vineri, martie 29, 2024

„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”

Vineri, 7 iunie, Sala Multifunctionala a CJ Timis. Dupa 20 de minute de dat tarcoale cu masina, am gasit un loc de parcare. Lume multa, presa, politicieni si primari, puhoi. Eveniment important, dezbaterea publica privind regionalizarea. Cu o gramada de intrebari in minte si cu cele doua rapoarte despre regionalizare pe care le-am scris pana acum ma indrept spre locul cu pricina. La intrare mi se inmaneaza un dosar cu mai multe documente printre care un chestionar, agenda evenimentului si mai multe foi unde se explica de ce avem nevoie de regionalizare. Sunt explicate, in paginile ce alcatuiesc dosarul, si concepte precum dezvoltare durabila si egalitatea de sanse. Intru in sala, plin. Gasesc un loc undeva in spate, langa un domn cu un aer intelectual. M-am asezat langa dansul si mi-am scos rapoartele si foile pe care imi scrisesem niste idei. Dupa 6 luni de studiat si scris despre regionalizare, aveam atatea intrebari si incercam sa imi sintetizez opiniile pentru a da o forma coerenta intrebarilor. Domnul de langa mine se prezinta si imi spune ca este si el unul din cei ce scriu la Contributors.ro si ca mi-a citit articolele. Bucuros, schimbam cateva idei despre ce inseamna regionalizare, despre administratie publica despre descentralizare fiscala despre alte sisteme din Europa.

Apare domnul Dragnea, vanzoleala mare. Atunci am realizat ca in primele randuri sunt doar politicieni, o parte dintre acestia aproape sareau de pe scaun pentru a se afla  langa vicepremier. Incepe dezbaterea cu prezentarea membrilor Comisiei. Apoi un cuvint de intampinare din partea lui Titu Bojin, presedintele CJ Timis. A fost primul moment cand am simtit acolo modul de gandire al politicienilor din administratie. Domnul Bojin ii multumea public domnului Dragnea pentru aceasta initiativa si ii transmitea ca timp de 20 de ani Timisul a fost uitat de catre Bucuresti si ca spera ca acum, cand au ajuns la putere, resursele financiare distribuite de la Bucuresti spre Timisoara sa fie mult mai importante. Brusc, am vizualizat harta clientelismului politic, realizata de unul dintre tink-tankurile de la Bucuresti si ma gandeam cum o sa fie in continuare distribuite fondurile de stat si europene, dupa regionalizare, pe baza culorii politice. Tot domnul Bojin a indemnat auditoriul sa fie agresiv, “intr-un mod pozitiv”, cand vine vorba de intrebari pentru vicepremier si comisia de experti, indemn ce a starnit zambete in sala.

Incepe prezentarea proiectului: “Reforma adminsitrativa-teritoriala, mai multa eficienta in administratia locala din Romania” dezbatere sustinuta prin fonduri europene – prin Fondul Social European! Domnul Dragnea vorbeste despre mai putina birocratie, despre subsidiaritate despre reducerea distantelor si a costurilor administrative. Suna bine, nu? Apoi, nivelul prezentarii se schimba mai spre tehnic: vor fi mai multi poli de dezvoltare in regiune, sistemul regional fiind unul multipolar deoarece o regiune mare dispune de mai multe resurse. Regiunile de forma circulara vor fi preferate celor alungite iar fluxurile vor fi orientate spre interiorul regiunii. Vor exista specializari variate ale fortei de munca iar fiecare regiune se va bucura de un grad ridicat de multiculturalism. Ce frumos nu? Apoi s-a discutat si despre problema cea mai arzatoare a regionalizarii (o falsa problema, promovata in exces de mass-media si in special de campania DIGI) unde vor fi resedintele? Au fost prezentate opiniile exprimate de populatia din interiorul fiecarei regiuni de dezvoltare. Apoi s-a vorbit despre disparitatiile economice si de faptul ca regionalizarea va reduce acest decalaj si in interiorul regiunii, si intre regiuni. Nu am prea inteles cum, mai ales ca la ultimul raport pentru care am lucrat, a reiesit ca in Romania, disparitatiile economice au crescut cu 36%, in ultimii 8 ani.

Dupa terminarea prezentarii aveam si mai multe necunoscute decat la inceput. Am luat notite si incercam sa formulez o serie de intrebari care sa sintetizeze problemele despre care nu s-a vorbit deloc: descentralizare fiscala, depolitizare a ADR-urilor, reforma unitatilor administrativ-teritoriale, managementul performant al administratiei, baronii locali, raportul regionalizare-fonduri europene. Au inceput dezbaterile propriu-zise, care s-au concentrat pe problemele din administratie ale unor primari mai mult decat pe procesul de regionalizare. Au vorbit primari, parlamentari, europarlamentari, presedinti sau vice-presedinti de CJ. Nimeni insa nu a vorbit despre subiectele tabu gen proasta guvernare, coruptie, si asta, probabil, si din cauza ca nu a luat nimeni cuvantul din partea societatii civile: a fost totusi o dezbatere publica, nu o sedinta de partid a aliantei USL.

La un moment dat, de la balconul salii se ridica o batranica de vreo 80 de ani si incepe: “Domnilor politicieni, de 23 de ani ati furat tara asta…tineri au murit la revolutie… 23 de ani de umilinta…” si isi continua discursul, coerent si clar, pentru cineva de varsta ei. Rumoare in sala, lumea a inceput sa susoteasca, iar discursul batranei ii deranja pe majoritatea celor din sala. A fost lasata sa isi spuna oful iar spre sfarsitul discursului, inainte de a ceda microfonul, zice: “Eu atat am avut de spus, atat mi s-a transmis sa spun!” si pleaca din sala… Intelectualul de langa mine, se agita intr-una dorind sa adreseze si el intrebari. In acelasi timp, ridicam si eu mana….La un moment dat primeste cuvantul. Se ridica si incepe un discurs cam agresiv: era reprezentant al partidului Noua Romanie. Vorbeste tare si il acuza pe Ponta de plagiat, acuza supozitiile gresite de la care s-a pornit in modelele economice prezentate in cadrul dezbaterii…si starneste din nou rumori in sala…. “Huoooo, jos Basescu!!!!” incepe sa se auda, prin vocea catorva primari….”Afara din sala cu tradatorii” “Afara cu Basescu”….Ceea ce incepuse ca o sedinta de partid comunista s-a transformat intr-o adunare asemanatoare cu cea din Scrisoarea pierduta…

Degeaba am incercat eu sa mai iau cuvantul…nu se mai uita nimeni in partea aia de sala…si oricum cuvantul era dat celor din fata, colegilor de partid sau de alianta.

Am ramas cu intrebarile pana la finalul “dezabterii publice” sperand ca altcineva din societatea civila va adresa intrebari mai pertinente. Nu a fost nimeni. Nu stiu daca erau prezenti in sala si nu li s-a dat cuvantul sau nu au participat la dezbatere. La sfarsit, dupa ce s-a terminat “dezbaterea”, m-am indreptat spre domnul Dragnea si, desi vasalii locali si regionali se inghesuiau pe langa dansul am reusit sa ii inmanez sinteza raportului Academiei de Advocacy, “Regionalizarea intre pericole si oportunitati” document ce prezinta opinia a peste 500 de persoane. Mi-am exprimat dezamagirea ca nu am putut vorbi si ca nu am reusit sa ii adresez cateva intrebari technice despre procesul de regionalizare. M-a asigurat ca voi mai avea ocazia si mi-a multumit pentru activitatea pe care societatea civila o desfasoara pentru ca procesul de regionalizare sa se desfasoare eficient. Un mare fis, pana la urma! Dupa asa zisa dezbatere publica, nu pot decat sa ma gandesc ca haosul administrativ, clientelismul politic, nepotismul din administratie, coruptia cu fonduri de stat si europene sunt coordonatele ideii de regionalizare! Regionalizarea, va fi un instrument de control al resurselor publice si al fondurilor europene, pentru a acapara electorat, in prisma viitoarelor alegeri. Crearea unui nou nivel administrativ, care inca nu se stie cu ce resurse financiare va fi sustinut, va avea rolul doar consultativ probabil, deoarece banii tot de la Bucuresti vor veni, iar ADR-urile vor continua sa fie OI-uri, finantate de la bugetul CJ-urilor. Schimbam prin regionalizare, dar totul functioneaza ca inainte, un fel de forma fara fond, specifica noua romanilor. Imi revine obsesiv in minte discursul lui Farfuridi, de la adunarea din actul al III-lea al Scrisorii Pierdute:

„Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”

Descarca document: Regionalizarea Romaniei – intre pericole si oportunitati. Sinteza audierii publice


Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Am fost la conferinta la reprezentanta CE pe tema: Regionalizarea conform modelului polonez… cu toate ca prezentarile au fost cat de cat semi-interesante, partea de intrebari-raspunsuri a fost cam la fel de dezamagitoare… Am plecat cam cu aceeasi impresie cu care ajunsesem: Modelul polonez arata bine din afara, dar in realitate e un mit bine asamblat.

    • Alex, am scris atat despre modelul polonez doar pentru ca Polonia a fost tara care a avut procentul cel mai mare de crestere economica din Europa, pe perioada crizei 2009-2011. Poate si absorbtia de fonduri europene a contribuit la acest lucru, poate si descentralizarea administrativa….cert este ca toate astea nu erau posibile fara buna guvernanta si stabilitate politica!!!

  2. Stimate domnule Mihăilescu,
    Raportul dvs. trebuia intitulat altfel: „Regionalizarea – între pericole şi oportunităţi pentru carieriştii partidelor politice din România”.
    Lăsând ironia la o parte, v-am spus încă de anul trecut că regionalizarea va fi „deturnată” de la obiectivele sale iniţiale şi Polonia, oricât de mult aţi dori să mă convingeţi, NU este un model pentru România în privinţa regionalizării. Modelul polonez aplicat în România duce la perpetuarea sau chiar dezvoltarea necontrolată a clientelismului politic. Succesul polonez se explică în primul rând prin implicarea masivă a companiilor străine în economia poloneză, în cursul anilor ’90. La acest aspect se adaugă mobilitatea mult mai mare a cetăţenilor polonezi (comparativ cu românii obişnuiţi) deoarece, în timpul Războiului Rece, legăturile polonezilor din ţară cu cei din diaspora au existat şi plecarea în străinătate nu constituia o „problemă de stat” – aşa cum au tratat-o comuniştii români, în frunte cu Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu.
    Românii au redescoperit relativ recent Occidentul şi nu au încă puterea de a se coaliza împotriva politicienilor care „populează” diferite palate din Bucureşti (Cotroceni, Victoria, P. Parlamentului, Rahova şi Jilava).

  3. Am ajuns cam târziu la acest articol (regret asta!), dar, cu scuzele de rigoare, dacă o să pară „că mă laud”, despre subiect am (mai) scris și eu, de prin 2008-2009. Acum (2017), nu prea mai pare „de actualitate”, dar, pe viitor – cine știe? Las și eu link-urile de mai jos, doar… ca să se știe! Oricum, în România asistăm mai tot timpul, doar la „zbateri” și mai deloc la dezbateri…

    https://paganelis.wordpress.com/2009/02/09/despre-provincii-preambul-la-o-incercare-de-propunere-vizand-reforma-administrativa-in-romania/

    https://paganelis.wordpress.com/2009/03/08/cateva-principii-legate-de-reforma-administrativa/

    https://paganelis.wordpress.com/2009/03/12/reorganizarea-administrativa-a-romaniei-un-eseu/

    Anterior, am realizat și o prezentare a evoluției politico-administrative a României, de la Unirea Principatelor, până în 2008, care se regăsește aici:

    http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/res/text/a_adm_evist_text.htm
    http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/a_div_adm.htm

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gratian Mihailescu
Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro