nevoias e proprietar de apartament sau nu? Fiindca daca e proprietar inseamna ca nu e chiar atat de nevoias. Cum stii omul e nevoias sau nu?
Dupa mine toate aceste subventii distorsioneaza piata si creaza probleme structurale pe termen lung. Nu fac regula in piata imobiliara, daca nu iti permiti sa intretii un imobil te muti in ceva mai mic sau in afara orasului mare. Nu incurajeaza consumul responsabil. Nu fac regula in domeniul energiei, mentin centrale vechi ineficiente, nu impun o concurenta si inovare. Iau bani din economie care ar putea servi in alta parte. Incurajeaza lenea, coruptia.
Ideea de a prelua un model de succes din Occident si a-l implementa in Romania nu este noua si nu a dat intotdeauna roadele asteptate.
Binecunoscuta teorie a „Formelor fara fond” lansata de junimisti este mai actuala ca oricand:
FONDUL societatii romanesti este diferit (in sens negativ) fata de cel din Danemarca.
Cea mai mare problema a sistemelor SACET (termoficare centralizata) din Romania este TRANSPORTUL agentului termic, prin conducte „comuniste” (in sensul ca sunt din anii 1970 – 1980).
Un primar care are mandat de 4 ani, daca aloca o buna parte din bugetul orasului pentru a inlocui conducte nu apuca in mandatul sau sa inlocuiasca prea mult si nu mai poate da SUBVENTIA la gigacalorie – deci va pierde alegerile si va face cadou niste conducte noi urmatorului primar.
Asadar pe partea de decizie politica ne-am lamurit.
Pe partea FONDULUI societatii romanesti ar fi de adaugat ca:
– in sistem centralizat rau-platnicii nu sunt sanctionati
– avem pensionari a caror pensie nu poate acoperi plata caldurii termoficate pe timp de iarna si atunci ei inchid caloriferele pastrand unul singur deschis (vorbim despre asa-zisa DEBRANSARE de facto, prin care se produc aceleasi dezechilibre in incalzirea blocului ca si la debransarea propriu zisa)
– nu avem contorizare individuala (repartitoarele de costuri nu fac asta si se pot „pacali”), de aici pornind certuri intre pensionari (care vor caldura din noiembrie, de cand se dau ajutoare sociale) si familii cu copii mici (care vor caldura din octombrie, pentru ca medicamentele costa si ele).
– avem pe timp de vara asa-zisele „revizii” in timpul carora nu curge apa calda
– avem tot anul AVARII in reteaua de transport.
Una peste alta, centrala termica de apartament evita aproape toate problemele de mai sus.
Primari precum cel din Galati au renuntat la subventionarea gigacaloriei SACET si au trecut la subventionarea achizitiei de centrale de apartament.
Iata ca se poate!
cateva observatii la adaugarile tale:
– pensionarii poate au pensia mica, dar asta nu inseamna ca nu au alte venituri sau ca locuiesc intr-un apartament foarte scump, pe care ar putea sa-l vanda sa ia ceva mai mic si sa le ajunga bani si de intretinere
– e normal ca unuia sa-i fie prea frig si altuia prea cald, cand afara sunt 25 si ai caloriferul fierbinte nu stiu daca poti sa zici ca e racoare, si e situatie tipica pentru bucuresti
nu am inteles concluziile tale?
zici ca centrala de apartament rezolva aproape toate problemele, dar cum rezolva:
– dezechilibrul de temperaturi de la apartament la apartament
– ce faci cu fumul? il dai la vecini? la copii? ziceai ca medicamentele costa scump
– tine reteaua de gaz?
– cine le intretine? in belgia e obligatoriu intretinerea odata la 2 ani, costa vreo 130 euro, vine si iti face curat prin ea, masoara si trimite la autoritati o foaie intreaga cu parametri. Daca nu e cum trebuie o schimbi. Se poate aplica si la noi? nu mai spun ca trebuie sa pui centrala cu anumite norme minime, ca la masina …
– cum vezi tu ca toti locatarii sa schimbe pe centrale in blocurile existente? mai ales unde sunt multi pensionari sau familii tinere cu copii?
– cum e cu siguranta? astea mai explodeaza
Probleme rezolvate/nerezolvate de centrala individuala sau sistem centralizat:
– dezechilibrul de temperaturi de la un apartament la altul se creeaza si in sistem centralizat (se inchid robinetele caloriferelor, ramanand un singur calorifer „activ” in dormitor) cat si cu centrala
– fumul de centrala nu e radioactiv si nici asa de poluant precum se insinueaza. Este aceeasi „specie” de fum ca si cel de la aragaz, iar din fum de aragaz nu am auzit sa fi murit cineva si nici de cancer nu am auzit.
Observatie: centralele termice au termostat si nu fac fum 24 ore pe zi.
CET-ul produce fum, ba chiar in cantitati mai mari decat suma centralelor, pentru ca gigacaloria centralizata, cu pierderile din km de tevi, are nevoie de mai multi metri cubi de gaze decat gigacaloria de apartament (de aici si „obligativitatea” subventionarii termoficarii)
– exista orase debransate total , deci acolo centrala de apartament e folosita in proportii mari (probabil 90% – 95%, iar unele apartamente au sobe sau altele). Nu am auzit de vreun oras din Romania sa isi fi redimensionat conductele de gaze (cu sapaturi si tot tacamul) in urma inchiderii CET-ului.
Observatie: majoritatea CET-urilor functioneaza tot pe gaze, asa ca daca le inchidem doar mutam consumul de gaze dinspre CET spre apartamente.
– da, intretinerea costa, dar a aparut concurenta in domeniu si un pret de 120 lei platit la 2 ani este deja mare. Am primit fluturasi in cutia postala de la firme care fac intretinere sub 100 lei.
– schimbarea de la centralizat la centrale va fi un proces dureros pentru unii – dar s-a realizat in destule orase romanesti de unde a disparut termoficarea. Unii au stat in frig pana si-au strans banii, altii au pus sobe, altii nu stiu cum s-au descurcat. Dar in general oamenii si-au realocat banii si au rezolvat problema.
– conform Inspectoratului de Stat de Urgente (ISU) anual se inregistreaza circa 5 accidente legate de centralele de apartament si circa 500 de incindente legate de aragaze, la nivelul Romaniei. Mitul bombei din centrala e un mit urban – el este contracarat de inspectia periodica obligatorie.
Un articol descriptiv care nu spune clar ce trebuie facut. Se spune despre bani dar pana acolo ne omoara partea tehnica unde nu s-a investit mai nimic.
Sistemul de incalzire centralizat este cu atat mai convenabil economic cu cat perioada de utilizare a acestuia este mai mare (vorbim de an), ceea ce se vede si din tabelele din articol. In Romania ar fi cam 6 luni, deci este convenabil.
Pe de alta parte rentabilitatea acestuia vine din faptul ca in ciclul termodinamic pentru producerea aburului si apoi a energiei electrice cu ajutorul turbinelor cu abur exista o faza a procesului in care este necesara condensarea aburului si intoarcerea condensului in cazanele de abur. Condensarea se face cu apa de racire care vara se trimite la turnuri de racire, deci caldura se pierde in aer. Iarna caldura de condensare se poate recupera pentru a fi utilizata pentru termoficare. Deci caldura recuperata este un bonus pentru cel care o furnizeaza si scade costul de producere a energiei electrice. Din acest motiv este cel mai eficient sistem.
Problemele care trebuie rezolvate sunt: eliminarea pierderilor de apa din sisteme (exista trei bucle inchise care lucreaza fara consum de apa, mai putin sistemul de producerea apei calde), utilizarea de materiale rezistente in timp pentru tevi, utilizarea de schimbatoare de caldura eficiente (cu placi) in punctele de distributie si reducerea pierderilor de caldura prin buna izolare a sistemelor.
Tehnic este posibil, exista tehnologie, mai trebuie sa se si vrea.
Oamenii simpli nu înțeleg ce înseamnă un oraș cu un milion de coșuri de fum și cum le va afecta acest lucru viața. Subvenția ar trebui să meargă către modernizarea sistemului de conducte RADET și către creșterea eficienței energetice a blocurilor, nu cu scopul de a reduce cheltuielile de întreținere (cu scop electoral).
Ajutoarele pentru incalzire trebuie eliminate .
Orice subventie este furt .
Cei cu venituri mici trebuie educati si indrumati spre munca . Fiecarui votant psd needucat si puturos trebuie sa i se explice ( de catre cei ce guverneaza ) faptul ca numai invatind o meserie ( noua ) , incercind sa intre in rindul celor care isi cistiga existenta prin munca pot fi membri demni ai unei comunitati .
Ajutoarele , in Romania , trebuie sa le acorde numai mediul privat ( persoane fizice si / sau juridice ) . Nu guvernantii . Guvernantii sa faca pomeni din munca lor nu din prelevari din munca altora .
Sistemul centralizat din Bucuresti sa crape . In acest fel mintea fudula a bucuresteanului poate fi pusa la lucru . Sa gindeasca si sa actioneze .
Articolul nu spune cit fura oamenii politici si guvernantii din bugetele SACET-urilor de acolo ; asa cum se intimpla in Romania .
Cine nu munceste sa nu manince . Sa stea ( mult si bine ) la mila mediului privat si nu la mila guvernului . Mediul privat nu va da vreodata un leu pentru vot . Poate numai daca cel ce primeste e in stare sa dea cu o matura sau sa bata un cui .
https://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-23457651-radet-inregistrat-2018-pierderi-circa-64-milioane-lei-principal-din-cauza-conductelor-vechi-care-pierd-caldura-apei-adaos.htm
Cetateanul bucurestean a platit pentru ca aceste conducte sa nu piarda caldura si apa . Cei care le-au administrat au gestionat prost banii . Zeci de ani ……
Bucurestene , dormi linistit …..