vineri, iunie 21, 2024

Dilemele majore ale Republicii Moldova, alimentate de războiul din Ucraina

„Cred că șansa Moldovei de a supraviețui ca democrație este doar în cadrul UE și trebuie să fim realiști cu privire la ceea ce se va întâmpla în regiunea noastră în următorii 10-15 ani. Desigur, cu toții sperăm într-o victorie rapidă a Ucrainei și acest lucru se va întâmpla, dar nu putem vedea Rusia devenind o țară democratică foarte curând, ceea ce înseamnă că provocările pentru regiune vor fi în continuare prezente.”

Maia Sandu, declarații la Forumul Economic de la Davos (euronews.ro)

Republica Moldova este o țară mică, săracă, divizată și mereu în pericol să fie destabilizată, mai ales cu un război atât de dur, cu mize atât de mari cum este cel dus de Federația Rusă în Ucraina. Populația țării a scăzut dramatic, ajungând sub 3 milioane de locuitori înregistrați la recensământul din 2014, față de ceva mai mult de 4 milioane la obținerea independenței. Chișinăul nu a redobândit (încă) controlul asupra teritoriilor din stânga Nistrului (așa-numita republică transnistreană) și păstrează doar un control simbolic asupra Găgăuziei autonome.

Rezultatele recensământului din Republica Moldova, 2014. Sursa: Wikipedia

Majoritatea populației se declară de etnie „moldovenească” și foarte mulți „etnici moldoveni” sunt vorbitori de rusă ca primă limbă și abia apoi vorbesc limba oficială a statului, adică „limba moldovenească”. Doar circa 7% dintre rezidenții din Republica Moldova s-au declarat români la recensământul din 2014, deși circa 620 de mii au primit acte de identitate românești; se pare că două treimi dintre aceștia continuă să se declare, inerțial, „moldoveni” și nu „români”.

IPP a realizat în 2022 un sondaj de opinie privind poziția moldovenilor față de subiectul unirii Republicii Moldova cu România și, conform Deschide.md, sunt favorabili ideii ceva mai mult de o treime dintre respondenți. În anul 2011, un sondaj de opinie realizat de centrul de investigații sociologice CBS-AXA arăta că circa 40% dintre cetățenii republicii ar dori să revină sub umbrela Federației Ruse, cam o treime și-ar dori aderarea la Uniunea Europeană și doar 5% și-ar fi dorit unirea cu România. (hotnews.ro)

Un sondaj foarte recent, derulat de  Centrul de Studii Sociale și Marketing CBS-Research și Comunitatea pentru advocacy şi politici publice WatchDog.MD, arată că, în cazul unui referendum, 53,5% dintre cetățenii republicii ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană și 23,8% ar fi în continuare favorabili aderării la Uniunea Economică Eurasiatică, al cărei lider este Federația Rusă. În privința aderării la NATO, însă, doar 26,9% ar vota pentru aderarea la această alianță, în timp ce 55,5% se declară împotrivă. (cdn.g4media.ro)

Guvernul proeuropean de la Chișinău, condus de premierul Natalia Gavrilița și președintele Maia Sandu, sunt în situația de a gestiona o țară divizată și temătoare, cu o populație puțin dispusă să își asume poziționări eroice (la fel ca vecinii lor ucraineni), într-o perioadă dură, de criză, generată de războiul din Ucraina, care a scumpit de 7 ori prețul gazelor naturale și aproape a dublat prețul alimentelor.   

Criza generată de războiul din Ucraina a adus cu sine și anumite oportunități, unele probabil nesperate. În primul rând, s-a creat oportunitatea ca Republica Moldova să depună cererea de aderare la Uniunea Europeană (3 martie 2022), primind invitația de aderare aproape imediat (23 iunie 2022), apoi războiul a închis frontiera estică a Transnistriei și a stopat, practic, contrabanda extinsă, via Odessa, care a permis liderilor de la Tiraspol să sfideze Chișinăul timp de trei decenii.

Republica Moldova, care timp de 30 de ani a fost șantajată de Moscova și de Tiraspol pentru că era dependentă de livrarea gazelor naturale de către Gazprom și de energia electrică produsă la Cuciurgan, în Transnistria, a reușit în numai câteva luni să devină membră a Comunității Energetice Europene și a început să importe gaze naturale și din alte surse decât Federația Rusă, iar în ce privește energia electrică să nu mai fie complet dependentă de livrările din stânga Nistrului.

STAREA REPUBLICII PE FOND DE CRIZE COMBINATE

După 24 februarie 2022, este prima dată în istoria Republici Moldova, de la obținerea independenței, când Chișinăul poate controla ce se importă pe malul stâng al Republicii Moldova, respectiv în regiunea separatistă, pentru că toate importurile se fac pe frontiera vestică, cu România.

Până acum un an, contrabanda la frontiera cu Ucraina – infrastructura portuară ucraineană de la Marea Neagră (un hub logistic important), permiteau inclusiv contrabanda cu diferite bunuri, țigări etc. prin teritoriul Transnistriei, de acolo treceau Nistrul, penetrau pe teritoriul Republicii Moldova fără taxe, iar contrabanda cu țigări avea direcția România și mai departe spre Europa.

S-a reușit stabilizarea situației politice din republică, asigurarea de resurse energetice, cu gaze, cu electricitate, cu păcură, cu lemn, în baza unui pachet de asistență de 5 miliarde lei moldovenești destinat cetățenilor, pentru compensații la factura la gaze și electricitate.

S-a reușit aducerea aeroportului internațional Chișinău în proprietatea statului, un element de infrastructură critică foarte important și s-a adus proprietatea statului rețeaua de autogări care fusese preluată, ca și aeroportul, de grupări criminale organizate. Au fost demarate proiecte de infrastructură: podul de la Ungheni, podul de la Leova-Bumbăta, aprovizionarea cu apă potabilă de la Iași pentru patru raioane limitrofe României.

„Pe securitatea energetică” – declară Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău – „am diversificat sursele de aprovizionare cu gaze. Pentru prima dată în 30 de ani, noi am reușit să cumpărăm și să facem rezerve de gaze din alte surse decât din Federația Rusă. O dependență care era omniprezentă, o vulnerabilitate enormă, călcâiul lui Ahile, în orice moment – și noi am trăit experiența câțiva ani, când în plină iarnă îți găsea câte o invenție și își reducea volumele de gaze. O dependență totală. Acum stăm mai bine, lucrăm asupra interconexiunilor cu România, am devenit țară membră a Comunității Energetice, împreună cu Ucraina, în plin război (…), putem să alimentăm sistemul nostru cu energie electrică din România, de pe piețele UE.”

Igor Grosu recunoaște presiunea foarte mare pusă pe guvern, asupra premierului Natalia Gavrilița, precum și faptul că în cadrul principalului partid de guvernare – PAS – sunt discuții și opinii diferite, unele divergente, legate de performanța guvernării și pe soluțiile de îmbunătățire ale actului de guvernare.

Dar președintele Parlamentului neagă că s-ar fi format în coaliția de guvernare o sciziune între o clamată partidă care ar fi susținută de președintele Maia Sandu și o altă partidă constituită în jurul premierului Natalia Gavrilița. De asemenea, neagă orice discuție privind o posibilă schimbare a premierului, care ar fi cerută de președintele republicii:

„Nu văd la moment necesitatea de schimbare de premier. Eu am lucrat și în executiv, am lucrat și în Parlament. Pe executiv, presiunea este mult mai mare, este domeniul în care trebuie să intervii, permanent se întâmplă ceva în țară. Dacă va fi nevoie la un moment dat, va fi o decizie politică în cadrul partidului care va fi anunțată și explicată oamenilor.” (G4Media)

ADERAREA REPUBLICII MOLDOVA LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Ținta Chișinăului, a declarat președintele republicii, Maia Sandu, este să încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană până în 2030.

În același timp, așa cum o confirmă Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău, autoritățile moldovenești au sistat participarea la activitățile Comunității Statelor Independente, la reuniunile la nivel de președinți de țări, premieri, parlamentari, miniștri etc.; în plus este în curs o evaluare a tuturor tratatelor care au fost semnate de Republica Moldova cu statele membre sau pe platforma CSI, pentru a se lua anumite decizii legate de cele care vor fi menținute și cele care ar trebui denunțate.

Același Igor Grosu crede că fereastra de oportunitate a aderării Republicii Moldova este mult prea importantă, unică chiar, așa că Chișinăul nu-și permite să o rateze. Nu se întrevede, în același timp, existența unei probleme reale în ceea ce privește aderarea la Uniune, doar pentru că există teritoriul separatist transnistrean – consideră același politician moldovean – în condițiile în care: „în cadrul UE mai avem precedente de state care au aderat, vorbim de Cipru, care se află cumva într-o dispută și acum, cu Ciprul de nord, Turcia”.

Europarlamentarul Theodor Stolojan, într-un op-ed publicat de Ziarul Bursa, consideră că este posibil ca Republica Moldova să își atingă ținta de a încheia în 6 – 7 ani negocierile de aderare la Uniunea Europeană, dacă vor fi respectate câteva condiții:

•configurația politică aflată la guvernare în Republica Moldova rămâne favorabilă aderării la UE și continuării reformelor necesare în acest scop, atât în anul 2023, cât și în următorii 6 ani;

•Republica Moldova îndeplinește criteriile de aderare la UE, respectiv criteriile politice, cele economice și cele ale capacității administrative de a-și îndeplinii obligațiile de stat membru al UE;

• folosește experiența pozitivă în procesul aderării al statelor membre vecine, în primul rând al României.

Ritmul procesului de aderare depinde hotărâtor de durata negocierii celor 35 de capitole care acoperă întreaga legislație și standardele UE, precum și a Tratatului de Asociere care va fi ratificat de fiecare stat membru al Uniunii și de Republica Moldova. Procesul de aderare va fi susținut financiar de către Uniune, atât prin fonduri nerambursabile, cât și prin împrumuturi acordate de către UE și Banca Europeană de Investiții, la costuri favorabile comparativ cu băncile comerciale.

Comisia Europeană va veni, probabil, cu noi propuneri de mărire a sprijinului financiar pentru Republica Moldova, având în vedere că noul statut al acesteia de țară candidată a intervenit după ce a fost adoptat actualul cadru financiar multianual 2021-2027. De asemenea, în anii următori, până în momentul aderării, Republica Moldova va beneficia și de avantajele unei integrări graduale, pe măsura progresului procesului de aderare.

AMENINȚĂRILE MOSCOVEI

Vitalie Ciobanu – scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova – descria într-un op-ed publicat de Deutsche Welle că, în vremea în care republica era integrată în URSS, se făcea cultură rusă în dauna culturii românești, care „era menținută la un nivel periferic, așa, un franjure folcloric, un exotism aborigen, tolerat, supravegheat cu strășnicie. La universitate” – continuă Vitalie Ciobanu – „eram penalizați dacă citeam cărți editate în România, pe care le aduceam cu valiza de la librăriile Drujba de la Odessa, Moscova, Kiev sau Cernăuți, pentru că la Chișinău nu se găseau, erau interzise”.

Moscova a făcut în Basarabia, începând cu a doua jumătate a secolului XIX, tot ce i-a stat în putință (ca de altfel în întreg imperiul), să șteargă urmele culturii popoarelor cucerite și să le înlocuiască cu cele ale culturii ruse. Acum – așa cum a consemnat Vladimir Putin în op-ed-ul său, publicat în vara anului 2021, în care încerca să dovedească să nu există poporul ucrainean –, narativul Moscovei este definit prin următoarea frază: „poporul rus, de limbă rusă, format din mai multe națiuni”. Printre ele, desigur, și „moldovenii” din Republica Moldova.

Într-un interviu acordat Politico, în cursul prezenței sale la Davos, Maia Sandu a oferit câteva răspunsuri legate de preocupările Chișinăului în privința asigurării securității statului, în condițiile amenințărilor pe care le ridică conflictul din Ucraina și prezența trupelor ruse pe teritoriul Transnistriei separatiste.

Deși Republica Moldova nu este membră a NATO, ea cooperează cu organizația și contribuie la forța de menținere a păcii condusă de NATO în Kosovo. Maia Sandu, împreună cu alți lideri, s-au întâlnit cu secretarul general al NATO – Jens Stoltenberg la New York, în timpul Adunării Generale a Națiunilor Unite din septembrie 2022.

De asemenea, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, a participat la reuniunea NATO din decembrie de la București, fiind prima dată când un ministru de externe moldovean participă la o ședință ministerială NATO. La acea întâlnire, aliații, inclusiv România, au reconfirmat sprijinul pentru Moldova, inclusiv prin furnizarea de pregătire a forțelor de apărare moldovenești.

Maia Sandu a explicat pentru Politico că țara rămâne foarte vulnerabilă și este supusă unei agresiuni rusești de tip hibrid prin propagandă și dezinformare, dar amenințările armate sunt încă puțin probabile, datorită rezistenței pe care ucrainenii o opun pe câmpul de luptă: „Datorită curajului și rezistenței ucrainenilor, deocamdată nu ne confruntăm cu amenințări militare. Ne confruntăm cu o serie de riscuri, dar niciunul nu se compară cu situația din Ucraina și cu prețul pe care îl plătesc ucrainenii”.

Totuși, la Chișinău elitele politice sunt conștiente de pericol, așa că o dezbatere privind întărirea forțelor armate naționale și renunțarea la neutralitate – care este în fapt încălcată de trei decenii, în condițiile în care Federația Rusă a cantonat forțe armate pe teritoriul republicii, fără acordul Chișinăului – este în curs: „Și dacă ajungem, la un moment dat, la concluzia ca națiune că trebuie să schimbăm neutralitatea, acest lucru ar trebui să se întâmple printr-un proces democratic”.

Igor Grosu, președintele Parlamentului de la Chișinău, s-a referit într-un interviu pentru G4Media la acțiunile prin care autoritățile din republică răspund agresiunii hibride rusești, cum a fost cazul a șase posturi de televiziune controlate de Ilan Șor, la propunerea Consiliului Audiovizualului, dar și la acțiunile curente ale Serviciului de Informații și Securitate care este nevoit să suspende sau să închidă diverse sit-uri internet prin care sunt propagate știri false anti-moldovenești.

Pe acest fond, ministerul de externe de la Moscova acuză Chișinăul că „hărțuiește vorbitorii de limbă rusă din republică”, iar vicepreședintele Comitetului pentru Afaceri Internaționale din Consiliul Federației, senatorul Andrei Klimov, a formulat o amenințare mult mai directă:  

„Este doamna Sandu atât de indiferentă față de moldoveni și atât de dependentă de Washington și de slugile sale europene, încât este gata să repete politica sinucigașă a unor trădători naționali din Ucraina vecină precum Poroșenko și Zelenski?!”

Totodată, el s-a întrebat retoric dacă Maia Sandu vrea să facă din Republica Moldova o provincie a României, pe care o consideră „cea mai înapoiată țară din NATO”.

Chișinăul a făcut și alți pași legislativi, meniți să creeze un cadru potrivit contracarării amenințărilor la securitatea internă a republicii. Astfel, Parlamentul de la Chișinău a aprobat o serie de modificări la Codul Penal care prevăd pedepse cu închisoarea pentru separatism. Modificările au fost propuse de 16 deputați ai partidului de guvernământ (PAS), printre care și președintele Parlamentului, Igor Grosu.

Modificările prevăd pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni precum separatismul, finanțarea separatismului, incitarea la separatism, complot împotriva Republicii Moldova, colectarea și sustragerea informațiilor care ar putea dăuna suveranității, independenței și integrității țării. (hotnews.ro)

ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA, LA ZI

Întrebată de jurnaliștii Deutsche Welle ce poate face România pentru Republica Moldova, premierul Natalia Gavilița a enumerat trei direcții: „Avem nevoie de asistență pentru accesarea surselor alternative de energie, avem nevoie de suport în asigurarea crizei logistice, ceea ce înseamnă creșterea capacității de procesare la frontieră, și desigur, ajutor financiar.”

România a făcut câțiva pași decisivi pentru apropierea de Republica Moldova, mai cu seamă în ceea ce privește structura aprovizionării cu energie și a conexiunii de internet; este vorba despre gaz și curent electric pe care Chișinăul îl cumpără din România, în mare parte la prețul pieței, care este destul de ridicat pentru posibilitățile republicii.

Republica Moldova a primit concesii din partea Bucureștiului, introducând-o prin legislație pe lista de consumatori interni ai Companiei Hidroelectrica sau drept client al Nuclearelectrica, la prețuri mai mici decât ale pieței.

Pentru următorii 7 ani, România oferă 100 de milioane de euro pentru Republica Moldova, prin Acordul bilateral de asistență tehnică și financiară. În noiembrie 2022 au fost transferați 25,5 milioane de euro pentru începerea proiectelor de educație și îmbunătățire a serviciilor de utilitate publică. Acești bani vor finanța 57 de proiecte care vor asigura acces la apă curentă și canalizare pentru aproape 100 de mii de persoane.

Ministerul Educației de la Chișinău va primi de asemenea bani să cumpere 125 de microbuze și 14 autobuze școlare, special amenajate pentru transportul copiilor cu dizabilități, iar 135 de școli vor fi dotate cu echipamente de laborator pentru cabinetele de fizică, chimie și biologie.

Bucureștiul încearcă să-i împingă pe investitorii români spre piața Republicii Moldova, chiar dacă Chișinăul nu asigură încă facilități speciale – subiect despre care Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, a vorbit atunci când a vizitat Republica Moldova.

Chiar și așa, România ocupă prima poziție după numărul de societăți înregistrate peste Prut, mai mult de 1.500, și locul al doilea după valoarea capitalului investit, circa 280 de milioane de euro. Unii consideră că, de fapt, Chișinăul a schimbat dependența de Federația Rusă cu dependența de România.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Moldova nu se va uni cu România decât în caz de forță majoră, de ex să fie atacată de Rusia sau Ucraina. Așa a fost și în 1918, Moldova s-a unit cu România de frica rușilor bolșevici și a ucrainienilor.

    • Aberatii. In cazul in care trupele rusesti traverseaza Nistrul, cine se mai gandeste la Unire ??? In max 2 ore ajung in Chisinau. Rep. Moldova nu e Ucraina.

  2. Cred ca unele comentarii de acest gen nu au ce cauta pe acest blog. R. Moldova dupa ce a ramas in structura sovietica a suferit schimbari majore. Deportarea masiva a romanilor, si a celor denumiti culaci, rusificarea dura prin limba, scoala, mass media, administratie. Apoi au adus aici familii din alte republici, inclusiv din orfelinate. Alipierea teritoriului din stanga Nistrului a fot facuta special, ca niciodata sa nu se faca unirea cu Romania. La fel si prin Armata rusa stationata. Prin urmare, ceea ce doreste presedinta actuala a republicii este greu de indeplinit. Ar trebui o redefinire a frontierelor, si actiuni energice prin scoala, mass media.

  3. Statele exista deoarece e nevoie ca ele sa existe, servind intereselor cuiva.
    Ca forma de organizare umana superioara in mod normal si natural apar organic, pentru ca o populatie – de pe un teritoriu/ chiar Planeta, avand anumite afinitati, in mod real si natural -, sa poata urmari un Bine Comun mai Mare pe care din mai multe motive nu-l pot atinge traind fiecare pentru el, fiecare in tribul sau, fiecare in familia lui, fiecare in regiunea lui…
    Iar pentru a putea exista si dainui statele au nevoie de legi si reguli clare pe care toata lumea sa le respecte, ori sa fie obligata sa le respecte – mai ceva ca regulile comune de convietuire sociala.

    WHeEeLL…, s-ar parea ca mai exista inca unii prin Europa care nu inteleg aceasta, nu sunt capabili sa existe si sa se dezvolte in forma asta de organizare… SUPERIOARA, deoarece sunt in mod evident prea primitivi – cel putin pentru acest continent – si deci vor disparea fara doar si poate intr-un viitor previzibil.
    (barometrul il puteti vedea in sondajele care s-au facut deja in contextul razboiului din Ucraina – prea putini sunt dispusi sa moara pentru acest satat, rep.moldova sau chiar rusia! care a determinat hotarator atat negativ cat si pozitiv aparitia celor doua entitati statale)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro