„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”

Vineri, 7 iunie, Sala Multifunctionala a CJ Timis. Dupa 20 de minute de dat tarcoale cu masina, am gasit un loc de parcare. Lume multa, presa, politicieni si primari, puhoi. Eveniment important, dezbaterea publica privind regionalizarea. Cu o gramada de intrebari in minte si cu cele doua rapoarte despre regionalizare pe care le-am scris pana acum ma indrept spre locul cu pricina. La intrare mi se inmaneaza un dosar cu mai multe documente printre care un chestionar, agenda evenimentului si mai multe foi unde se explica de ce avem nevoie de regionalizare. Sunt explicate, in paginile ce alcatuiesc dosarul, si concepte precum dezvoltare durabila si egalitatea de sanse. Intru in sala, plin. Gasesc un loc undeva in spate, langa un domn cu un aer intelectual. M-am asezat langa dansul si mi-am scos rapoartele si foile pe care imi scrisesem niste idei. Dupa 6 luni de studiat si scris despre regionalizare, aveam atatea intrebari si incercam sa imi sintetizez opiniile pentru a da o forma coerenta intrebarilor. Domnul de langa mine se prezinta si imi spune ca este si el unul din cei ce scriu la Contributors.ro si ca mi-a citit articolele. Bucuros, schimbam cateva idei despre ce inseamna regionalizare, despre administratie publica despre descentralizare fiscala despre alte sisteme din Europa.

Apare domnul Dragnea, vanzoleala mare. Atunci am realizat ca in primele randuri sunt doar politicieni, o parte dintre acestia aproape sareau de pe scaun pentru a se afla  langa vicepremier. Incepe dezbaterea cu prezentarea membrilor Comisiei. Apoi un cuvint de intampinare din partea lui Titu Bojin, presedintele CJ Timis. A fost primul moment cand am simtit acolo modul de gandire al politicienilor din administratie. Domnul Bojin ii multumea public domnului Dragnea pentru aceasta initiativa si ii transmitea ca timp de 20 de ani Timisul a fost uitat de catre Bucuresti si ca spera ca acum, cand au ajuns la putere, resursele financiare distribuite de la Bucuresti spre Timisoara sa fie mult mai importante. Brusc, am vizualizat harta clientelismului politic, realizata de unul dintre tink-tankurile de la Bucuresti si ma gandeam cum o sa fie in continuare distribuite fondurile de stat si europene, dupa regionalizare, pe baza culorii politice. Tot domnul Bojin a indemnat auditoriul sa fie agresiv, “intr-un mod pozitiv”, cand vine vorba de intrebari pentru vicepremier si comisia de experti, indemn ce a starnit zambete in sala.

Incepe prezentarea proiectului: “Reforma adminsitrativa-teritoriala, mai multa eficienta in administratia locala din Romania” dezbatere sustinuta prin fonduri europene – prin Fondul Social European! Domnul Dragnea vorbeste despre mai putina birocratie, despre subsidiaritate despre reducerea distantelor si a costurilor administrative. Suna bine, nu? Apoi, nivelul prezentarii se schimba mai spre tehnic: vor fi mai multi poli de dezvoltare in regiune, sistemul regional fiind unul multipolar deoarece o regiune mare dispune de mai multe resurse. Regiunile de forma circulara vor fi preferate celor alungite iar fluxurile vor fi orientate spre interiorul regiunii. Vor exista specializari variate ale fortei de munca iar fiecare regiune se va bucura de un grad ridicat de multiculturalism. Ce frumos nu? Apoi s-a discutat si despre problema cea mai arzatoare a regionalizarii (o falsa problema, promovata in exces de mass-media si in special de campania DIGI) unde vor fi resedintele? Au fost prezentate opiniile exprimate de populatia din interiorul fiecarei regiuni de dezvoltare. Apoi s-a vorbit despre disparitatiile economice si de faptul ca regionalizarea va reduce acest decalaj si in interiorul regiunii, si intre regiuni. Nu am prea inteles cum, mai ales ca la ultimul raport pentru care am lucrat, a reiesit ca in Romania, disparitatiile economice au crescut cu 36%, in ultimii 8 ani.

Dupa terminarea prezentarii aveam si mai multe necunoscute decat la inceput. Am luat notite si incercam sa formulez o serie de intrebari care sa sintetizeze problemele despre care nu s-a vorbit deloc: descentralizare fiscala, depolitizare a ADR-urilor, reforma unitatilor administrativ-teritoriale, managementul performant al administratiei, baronii locali, raportul regionalizare-fonduri europene. Au inceput dezbaterile propriu-zise, care s-au concentrat pe problemele din administratie ale unor primari mai mult decat pe procesul de regionalizare. Au vorbit primari, parlamentari, europarlamentari, presedinti sau vice-presedinti de CJ. Nimeni insa nu a vorbit despre subiectele tabu gen proasta guvernare, coruptie, si asta, probabil, si din cauza ca nu a luat nimeni cuvantul din partea societatii civile: a fost totusi o dezbatere publica, nu o sedinta de partid a aliantei USL.

La un moment dat, de la balconul salii se ridica o batranica de vreo 80 de ani si incepe: “Domnilor politicieni, de 23 de ani ati furat tara asta…tineri au murit la revolutie… 23 de ani de umilinta…” si isi continua discursul, coerent si clar, pentru cineva de varsta ei. Rumoare in sala, lumea a inceput sa susoteasca, iar discursul batranei ii deranja pe majoritatea celor din sala. A fost lasata sa isi spuna oful iar spre sfarsitul discursului, inainte de a ceda microfonul, zice: “Eu atat am avut de spus, atat mi s-a transmis sa spun!” si pleaca din sala… Intelectualul de langa mine, se agita intr-una dorind sa adreseze si el intrebari. In acelasi timp, ridicam si eu mana….La un moment dat primeste cuvantul. Se ridica si incepe un discurs cam agresiv: era reprezentant al partidului Noua Romanie. Vorbeste tare si il acuza pe Ponta de plagiat, acuza supozitiile gresite de la care s-a pornit in modelele economice prezentate in cadrul dezbaterii…si starneste din nou rumori in sala…. “Huoooo, jos Basescu!!!!” incepe sa se auda, prin vocea catorva primari….”Afara din sala cu tradatorii” “Afara cu Basescu”….Ceea ce incepuse ca o sedinta de partid comunista s-a transformat intr-o adunare asemanatoare cu cea din Scrisoarea pierduta…

Degeaba am incercat eu sa mai iau cuvantul…nu se mai uita nimeni in partea aia de sala…si oricum cuvantul era dat celor din fata, colegilor de partid sau de alianta.

Am ramas cu intrebarile pana la finalul “dezabterii publice” sperand ca altcineva din societatea civila va adresa intrebari mai pertinente. Nu a fost nimeni. Nu stiu daca erau prezenti in sala si nu li s-a dat cuvantul sau nu au participat la dezbatere. La sfarsit, dupa ce s-a terminat “dezbaterea”, m-am indreptat spre domnul Dragnea si, desi vasalii locali si regionali se inghesuiau pe langa dansul am reusit sa ii inmanez sinteza raportului Academiei de Advocacy, “Regionalizarea intre pericole si oportunitati” document ce prezinta opinia a peste 500 de persoane. Mi-am exprimat dezamagirea ca nu am putut vorbi si ca nu am reusit sa ii adresez cateva intrebari technice despre procesul de regionalizare. M-a asigurat ca voi mai avea ocazia si mi-a multumit pentru activitatea pe care societatea civila o desfasoara pentru ca procesul de regionalizare sa se desfasoare eficient. Un mare fis, pana la urma! Dupa asa zisa dezbatere publica, nu pot decat sa ma gandesc ca haosul administrativ, clientelismul politic, nepotismul din administratie, coruptia cu fonduri de stat si europene sunt coordonatele ideii de regionalizare! Regionalizarea, va fi un instrument de control al resurselor publice si al fondurilor europene, pentru a acapara electorat, in prisma viitoarelor alegeri. Crearea unui nou nivel administrativ, care inca nu se stie cu ce resurse financiare va fi sustinut, va avea rolul doar consultativ probabil, deoarece banii tot de la Bucuresti vor veni, iar ADR-urile vor continua sa fie OI-uri, finantate de la bugetul CJ-urilor. Schimbam prin regionalizare, dar totul functioneaza ca inainte, un fel de forma fara fond, specifica noua romanilor. Imi revine obsesiv in minte discursul lui Farfuridi, de la adunarea din actul al III-lea al Scrisorii Pierdute:

„Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”

Descarca document: Regionalizarea Romaniei – intre pericole si oportunitati. Sinteza audierii publice