luni, iunie 17, 2024

Din avatarurile unei cărți despre crimele Securității

1.    Secțiunea cenzurată a notelor introductive la volumul „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989

Cercetarea istorică la Institutul Revoluției Române din 1989 (IRRD)

Până în 2019, IRRD a dus o amplă activitate de cercetare. Încă de la înființare, a studiat represiunea care a dus la victimele din timpul Revoluției. Ar fi trebuit să fie instituția esențială în studierea, din toate punctele de vedere, a celui mai important eveniment istoric recent. Însă IRRD nu a reușit să identifice pe „cei care au tras în noi după 22[1], perioadă care a produs cei mai mulți morți și răniți. Eșecul de a identifica, fie și măcar instituțional, pe teroriștii de după 22 decembrie 1989 a fost profund dăunătoare pentru reconstruirea adevărului istoric, mai ales că lucrările IRRD au confirmat în mod repetat existența teroriștilor:

„[Pe 22 decembrie] constituirea noilor structuri de putere s-a făcut … în contextul unei ample dezinformări şi diversiuni. Formele de manifestare a acestora erau complexe: […], dispozitive de imitaţie a focului de armă (inclusiv foc real) instalate în diferite imobile din jurul obiectivelor importante sau dispozitive de imitaţie a ţintelor aeriene ori navale. […] S-a deschis foc de armă la Arad, Cluj Napoca, Oradea, Reşiţa, dar şi la Craiova, Brăila, Constanţa, Galaţi, Suceava, Târgu Mureş, Braşov.[…] În seara zilei de 23 decembrie] acţiunea teroriştilor s-a deplasat dinspre Centru către graniţele de Vest şi de Est ale României. La Buzău, de exemplu, comandamentul Armatei a II–a a fost supus unui tir încrucişat, venit din trei direcţii, începând cu după-amiaza zilei de 23 decembrie până pe 24 decembrie. În jurul orelor 17.00 s-a deschis focul şi la Brăila de către indivizi necunoscuţi, iar prin reţelele telefonice ale comandamentelor militare s-au transmis ordine fictive, în numele eşaloanelor superioare.  La miezul nopţii de 22 spre 23 decembrie, comandantul Armatei a 4-a din Cluj-Napoca a primit informaţii despre existenţa unor ţinte aeriene în spaţiul Ungariei de Est şi deasupra oraşelor Oradea, Arad, Satu Mare, Dej. Artileria antiaeriană a executat foc, ţintele au dispărut de pe ecrane dar pe teren nu s-au găsit obiecte distruse.  […]  La Târgovişte (unde era reţinut Ceauşescu), la miezul nopţii s-a redeschis focul asupra unității[…]. O puternică diversiune s-a declanşat la Arad[…]. La ora 1 noaptea, din hotel[2] s-a deschis foc asupra cazărmii din apropiere, iar militarii au răspuns şi ei cu foc. Imediat, focul s-a extins asupra Palatului Administrativ (care găzduia Consiliul FSN judeţean) din podul Palatului Culturii. Zona aeroportului Arad a fost şi ea atacată de elemente diversioniste terestre. Regimentul din Arad a fost avertizat că va fi în curând atacat aerian de către elicoptere care vor veni dinspre Deva. În cursul serii, la Braşov s-a deschis un foc violent în diferite zone ale oraşului (aproape la întâmplare, inclusiv în zone de blocuri). Soldaţii au răspuns cu foc, însă mai târziu s-a observat că acolo nu existau decât simulatoare. [La Târgovişte]artileria antiaeriană a doborât un balon luminiscent).  La Timişoara, […] persoane neidentificate executau foc[…] În zona Litoralului […] pe ecranele radiolocatoarelor se vedeau numeroase ţinte (la Sud de Sf. Gheorghe, la Constanţa, Tuzla, Mangalia). Apogeul diversiunii prin mijloace electronice de intimidare a fost atins în seara zilei de 23 decembrie 1989 când, pe ecranele radarelor de coastă, au fost înregistrate ţinte care indicau o invazie maritimă fără precedent asupra Litoralului românesc. S-au trimis în misiune mai multe nave de luptă dar ele n-au întâlnit ţintele prezente pe ecranele radarelor.

Indiferent cât de multe explicaţii pot fi invocate pentru stările de confuzie pe fondul unor evoluţii foarte rapide, în care militarii puşcaşi, în general neinstruiţi, au acţionat la întâmplare şi au făcut victime, nu se poate trece peste diversiunea electronică extrem de amplă, calificată, cu mijloace tehnice special construite, care nu era nici la îndemâna revoluţionarilor, nici a militarilor din trupele regulate. Din păcate, nu se cunoaşte cine au fost autorii acestei diversiuni calificate, cu ce scop s-a făcut, unde s-a planificat, din ce locaţii s-a lansat, ce forţe şi mijloace s-au folosit. 

La Sibiu[…] focul executat cu arme de calibre ciudate, continua. Nu se cunoştea cine şi din ce ordine continua executarea focului. La Arad, […] focul a fost reluat, s-a deschis din nou foc asupra Palatului Administrativ, asupra unităţii de garnizoană şi altor obiective militare.  Pe 24 decembrie, ounitate specializată de apărare antiaeriană din Reşiţa „este asaltată din mai multe direcţii de ţinte prezente pe ecranele radarelor. Câteva acţiuni de provocare s-au constatat şi terestru, în jurul unităţii. Efective militare din Caransebeş au fost trimise în ajutorul celor din Reşiţa. Şi la Timişoara au existat acţiuni teroriste şi diversioniste mai mult asupra unităţilor armatei (deși s-a tras si asupra balconului unde încă era sediu FSN) şi numai în scop provocator. […] La Târgovişte teroriştii încă executau foc real asupra unor militari în scop de provocare, 2 soldaţi fiind răniţi (mai târziu unul dintre ei va deceda).

După 25 decembrie „deşi aria de acţiune a teroriştilor s-a restrâns şi mai mult, câteva incidente s-au mai produs[…] La Sibiu, Hunedoara, în alte oraşe (Sfântu Gheorghe) provocările teroriştilor au rămas fără răspuns, asupra ţintelor aeriene nu s-a mai executat foc. Ca rezultat, ţintele false ale diversioniştilor s-au diminuat. Informaţiile despre atacuri terestre au fost, în prealabil, verificate prin deplasarea unor echipaje la locul din care se presupunea că se executase foc de armă[…]. Acţiuni sporadice ale teroriştilor …încă se mai înregistrau la Cluj Napoca şi la Constanţa” [3].

Faptele enumerate mai sus se coroborează cu mărturii și documente expuse în cele 78 de numere din „Caietele Revoluției”[4], care confirmă existența teroriștilor „rezistenți”.  Faptul că IRRD nu a reușit să-i identifice pe aceștia a alimentat percepția publicului că tarele tranziției la democrație a României se trag din impunitatea teroriștilor de atunci, iar conducerea IRRD putea avea ceva de ascuns în acest sens[5].

Această percepție, alături de politizare și de asocierea cu persoane care i-au promovat pe foștii securiști în noile servicii, a dus la reputația lamentabilă a institutului. Spre exemplu, este cunoscut faptul că la începutul anului 1990, fostul vice-prim ministru, ulterior Director General al IRRD Gelu Voican Voiculescu a preluat o mare parte din cadrele DSS din SMB (Securitatea Municipiului București) și din Direcția a IV-a (contrainformații militare) a Securității, formând cu ei structura “Doi și-un sfert” (UM 0215). Nu este de mirare atunci că ulterior Voican Voiculescu a vehiculat legende ale Securității, printre care aceea că diversiunea de după 22 ar fi făcut-o armata[6]. Asta deși conform unui document găsit în „Dosarul Revoluției”, încă de la sfârșitul lui decembrie 1989, domnul Voican Voiculescu știa „cu certitudine” că membrii „aparatului de teroare” organizat „din timp” de dictator pentru o „eventuală salvare personală”, respectiv rețeaua formată din „teroriști pregătiți pe tipuri de armament autohton” și „modern străin”, care „după cum a dovedit-o realitatea a depășit dotarea forțelor armate”, erau plătiți „din fonduri controlate de Ministerul de interne”[7].

Majoritatea cercetătorilor de la IRRD au mărturisit autorilor acestor rânduri că motivul principal pentru care s-a evitat identificarea vinovaților pentru vărsarea de sânge de după 22 decembrie 1989 a fost „cenzura și auto-cenzura: fosta conducere nu agrea acest subiect”.

În acest sens, nu este lipsit de relevanță faptul că în ultimii ani (dar nu numai) s-a conturat existența unor legături între câțiva membri ai IRRD și fosta DSS, inclusiv prin intermediul revistei „Vitralii” a foștilor lucrători de Securitate[8], condusă de Filip Teodorescu, fost inculpat în procesul de la Timișoara[9]. Pe lângă antecedentele menționate ale domnului Voican Voiculescu, este de amintit că printre membrii marcanți ai Consiliului Științific al IRRD s-au aflat cel puțin doi foști informatori ai DSS[10].  Unii din foștii membri ai Consiliului Științific și cercetători ai IRRD au fost sau au devenit ulterior colaboratori, admiratori[11] sau chiar consultanți științifici[12] ai revistei „Vitralii”. Cititorul nu va fi surprins să afle că unii din acești cercetători de la IRRD au susținut legende plantate de fostele cadre de Securitate cu privire la subiectul teroriștilor de la Revoluție[13].

Astfel s-a ajuns la punctul în care întrebări cheie ale societății românești privind teme sensibile precum identitatea vinovaților de actele teroriste de după fuga cuplului Ceaușescu au rămas fară un răspuns acceptabil. Faptul că cercetările IRRD fie au ocolit problema celor aproximativ 1.000 de morți de după 22 (de aproape cinci ori mai mulți decât până atunci), fie au concluzionat – ocazional – că teroriștii au rămas neidentificați chiar și instituțional, a contribuit la suspiciunile cunoscute: teroriștii fie ar fi fost inventați de conducerea FSN; fie, în conivență cu aceeași conducere „filo-sovietică”, ar fi fost KGB-iști, DIA sau chiar armata română încercând, printr-un nebulos act cvasi-sinucigaș, să-și „spele mâinile de sângele vărsat la Timișoara”.

Nefiind dezmințite cu autoritate, multiplele scenarii privind Revoluția, caricaturale sau manipulatorii, au contribuit la neîncrederea publicului în institut, în instituții, în capacitatea statului român de a deconspira cu adevărat Securitatea și de a condamna în mod real, în justiție, crimele comunismului. De altfel, Curtea Europeană a ajuns să sancționeze statul român, inclusiv pentru neînfăptuirea, într-un timp rezonabil, a actului de justiție în cauza Revoluției[14]. Incapacitatea de a gestiona moștenirea infracțională a statului totalitar atârnă încă greu asupra tinerei noastre democrații, cu consecințe care merg de la persistența corupției până la creșterea popularității curentelor extremiste sau nostalgice.

Andrei Ursu, Roland O. Thomasson

***

2.    Istoric si note explicative

Secțiunea de mai sus ne-a fost cenzurată de Colegiul Național al IRRD pe 10 august 2022, cu puțin timp inaintea publicării cărții – „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989”. Am fost anunțați că volumul nu va fi aprobat pentru publicare daca nu eliminăm această secțiune. Am acceptat acest compromis din următoarele două motive:

1. Am considerat că studiile din volum, legate de vinovățiile pentru crimele de la Revoluție, sunt atât de importante încât nu merita să riscăm sa ni se blocheze publicarea lor în întregime. Nu era prima imixtiune în munca noastră. În special începând din 6 iulie 2022, din momentul în care Emilian Vasile Cutean, Secretarul General al IRRD, a văzut titlul și tema cărții noastre, acesta a încercat să oprească publicarea cărții. A declanșat o campanie de denigrare a muncii noastre și de amenințări, sub false pretexte juridice, legate de tema noastră, care era legată de deconstruirea Rechizitoriului procurorilor din Dosarul Revoluției[15]. Precizăm că probele din acel dosar prezentate în carte dovedesc fără dubiu faptul că teroriștii de după 22 decembrie 1989 au fost luptători ai Securității, special pregătiți pentru războiul hibrid („lupta de rezistență”) în cazul pierderii puterii de către dictatorul Nicolae Ceaușescu. Studiile noastre demonstrează existența celor care în decembrie 1989 au fost pe drept cuvânt numiți teroriști și vinovăția acestora pentru morții și răniții de la Revoluție, contrazicând teza procurorilor. Or, Emilian Cutean a încercat să blocheze cartea tocmai pentru că „ne-am amestecat în treaba procurorilor”.  Pornind de la aserțiuni că „IRRD 1989 NU se poate pronunța în legătură cu modul în care se realizează justiția”, că nu trebuie „să interferăm cu una dintre puterile statului, și mai ales să criticăm activitatea acesteia ca instituție publică”etc, Emilian Cutean a ajuns să ne amenințe, prin avocata sa, cu o anchetă penală  sub falsul pretext că ar fi fost chiar ilegal să folosim ca sursă istorică Dosarul Revoluției. Astfel, timp de mai bine de o lună, cartea a fost pe punctul de a fi cenzurată în întregime.

2. Am plănuit să publicăm oricum, separat, secțiunea în cauză. Lucru pe care îl facem aici.

După cum se vede din textul cenzurat de mai sus, temele sale principale sunt, pe de o parte, legăturile dintre foști membri ai IRRD și fosta Securitate sau foste cadre ale acesteia, și pe de altă parte, inapetența și cenzura din partea fostei conduceri a IRRD privind subiectul „cine a tras în noi după 22” și eventuala vinovăție a Securității. Or, motivele cenzurării textului de mai sus au fost tocmai acestea: acuzele împotriva „unor membri ai Colegiului Național și unor foști cercetători ai institutului” și „blamarea activității IRRD 1989” pentru… cenzură. (Desigur, cititorului nu-i va scăpa ironia cu iz orwellian a acestei situații). Mai mult, mi s-a reproșat explicit „de ce m-am legat de Filip Teodorescu”.

Chiar și după ce am acceptat eliminarea secțiunii de mai sus, atacurile împotriva cărții au continuat. Cazimir Ionescu și Emilian Cutean au ajuns să-l amenințe cu dosar penal și pe Petre Roman dacă va semna, în calitate de Director General, contractul cu editura Polirom pentru publicarea cărții[16]. Chiar și după ce Petre Roman a obținut, cu greu, votul Colegiului Național și cartea a văzut lumina tiparului, Emilian Cutean a continuat hărțuirea sistematică a cercetătorilor și a eforturilor de promovare a cărții. Lansările cărții și participarea cercetătorilor la Congrese și conferințe științifice au produs noi reacții adverse din partea lui Emilian Cutean și a lui Cazimir Ionescu (întrucât acestea nu ar fi fost „aprobate” de Colegiul Național). Cei doi au continuat să susțină că cercetarea „Dosarului Revoluției” ar fi fost nelegitimă. Pe fondul unei atmosfere profund ostile, pe 3 octombrie cercetătorii au formulat o sesizare împotriva lui Emilian Cutean[17]. Sesizarea s-a discutat în sedința Colegiului Național din 24 noiembrie[18]. A doua zi, Colegiul Național i-a cerut lui Emilian Cutean să răspundă în scris acelei sesizări. În aceeași zi, câțiva din cercetători am participat la conferința națională „Comunismul Românesc” la Facultatea de Istorie, unde am prezentat, printre altele, noi dovezi ale existenței listelor de teroriști prinși (o astfel de listă se afla în Dosarul Revoluției, și cuprinde 1425 de nume și prenume). În aceeași seară, Emilian Cutean m-a eliberat din functția de Director Științific[19] (pentru un pretext evident ilegal[20]). Ca urmare, întreaga Direcție de Cercetare și-a dat demisia[21]. Atacurile lui Emilian Cutean au continuat[22] inclusiv asupra lui Petre Roman, care s-a văzut nevoit să se apere expunând motivele demisiilor cercetătorilor[23]

Din 6 decembrie 2022, Direcția de Cercetare a IRRD nu mai există; obiectul de activitate al institutului a dispărut.

După cum se poate observa din cele de mai sus, miza blocării cercetării la IRRD este strâns legată de (trecutele?) conivențe ale unor personajele din Institut cu oameni din fosta DSS[24]; și până la urmă, cu deculpabilizarea Securității pentru crimele de la Revoluție și a procurorilor care le-au mușamalizat timp de 33 de ani.

IRRD pare să fie recapturat de echipa care până în 2019 evitase să răspundă la întrebarea „cine a tras în noi după 22?”. „Gruparea Securității” din Colegiul Național, după cum o numește academicianul Răzvan Theodorescu, formată în jurul unui fost condamnat penal, a revenit în forță. Pe de altă parte, în 1989 teroriștii aveau în jur de 30-35 de ani. Judecând după traiectoria fostei Securități în societatea românească, mulți dintre aceștia sunt după toate probabilitățile încă în poziții de putere și influență, în justiție și alte instituții. Poate că acesta este motivul acerbei lupte pentru re-îngroparea cercetării istorice și adevărului la IRRD.

3.   Addende. Cine sunt actorii principali

Emilian Vasile Cutean este un apropiat al președintelui Ion Iliescu, fost deputat PSD, fost secretar de stat la Departamentul revoluționarilor, anchetat și condamnat definitiv pentru abuz în serviciu (https://portal.just.ro/SitePages/dosare.aspx), posesor al unui cabinet de demnitar, al unei mașini de serviciu, și al unei locuințe de serviciu, deși aparent locuiește în altă parte[25].

În raportul de Audit Financiar întocmit pe 15 aprilie 2019 de Curtea de Conturi pentru activitatea Institutului pe anul 2018, la pag. 34 se arată faptul că „începând din anul 2018, Emilian Cutean a fost încadrat și salarizat ca Secretar General al IRRD în condiții total nelegale, deoarece această funcție nu exista în cadrul Institutului. Cutean a luat nelegal în mână circa 28.000 de euro. Din Raportul Curții de Conturi aflăm că acestă numire nelegală a lui Emilian Cutean într-o funcție care nu exista atunci, dar și salarizarea ulterioară, au fost făcute prin încălcarea legii de către președintele Institutului, Ion Iliescu, și de directorul general, Gelu Voican Voiculescu. Suma totală plătită lui Emilian Cutean reprezintă un prejudiciu adus Institutului, care este instituție publică a Statului Român, salarizarea angajaților săi fiind făcută din bugetul statului. […] Valoarea abaterii constatate este de 171.520 lei și reprezintă suma totală a veniturilor brute realizate de titularul acestei funcții, domnul Emilian Cutean, în perioada 01.05.2018 – 30.03.2019. Principala cauză a disfuncționalității constatate este nerespectarea prevederilor legale cu privire la înființarea și salarizarea funcției de secretar general”, este concluzia Curții de Conturi[26].

Ca membru atât în Colegiul CNSAS cât și în Colegiul Național al IRRD, Cazimir Ionescu a obstrucționat accesul Direcției Cercetare a IRRD la dosarele Securității de la CNSAS privind evenimentele de după 22 decembrie, tergiversând încheierea unui protocol între CNSAS și IRRD, și s-a opus vehement, în ședințele CN, cercetării de către noi a Dosarului Revoluției. A fost cel care l-a amenintat pe Petre Roman, inclusiv cu bizara acuzație că de fapt, cercetătorii nu ar fi fost autorii studiilor din cartea „Căderea unui dictator”, aceasta fiind fost scrisă de coordonatori cu un an înainte (sic!).

Cu privire la cercetarea vinovațiilor pentru crimele de la Revoluție (după ce în noiembrie 2021 această temă fusese aprobată de Colegiul Național, după toate probabilitățile de frica desființării ce încă mai plana asupra institutului la acea dată), Alexandru Mironov[27], care i-a urmat lui Ion Iliescu la președinția IRRD, a declarat în public următoarele:

aici nu este tribunal! noi nu suntem procurori!… noi vom prezenta datele, nu le vom lega între ele, nu vom condamna… trebuie sa umblăm… atenți, în vârful picioarelor …  suntem un institut de cercetări care trebuie să pună la dispoziție fără să interpreteze …”.

– Andrei Ursu


[1] O căutare în cele 78 de numere ale revistei Caietelor Revoluției a IRRD apărute până în 2019, scoate la iveală numeroase referiri la ‘enigma „teroriştilor” ‘, „atacatorii necunoscuţi”, „isteria cu teroriştii”, „presupuşii terorişti”, ‘invizibilii „terorişti“ ‘, „aşa-zişii terorişti”, „aşa-numitul atac al teroriştilor”, ‘scenariul cu „teroriştii” ‘ etc.; pentru că într-un grupaj Teroriştii din decembrie ’89: Luptătorii din „Rezistenţă”  (numărul 34/2011), Constantin Corneanu (ulterior director științific al IRRD), să ofere cititorilor, pe larg, variantele fostelor cadre de Securitate Pavel Coruț (prezentat drept „şeful Biroului Contraspionaj din DIA între 1985 – 1989”)  și Valentin Raiha (prezentat ca „memorialist”). Desigur, în „variantele” respectiv, teroriștii nu au fost din Securitate ci din Armată: ‘Rețeaua „R”’, „DIA” (Direcția de Informații a Armatei) sau nebuloasa „Reţea internă 246”.

[2] E vorba de hotelul „Parc”, unde în acel moment erau cazaţi generalii de Miliţie Nuţă şi Mihalea.

[3] Alexandru Oșca, Revoluția din decembrie 1989. Suport curs universitar, Editura IRRD, 2012, capitolul „Diversiunea – modalitate de ripostă a fostelor structuri comuniste împotriva noilor autorităţi”, paginile 172 și următoarele. Capitolul sumarizează materialul documentar consultat de autor în arhive militare, presă și un număr semnificativ de interviuri cu actori ai evenimentelor, victime și martori – civili și militari, aflate în arhiva de istorie orală a IRRD.  În câteva interviuri recente realizate telefonic și la sediul IRRD, profesorul Oșca ne-a spus că „intuise de la început” legătura dintre teroriști și Securitate, dar nu a putut fi sigur întrucât nu a avut acces la documentele pe care le-am scos la iveală în cartea „Trăgători și mistificatori”. Domnia sa a deplâns faptul că în urma cercetărilor anterioare ale IRRD, diversiunea teroristă a rămas „o enigmă a Revoluţiei, care rămâne de descifrat” și a considerat că în lumina noilor documente descoperite, „acum putem să mergem până la capăt”.

[4] Revista editată de IRRD de-a lungul anilor, a cărei nouă serie este inaugurată de acest volum.

[5] Viorel Domenico, Oda bucuriei. De la teroriștii de ieri la corupții de azi în revista „Caietele Revoluției”, IRRD nr. 1 (75)/2019, f. 27: “Terorismul manifestat în decembrie 1989 a fost un fel de arie protejată a Revoluției. Politicieni, istorici, juriști, chiar și revoluționari au ocolit subiectul din incompetență sau complicitate. Fără un diagnostic corect și netratată la timp, rana s-a cangrenat. […]din costumul de camuflaj al teroriștilor (atâta timp cât n-au fost dezvăluiți și acuzați public!) se trag toate relele din România de azi. Corupția se trage din terorismul de atunci[…]. Ascunși, fără identitate la vedere, neprinși și nejudecați penal timp de trei decenii, teroriștii de atunci au îmbrăcat haina hoției, ocupând apoi funcții în organismul social”.

[6] Gelu Voican Voiculescu declara în fața Comisiei Senatoriale (dosar nr. 181/J.I.4, Stenograma nr. 98 din 30.05.1994) că diversiunea teroristă: „V-am spus, a făcut-o armata!”. Este poate relevant și faptul ca din NOTA DE ANALIZĂ din DUI nr. 12582 „Călugărul” (numele conspirativ al lui Gelu Voican Voiculescu) redactata de Directia a II-a a Securitatii pe 4.07.1979, rezulta ca fostul Director General al IRRD „a furnizat mai multe materiale informative privind unele aspecte negative din activitatea de proiectare de la Roşia Poeni” iar „în prezent solicită sarcini pe linie SLOMR [Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, organizaţie înfiinţată în februarie 1979 de Ionel Cană, care a avut printre susţinători şi pe Paul Goma, care a fost supusă represiunilor şi în cele din urmă distrusă de Securitate], cunoscînd nume şi adrese ale unor adepţi ai acestei grupări, menţionând cu un ton de reproş că dacă nu-l folosim „cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”. „Pe lîngă serviciile oferite numitul VOICULESCU GELU a solicitat în mai multe rânduri sprjin pentru rezolvarea unor probleme personale. A solicitat sprijin pentru a obţine mutaţie flotantă în locuinţa geologului [nume anonimizat], a solicitat sprijin pentru ca [nume anonimizat] să fie lichidată şi să nu mai fie angajată în sistemul MMPG-ului [Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei], a mai cerut să purtăm discuţii cu soţia lui, de care este despărţit în fapt pentru a-i cunoaşte intenţiile sau să o intimidăm cu comportamentul soţului său şi repercusiunile asupra acesteia. Până în prezent în afară de menţinerea în contact a numitului VOICULESCU GELU au mai fost luate măsuri de „predare” în legătura lt-maj. SUFANA MIRCEA de la securitatea Câmpeni a I.J. Alba a M.I., căruia VOICULESCU i-a predat mai multe materiale informative, ofiţerul fiind mulţumit de activitatea acestuia”.  https://mariusmioc.wordpress.com/2011/05/03/analiza-a-securitatii-voiculescu-gelu-solicita-sarcini-pe-linie-slomr-mentionind-pe-un-ton-de-repros-ca-daca-nu-l-folosim-cindva-se-va-retrage-undeva-la-tara-si-va-creste-pasari/, accesat 22.06.2022

[7] Dosarul Revoluției, CC, vol 112 ff. 72-78. http://gh-ursu.ong.ro/CCvol112StrictSecretGVVp72.30.12.89.pdf, accesat 24.06.2022

[8] Pentru cei care n-au prins de veste, „Vitralii – Lumini și Umbre” este una din redutele importante ale dezinformării legate de rolul Securității din ultimii 10 ani, vehicul prin care au fost puse în circulație cea mai mare parte din „legendele” fostei poliții politice despre Revoluție. Printre alții, revista a adus elogii fostului șef al DSS Iulian Vlad, condamnat definitiv în 1991 pentru crimele de la Revoluție (grațiat după doar patru ani de fostul președinte Iliescu, deși acuzația era de genocid). A se vedea, ca exemplu, editorialul „Restituiri din istoria adevărată. Expunerea generalului (r) Iulian Vlad la simpozionul „Decembrie 1989 – adevăr și manipulare”, Târgu Jiu, 29 octombrie 2015. Expunerea fostului șef al poliției politice comuniste este prezentată „pentru cei care doresc să știe adevărul despre Revoluția din 1989″ drept „o dreaptă restituire a istoriei adevărate a României” (Vitralii – Lumini şi Umbre, an VII, nr. 25, decembrie 2015 – februarie 2016).  Printre consultanții științifici ai revistei se află foști informatori ai Securității (ex. Alex Mihai Stoenescu) și foști ofițeri de Securitate (ex. Vasile Mălureanu) condamnați în justiție pentru încălcarea drepturilor omului în perioada dictaturii Ceaușescu. Printre colaboratorii sau editorii revistei s-au numărat fostul șef de cabinet al lui Iulian Vlad, generalul de Securitate și SRI Aurel Rogojan; fostul ofițer de Securitate Cristian Troncotă, ajuns decan al Academiei Naționale de Informații, etc.

[9] Colonelul Filip Teodorescu a fost trimis de Iulian Vlad la Timișoara, imediat după declanșarea Revoluției, cu misiunea de a o reprima. Ordinul în privința revoluționarilor a fost clar: „se lichidează radical” (ACNSAS, fond Documentar, dosar 013906, vol. 7 – agenda generalului Ştefan Alexie,  f. 37v). Față de Filip Teodorescu exista un probator covârșitor care demonstrează că a contribuit la arestarea și torturarea a sute de revoluționari.

[10] Este cazul academicienilor Dinu Giurescu și Dan Berindei. Conform adeverinţei 2026/11.06.2013 a CNSAS, Dinu Giurescu a fost recrutat de SIE în 1967, iar acesta „a acceptat colaborarea”. La 15.07.1975, Securitatea Municipiului Bucureşti „a obţinut aprobarea organelor de partid pentru folosirea lui GIURESCU Dinu în calitate de colaborator.” http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2013/2026%20Giurescu%20Dinu.pdf, accesat 20.06.2022. 

Conform adeverinţei 10490/15.09.2009,  Dan Berindei a fost „titular al dosarului fond retea nr. R 144461 (cotă C.N.S.A.S.)”,  „recrutat la data de 11.04.1962, în anchetă, prin metoda constrângerii, pentru supravegherea informativă a Institutului de Istorie al Academiei Române. A avut numele conspirativ „Băleanu”. Direcția de Specialitate a reţinut 47 de materiale informative furnizate de domnia sa în perioada 1962-1973”. http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/10490%20Berindei%20Dan.pdf, accesat 20.05.2022.

CNSAS a apreciat totuși că celor doi „nu li se poate atribui calitatea de lucrători / colaboratori ai Securitații”.

[11] În decembrie 2019, Constantin Corneanu, fost director ştiinţific al IRRD, adresa un mesaj de felicitare redacţiei revistei „Vitralii”. Domnia sa a avut cuvinte de laudă pentru „ofițerii de informații și contrainformații români” din cadrul „fostelor structuri de informații și contrainformații românești din perioada 23 august 1944- 22 decembrie 1989” (se observă ciudata dar persistenta evitare a cuvântului Securitate), ofițeri care, în viziunea lui Constantin Corneanu, pot „lămuri anumite aspecte pe care hârtia oficială nu le-a consemnat”. Bazându-se, probabil, pe credibilitatea specialiștilor în dezinformare, autorul mesajului considera că echipa redacțională „merită aprecieri”. Le ura acestora mult succes în „efortul de a recupera și întregi cunoașterea istoriei noastre recente”.  A se vedea Vitralii – Lumini şi Umbre, an XI, nr. 41, decembrie 2019 – februarie 2020, accesibil la http://acmrr-sri.ro/wp-content/uploads/2020/02/v41-text-compressed.pdf, f 153, accesat 20.04.2022. Să ne amintim că aceste aprecieri au fost adresate de fostul Director Științific al IRRD unei echipe specializată în mistificarea Revoluției și apologia Securității; o echipă care are în componență ofițeri condamnați pentru încălcări ale drepturilor românilor; condusă de un inculpat pentru crime la Revoluție, când românii au plătit cu sânge – și mulți dintre ei, cu viața – curajul de a ține piept poliției politice a dictatorului Nicolae Ceaușescu.

[12] Istoricul Ioan Scurtu e un astfel de exemplu.

[13] De pildă, același Mihail M. Andreescu a ajuns la concluzia ca „Securitatea si Miliția nu s-au implicat după 22 decembrie 1989 în evenimente”, dar „s-a urmărit cu obstinație acuzarea[…] lucrătorilor lor, multi ofițeri destoinici fiind supuși oprobriului public pentru simplul motiv că-și serviseră țara și nu un regim și nu permiseseră activiștilor și nomenclaturistilor PCR să-și desfășoare nestingheriți activitățile trădătoare. De aici teama acestora și ura față de cele două instituții, ura și teama însuflate și maselor populare, dar din cu totul alte motive, unele ținând de aceleași activități diversioniste”(!). Mihail M. Andreescu, „Cine a tras în noi în decembrie 1989?”, Editura Mega, 2014, f. 239-240. Domnul Mihail M. Andreescu a fost și domnia sa membru în Consiliul Știintific și autor de lucrări în cadrul IRRD.

[14] A se vedea, spre exemplu, decizia CEDO din ianuarie 2015: https://www.mediafax.ro/social/romania-condamnata-din-nou-la-cedo-are-de-platit-832-500-euro-catre-81-de-victime-ale-revolutiei-13788076

[15] Dosarul 11/P/2014. Ultimul rechizitoriu datează din 29.07.2022

[16] http://gh-ursu.ong.ro/Petre.Roman.Scrisoare%20pentru%20Colegiul%20Na%C8%9Bional%20si%20CS%20al%20IRRD%2089.20220814.pdf

[17] http://gh-ursu.ong.ro/sesizare%203%20octombrie%202022.Directia.Stiintifica.IRRD.pdf

[18] http://gh-ursu.ong.ro/in.legatura.cu.sesizarea.Directiei.Cercetare.2022.11.24.pdf

[19] https://www.libertatea.ro/stiri/scandal-la-institutul-revolutiei-omul-lui-iliescu-l-a-dat-afara-pe-directorul-stiintific-adus-de-roman-din-sua-nici-nu-stiam-cine-e-cand-l-am-numit-4364467

[20] http://gh-ursu.ong.ro/AUrsu.PlangerePenala.Cutean.E.-07.12.2022-PrimProcuror-semnata.pdf

[21] https://www.libertatea.ro/stiri/toti-cercetatorii-institutului-revolutiei-demisioneaza-in-bloc-intr-un-gest-de-solidaritate-cu-andrei-ursu-dat-afara-recent-4369814,

[22] https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2022/12/drept-replicalibertateaatitudine-cercetare-05-12-2022-varianta-finala-1.pdf

[23] http://gh-ursu.ong.ro/Raport%20activitate%20noiembrie%20dec%202022%20Petre%20Roman.pdf

[24] La începutul lui ianuarie 1990, Ion Iliescu decreta o amnistie care îi cuprindea pe securiștii care comiseseră „abuzuri”. Condicile de prezenţă ale ofițerilor de Securitate arată că aceștia au început să vină la serviciu cel târziu începând din 9 ianuarie 1990, iar până pe 12 ianuarie aparent au revenit toţi. Era ziua primei mari manifestaţii din Bucureşti împotriva FSN şi a lui Ion Iliescu. Ziua când Dumitru Mazilu s-a urcat pe un tanc în piaţă și a strigat „Moarte securiştilor!”, episod după care a început să fie ameninţat și îndepărtat din FSN. În martie se înființa SRI-ul, în care au intrat marea majoritate a fostelor direcții ale Securității. Teroriştii care fuseseră depuşi la Miliţia Capitalei, au fost eliberați, deși în ianuarie 1990, Gheorghe Robu declara că teroriştii sunt sub pază şi că urmau să fie trimişi curând în instanţă. Securiştii astfel regrupaţi şi-au oferit serviciile noului regim politic. Există indicii că la Mineriadă, minerii au fost aduși la Bucureşti de securiști. În iunie ’90, teroriștii prinși la Revoluție – cazul fraților Cămărășescu, care aparent trăseseră zona CC – devastau, împreună cu minerii, sediul României Libere. În același timp, sintagma „teroriști securiști” a dispărut din discursul lui Ion Iliescu și al apropiaților săi.

[25] https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/revolutionarii-deputatului-emil-cutean-au-1077939.html.  Domnul Cutean a declarat în presă că din 1990 locuiește în sediul Asociației „Club 22 CC” (Gândul, 07.02.2006,  https://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2006_549.html), respectiv în fosta locuință a lui Emil Bobu din cartierul Primăverii, Bulevardul Mircea Eliade nr. 12,: „Locuiesc în casa lui Bobu din 1990, suntem o asociație și putem face ce vrem. Legea ne da voie să luăm imobilul în proprietate. Am dat cel mai mult la Club 22-C.C. fiindcă RAPPS ne-a mărit chiria între 1996 și 2000”. „Toate angaralele vilei, adică apa, căldura, curentul etc. sunt plătite din banii asociației ce o conduce”. În decembrie 2004, în contextul anchetei DNA asupra abuzurilor săvârșite la vârful SSPR, „Cutean a alocat propriei lui organizații de revoluționari cea mai mare sumă dintre toate celelalte organizații, chipurile pentru aniversarea a 15 ani de la Revoluție. (https://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1725103-revolutionarul-cutean-ochit-casa-lui-emil-bobu.htm). Imobilul este încă ocupat, după toate aparențele în mod ilegal, de domnul Emilian Cutean.  R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului De Stat  (R.A. – A.P.P.S.)  a încercat timp de mai mulți ani să preia „bunul imobil situat în Bucureşti, sector 1” de la debitorul Cutean Vasile-Emilian prin executarea silită a acestuia. A se vedea hotărârea definitivă a Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti în dosarul 4748/299/2020 din 26.02.2020; dosarul 18419/299/2020 în care executorii judecatorești au solicitat autorizarea intrării în încăperileocupate de debitorul Cutean Vasile Emilian; dosarul 39741/299/2020 în care secţia a-II-a Civilă încuviinţează din nou, pe 16.12.2020, RAPPS, în calitate de creditor, executarea silită a debitorului Cutean Vasile Emilian, tot „fără cale de atac”. Dosarul 9837/299/2020, în care prin Hotărâre 2403/2021  din 29.03.2021, secţia I Civilă respinge cererea contestatarului  Cutean Vasile Emilian de suspendare a executării silite „până la soluţionarea” unei „excepţii de neconstituţionalitate”; hotărârea  419/2022 definitivă din 18.02.2022 din dosarul de mai sus, prin care secţia a-V-a Civilă respinge apelul contestatorului CUTEAN VASILE EMILIAN, împotriva R.A.A.P.P.S, ca nefondat.

[26] https://evz.ro/iliescu-si-voican-au-dat-o-teapa-28-000-de-euro-statului-roman.html

[27] Alexandru Mironov încă nu mi-a răspuns întrebărilor pe care i le-am adresat în scris pe 25 noiembrie 2022, prin care l-am rugat să precizeze dacă a aprobat eliberarea mea ilegală din funcție, și dacă Emilian Cutean a avut o împuternicire validă în acest scop.

_____________

ROLAND O. THOMASSON este cercetător independent în Statele Unite ale Americii. Deține un doctorat în științe politice. Poate fi contactat pentru comentarii și întrebări la [email protected].
ANDREI URSU a fost directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Este membru fondator al Fundației „Gheorghe Ursu”. A publicat volumele “Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989”, impreuna cu Roland O. Thomasson si in colaborare cu Madalin Hodor, Polirom, 2019, si „Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in dosarul Revolutiei din 1989″ (coordonator, impreuna cu Roland O. Thomasson, si co-autor a trei studii). Studii publicate: “Scurtul moment al adevărului şi începutul mistificării Revoluţiei: anul 1990”, impreuna cu Roland O. Thomasson, in “România – de la comunism la postcomunism. Criză, transformare, democratizare”, Anuarul IICCMER, vol. XIV-XV (2019-2020), Editori: Dalia BÁTHORY, Ștefan BOSOMITU, Cosmin BUDEANCĂ, Polirom 2020;  “Lupta de rezistenta a Securitaii. Planul si implementarea sa la Revolutie”, impreuna cu Madalin Hodor, in „Revolutia din 1989. Invinsi si invingatori”, Editori: Anneli Ute GABANYI, Andrei MURARU, Alexandru MURARU, Daniel SANDRU, Polirom, 2020; „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989”, în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018; „«Discernămîntul politic şi juridic» al Securităţii. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceauşescu”. Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018; seria de articole „Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal” (contributors.ro, 2017).  Este inginer in software. A primit Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) și Premiul GDS (2000).

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Dle Ursu,
    V-am citit cartea la indemnul unui cititor de pe Contributors. Cartea este o imagine clara a ororilor facute de armata,militie,securitate in decembrie1989.Este evident ca teroristii proveneau din securitate, caci aveau arme,echipamente care nu existau in armata romana. Sa mai adaugam si un antrenament special. Multi teroristi au fost prinsi si scapati de judecatori,in absenta probelor.
    Azi, dupa 33 de ani, ma plec in fata celor care s-au jerfit pentru libertate. Nu ii vom uita niciodata.

  2. Cât de mult va admir, domnule Andrei!
    Mă rog și pentru sufletul tatălui Dvs., matirizat de securitate.
    Rămâneți pe poziție, dreptatea si adevărul vor triumfa.
    Sărbători fericite și La mulți ani!

  3. Securitatea românească a fost egală cu Gestapo nazist.
    Dar cum poliția aia a lui Hitler a fost declarată oficial (prin sentința internațională) organizație criminala și ceva șefi spânzurați sau împușcați, ” ai noștri” au avut grija să șteargă urme , să distrugă dosare și rapoarte, servind cu abnegație noul regim numit FSN. Care era tot PCR dar cosmetizat.
    Cu noul tătuc Ion Iliescu care neavând mare priză la esențialii vechii orinduiri, a făcut un blat inconfesabil cu ei.

    Voi mă slujiți și eu va asigur imunitate. Basca avansari, pensi grase din tinerețe dar și decorații.

    Slugărnicia a fost văzută imediat.Prin organizarea mineriadelor că Iliescu & Co. doreau doar democrație originala. (de fațadă și atât) Unde tot ei sa conducă peren și opoziția doar de ornament/inchis gura străinilor.

    Același blat criminal a fost făcut și cu ofițerii armatei socialiste.
    Slugărnicie totala in schimbul imunității.
    Care a funcționat brici.
    Multi au uitat când generalul Militaru a zis public în tv că deschiderea focului împotriva cetățenilor dezarmați e un fapt criminal cu efecte foarte grave asupra ofițerilor implicați. Dar sefimea in uniforma a priceput imediat că degradarea și execuția era doar chestie de timp.
    Și repede toți în slujba garantului impunității penale.
    Pedeapsa capitală desființată.
    Militaru demis.
    Numit Stănculescu nou ministru. Ăla care abia după mulți ani a fost condamnat pentru implicarea în măcelul de la Timișoara.

    Orașul unde strângerea cadavrelor , arderea lor și aruncarea cenușii la canal a fost misiunea securitatii.
    Identica misiune ca SS germane în lagărele de exterminare.

    Deci pentru care motiv securitateași majoritatea ofițerilor ei nu a fost criminala cu criminali in uniforma ?

    Făcea rău pensiei criminalului notoriu , general Plesita cu 4 clase primare la palmares ?

    Face rău istoriei falsificate, pensilor speciale și fiilor de securiști ajunși acum miniștri, șefi de partide ?

    PS.
    In Cluj nu au existat teroriști.
    Armata a tras.
    Șeful dispozitivului din centrul orașului unde au murit cu grămada tineri nevinovați, ajuns pensionat special, cel care a făcut planul desfășurării trupelor în întreaga Transilvaniei, ajuns mega general cu 4 stele, super pensionat special, decorat cu Steaua României.
    Daca astea ne sunt valorile, aceasta e justiția (in)dependenta la atâția amar de ani și cu atâția morți nevinovați, nu trebuie sa ne miram de halul în care am ajuns.
    Cu președinte nomenclaturist notoriu, altul turnător, altul evazor fiscal.
    Basca prim ministru băgat cu greu după gratii. Ca sa nu enumeram masa de miniștri, secretari de stat, președinți de partid, generali și toți cu cazier judiciar . Adică condamnări definitive.
    Dar acum și cu ajutorul CCR, a ministrului Predoiu, se schimba foaia.

    Imunitatea va fi ca pe vremea tătucului Iliescu cu primul ministru Năstase și cu turnătoarea Stănoiu ministrul injustiției.
    Totala și garantata.
    Destul să ști care mana trebuie pupata, linsa.
    Prescripția redusă deja a salvat și va salva multi .

    • ” ai noștri” au avut grija să șteargă urme , să distrugă dosare și rapoarte, servind cu abnegație noul regim numit FSN. Care era tot PCR dar cosmetizat.”

      „Ai nostri” erau (si unii inca sunt), de fapt, un melanj de nomenclatura+armata+militie+sistemul de justitie civil si militar+securitate(cu toate sub-structurile ei cunoscute sau nu).
      Unii dintre „Ai nostri” au performat stralucitor, fiind campioni la individual compus din 2 sau 3 (poate chiar 4?) dintre cele 5 categorii.

      Varfurile ierarhice ale celor 5 categorii, la momentul dec.1989, erau compuse din indivizi usor interschimbabili intre cele 5.
      De ce(?):
      (a) din cauza modului in care se ajungea la varf in armata, militie si securitate, adica DOAR CU MULTA politica/ideologie dovedita prin fapte reprobabile de catre indivizi precum Stanculescu, Vlad, Milea etc.
      (b) (din ce stiu, cel putin) armata avea o structura BICEFALA VIZIBILA la varf (doua sabii in aceesi teaca – Dl. Opris a publicat aici/in contributors, de curand, un articol pe aceasta tema), unul dintre capete fiind POLITICA/IDEOLOGIE PURA/ASERVIT 100% REGIMULUI CEAUSESCU si cu ascendent asupra celuilalt.
      (si probabil etc. despre care nu am eu cunostinte la momentul asta)

      Ref. la distrus/ascuns dosare relevante adevarului despre Revolutia din dec.1989, MAPN si Securitatea au batut palma dupa 23 dec 1989 (cu aprobarea si indemnul Nomenclaturii „emergente”, al Militiei si Sist. de Justitie civil si militar), adica s-au protejat reciproc si in bloc pe subiectul sondarii oneste si exhaustive a „Dosarului Revolutiei”.
      Altfel zis, TOTI CEI DE LA VARFURILE IERARHICE 1989-1990/ELITA DE FACTO :) = o apa si-un pamant = la fel de vinovati si buni doar de repudiat.

    • @ Ștefan60: Un articol de excepție pentru care mă înclin în fața domnului Ursu și un comentariu pe măsură.
      „Vom muri și vom fi liberi!” Poate ei, morții să fie liberi că noi mai avem de tras.

  4. Dle Ursu,

    Aveti tot respectul meu pentru lupta pentru adevar pe care o purtati atit in privinta mortii tragice a tatalui dv cit si in privinta revolutiei. Am citit si apreciat si cartea scrisa de dv impreuna cu RT. E pacat ca atitea autoritati au incercat pina acum sa impiedice aflarea adevarului despre revolutie. Imi amintesc de o declaratie dezamagitoare a dlui Gabrielescu (PNTCD!) in care acesta afirma siderant ca nu au existat teroristi. Eu am vazut cu ochii mei oameni sarind pe cladirea Securitatii de linga cinemateca de pe Eforie si tragind cu AKM in timp ce soldatii din fata Romartei Copiilor trageau cu TABurile. Ori impuscaturile dinspre Palat spre CC in seara zilei de 22. E insa greu de facut dreptate acum, dupa mai bine de 30 ani de la evenimente si mai ales in conditiile caracatitei care domina viata politica romaneasca. De sperat insa trebuie sa speram in continuare.

  5. Este incredibil ca, la 33 de ani de la Revolutie avem in sfarsit adevarul! Mi-e teama totusi de un lucru: reactia societatii romanesti sau mai bine zis, lipsa de reactie a acesteia. Acest adevar, pe care ni-l transmiteti astazi cu mari sacrificii si eforturi, ar trebui sa ridice vălul care acopera istoria din ultimii 33 de ani si sa schimbe radical societatea noastra. Nu cred ca vom avea vreodata suficiente cuvinte de multumire si recunostinta pentru dumneavoastra domnule Ursu si pentru aflarea adevarului, si nici pentru cei care s-au sacrificat in temnitele comuniste, ale Securitatii sau la Revolutie si datorita carora suntem astazi liberi. Acum 33 de ani, o parte din noi s-a stins odata cu ei.

  6. Am ajuns la o concluzie asemanatoare, dupa o experienta personala. Teroristii au existat, au tras si au provocat moartea sau ranirea a mii de oameni, civili sau militari. Actiunea deosebit de complexa nu avea cum sa fie executata de elemente din exterior (kgb, interesant este ca tocmai securitatea a raspandit aceasta ipoteza). Faptul ca focul a fost executat cu precadere asupra unitatilor militare din locatii situate in imediata apropiere a acestora e semnificativ. Am tras concluzia ca exista, probabil, o unitate speciala a securitatii care, in eventualitatea in care armata ar fi „tradat” partidul, trebuia sa intre in actiune si sa impiedice armata sa actioneze. „Teroristii” au fost disimulati printre cetatenii obisnuiti, sub identitati false, asteptand primirea unui indicativ. Dupa, cu armele ascunse din timp sub podea, urcau pe blocuri si trageau in unitatea militara de vis-a-vis. Am fost martor la asa ceva, blocul de pe care se tragea a fost scotocit camera cu camera dar nu a fost gasit nici un terorist, cu toate ca mai multi militari au fost grav raniti cu foc executat de pe acoperisul blocului.

    • Încă ceva, Securitatea cred ca era „acoperita” de protocolul potrivit căruia tara era „vremelnic ocupata” de un „inamic”, în acest caz inamicul fiind poporul roman și armata romana. Încă o dovada ca totul a fost pus la cale cu mult timp înainte de către Ceaușescu și Securitate pentru a păstra puterea. Acești criminali, cetățeni ai UE și NATO, se afla și astăzi printre noi devorand tara precum un cancer. Ar trebui toți ridicați și lăsați fără nimic, fără bani, fără joburi, fără case, fără funcții, la fel cum au fost lăsați în strada foștii ofițeri ai Stasi după 89. Atunci, doar atunci România se va curata de tot raul și va străluci.

  7. Mă bucur că apar studii cu privire la crimele Securității. Nu mi-a fost deloc dragă.

    Dar, îmi doresc să citesc analize ale distinsului autor și cu referire la crimele Armatei din vremea Revoluției.
    …Nu cred că au fost mai puține, ori mai neînsemnate. Și ar ajuta la înțelegerea mai bună a evenimentelor de către cei care nu le-au trăit personal.

  8. Domnule Ursu d-voastra sinteti bine documentat da si in acest articol cu un limbaj elevat diplomatic tot ocoliti responsabilitatea DIRECTA a lui Iliescu,Brucan,G.Voican Voiculescu,Militaru etc.
    Bun deci ati stabilit ca Securitatea avea un plan de rezistenta insa ceea c enu spuneti e ca acel plan, dupa 22 decembrie 89 NU a fost aplicat pt. beneficiul direct al cuplului prezidential ci pt. cei din esalonul 2 si 3 al partidului care-ca si securistii care u aprticipat la lovitura de stat erau interesati in primul rind ca cei mentionati mai sus-si altii evident-sa cistige si pt. asta era nevoie de psihoza,crime, razboi psihologic care sa duca direct la crime si la faptul ca intentionat (pe linga agentii securitatii bine plasati si bine antrenati) cei armata sa ajunga sa traga unii in altii.Despre astea nimic?!
    Vad ca tot vorbiti de acolitii lui Iliescu dar nimic despre responsabilitatea lui directa;ocoliti diplomatic sa scrieti despre INTREGUL adevar descriind doar o latura si FARA a mentiona citeva dintre elementele cheie ale loviturii de stat.Au participat si sefi ai armatei la represiunea de la Timisoara (unii dintre ei au incercat sa se spele pe miiini de resonsaiblitatea represiunii, facind chiar bine ulterior, gen Gusa de pilda care s-a opus interventiei sovietice cerute de Iliescu si de Brucan) dupa cum unii au participat si la diversiunile incepute pe 22 dec. 89.
    1.Daca exista un plan de rezistenta DE CE cei doi Ceausesti nu au fost dusi direct la o locatie secreta (daca planul avea in vedere in primul rind supravietuirea cuplului prezidential) cu elicopterul ci dupa o halta scurta la Snagov (unde nu-i apara nimeni) au ajuns undeva pe cimp(de risu’ plinsu’) abandonati sid e garda de corp si ajungind sa faca.. autostopul. Cam bizar si cam ridicol pt. un plan care TREBUIA in primul rind sa asigure (stiti chestia aia cu POTUS pe care o au in vedere americanii) ducerea in sigurantza a celor 2 intr-o locatie secreta.
    D-voastra de fapt insistati pe varianta Iliescu cum ca securistii aplicind acel plan de rezistenta au „scapat” cumva factorul nr 1-apararea dictatorului-si dupa ce acesta a ajuns la Tirgoviste -abia atunci- si-au adus aminte ca ei inca traiau si au inceput sa atace furbind unitatea militara respectiva.Cam ridicol.DACA planul acela exista atunci NU a fost pus in aplicare pt. salvarea celor 2 ci pt. a sprijini esalonul Iliescu ca sa se asigure ca va cistiga si se va mentine la putere.
    Oricum Grigore Cartianu a documentat f. amanuntit fazele respective;daca sustineti varianta Iliescu ca securistii doreau cu disperare sa-i salveze pe cei 2 atunci fara suparare, MINTITI.(DE UNDE si justificarea pt. executarea lor).Pai nu era mai simplu ca sa-i fi protejat din start, de cind au decolat de pe acoperisul CC?!

    2.BALCONUL CC. cind canonada era in plina desfasurare la un moment dat (timp de minute intregi) TOT balconul era intzesat de marea parte a asa zisilor „emanati” ai revolutiei -si LUMINAT pe deasupra- pt. niste indivizi antrenati,buni tintasi, disperati sa-l salveze si sa-l apere pe Ceausescu era o joaca de copil (ajungeau 3 dintre ei) ca sa mature toata zona balconului si sa raminem fara multi dintre „emanati’ ei, NU s-a intimplat asa, dovada cea mai simpla si de necombatut(fara intoarceri si justificari diplomatice de genul jocului pe care-l faceti mai sus in articol) Se tragea fie cu gloante oarbe fie in multime ca sa creeze panica, isterie si armata ( si dobitocii inarmati) sa ajunga sa traga unii in altii. A fost FOLOSITOR DIRECT acest plan lui Ceausescu? NU, ci celor direct interesati sa se ajunga la varsare de singe si implicit la justificarea hotaririi de a scapa de cei 2.De fapt Ceausescu, la Tirgoviste cind a intrebat-sa se puna la curent cu situatia dat fiind ca fusese complet abandonat-„cine conduce acum” si cind i s-a raspuns ca „Iliescu presedintele FSN-ului si FSN-ul conduc tara” ea a replicat „Vezi ti-am spus Nicule ca trebuia sa-l terminam de mult, uite ca acum ne termina el pe noi” .Adica concret,DIRECT fara n vorbe si inflorituri cu n citate.
    CINE trebuiau sprijiniti cu intregul plan? cei din esalonul Iliescu NU Ceausescu care era oricum terminat.
    3.Asasinarea duoului Nuta Mihalea care participasera activ la represiunile de la Timisoara si Arad si Nuta-f atent, metodic si constiincios adunase un intreg material de dovezi care implicau diversi-inclusiv cei care au schimbat tabara din 22 dec. devenind „mari” revolutionari; DE CE a fost nevoie de doborirea elicopterului care-i transporta cica la Bucuresti si d emoartea unor nevinovati(Iosif Rus, seful aviatie militare primise direct ordinul de la Militaru) daca planul de rezistenta al securitatii despre care tot vorbiti avea ca prim scop salvarea celor 2, atuncic ei dela Buc erau direct interesati ca cei 2 generali sa ajunga in sigurantza la Buc. avind informatiil respective pt. a demantela intregul aparat securist care aplicase planul „Rezistenta” in folosul in primul rind al lui Ceausecu,dupa cum argumenteaza Iliescu& comp.Ei continua sa sutina ca planul avea ca prim obiectiv salvarea Ceausestilor.
    Concret, asa a fost?! NU.
    4.(si lista pt. continua) Otoeni ;au fost amaritii din trupele de securitate-care aveau acelasi statut de militari in termen ca si cei din armata-toti securisti teroristi veniti sa atace aeroportul,sa-l ia sub control ca Ceausesti sa poata fugi conform versiunii oficiale?NU amaritzii aia nu aveau nimic in comun cu diversionistii securisti care actionau pt. a sustine diversiunea. DE CE gen D Puiu,comandantul militar al Aeroportului Otomeni a venit la TV pe 24 dec.(daca tin bine minte) afirmind ca detine dovezi filmate hotaritoare care dezmint teoria conform careai cei impuscati acolo erau securistii trimisi sa ocupe aeroportul ca sa scape cuplul prezidential dupa care a disparut fiind gasit peste cca o sapt ratacind pe strazile Timisoarei, declarat nebun si mort in conditii dubioase la inceputul lui 90?!Despre astea nimic, sau toti erau intr-adevar securistii aia rai? supravietuitorii dezmint asta, da’ ma rog, nu „conteaza’.
    5. Unul dintre fratii lui Ceausescu i-a spus acestuia in dimineata zilei de 22 dec cind s-a trezit in jur de 6 dimineata „Nicule totusi nu vrei sa accepti ca Iliescu sa vina la conducere?!” asta cu n ore inainte ca „emanatul” Iliescu sa declare lupta impotriva securistilor lui Ceausescu deschisa.
    6.Cui a folosit moartea dubioasa a lui V Milea?
    7.Mult hulitul Trosca care abia astepta cica sa-l apere pe Ceausescu.NU e clar ordinul lui Militaru (deconspirat in dosarul „Corbii” ca agent GRU)?!? sau pt. d-voastra conteaza doar acea frintura de adevar in care securitatea aplica planul de rezistenta ca cica sa-l apere pe Ceausescu?!(cica, NU pe diversionistii care aaveau nevoie de justificari inclusiv pt. a le inchide gura celor 2)sau pt. d-voastra agenti fosti agenti GRU nu conteaza?!
    8.Moartea dubioasa alui Marin Ceausescu la Viena pe 26 dec;s-a aflat ulterior ca acesta era seful acelui departament al securitatii care se ocupau de operatiunile de comert exterior si avea -la propriu-cheia unor sume enorme de bnai in valuta forte de atunci;despre asta,nimic?!NU convine? Nu a fost oare o reglare de conturi astfel incit securistii din esalonul 2 de partea complotistilor „emanati” ai revolutiei sa puna mina pe niste bani care apartineau statului roman si sa inchida gura unui personaj periculos?!
    9. moartea suspecta a diverselor personaje mai mult sau mai putin cheie care aveau dovezi despre „emanati” fie ei de-ai partidului , de-ai securitatii si armatei-adica toti cei care au participat activ la diversiunile incepute pe 22 decembrie.
    10. spargerea suspecta a itingului din 21 dec.
    11.doborirea avionului care il transporta pe jurnalistul englez.
    12.zborul suspect din 20 dec. 89 cursa Buc.Sibiu;se pregatea miscarea de la Sibiu in urma careia Nicu Ceausescu sa fie declarat criminal si terorist.
    Si lista aleatorie poate continua.

  9. Desi sunt sigur ca nu o sa postati comentariile mele(ma rog cu erate insignifiante de genul Otopeni,etc) adaug ca si in perioada considerata „clara” cea a evenimentelor de dinainte de 21/22 decembrie si de dupa a fost vorba despre un plan bine inchegat.Se stie ca dupa Malta Ceausescu devenise indezirabil atit pt. vestici cit si pt. Moscova.Nu e mare lucru (si ambele tabere aveau atunci expertii lor in materie de lovituri de stat)sa platesti niste derbedei ca sa sparga vitrinele (potrivit multor martori ai miscarilor de strada din 16/17 decembrie din Timisoara erau „hotariti” sa faca asta nu tineau cont de nimeni si de nimic) si sa devasteze magazinele astfel incit sa fortzeze mina unui dictator complet rupt de realitate,ticalos, batrin si bolnav care sa dea ordinul de a se trage impotriva demonstrantilor si sa marcheze inceputul sfirsitului;adica si Ceausescu-agatzat de putere cu disperare, avertizat de Gorbaciov dupa Malta („daca mai apucam ianuarie 90, Nicule”) a fost si el manipulat si nu ar fi cedat puterea pe cale pasnica in ruptul capului;greseala lui capitala, oricum.Si norocul suprem al lui Iliescu si al altor „emanati”.Mai putin al celor care au avut ghinionul sa moara sau sa ramina invalizi in dec. 89 si dupa, in iune 90, in septembrie 91….Trista tzara…
    De fapt-ce nu observa si unii comentatori- nici nu conteaza prea mult (in ciuda asertiunii d-voastra) cine exact din ce departament a facut ce si cum ca au fost sau nu agenti KGB/GRU si citi au fost, conteaza ca a fost o lovitura complexa menita sa scoata poporul in strada, apoi sa puna in aplicare planul de diversiune (NU rezistenta aia menita sa-l apere pe Ceausescu) la care au participat elemente atit din securitate cit si din Militie(Nuta/Mihalea),Armata si unii dintre ei au actionat DIRECT pt. a-i fortza mina lui Ceausescu inca de la Timisoara din 16/17 decembrie avind girul marilor puteri si al Moscovei.Deci, pina la urma e vorba despre o lovitura de stat ,mai mult decit despre o miscare spontana a maselor satule de regim.
    DESPRE ASTA e vorba; fiindca altfel nu facem decit sa vorbim vorbe si sa discutam discutii cum tot s-a discutat fara obiect; ba ca numai armata e de vina, ba ca numai securitatea care-l apara pe Ceausescu,etc,etc.
    CEA MAI BUNA DOVADA in acest sens e faptul ca in noiembrie 87, cind INTR-ADEVAR a fost o miscare de revolta spontana la Brasov si lumea nu era mai putin satula de dictatura, miscarea a fost destul de rapid stopata si nu s-a intimplat nimic la nivel de conducere suprema, adica „lucrurile nu erau inca coapte” atunci ca s-o spunem pe shleau.Ma rog, „simple „amanunte”.Nici Iliescu,Brucan,Militaru nici eminentele cenusii securitate nu aveau inca acordul pt. o serie de operatiuni violente, avind in vedere ca Ceausescu se agatza incapatinat de putere;si inca nu se aunsese la intilnirea de la Malta, Gorbaciov nu era inca de acord sa scape de Ceuasescu prin orice mijloace.
    Dupa cum mai nimeni nu observa, nu mai observa sau se face ca..nu observa, nu stie nimic despre deplasarile din 88 prin lume ale eminentei cenusii a „emanatilor”, Silviu Brucan;simpla „coincidenta”.( nu degeaba vicleanul si abilul politician, complotist si direct beneficiar al miscarilor din dec 89 ne-a numit intr-un interviu celebru „stupid people”; ca majoritatea noastra chiar am fost …stupid people atunci sau in iunie 90;dar si dupa si multi mai sintem inca si acum, si vom fi)
    Dar ma rog, fiecare crede ce vrea si mai bine zis ce-i place.Ori inca exista interese colective puternice ca Iliescu si alti inculpati sa scape.Daca nu, ar putea veni cu niste „amanunte” nu atit de simple despre adevarul miscarilor din 89.Ca n-au actionat singuri.

  10. In primul rand felicitări pentru perseverență și mult succes in continuare. Oricum ar fi, și oricât de putina atenție s-ar acorda, faptul in sine că vorbim despre asta ne face mult bine.

    Dar sa analizam cum ‘s-a schimbat’ modul de operare a nemernicilor. Dacă înainte de 89 lucrătorii de la reeducare atenți cu oricine ieșea din rând puteau tehnic vorbind să dispună de orice metoda de a te salta efectiv de pe strada și a te bate până la deces fără repercusiuni, – astăzi sistemul s-a versat.
    Practic când cineva deranjează, iar aici a se citi termenul în sensul de -persoana care muncește cinstit, in urma căruia se vad rezultate- fara a sta cu mâna întinsă la câini. Se transmite informația către cei ieșiți la pensie, vedeți cei înregimentați activ nu pot acționa la fel ca pensionarii, pentru că ar intra sub incidenta legii.
    In consecință de aia se plătesc pensiile astea pentru ca cei ieșiți sa poate creiona fel de fel de învârteli ca să te piardă.
    Dar modul de răspuns e simplu, retragerea instantanee și lipsa de orice fel de acțiune se impune.
    Nu interesează atenția lor, cultura nu au, iar banii cu atât mai puțin.

    Ceea a ce este bine e că lipsește un cadru de întâlnire, mă sunase unu acu câteva zile și îmi zice: – hai puișor trebuie sa mă ajuți cu astea că îți dau o cafea… Am tăcut am îndrugat una alta, dar după ce am închis am zis in sinea mea: – și unde naiba ai putea tu sa mă întâlnești pe mine, ca sa-mi dai o cafea.

    Azi, măcar nu pot sa ne mai ridice de pe strada. In rest pot să își cheltuiască averile la păcănele și/sau la curve pentru că pe noi nu ne vor mai putea atinge niciodată.

  11. Doresc să vă spun așa, legându-mă de numele prezentate de domnul Ursu:
    1) Vasile Cuteanu
    2) Cazimir Ionescu
    3) G. Voican-Voiculescu
    4) Mironov
    5) Răzvan Theodorescu
    6) Dinu Giurescu
    7) Scurtu
    8) Berindei
    9) Filip Teodorescu.
    Să-i punem pe cei 9 (nouă) față în față cu domnul Ursu. Găsiți la vreunul caracter, sinceritate, verticalitate ca ale autorului?
    Păi lui Filip Teodorescu, prin ’93-’94 îi făcea reclamă Eugenia Voda la (?) ați ghicit, emisiunea Profesioniștii.
    Așa profesioniști mai rar.

    • @ Lucian Nicolescu: De aia ne merg nouă lucrurile atât de pe dos. Prea mulți securiști pe cap de locuitor. Și pe lângă ei s-au umplut facultățile mari cu românii care-i trăgeau de limbă pe conaționalii exilați și dădeau rapoarte „în țară” și drept răsplată au fost plantați în posturi de profesori universitari.
      O dată au luat bani de la REL, de la americani, acum îi ciugulesc și pe ruși. C-așa-i românul majoritar.
      Noi ceilalți am rămas atât de puțini…
      Uitați-vă pe forum.

  12. @Lucian
    Credeți că numărul celor rămași contează? Nu. Comportamentul de animal speriat credeți că este generat de norodul în număr mare care le bate la porți? Nu.
    La vârsta lor, vezi Iliescu, deja prin multitudinea de crime comise mintea a-neceput de mult sa joace feste. In puținele momente de luciditate atunci când nu înghit pastile cu pumnul, fiori de groază ii traversează.
    Nu contează că ei nu cred in Dumnezeu, ce e important e că El crede in ei și îi cunoaște. Acum in Ajun de Crăciun nu accepta că de undeva din înălțimi un Dumnezeu fără chip și a cărui personalitate nu se putea distinge a hotărât într-o zi să vina între noi și să ne învețe Calea, iar ce e de făcut e simplu, sa nu faci rău și să iubești pe cel de lângă tine. Aceasta e singura cale de scăpare de aici, e singurul mod in care poți întâlni pe Creator.
    Ori dvs. credeți ca cei de mai sus mai au vreo speranță cei cu nume și fără nume care au terorizat și omorât pe semenul lor mai au vreo speranță înaltă.
    Nu, tot ce își doresc este să încheie existența lor mizera, in luxul din vilele plătite de stat, drogați până la refuz, purtând Pampers, iar noi trebuie să îi lăsăm să isi trăiască coșmarul cu ochii deschiși.

    • @ Bla bla: Înțelept scris. Dă Doamne mintea românului de pe urmă! Să așteptăm. Să ne mai calce odată și încă odată și…….
      Da’ vorba lui Tănase: Până când, măi? Până când?
      Of, Doamne! Nu e prea mult?

  13. Interesant articolul, se intelege de ce a fost cenzurat. Succes in continuare. Dar care a fost rolul „turistilor” sovietici. Toata lumea i-a vazut, si eu personal pe sosea, era plin de Lada cu cate 2 indivizi tunsi scurt, m-am si intalnit in dimineata zilei de 17 dec. 1989 nas in nas cu ei, campasera dupa niste blocuri si m-au ignorat total. Nu exista nici un raport despre cum au intrat, organele romanesti nu s-au sesizat (era bizar in per aia sa ai un asa mare numar de turisti), pe unde s-au deplasat, au fost sau nu implicati in evenimentele etc. Ce s-a intamplat cu ei dupa. Vad ca se ignora desi cred ca au fost implicati. Si da, am discutat cu un ofiter de cariera din Tragoviste care mi-a povestit ca au existat tinte pe ecranele radar, e adevarat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Ursu
Andrei Ursu
ANDREI URSU a fost directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Este membru fondator al Fundației „Gheorghe Ursu”. A publicat volumele “Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989”, impreuna cu Roland O. Thomasson si in colaborare cu Madalin Hodor, Polirom, 2019, si "Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in dosarul Revolutiei din 1989" (coordonator, impreuna cu Roland O. Thomasson, si co-autor a trei studii). Studii publicate: “Scurtul moment al adevărului şi începutul mistificării Revoluţiei: anul 1990”, impreuna cu Roland O. Thomasson, in “România - de la comunism la postcomunism. Criză, transformare, democratizare”, Anuarul IICCMER, vol. XIV-XV (2019-2020), Editori: Dalia BÁTHORY, Ștefan BOSOMITU, Cosmin BUDEANCĂ, Polirom 2020; “Lupta de rezistenta a Securitaii. Planul si implementarea sa la Revolutie", impreuna cu Madalin Hodor, in "Revolutia din 1989. Invinsi si invingatori", Editori: Anneli Ute GABANYI, Andrei MURARU, Alexandru MURARU, Daniel SANDRU, Polirom, 2020; „«Cine a tras în noi după 22». Studiu asupra vinovăţiilor pentru victimele Revoluţiei Române din decembrie 1989”, în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018; „«Discernămîntul politic şi juridic» al Securităţii. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceauşescu”. Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018; seria de articole „Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal” (contributors.ro, 2017). Este inginer in software. A primit Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) și Premiul GDS (2000).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro