Ştim cu toţii cum arată o bombă: un explozibil la care e ataşat un afişaj electronic care numără secundele rămase până la explozie. Cum de unde ştim? Din filmele cu Bruce Willis.
Ar merita scris un eseu despre aparatele ( şi fiinţele) imaginare care populează lumea noastră. Știm precis cum arată, cum funcţionează şi cum să le folosim, doar că nimeni nu le-a construit deocamdată. Vorbesc despre aparatul de teleportare, scannerul medical portabil, navele intergalactice şi o întreagă altă galerie de obiecte. Dar nu numai obiecte, ci şi fiinţe: omuleţii verzi, zombie, iar din vremurile mai vechi, stafiile. Ele fac parte din lumea noastră exact la fel ca obiectele reale. Dacă nu credeţi, ascultaţi-vă copiii jucându-se şi vedeţi ce obiecte le populează imaginaţia.
Originea celor mai recente poate fi la nevoie urmărită; ştim că farfuriile zburătoare au intrat în dicţionar prin anii ’50, în urma celebrelor incidente misterioase despre care încă se mai vorbeşte; teleportarea a fost consacrată de serialul Star Trek, deşi originile sale sunt mai vechi ( iar dacă ne gândim la formula poveştilor noastre, „ca vântul şi ca gândul”, am putea zice că sunt chiar imemoriale, chiar dacă amănuntele deplasării „ca gândul” nu sunt definite, străbunicii noştri nefiind obişnuiţi cu science-fiction-ul)
Ar merita scris un studiu despre toate acestea. Poate la pensie. Până atunci, doar o mică întrebare: ce s-ar întâmpla oare dacă scannerul medical portabil, atunci când va fi inventat, din considerente tehnologice nu ar semăna cu cel din filme, ci, de pildă, cu teleportorul. Probabil că am fi un pic dezamăgiţi.
Mă gândeam la asta citind despre păţania lui Ahmed Mohamed , puştiul care a construit un ceas artizanal pe care l-a adus la şcoală. Voia să îl arate profesorului de ştiinţe, dar din păcate a început să sune la ora de engleză, iar în ziua de azi un afişaj electronic asociat cu cineva care se numeşte Ahmad se lasă obligatoriu cu 112 (sau 911, după caz). Îmi amintesc de o păţanie aproape identică din studenţia mea: un coleg adusese un dispozitiv la modă pe la sfârşitul anilor ’80, acel breloc care suna atunci când fluierai, pentru a-ţi găsi cheile. Din întâmplare s-a declanşat tocmai în ora de limba rusă (ok, poate că nişte colegi au forţat întâmplarea) . Profesoara s-a înfuriat, a început să ţipe, ceea ce declanşa din nou brelocul. Totuşi, nimeni nu a chemat USLA sau cine era atunci însărcinat cu antiterorismul, pentru că pe vremea respectivă probabil nu prea ne uitam la filmele lui Bruce Willis.
Bombele reale nu cred că au afişaj ( probabil unul din motive ar fi că dacă te cheamă Ahmed şi cumperi un display…. ); mi se pare mult mai simplu să te uiţi la ceasul propriu după ce ai apăsat pe declanşator, mai ales că fondurile trebuie folosite cu grijă când eşti terorist: ceasul poate fi refolosit şi la următoarele bombe, iar dacă eventual intenţionezi să mergi la Allah în momentul declanşării, la ce ar mai folosi să măsori secundele? Sunt, bineînţeles, necesităţi ale tehnicii suspansului cinematografic, nu ale tehnicii construcţiei de bombe. Acest clişeu este însă intrat atât de puternic în mentalul colectiv ( şi nu are cum să concureze cu o imagine reală pentru că aproape nici unul dintre noi nu a văzut o bombă artizanală în realitate, în plus „artizanal” înseamnă că probabil nu sunt două la fel) încât probabil dacă uiţi un ceas în Piaţa Victoriei…. dar de fapt s-a întâmplat deja asta, acum mai mulţi ani am văzut la TV cum geamantanul unui navetist uitat în Gara de Nord a fost aruncat în aer pentru că bietul om îşi luase deşteptătorul cu el şi acesta… ticăia.
Preşedintele Obama l-a invitat pe Ahmed la Casa Albă, ca un gest reparatoriu. Imaginaţia populară i-a construit o imagine de geniu precoce şi neînţeles ( un alt poncif al inventarului nostru imaginar) deşi puştiul se pare că asamblase doar un kit cumpărat de la magazin; probabil că mii de copii fac asta, dar fie că unele sună la ora potrivită, fie pe alţii nu îi cheamă Ahmed, până acum nu s-a mai întâmplat un asemenea incident.
Nu vreau să trag nici o concluzie în urma acestei întâmplări. Profesorul s-a simţit responsabil pentru elevii săi şi nu cred că l-ar putea cineva învinui. Copiii fac totdeauna trăznăi, fie că îi cheamă John sau Ahmed. Iar cu mentalul colectiv nu te poţi pune, am învăţat asta pe când nişte cetăţeni găseau droguri la sediul PNŢ-CD.
Morala: nimic nu se schimba doar fobiile din mentalul colectiv …
Intamplarea s-a petrecut in preajma zilei de 9 septembrie. Este greu de spus daca s-a vrut a fi un prank sau daca pur si simplu baiatul, in varsta de vreo 14 ani, a vrut sa arate la scoala un ceas facut de el dintr-un kit de asamblare cumparat de la magazin, care arata ca o cutie metalica obisnuita, cu fire in ea. Este clar ca americanii au suferit multe traume in ultimii 15 ani.
Cred ca toata lumea a exagerat si ca exista niste aparatori ai drepturilor non-albilor gata sa scoata in evidenta rasismul sau discriminarea comise de albi chiar si acolo unde vorbim de prostie sau de hispanici si negri.
Concluzia ar fi că isteria anti-teroristă a atins cote ridicole. Și exact cum a apărut un val general de indignare atunci când o companie aeriană nu a mai permis copiilor care călătoreau neînsoțiți să ocupe loc lângă pasageri de sex masculin în avion (orice bărbat nu e decât un pedofil neprins, right?) tot așa ar trebui să apară un val general de indignare dacă orice puști pe care-l cheamă Ahmad nu mai poate lipi două fire fără să fie acuzat de terorism.
Se întâmplau și pe vremea noastră tot felul de lucruri în școală, experimente scăpate de sub control la ora de chimie care au necesitat evacuarea rapidă a laboratorului :) etc. dar în fața unui dispozitiv electronic artizanal (eram câte 5-6 în fiecare clasă care construiam astfel de ”jucării”) orice profesoară mai ”neajutorată” cerea părerea unui coleg sau chiar a elevilor. În niciun caz nu chema poliția.
P.S. Emergency call e 911 în State.
Scuze, typo, am corectat. Isteria de aia e isterie, pentru ca atinge cote ridicole, altfel s-ar numi „prudenta” :) „Pe vremea nostra” atentatele nu ajunsesera inca la noi, altfel nu se stie cum ar fi reactionat
Isteria rămâne isterie, nu contează în ce domeniu se manifestă Tocmai de aceea am dat exemplul cu isteria anti-pedofili. Și un exemplu la fel de bun e isteria agresiunilor sexuale în UK, unde bețivele ajung păzite de polițiști când zac pe bordură la 3:00 noaptea în față la pub, ca să nu poată să acuze pe nimeni că le-a agresat sexual.
Sau studentele prea bete ca să poată urca într-un taxi (șoferul poate refuza orice pasager pe un asemenea motiv) care ajung culese de pe stradă – inclusiv din oraș, nu doar din campus – de mașinile de pază ale universității. Acele mașini au obilgatoriu și o femeie în echipaj, astfel încât agenții de pază să nu ajungă acuzați ei înșiși de agresarea sexuală a respectivelor studente.
Orice isterie socială se caracterizează până la urmă prin măsuri excesive, dar fața cealaltă a monedei este relaxarea nepermisă care apare inevitabil în privința unor infracțiuni în alte domenii. Astăzi, traficul de droguri nu mai e luat în serios în UK, ajunge comun chiar și pe stradă mirosul de marijuana, dealerii pot fi văzuți cu anii în aceleași locuri, dar poliția e ocupată cu paza bețivelor care ar putea reclama agresiuni sexuale.
La fel, în privința depășirii limitelor de viteză isteria e totală în UK, poți ajunge arestat instant pentru viteze de peste 100 mph pe autostradă (165 km/h, valoare perfect rezonabilă în Germania) dar dacă într-o încăierare ajunge folosite cuțite, ăsta nu e un motiv de arestare :)
În România dinainte de 1989, o adevărată isterie se manifesta cu privire la furtul de produse agricole. Un biciclist prins cu o jumătate de sac de porumb pe portbagaj putea face 6 luni de închisoare.
Și cu privire la alcool. Decretul 400 interzicea Săniuța lui Dorel în secție. Milițienii puneau pe toată lumea, indiferent ce făcuse, de la trecut pe roșu la parcare unde nu trebuie, să sufle în fiolă. Judecătorul socealizd și comunizd scotea automat vinovat participantul la orice infracțiune, ba chiar îi găsea și circumstanță agravantă, dacă tipul avea cel mai vag iz de alcool.
Se comportau de parcă 2 Prune și Săniuța erau un fel de teroriști periculoși, dar poporul muncitor tot pe acești teroriști îi iubea mai mult :)
Un nou basm cu Fat Frumos ne-ar spune despre cum s-a teleportat el peste sapte mari si saptae tari.; nici vorba de cai inaripati. De unde aripi la cai? au evoluat si le-au cazut aripile daca or fi avut odata. :P
Cit despre intimplarea care ii oripileaza pe unii, rizind de americani aia fleti, le atrag atentia ca proverbul „cind te-ai ars cu ciorba sufli si in iaurt” este romanesc.
Iar unii nu au proverbul „mintea romanului de pe urma”, ci insista sa umble cu mintea la ei.
Haha , am reciclat odata o telecomanda de la o masinuta .. am luat-o din carcasa ei care era mare , incomoda si fistichie si am pus-o intr-o carcasa mai mica ,neagra , rectangulara , cu un buton de pornire , led rosu 2 butoane cu doua pozitii si antena extensibila . Cand am finalizat-o nu am reusit sa o privesc altfel decat ca pe un detonator . Cred ca tot din cauza asta inca isi mai asteapta destinatia finala …chit ca detonator nu o sa fie niciodata atat din cauza lipsei bombei cat si din cauza razei de actiune f limitate si lipsei totale de securitate .
Apropo de aparente , umbla vorba prin targ ca Boeing a pierdut contracul pt JSF mai mult din cauze estetice decat obiective …
@ Gamma – detonatorul e dispozitivul care inițiază efectiv aprinderea materialul exploziv (bomba care bombează, cum ar fi spus pe vremuri Divertis :) ).
Ceea ce aveați dvs.era tot o telecomandă. Care putea fi folosită la acționarea unui detonator electric, dar o mulțime de detonatoare nu sunt electrice, nu pot fi acționate prin telecomandă.
E corect dar m-a facut sa privesc bomba cu hidrogen ca o adunatura de detonatoare . Boom 1 x zeci de ori, boom 2 x zeci de ori , BOOOM 3 si BOOOOOMMM 4 . Doar 4 e bomba restul detonatoare :P unul din ele o mica bomba atomica .
Btw ceva e in neregula cu ideea ca ceva ce nu poate fi actionat electric . Daca e nevoie pot actiona electric si un ciocan , tot ce e necesar e un servomecanism . Pt ceva chimic n-am decat sa deschid o valva etc
un scaner medical nu e chiar asa de neimaginat : http://www.ebay.com/itm/Ultrasound-B-Scanner-Portable-B-Scanner-wireless-Array-Ultrasound-Probe-Scanner-/221875517614?hash=item33a8cfb8ae
Doar o observatie…
FOARTE probabil o bomba care nu-i gandita sa fie declansata de un sinucigas o sa aiba un tip de afisaj.
Indiferent ce tip de ceas o sa foloseasca pentru a intarzia detonarea, ceasul va avea un tip de afisaj din fabrica. Mi se pare evident ca e mai simplu sa foloseasca ceasul ca atare decat sa se chinuie sa-i scoata afisajul – si sa testeze ca functioneaza aproximativ la fel fara afisajul respectiv.
Remarcabil raționamentul.
În Peacemaker avea ceas, într-adevăr. Și era o versiune ”de uzină”, nu artizanală.
Si bombele care se arunca din avion au ceas. Elvetian.
Pe cât reacția profesorilor a fost exagerată (dar este explicabilă cunoscând ce se întâmplă în sistemul de învățământ public) pe atât Invitația de la Casa Albă a fost forțată și în întregime futilă. Un gest cosmetic, un side show ce caracterizează administrația Obama. când vine vorba de astfel de probleme. Corectitudinea politică a ajuns la cote de neimaginat.
Cred ca ar trebui specificate un numar de „detalii” :
– din cauza unor evenimente istorice traumatizante in scolile americane, inca inainte de 9/11 – gen masacrul de la Columbine – scolile aleg sa „greseasca in directia precautiei”; nu numai bombe sau ceasuri desfacute, aranjate in valize si facute sa arate a bombe sint interzise copiilor ci orice fel de arme, pina si cutite de jucarie sau foarfeci – copiii sint educati continuu in acest sens, posibilitatea unei erori oneste exista dar este f. mica.
– totul a fost o provocare pusa la cale de tatal baiatului (Mohamed Elhassan Mohamed, activist in cadrul CAIR, o organizatie islamista din SUA care are un numar de lideri fie inchisi fie sub cercetare penala pentru activitati ilegale); nu era un anonim oarecare al carui baiat a facut o greseala onesta, ci un activist politic cu o prezenta publica provocatoare si repetata.
– pentru cei care au rabdare pentru partea tehnica, cititi asta:
http://blogs.artvoice.com/techvoice/2015/09/17/reverse-engineering-ahmed-mohameds-clock-and-ourselves/
Tinarul Ahmed n-a „inventat” nimic. A luat un ceas deja facut, l-a pus intr-o cutie si a incercat sa il faca sa arate ca o bomba. Sau pur si simplu a forst mesagerul lui Mohamed Elhassan Mohamed, care a incercat – si a reusit – sa provoace reactii disproportionate la o farsa ordinara si cinica.
Incercati sa puneti in ghiozdanul baiatului dv. acel asa-zis ceas si sa-l trimiteti la aeroport. Credeti ca va trece asa, ca prin brinza? Si oamenii de la aeroport sint in mod ideal antrenati sa recunoasca o bomba. Este cu adevarat vina profesorilor si a scolii ca s-au speriat, sau a acestor netrebnici somalezi care au ales cu buna-stiinta sa „trolleze” societatea si media are i-a acceptat ca refugiati cu „nevinovata” lor farsa??
Informatia despre ceas am avut-o si eu la dispozitie, dar nu mi s-a parut relevanta, nu e important daca ceasul era original sau asamblat dintr-un kit.
Informatia cu tatal copilului si activismul, din care ar rezulta ca totul a fost un set-up nu am avut-o, daca aveti un link ar fi probabil util pentru discutie.
… desi dupa cum vedeti eu am dus discutia in alta directie, tocmai pentru a o elibera de „meandrele concretului” :)
Nu e relevant totusi faptul ca Ahmed a mintit clamand ca a construit un ceas clar cumparat de pe eBay? E minciuna ceva irelevant?! Hmmm,,, Pana la urma e normala o astfel de atitudine in tara unde prim ministru e mitomanul desavarsit.
In ce-l priveste pe tatal bunului Ahmed, e de asemenea o poama buna: Conduce o mica comunitate de salafisti, a candidat de doua ori la presedintia Sudanului si e vicepresedintele unui partid socialist-islamic din Sudan (National Reform Party).
http://www.nydailynews.com/news/national/father-muslim-kid-arrested-clock-standout-citizen-article-1.2363466
http://www.vox.com/2015/9/16/9339063/ahmed-mohamed-elhassan
Ambele chestii (candidatura la presedintie si sefia unui partid strain) ii sunt interzise unui cetatean american si reprezinta o incalare flagranta a jurmantului de creditna catre SUA depus la naturalizare…
Probabil ca vor incepe procedurile de retragere a cetateniei si expulzare. Au inceptu deja strângerea de semnauri pentru petiitle publice adresate procurorul general al Texas-ului. Delictul sau e imprescriptibil. Chiar daca scapa acum va sfarsi totusi in multiubitul sau Sudan
Nu e relevant pentru discutia de faţă, eu nu îi sunt profesor de ştiinţe ca să îmi pese dacă l-a făcut singur sau a trişat. Pentru cariera lui de elev, da, e relevant :)
OK. Am inteles. In viziunea dumneavoastra minciuna sfruntata e acceptabila social. Sa inteleg ca o fi chiar laudabila, daca e in interesul cauzei? ;-)
Spuneati ca vi s-ar parea interesanta conformarea informatiilor d-lui ce se semneaza Absurdistan legata de activisnul islamic al tatalui lui Ahmed. Daca n-a facut-o el, v-am dat eu cel putin doua link-uri (zic eu credibile) care afirma ca Mohamend sr. are o bogata activitate islamica ca si capetenie de comunitate salafista, vicepresedinte al unui partid Islamic-socialist din Sudan si catindat de doua ori la presedintia Republicii Islamice Sudan.
Cum comentati? E rezonabil sa presupunem deci ca e posibil sa fi fost un set-up care sa-i ofere lui Mohamed sr. cine stie ce „ascendant moral” in complicata lume musulmana?
Nu cred ca ati inteles: sigur ca nu e ok sa te duci la ora de stiinte cu un ceas cumparat de pe e-bay, dar nu se cheama politia pentru asta, ar insemna ca la scoala din colt sa fie duba permanent pentru ca elevii copiaza mereu :)
Eu m-am ferit sa spun ca e bine sau e rău, nu stiu despre ce „cauza” vorbiti . Doar constat .
După părerea mea fiecare a acţionat cum a crezut că e bine; dacă citiţi finalul articolului o să vedeţi.
De asta m-am referit mai mult la poncifele imaginaţiei noastre decât la complicata problemă a discriminării şi a celor care eventual profită de ea.
@ Mihai Badici
Nope.
Eu am inteles perfect: Ati spus textual: „Nu e relevant pentru discutia de faţă, eu nu îi sunt profesor de ştiinţe ca să îmi pese dacă l-a făcut singur sau a trişat.” Adica minciuna e aceptabila daca nu va afecteaza.
Apoi politia n-a fost chemata pentru ca Ahmed a mintit vis a vis de ceas – pentru asta in mod normal o scoala buna doar il exmatriculeaza – ceea ce probabil s-a intamplat pentru ca tatal sau anuntat sec ca Ahmed va merge la un alt liceu. Politia a fost chemata pentru ca un elev a adus la scoala ceva ce putea fi o bomba. Profesorii au procedat absolut corect chemand politia. Nu li se poate aduce nici cel mai mic repros. La fel cum politia a preferat sa-l incatuseze pana ce s-a lamurit. Faptul ca elevul era musulman si fiu al unui salafist probabil cunoscut, nu facea decat sa genereze un factor de risc suplimentar.
Cat despre „cauza”, hm, ea o ceva generic. Credeam ca v-ati prins: Atat comunismul cat si fascismul au considerat ca minciuna este morala atata vreme cat slujeste cauzelor lor „nobile”. Iar onestitatea este doar o expresie a degenerarii crestin-mic-burgheze. Ideea a fost preluata cu entuziasm si utilizata la scara larga pana in zilele noastre de catre toate buruienile rasarite acolo unde s-a prabusit trunchiul putred al totalitarismului: socialisti, ecologisti, islamisti, etc. Adica adunatura eterogena numita in general „progresisti”.
P.S.: V-ati arata interesat de niste indicii vis a vis de activismul islamic al tatalui pustiului (ceea ce ar putea indica o inscenare) . V-am dat link-urile asteptate, dar observ ca v-ati eschivat de la a comenta aceasta ipoteza.
E posibil sa fi fost un set-up, nu neg, o sa vedem cum evolueaza lucrurile. Problema e ca setup-ul s-a bazat pe un stereotip al mintii noastre si al imaginarului nostru colectiv.
Putem pune problema si asa: tu, ca profesor, ar cam trebui sa stii ce elevi ai si ce le poate pielea ( inclusiv ca parintele e activist, asta cred ca nu trece neobservat). SI atunci poti mai degraba sa te astepti la o provocare decat la un atentat. Dar, ma rog, omul s-a speriat si chiar nu il putem condamna.
In ceea ce priveste „minciuna e acceptabila atata timp cat nu va afecteaza” – nu am spus ca e acceptabila ci ma refer la faptul ca nu despre asta discutam. Datele problemei nu se schimba, putea fi un ceas original, putea fi unul cumparat de pe e-bay , putea fi unul vechi reparat de pusti… nu discutam abilitatile lui tehnice aici si nici moralitatea lui, sau cel putin pe mine nu ma intereseaza, pe dumneavoastra vad ca da. (Poate fi un subiect de discutie, dar deturneaza ideea de la care am pornit) Pe mine ma intereseaza psihoza pe care a generat-o si cauzele ei. Daca nu avea afisaj, nu putea fi o bomba? :) Chiar nu a avut niciodata un sandvis suspect la el pentru care sa fie perchezitionat? Pentru ca, daca stai sa te gandesti, daca vrei sa comiti un act terorist intr-o scoala pare logic sa alegi metode mai putin evidente de a o face. Daca ma imbrac intr-un costum verde si cu doua antene si ma arat intr-o seara la geamul unei familii obisnuite voi fi imediat identificat ca martian (eventual ET) . Dar daca ar fi acelasi costum, dar albastru?
@Mihai Badici
Ce psihoza?! E in final o chestie legata de probabilitate. Adica de matematica. Un anume procent din musulmani (minori sau adulti) iau in serios mot a mot Coranul care le cere sa-i starpeasca pe necredinciosi prin orice mijloace si care stabileste o serie de recompense atractive pentru „martiri” (fericire eterna in raiul profetului, 72 de fecioare, etc.). E ceva ce poate fi verificat usor de oricine e capabil sa citeasca. E exact asa cum un crestin ortodox sau catolic decide sa adere strict la cerintele cultului sau si se apuca sa tina poturile canonice.
Sunt nenumarate cazuri in care msulmanii isi trimit copiii la moarte pentru aceste fantasme, sau acesti copii pur si simplu fac bum-bum in locuri publice din proprie initiativa. E firesc pentru oricine sa fie deci mult mai precaut cu ei. In definitiv asta nu face decat sa replice precautia Homeland Security care practic a stopat imigratia musulmana in SUA datoritat riscurilor pentru ecuritatea tarii pe care acesti oameni le genereaza.
Nu e deci nici o psihoza. Date fiind faptele precautia vis a vis de musulmani e exact asa cum cineva isi foloseste centura e protectie cand se urca in masina. Bu-si doreste un accident, dar se apara de el. Sigur ca intotdeauna s-au gasit puzderie de indivizi „spirituali” care sa rada de cei ce folosesc centura. Unii dintre acesti smemcheri chiar au sfarsit-o cu teasta zdrobita de parbiz in accidente minore. Nu-i asa?
Dar și farsa „nevinovată” a avut succes tocmai pentru că pe băiat îl chema Ahmed. Dacă l-ar fi chemat Jack sau Jim și ar fi avut o sticlă intr-o pungă de hârtie toți s-ar fi așteptat la altceva.
Conducerile instituțiilor publice de învățământ fac în general tot posibilul -in limita bugetului acordat de Districtul Scolar de care apartin- sa asigure siguranta tuturor celor care activeaza in campusul scolar: exista si aici personal de intretinere, servicii, etc. pe lângă profesori si elevi. Tin sa precizez că bugetul, în vasta majoritate a cazurilor, nu este generos. Și de multe ori partea de securitate a campusului scolar este neglijată. Profesorii și conducera scolii stiu acest lucru pe care îl acceptă pentru că nu au încotro.
Evident, o scoală publică, indiferent de nivelul de securitate pus in scenă, nu este nici pe departe Area 51. Din nefericire, apar situații de genul Columbine, Virginia Tech sau Sandy Hook. Dereglați care se plictisesc există peste tot.
În cazul tânărului Ahmed, inevitabil profesorii trebuiau să semnaleze cele întâmplate conducerii școlii si poate chiar si mai departe. La urma-urmei pentru o persoană neinițiată tehnic, un ceas cu afisaj digital plasat într-o cutie poate reprezenta o îngrijorare legitmă considerând precedentele de care am amintit. Din nefericire, cineva din ierarhia școlii, cel mai probabil sub presiunea emotiilor si prejudecăților, a hotărât să cheme autoritățile și să facă o mare zarvă din chestia asta. Cum se spune în America, the s$%^ hit the fan!. Furtuna a fost perfectă: un minor musulman aflat în custodia poliției! O situație servită la fix „bocitoarelor” pe teme sociale și rasiale. De altminteri, aceasta este preocuparea unor asociații, comiții si o bună parte a presei, îndeobște cea progresistă: să vâneaze si să exploateze situații de acest gen pentru a țipa din toți rărunchii cât de imperfectă, rasistă, xenefobă sau inechitabilă este societatea în care trăim. Totul ar fi trebuit controlat elegant și închis cu o scuză adresată lui Ahmed si părinților săi, în biroul directorului scolii.
Ei bine, nici vorbă. Tânărul Ahmed este din întâmplare musulman și prin urmare -ca adept al religiei păcii- trauma prin care a trecut în mod gratuit nu i se putea repara decât cu o invitație la Casa Albă. E-he, întortocheate sunt căile Domnului… și ale politicii…
@ Absurdistan – mulțumiri pentru link. Acum sunt o mulțime de concluzii instructive. Un blogger adevărat și o investigație adevărată (nu degeaba are 4500 de comentarii, Contributors cred că n-a atins nici 450 la vreun articol :) ). Într-o țară adevărată, unde o pagină de catalog de acum 30 de ani a putut fi găsită și în ziua de azi , iar ceasul poate fi de asemenea cumpărat și azi. Ce făceam noi acum 30 de ani? Cumpăram Tehnium …
Am intalnit si eu respectivul link dar nu mi se pare extrem de relevant faptul ca ceasul nu era „original”. Acum 30 de ani (haha, ceva mai mult ) si noi construiam din kit-uri radio-ul cu amplificare directa ABC sau celebrul kit rusesc Volna 2 (la care majoritatea montajelor aveau nevoie si de piese din kit-ul Volna1, pe care nu l-am avut) . Mi s-ar parea in schimb interesant daca intr-adevar tatal baiatului este „activist”; eu nu am intalnit asta si ar fi relevant pentru cazul in speţă. Cât despre numărul de comentarii, eu îmi însuşesc critica implicită, dar comparaţia nu îşi are rostul, raportul între vorbitorii de engleză şi cei de romănă e mult mai mare, deci procentual am fi chiar în avantaj :) Personal nu mă consider un „blogger” , am avut această ocazie să scriu un articol (mai mult sau mai putin) săptămânal şi mi s-a părut interesant să schimb impresii cu persoane educate şi informate ( mi se pare îmbucurător de exemplu că, deşi am posibilitatea să moderez comentariile, a trebuit să uzez extrem de rar, spre deloc de acest privilegiu) . Blogger-eala a ajuns o meserie, dar eu îmi câştig existenţa altfel, timpul alocat articolelor e limitat :)
Nu am găsit nicio informație în legătura cu prezumtivul activism al seniorului. Un lucru interesant, tatăl lui Ahmed îl găsiți în articolul din New York Daily News:
http://www.nydailynews.com/news/national/father-muslim-kid-arrested-clock-standout-citizen-article-1.2363466
Nu era o critică la adresa Dvs., fiți liniștit. Dacă ați ști ce colegi de platformă aveți, ce aiureli scriu unii dintre ei și cum șterg comentariile care nu le susțin punctul de vedere, chiar nu v-ați face nici cea mai mică grijă în privința propriei performanțe :)
Impresia mea este că oamenii cu pregătire tehnică sunt mult mai puțin tentați să ”aburească” lumea, probabil ca efect al unei deformații profesionale. Un dispozitiv funcționează dacă e făcut cum trebuie și nu funcționează dacă nu e făcut cum trebuie. Nu poate fi dus cu vorba, ca în alte domenii :P
Ce e drept, legile fizicii sunt cam greu de încălcat, nici măcar politicienii nostri nu prea reusesc :)
Sunt suficienti stupizi si pe blog-urile de limba engleză, dar n-ai cum să compari Biblioteca Natională cu biblioteca scolii nr 2 Văscăuţî ….cam ăsta e raportul. După ce că suntem de curând în rândul oamenilor, suntem şi puţini :)
Oameni buni, nu mai vedeti rasism is „islamofobie” under nu exista.
Iata o mica colectie de cazuri din ultimii citiva ani [daca chiar vreti va trimit linkuri pentru fiecare din presa americana, dar n-am toata ziua la dispozitie] in care copii mai mici, mai nevinovati si, imaginati-va, albi !, au fost suspendati sau pedepsiti pentru chestii MULT mai putin provocatoare, ba chiar in unele cazuri chiar stupide, NU ca in cazul lui Ahmed bin Mohamad, care a mers mult mai departe decit toate cazurile de mai jos. Stiu ca majoritatea cititorilor Contributors citesc engleza. E minunat sa opinam, dar daca intelegem contextul social si cutumele scolilor din SUA *in general* e posibil ca opiniile sa ne fie ceva mai justificate. Ironia este ca un student cu „backgroundul” lui Ahmed a facut mai improbabil, nu mai probabil, sa fie suspectat deschis. A trebuit sa impinga provocarea mult mai departe decit in cazurile de mai jos.
In Maryland, there was the seven-year-old Maryland boy who bit a Pop-Tart into the shape of a gun (suspended), the five-year-old with a bright red cap gun (suspended), the three six-year-old boys suspended for making “finger guns” during a game of cops and robbers (suspended), and the eleven-year-old who said the word “gun” on a school bus (suspended).
There was an eight-year-old finger-gun wielder in Florida (suspended), and a ten-year-old sharpshooter in Ohio (suspended).
There was the 12-year-old keychain-gunslinger in Rhode Island (suspended).
There were the two Virginia seventh-graders who were playing with airsoft guns at one of the student’s homes (suspended).
There was the five-year-old Pennsylvania girl who took aim at classmates with a Hello Kitty “bubble gun.” Suspended (for making – and I quote – “terroristic threats”).
There was the 16-year-old South Carolina student who wrote, in response to a prompt, “I killed my neighbor’s pet dinosaur. I bought the gun to take care of the business.” Suspended.
And there was the 14-year-old West Virginia student who wore a NRA t-shirt to school. Suspended and arrested.
None of these cases involved accusations of “Islamophobia,” and none were in Texas. Stupidity is equal-opportunity.
N.B. Nici unul dintre acesti elevi nu a fost invitat la Casa Alba.
„Acest clişeu este însă intrat atât de puternic în mentalul colectiv ( şi nu are cum să concureze cu o imagine reală pentru că aproape nici unul dintre noi nu a văzut o bombă artizanală în realitate, în plus „artizanal” înseamnă că probabil nu sunt două la fel) încât probabil dacă uiţi un ceas în Piaţa Victoriei”
Contraexemple fără haz:
1. Un clișeu ancorat în mentalul colectiv în anii 2006-2008 și cu ceva sechele rămase până la Marea Tăiere din 2010 a fost ura isterică față de automobiliști și studenți. Sau față de unii care erau și automobiliști și studenți în același timp, dacă lucrau și aveau bani de mașină, sau aveau părinții pentru ei. Automobilistul era hoț și contrabandist ca în Transporter, bandit ca în Fast and Furious, drogangiu, ticălos, amenințat când cu moartea, când cu tăierea mâinii ca la saudiți, când cu execuția pe stadioane, când doar cu confiscarea mașinii și distrugerea ei în fața lui cu ciocanele. Iar dacă te lăudai pe vremea Scandalului ”Spiru Haret” că ești student, riscai să fii bătut în stradă.
2. Un alt clișeu ancorat în mentalul colectiv în prezent (2011-prezent), dar și în 1993-1996, chestie pe care lumea vrea s-o uite, a fost obsesia homosexualității în presă și în publicul obișnuit. Homosexualii distrugeau țara, homosexualii violau, homosexualii erau periculoși, occidentalii erau și ei niște homosexuali care vor să distrugă România, după fiecare copac era câte un homosexual, din pricina asta trebuia să nu te apleci, nu numai după săpun.
Isteria s-a calmat, curios, exact după ce s-a ales CDR în 1996. Ceea ce mă face să cred că dacă nu s-ar fi ales CDR, am fi văzut în public lucruri mai grave decât o agresiune verbală sau un pumn.
Dar nu e timpul trecut. Ahmezii și Mohamezii pot să facă să intre burqa și crima de onoare în lumea vitrinei roșii, a clubului și a marijuanei, și asta fără efortul și cunoștințele tehnice necesare pentru a construi o bombă.