duminică, septembrie 25, 2022

Din lac în puț cu noua Lege a Educației: saltul spre feudalizarea învățământului universitar românesc

De două decenii, universitățile românești sunt prinse între două ierarhii simultane: cea științifică și cea pedagogică. Legea Educației nr. 1 / 2011 a pus pe steroizi ierarhia științifică, în defavoarea celei de învățare. Colac peste pupăză, finanțarea educației a rămas mereu sub nivelul legal, ca și cea a cercetării. Noua Lege a Educației nu repară, însă, aceste hibe. Dimpotrivă, pseudo-soluția găsită de Minister pentru viitorul țării constă în protejarea altor trei ierarhii, care au interferat major cu sistemul universitar din România: cea militară, cea politică și cea economică. Practic, sărim din lac în puț.

Carierele universitare românești sunt croite după patul lui Procust al fișei CNATDCU de evaluare a meritelor. Publicațiile științifice și citările sunt recompensate însutit, în timp ce munca pedagogică rămâne Cenușăreasa. Lipsesc indicatorii care să stimuleze echilibrat calitatea cercetării cu calitatea predării și a creării experiențelor studențești. Vocația didactică devine, oficial, o povară. În ultimii zece ani, privilegierea îndârjită a metricilor cercetării față de cele ale învățării a condus la un progres în internaționalizarea cercetării românești. Totuși, a generat și efecte perverse, pe care actuala propunere de lege le amplifică. În primul rând, profesorii pasionați de actul didactic au fost, efectiv, pedepsiți și îndemnați să muncească cu sârg pe ogorul ISI. Calitatea învățării și relațiile profesor – student au avut, desigur, de suferit, de la licență la doctorat. Calitatea slabă a doctoratelor și dizertațiilor reflectă și penuria îndrumării. În al doilea rând, toate formele de perfecționare și recunoaștere profesională au fost distorsionate pentru a părea un doctorat științific. Această mascaradă a avut consecințe dezastruoase în universitățile militare și de ordine publică. Mai mult, a condus și la tentația politizării universităților și a poleirii universitare a politicienilor. În al treilea rând, a fost stimulată creativitatea la păcălit sistemul, prin publicații prădătoare, „moriști de citări” și alte scheme tip Caragiale, inovate global și perfecționate local. Legea propusă va normaliza eșecurile legii actuale, ridicându-le la rang de virtute.

Obsesia pentru metrici de cercetare, ignorarea nevoilor și preferințelor studenților și declinul demografic au condus la o criză de recrutare în universitățile românești. Scade numărul de absolvenți de Bac și mulți dintre aceștia pleacă în alte țări europene, percepând o experiență studențească mai faină acolo. Soluția universităților din România a fost o cursă spre fundul sacului, scăzând tot mult standardele pentru a putea capta și păstra tinerii care pot fi încă atrași. Examenele de admitere au fost înlocuite, adesea, cu concurs pe bază de dosar și, poate, interviu.  Au dispărut, treptat, examenele de finalizare a studiilor. Sunt organizate repetate sesiuni de admitere, pentru a ocupa locurile rămase libere. Ca să vorbesc din experiența proprie, anul trecut ultima sesiune de admitere la UPB s-a încheiat în 28 octombrie, o lună după începerea anului universitar. Au dispărut în UPB și examenele de admitere la doctorat, care se bazează acum doar pe acceptul profesorului coordonator. În goana după cantitate, calitatea suferă. Stimularea profesorilor de a fi și mentori, de a investi mai mult timp și pasiune în munca didactică a fost și va rămâne, se pare, total ignorată de Ministerul Educației.

Propunerea actuală de lege pare croită la comanda universităților militare și de ordine publică, a căror școli doctorale au fost decimate de acuzații de plagiat. Ierarhia strictă nu rezonează bine, cel puțin la noi, cu logica peer-review și a originalității, specifice logicii științifice. Doctoratul științific este o formă prost croită pentru fondul perfecționării studenților și cadrelor din aceste domenii. Din păcate, doctoratul profesional a fost abandonat la nivelul sistemului academic românesc. Prin urmare, plagiatul a devenit endemic în aceste universități. Emilia Șercan observa că majoritatea sesizărilor de plagiat din perioada 2016-2020 (anume 56%) au vizat domeniile de doctorat controlate de Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP), Academia de Poliție și Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”. Academia Națională de Informații s-a autosesizat, reclamând la CNATDCU peste 50% dintre propriile teze ca fiind suspecte de plagiat. Între timp, Academia de Poliție a pierdut dreptul de a acorda titlul de doctor, din cauza plagiatului sistematic.

Noua propunere legislativă adoptă soluția struțului: Decât să rezolvăm problema plagiatului, mai bine să nu ne mai uităm la ea. Cui prodest? Desființarea CNATDCU este perfect adecvată scandalului de plagiat în care este implicat premierul Nicolae Ciucă. Prin eliminarea CNATDCU, pisica integrității este aruncată în curtea comisiilor de etică ale Universităților, care pot fi afectate de conflicte de interese majore. Puterea absolută corupe absolut. Puterea totală de validare a propriilor diplome, acordată universităților din România de azi fără alte circuite corectoare, va conduce la feudalizarea acestora. Mișcarea este și mai clară dacă ținem cont și de restul modificărilor propuse.

Aruncarea plagiatelor sub preșurile Universităților satisface atât cerințele ierarhiei militare, cât și cele ale ierarhiei politice. Pentru a unge și mai mult mecanismul „o mână spală pe alta, iar universitatea le spală pe amândouă”, noua lege propune eliminarea, de fapt, a limitelor de mandate pentru Rectori. Universitățile vor stabili numărul maxim de mandate, cu singura condiție de a fi… un număr finit. Umorul este, probabil, involuntar. Nu scrie nicăieri că trebuie să fie și un număr rațional. S-ar oficializa astfel starea de fapt în care, prin modificările malițioase aduse Legii 1 / 2011, mai mulți rectori s-au autosuspendat sau au profitat de întreruperi pentru a candida dincolo de cele două mandate posibile în spiritul legii. Puterea discreționară a Rectorilor va fi astfel consacrată și Universitățile vor intra ca monedă de schimb în jocul politic. Devine inutil de precizat că noua lege nu ia nicio măsură pentru depolitizarea învățământului superior și pentru interzicerea cumulării de funcții politice și universitare. Gradul de încredere al populației în sistemul politic este foarte scăzut. Universitățile trebuie să se decupleze față de acest factor de corupere, dacă vor să recâștige încrederea studenților și părinților lor.

Unde este putere politică este și putere financiară, care permite acumularea de publicații și de citări în jurnalele cu taxă tip MDPI. Fără să fie prădătoare în sens de dicționar, acestea au o variabilitate enormă a peer-review-ului, de la rezonabil la inexistent. Astfel, noul stil de jurnale legitimează publicațiile pseudoștiințifice sau de slabă calitate prin articolele valoroase, care-și găsesc și ele locul pe platformă. Modelul de afaceri e bazat pe atragerea unei cantități enorme de contribuții în regim open access, plătite direct de autori. Pe scurt, banii facilitează considerabil publicarea și chiar un factor de impact ridicat. În loc să fie consolidată autoritatea CNATDCU de a propune standarde pentru calitatea științifică, noua lege optează pentru „merge și așa”.

Ne aflăm într-un moment de cotitură al educației românești. Putem continua cursa de scădere a standardelor și de involuție spre „noi ne facem că predăm, ei se fac că-nvață”. Alternativ, putem coti spre universități ce oferă studenților mentorat, experiențe de viață care să-i inspire și comunități care să-i susțină.  Noua lege optează pentru feudalizarea universităților. Devine oficială transformarea lor în fabrici de diplome și titluri pseudoștiințifice mărețe, numai bune de pus în CV-ul generalilor, miniștrilor și celor ce încearcă să vorbească autoritar, fără a avea și argumentele. Legea nu este nici în interesul profesorilor, nici în interesul studenților. Reacția ANOSR este elocventă și, deocamdată, mai puternică decât reacția universitarilor. Proverbul spune că „prostia și domnia se plătește”, dar noi le vom plăti pe amândouă.

Referințe

  1. Mihai Peticilă. Guvernul României „pune cruce” finanțării Educației – va fi în jurul a 2,4% din PIB până în 2070, potrivit Programului de convergenţă aprobat pentru a fi trimis la Comisia Europeană / În programul de guvernare Executivul se angajează să susțină 6% din PIB până în 2024. EduPedu, 7 mai 2022
  2. Comisia Europeană. Independent Expert Report: Country Review of the Romanian Research and Innovation System. Final Report, februarie 2022.
  3. Lazăr Vlăsceanu. Proiectul Legii învățământului superior – compilare, centralizare, uniformizare. EduPedu, 18 iulie 2022
  4. Ovidiu Cornea. Am întrebat elevii de la un liceu de top ce fac după Bacalaureat. Unu din doi pleacă în străinătate. Europa Liberă România, 20 iunie 2022
  5. Daniela Serb. Impactul generației fără Bac asupra facultăților. Adevărul, 13 iunie 2022
  6. Emilia Șercan. O soluție pentru fabricile de plagiate: spargerea monopolului universităților militare. PressOne, 16 iulie 2020
  7. Emilia Șercan. Urgia la Academia de Poliție (XI): Decizie istorică – Ministerul Educației închide fabricile de plagiat. PressOne. 26 octombrie 2020
  8. Brîndușa Armanca. Desființarea CNATDCU și posibilul plagiat al premierului | Profesor: Aproape toți miniștrii Educației, după 2012, au avantajat frauda. Europa Liberă România. 22 iulie 2022
  9. Brîndușa Armanca. De ce plagiază universitarii. Cazuri celebre din România. Europa Liberă România. 13 februarie 2022.
  10. Daniel David. Scurte considerații la cald despre noua lege a învățământului superior. EduPedu, 16 iulie 2022
  11. Raluca Pantazi. Rectori până la moarte. Proiectul noii Legi a educației prevede că fiecare universitate își stabilește numărul maxim de mandate pentru un rector, dar precizează în mod absurd că nu poate avea totuși “un număr nelimitat de mandate”. EduPedu, 21 iulie 2022.
  12. Paolo Crosetto. Is MDPI a predatory publisher? Blog personal, 12 aprilie 2021
  13. Asociația Națională a Organizațiilor Studențești din România. Propuneri ANOSR privind Legea învățământului superior. ANOSR. 26 iulie 2022

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Un articol la obiect cu multe adevaruri. Sustin ideea ca munca de predare, de seminarii si practica cu studentii, realizarea unor cursuri bune ar trebui sa fie mai mult pretuite. Activitatea de cercetare sa fie pe un plan secundar. Din cauza unei legi strambe, multi tineri lectori, de valoare nu pot merge mai departe pe treptele profesionale urmatoare. Ar mai trebui ca incd urile sa treaca sub tutela universitatilor si prin ele sa se asigure participarea cadrelor didactice la cercetare, alaturi de cercetatori. Prin urmare, este nevoie de o reforma de structura si nu de cosmetizari facile care sa deserveasca interesele clanurilor politice..

    • Ideea ca profesorii universitari sa faca si activitate de cercetare, nu a fost inventata in Romania. Asa se intampla in toate marile universitati din Vest. Si este corect sa fie asa. Un cadru universitar trebuie sa fie la curent cu noile descoperiri din domeniul sau, altfel ne trezim ca ne preda lucruri invechite, ce a invatat si el cand era prin facultate!
      Si sa nu exageram, nu cred ca sunt strivite cadrele universitare de atata cercetare. Daca in Vest nu sunt striviti, sunt sigur ca nici in Romania nu sunt. Altfel sa nu ne plangem ca potentialii studenti aleg sa studieze in strainatate.

      • Nu e ideea ca sunt striviti. Ideea e sa recunosti meritele corect. Aveti dreptate cu faptul ca cercetarea este pe primul loc in marile universitati occidentale. Pe de alta parte, asa cum mentioneaza si autorul si cum am mai auzit si eu de la cateva persoane implicate (singura mea legatura cu acest sistem este ca mai vorbesc din cand in cand cu diversi profesori) s-au dezvoltat deja diverse tertipuri de a insela sistemul. Foarte des se ajunge ca scorul unor profesori care nu au contributii reale sa fie mai mare decat al celor care fac, intr-adevar, eforturi. Pentru ca atunci cand faci eforturi e posibil sa produci 10 pagini valoroase la fiecare doi ani dar daca nu te straduiesti poti sa scrii sute de pagini de maculatura lunar. In fine, din cate stiu, aceste lucruri se intampla chiar si in preuniversitar unde, chiar si in vest, accentul trebuie sa cada puternic pe partea pedagogica. In fine, nu sunt neaparat de acord cu autorul, ceea ce ar fi trebuit sa faca noua lege ar fi fost sa elimine aceste tertipuri de a pacali sistemul dar, desigur, acest lucru nu a fost o prioritate.

  2. Nu știu de ce se plânge domnul profesor de la cea mai performantă facultate din România? Cum ar trebuie să fie un doctorat? Păi nu este o activitate de cercetare? În Facultatea de automatică București sunt cei mai mulți studenți care cred că lucrează deja în IT. Profesorii cred că pot da direcții de învățare, metode, studenții știu mai bine să programeze decât profesorii.

  3. Din pacate aceasta este situatia si pentru invatamantul preuniversitar unde procesul de predare este mai important decat cel de cercetare (parerea mea), acolo unde ghidarea elevilor este mai importanta.
    Din aceasta cauza multi profesori se concentreaza pe construirea „dosarelor” pentru diferite calificative sau salarii suplimentare de merit iar in paralel elevii regreseaza.
    De asemenea multi profesori prefera sa participe la diferite cursuri sau simpozioane aducatoare de puncte la „dosar” in locul predarii si pregatirii orelor.
    La final asta duce la o scadere evidenta a calitatii procesului de predate si implicit a celui de invatare a elevilor/studentilor.
    E trist cum invatamantul pune accent in continuare pe profesor si nu pe elev.
    Astfel, ca profesor, nu primesti nimic daca elevii invata bine, sunt atrasi de materie, au rezultate bune sau ies buni profesionisti in continuare.

    • Să vă explic treaba cu punctele de la dosar. Ele sunt utile dacă vrei să obții gradație de merit. Dar nu sunt suficiente, în același timp trebuie să fii în culoarea politică a inspectoratului, deci a guvernului. Dacă nu ai nicio culoare declarată și susținută prin activități în campaniile electorale, nu are rost să mai strângi puncte la dosar. Așa că îți rămâne timp pentru elevi. E adevărat, nu primești nimic în plus la salariu. Și e normal, doar asta ți-e meseria.
      Accentul nu se pune nici pe elev, nici pe profesor. Instituțiile fiind în esență extractive, legile urmăresc satisfacerea celor care au acces la resurse. Clientela politică de la toate nivelurile.
      Vorbesc despre învățământul preuniversitar, pe care îl cunosc eu. Nu știu cum e în cel universitar. Prestația slabă a multor profesori nu este cauzată de alergatul după puncte. Pur și simplu sunt prost pregătiți.

      • Nu sunt în nici un fel utile punctele, de cele mai multe ori (cam 90%) acele activități pentru care primești puncte nu au nici o treabă cu procesul didactic în sine sau cu munca la clasă și cu elevii, si nu aduc nici un plus pentru elev, și nici pentru profesor pentru că nu reflectă în nici un fel activități cu adevărat valoroase, de s-a ajuns să stea unii mai mult în excursii decât la scoală. Si cu cât profesorii sunt mai slabi pregâtiți cu atat îi vezi cu dosare cu mai multe puncte, criteriile sunt în așa fel făcute și mereu modificate de inspectoratele scolare încât să se plieze pe ce hârtii au unii și pe nonvaloare exact cum s-a ajuns în cazul doctoratelor (care erau destul de greu accesate acum 30 de ani pentru că presupunea în primul rând un efort calitativ susținut și un nivel de inteligență la o simplă formalitate si bătaia de joc care este acum în disprețul celor care au muncit și le-au obținut corect.).

  4. Corectie la comentariul precedent: am vrut sa spun ca la „invatamantul preuniversitar unde procesul de predare este mai PUTIN important decat cel de cercetare”

  5. În general se consideră că frauda și coruptia din educatie sunt favorizate și protejate de prim-miniștri și ministri. Foarte eronat. Aceste legi sunt sustinute de aproape tot corpul profesoral romanesc. Mediul universitar si academic românesc e mâncat de jmecherie, lene, delasare, voiaje lungi pt studii, mită, nepotism, PCR (pile, cunoștințe, relații) până în cele mai profunde țesuturi. Universitarii români au niște doctorate demne de mila creștină. Academia Ro este un cimitir de dinozauri fara opera si fara sens dar care toacă zeci de milioane de euro. Profesorii sunt niste functionari incompetenti. Institutiile alea de invatamant militar sunt o batjocura. Majoritatea cadrelor didactice sunt asa si nu minoritatea. De ce sustin cadrele didactice aceasta stare? Pt ca se recunosc in Ciuca, Ciolanu, Dancu. Corb la corb nu si scoate ochii. România plăteste fff scump deriva asta confuză în zeama submediocrității. Măcar de ar fi gratis. Nimeni, nimeni nu va putea opri această derivă. Nu vă mai faceți iluzii. Legea educației naționale este făcută cu acordul profesorilor, universitarilor, academiei si al ofiterilor. Nimeni nu va schimba asta. Este nevoie de voință politică fermă si perseverentă. Iar asta nu exista. Si chiar daca exista, Sistemul s-ar mobiliza urgent, ar executa rebelii si Patria ar reveni la deriva obosita pe care ne place noua sa o numim Istorie nationala. Singurele eforturi cinstite, curajoase, morale sunt facute de o mana de cadre didactice si de mediul privat: parinti si companii. In rest, Dumnezeu cu mila.

  6. Eu nu înţeleg zarva asta produsă de noile legi ale educaţiei. Un fapt este evident: legile educaţiei, rămase mare parte la nivelul legilor comuniste, trebuiau schimbate demult. S-au schimbat acum, după vreo 6 ani de „clocire”, printr-o formă „democratică” la care au participat tot felul de instituţii şi „comiţii”. A rezultat ceva, mai bun ca înainte, dar inevitabil incomplet( dar legile se vor modifica acolo unde se vor dovedi inoperante). Totuşi, mediul academic urlă ca din gură de şarpe că nu, nimic nu e bine. Dar cum ar fi fost bine neicuşorilor? Aaa? Vă aduc respectuos aminte că problema oribilelor doctorate false a fost girată şi practicată taman de mediul academic. Care acum o vor rezolvată de alţii, dar ce au făcut ei să rămână bătut în cuie. Uite, eu aş propune ca TOATE doctoratele date în ţară în ultimii 33 de ani SĂ FIE ANULATE. E bine?
    Altminteri, educaţia este o problemă de interes naţional, nu are ce căuta democraţia aici. Şi eu zic că sprijinând elitele şcolare dar şi asigurarea unui nivel decent al mediocrităţilor, actualele legi ale educaţiei sunt un mare pas înaine. Fiindcă, în Lumea ce va să vie, elitele profesionale vor duce lumea înainte( ca întotdeauna….), ceilalţi, conform aptitudinilor naturale, trebuie să aibă dreptul la o educaţie decentă….

    • Nu vă supărați chiar vi se pare că cei care acum au produs aceste legi sunt elite intelectuale??? Nu ați avut minima curioazitate să vă uitați în CV-uri să vedeți cine este acest domn ministru Câmpeanu ( inginer de îmbunătățiri funciare) și cine este secretarul de stat din Preuniversitar ( absolventă de Spiru Haret și fără nici o practică în domeniul educațional). Ați merge pe mâna unora ca aceștia cu ochii închiși că nu are ce căuta democrația?

  7. Interesanta pozitionarea tocmai a celor care fac parte din sistem .Un privitor din afara sistemului ce purcede la a cunoaste tot ceea ce sistemul a conceput ca si invatamint in cei 32 de ani de la Revolutie poate arata cu degetul . Cei ce fac parte din sistem indiferent de nivelul lor de pregatire au stiut in intregime ceea ce se intimpla asa cum au stiut si colegii celor care au obtinut diplome de tot felul .A fost o intelegere tacita tulburata doar uneori de diferitele preferinte politice si cite o data de unii ziaristi ce au avut curajul sa semnaleze erorile .Legea actuala „ pune cruce ” intreventionismului politic ce se facea prin Institutii atasate si ofera o sansa noua tuturor .Universitatile trebuie sa isi asume erorile ce evident nu sunt doar partea ce este atribuita asa zisului plagiator (doar justitia poate confirma sau infirma plagiatul ) ci si partea intregului ce a cunoscut intreaga situatie si a oferit in forma ei final decizionala diploma cu pricina .Sa introducem si noi proba juridica cea cu „detectorul de minciuni ”si ne lamurim repede .

  8. E bine ca educatia romaneasca e elitista, dar e rau ca e orientata spre trecut in loc de viitor. E minunat ca avem varfuri care iata, tin economia foarte bine! Insa asta genereaza un risc major pe termen lung: cu cine vor vota cei care nu se descurca la scoala si in viata? Noi lovim elevii direct cu C++, un limbaj util si profesionist dar care e urat ca muma padurii. Un copil sarac care n-a vazut calculator acasa nu are cum sa fie atras de asa ceva. In unele tari din vest se incepe cu Scratch, un limbaj grafic, prietenos ca un joculet, care se introduce mult mai deverme in curicula, incepand din clasele primare! Avand in vedere ca toate firmele devin firme de IT („every business will be a software business” cf S. Nadella, CEO Microsoft) nu ar fi cazul sa le facem pe amandoua? Si programare grafica pentru mase, si programare in C++ pentru elite. Haideti sa taiem de la limbi, si materna si straine. De Sadoveanu ne-am plictisit, obsesia limbii a innebunit maghiarii, iar cei care vor sa-si trimita copiii in strainatate n-au decat sa le cumpere meditatii de engleza. Istoria, geografia si orele de dirigentie pot fi inlocuite integral cu stiinte sociale si notiuni de etica si drept, pe care copiii le vor folosi in viata.

  9. Educatia primara, gimnaziala si liceala este tocata marunt de 30 de ani si transformata intr-o gluma demna de Radio Erevan si noi ne facem probleme vis-a-vis de doctorate luate pe ciorba si un dans en-tren. Asta este destinatia finala dupa 30 de ani de bataie de joc. Admiteri in invatamantul superior cu concurs de dosare, doctorare date la mijto si altele. Pana la urma, cu cine sa mai faci doctorate? Cu cei 30% care sunt in stare sa ia BAC-ul? Si unii dintrei ei se apuca de vlogging sau pleaca in afara deci ramai cu niste procente care merg la facultate. Din aceste procente, cati ai la nivel de doctorat pe bune? Ma bufneste rasul. Cariere academice? ROFL!

  10. Citind reactiile de pe aici vad ca avem foarte multi oameni destepti in Romania, care detin informatii precise, au date ferme despre majoritati si problemele lor, stiu ei foarte bine cum sta treaba. Pacat ca nu ii vedem decat pe site-uri, or fi timizi in rest.

  11. Ati observat ca mai toti marii intelectuali romani au facut facultatea inainte de RM II sau chiar de RM I, pe vremea cand studentii erau mult sub 10% din cei de azi? Deci nu numarul conteaza, ci calitatea (profesorilor, studentilor si curicula). Iar cei de azi se lauda cu cursuri si punctaje oferite de firme private oneroase (ex. ISI Web of Science, California si altele de aiurea sau de pe la noi) care fac calcule prin AI (!) de am ajuns eu personal sa fiu citat cu colaboratori ca CA Rosetti, I. Cantacuzino, Bucharest etc. (!?!)
    Dupa criteriile actuale marii profesori de la medicina, ca Davilla, Cantacuzino si multi altii nici nu ar putea sa predea nimic la Facultatea de Medicina din Bucuresti pentru ca nu ar indeplini nici macar criteriile minimale. Scriitorul si profesorul Umberto Eco avea indicele H=2, in Romania nici nu ar fi putut sa fie profesor universitar, doar la el in Italia.
    Iar culmea descalificarii didactice sunt testele-grila, pe care desteptii stiau unde sa bifeze iar prostii scriu la noroc (ca la Loto) dar aproape toti vor fi absolventi. Pe mana cui lasam stiinta, cultura, sanatatea si tot ce conteaza?

  12. Da, Politehnica Bucuresti nu mai e ce a fost. Nici macar examen de licenta nu se da, se sustine doar teza de diploma. Oare de ce? Nu cumva profesorii in goana dupa multi studenti, si implicit bani au produs asta? Politehnica azi e o scoala profesionala de nivel superior.
    Autorul vorbeste despre distorsiunile in publicatii . Da, sunt si vor fi cat lumea. Dar un prof. universitar trebuie sa fie in primul rand un om de stiinta remarcabil ca sa ii invete si pe altii, si nu simplu invatator ca la scoala elementara , cum crede autorul. Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Grigore Moisil si lista de oameni
    remarcabili si Romaniri este foarte lunga , au fost prof.univ.! Ca multi.prof. univ azi nu sunt ceea ce ar trebui sa fie, asta e altceva. De vina tot universitatile sunt!
    Autorul nu.mai stie ca orice publicatie finantata de UE trebuie sa fie open acces.
    Daca ar fi citit revistele MDPI , ar fi vazut ca cercetatori remarcabili scriu in ele si ca articolele din aceste reviste sunt citate intens.
    Cu restul sunt de acord…legea e data pentru Ciuca si prietenii lui, plus o gramada de intelectuali serviabili, si ipocriti care isi promoveaza diverse avantaje . Romania e o tara, unde mediul academic merge de mult timp catre nicaieri tinzand catre nimic in pasi repezi. Mediocriatea agresiva este principalul motiv, pile, relatii, magarii.
    De acea i-am spus de pe scara avionului: Good Bye!

    • Da, MDPI creste, dar e inca departe de Elsevier, Springer, De Gruyter, etc si jurnalele editate de acestea. Fara suparare, la inceput jurnalele editate de MDPI au fost un fel de Metalurgia International. Au sediul in Basel pentru ca prin asta sa incerce sa arate ca sunt credibili. Norocul lor este ca cercetatori de buna calitate au inceput sa publice articole editate sub egida MDPI! Dar au de parcurs un drum lung!

      In rest, intru totul de acord cu cele scrise in comentariu.

      • De acord,dar MDPI a ajuns deja departe fata de la ce s-a plecat…exemplu Nanomaterials-factor de impact 5.2.
        Au de parcurs inca un drum lung,insa manuscrisele se evalueaza rapid, cu profesinalism de cele mai multe ori. La multe edituri,manucrisele zac cu lunile pana sa primeasca o evaluare.O sa va surprinda ,dar stiu multi autori carora li s-au refuzat articole la MDPI.
        Accesul liber la oricare articol este secretul. Daca vrei sa iei un articol de Nature e in jur de 50 de Euro,si nu e cel mai mic pret. Numai putini cercetatori isi permit acesti bani….pentru un singur articol.Dar daca iti trebuie 10…e deja prohivitiv. Se fac bani frumosi din publicarea jurnalelor…de aceea Springer a cumparat Nature si se numeste Springer Nature acum. Sa notam pentru cei care nu stiu, ca autorii nu primesc nici un ban indiferent de jurnalul in care publica!

        • Adevarat! Se fac bani frumosi si din conferinte cu participare de peste 300 euro de pers. Exista reviste care cer si 1000 de euro, iar referentii nu primesc mare branza. Pana la urma stiinta si inovarea, cercetarea au devenit niste afaceri pe bani multi.

  13. Conducatorii (fie ei alesi sau numiti) cu educatie precara nu pot avea respect pentru educatia de calitate. De la politruci semidocti sau analfabeti functional nu putem astepta viziune si solutii inteligente, pentru invatamantul romanesc.

  14. Discutam a nu stiu cata oara de invatamantul universitar care ar trebui sa fie de elita/excelenta, cat la % dintre tineri acceseaza acesta forma ? restul masa/grosul tinerilor care raman fara nici o pregatire profesionala pe masura, cand se va discuta intr.un mod foarte serios si aplicat despre ei ? Avem multe situatii in care tineri absolventi de facultati lucreaza ca taximetristi, pe santier, curieri s-au pleaca la cules pe campurile europene.

  15. Premierul Nicolae Ciucă ar fi trebuit să-si lamurească aspectele legate de plagiat ce planează asupra tezei sale de doctorat. Numai că, in loc să lase Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) care este singurul organism specializat al Ministerului Educației, in stabilirea si emitereaunui un verdict oficial de plagiat, Ciucă a dat în judecată propriul guvern, adică ministerul Educației, cerând suspendarea a 3 sesizări prin care lucrarea sa de doctorat a fost reclamată pentru plagiat la CNATDCU. Iar Parchetul General a declanșat o investigație cu privire la teza de doctorat a lui Ciucă, cu care prilej, procurorii PG au confiscat toate documentele referitoare la studiile premierului și dosarul de analiză a acuzelor de plagiat. Astfel încât, în clipa de față nimeni nu poate să vadă teza lui Ciucă, CNATDCU nu poate acționa, iar Parchetul General tace mâlc. Cel puțin anul acesta, nu se va face niciun pas semnificativ în anchetă. Aceasta denotă încă o dată, dacă mai era nevoie că generalul Ciucă are ceva de ascuns in legătură cu plagiatul. Altfel, ar fi lăsat lucrurile să fie lămurite de organele competente. Culmea este că acum, in cârdăsie cu ministrul educatiei, se pune la cale schimbarea regulilor de depistare a plagiatelor, iar Klaus Iohannis sustinatorul programului „România educată” de face că plouă.

  16. Apropo de zicala „din lac in putz”.
    Strul avea o problema medicala si se duce la rabin.
    Rabbi se duce intr-un colt, se uita intr-o carte si ii da un sfat lui Strul.
    Itic are o problema de familie si se duce la rabin.
    Rabbi se duce intr-un colt, se uita intr-o carte si ii da un sfat lui Itic
    Itic si Strul se duc la rabin.
    Amandoi intreaba: in ce carte te-ai uitat cand ne-ai sfatuit?
    Rabbi spune: Zicalele romanilor.
    Cand Strul s-a plans ca il arde la stomac, am vazut zicala „Ulcerul nu merge de multe ori la apa” si i-am spus sa bea multa apa.
    Cand Itic se plangea ca nevasta nu il mai iubeste, i-am spus sa ia nevasta cu barca in Cismigiu (unde apa e foarte mica) si sa rastoarne barca si sa isi salveze nevasta. Am vazut zicala „Din lac in potz”.

    :))

  17. Apropo de evaluarea profesorilor în universități. Se propune evaluarea semestrială a profesorilor de către studenți. Uni studenții sătui de atâta birocrație, de atâtea tipuri de evaluări, refuză să își piardă timpul cu răspunsul la sute de întrebări care se pun pentru fiecare disciplină în parte. Unii studenți au ajuns să bifeze mecanic fără să mai citească întrebarea. Vă întreb cum pot avea relevanță astfel de evaluări? Mai sunt situații când tocmai profesorii serioși primesc un punctaj jalnic de la studenții neserioși tocmai pentru că acesta își face cursul cu exigență profesională ținând cont de prezența și activitatea studentului la cursuri și seminarii. Legea LEN 11 din 2011 prevedea evaluarea minim o dată la 5 ani, dar aceasta se făcea anal pentru că trebuia raportată la Ministerul Educației, Cercetarea de fapt se face din salariul profesorilor care plătesc tot felul de taxe din salarii bineînțeles ca să li se publice tot felul de articole care peste un an devin balast si nu le mai citește nimeni! Creația autentică și inovația nu ajung procentual nici măcar la 1 la sută. Toate aceste articole sunt puse la dosare care au volume considerabile, anul ce urmează se mai adaugă câteva și tot așa, o poveste fără sfârșit!

Dă-i un răspuns lui Cosmin Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Razvan Rughinis
Răzvan Rughiniș este profesor în Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, și co-fondatorul programului de dezvoltare de noi produse digitale Innovation Labs.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro