miercuri, mai 18, 2022

Din nou despre achiziții publice

Așa cum discutam săptămâna trecută, legislația referitoare la achiziții publice se modifică pentru a transpune noile directive europene. Suntem încă în etapa consultărilor publice pe baza proiectelor de lege elaborate în grupurile de lucru de la nivel guvernamental. Se pot trimite comentarii la Ministerul de Finanțe până la sfârșitul lunii august.

Modificările nu sunt de nuanță, sunt de fond. De exemplu, legislația actuală in­terzice împărțirea unui contract pe loturi deoarece se consideră că, în acest mod, va­loarea contractului scade și se vor putea folosi pro­ce­duri de achiziție publică mai puțin transparente și com­pe­ti­tive. Legea viitoare – care se conformează di­rectivelor europene – im­pune îm­părțirea în loturi întot­deauna, iar neîm­păr­țirea în loturi trebuie sus­ținută cu explicații deta­li­a­te. Se consideră că, în acest mod, piața nu mai este confiscată de companiile mari, care exclud agenții economici medii și mici care au, de fapt, capacitatea de a pres­ta respectivele servicii sau de a pune la dispoziție bunuri la prețuri mult mai mici. Această majoră schimbare de para­digmă va trebui să fie însoțită de un am­plu proces de pregătire profesională a ce­lor care lucrează în domeniul achizițiilor pu­blice. De altfel, strategia națională în do­meniul achizițiilor publice anunță in­tenția guvernamentală de a profesionaliza achizitorii prin cursuri de pregătire, me­canisme de certificare și prin asigurarea unui statut legal și a unui nivel de sala­rizare corespunzător.

Dificultățile apărute în cadrul autorităților contractante mici în găsirea personalului suficient de bine pregătit pentru derularea corectă a procedurilor de achiziții au con­dus la întărirea cadrului normativ privind asocierea autorităților con­tractante și a celui privind realizarea de achiziții în sis­tem cen­tralizat. În alte sta­te mem­bre UE, aceste me­canisme au fost utilizate în ultimii ani cu succes, ob­ținându-se prețuri mai bu­ne pentru achiziționarea bu­­nurilor sau serviciilor. Ca­litatea procedurilor este și ea mai crescută pentru că, prin aso­ciere, se pun prac­tic în comun și re­sur­sele umane implicate în domeniul achi­zițiilor publice. Nu în ultimul rând, valoa­rea achi­ziției crește și procedura devine mai atrac­tivă pentru agenții economici, po­tențialul succes în atribuirea con­trac­tului contra­balansând costurile implicate de pre­gă­tirea documentației.

O altă noutate este posibilitatea auto­ri­tă­ților contractante de a publica spre con­sultare caietul de sarcini, înainte de de­mararea procedurii de achiziții publice. Com­paniile active în respectivul sector vor putea să comenteze și să propună mo­dificări ale termenilor de referință. În aces­te condiții, la momentul lansării proce­durii propriu-zise, caietul de sarcini este mai bine construit și se presupune că va ridica mai puține discuții cu potențialii con­tractori. Tot pentru a se ușura munca autorităților contractante, se preconizează rea­lizarea de caiete de sarcini standard pen­tru anumite lucrări, servicii sau bu­nuri – de exemplu, pentru lucrări de rea­bilitare termică.

Viitorul ANAP va oferi îndrumări pentru au­toritățile contractante care au dileme cu privire la felul în care trebuie să se des­fășoare anumite proceduri. Problema este că, în prezent, opiniile exprimate de au­to­ritatea de reglementare sunt pur con­sultative, iar autoritatea contractantă ră­mâne direct și unic răspunzătoare pentru deciziile pe care le ia în procedura de achi­ziții. Se caută în acest moment o soluție care să ofere o mai mare certitudine juri­dică pentru autoritățile contractante care se adresează reglementatorului și, în ace­lași timp, o unificare a practicii admi­nis­trative a reglementatorului prin elimi­na­rea situațiilor în care autoritățile contrac­tante primesc răspunsuri diferite la ace­eași întrebare, deși se află în situații simi­lare sau chiar identice. În acest domeniu este necesar să fie implicate și autoritățile de control, pentru a putea să construim un mediu predictibil pentru cei care lu­crea­ză în acest domeniu.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Foarte bine. Lucrez intr-o firma mica, cu produse excelente si servicii rezonabile. Sistemul asta de a nu imparti in loturi era total dezavantajos. Un contract cu echipamente de la aviatie la agricultura(exagerez), ne face sa nu putem participa. In primul rand nu putem sa vindem ce nu ne pricepem. Asa ca suntem vesnici subcontractanti, iar pretul pe care-l plateste achizitorul creste cu partea integratorului. Bine ca se schimba.
    Pe de alta parte sistemul asta e o mare prostie. Cumperi pe baza unor hartii. Echipamentele asiatice sunt pe hartie cele mai tari. Vezi dupa cinci ani ca s-a crapat plasticul, ca-i facut din materiale regenerabile. Ce te faci? De fapt e vorba numai si numai de hartogarie, si oamenii nu cumpara echipamente. cumpara hartii, ale caror anexe sunt echipamentele.
    Parerea mea:
    Lasati oamenii sa cumpere ce vor. La armata de bagatori de seama se poate controla foarte usor daca pretul este mai mare decat media practicata. Apoi, sunt alte armate care pot verifica daca s-au bagat bani in buzunar .Dupa, se poate plati pentru prostie sau coruptie.
    Sistemul asta bazat pe ordonanta 34 a dat nastere unor firme care nu fac decat sa vanda cu orice pret. Nimeni nu mai pune baza pe stiinta, profesionalism, corectitudine, mandrie, respect, ci pe niste certificate. Care se dau cum se dau unor produse facute-n barca pe fluviul galben.
    Stiu, veti zice dar cu coruptia cum ramane? Problema este ca legile sunt facute numai de oameni care se gandesc doar la asta. Si habar n-au de tehnica, de produse.
    E ca-n bancul cu primul bordel dintr-o tara socialista. La vizita de inaugurare, raspunsul final la intrebari era: N-avem prostituate, dar va place organizarea, nu-i asa?

  2. O parte din observațiile mele de la postarea anterioară văd că se introduc în noile reglementări.
    Observ că apare o noutate. Consultarea publică a caietelor de sarcini. E un lucru nou și foarte util. Dar nu acoperă toate investițiile. E aproape imposibil. Eu cred că se poate interveni în caietele de sarcini din faza de întocmire, anterior consultării, prin reglementarea funcționării certe a acelui obiectiv prin cerințe obligatorii a fi introduse în costurile investiției. De ex. Toate canalizările din mediul rural nu se pot pune în funcțiune în primul an (ori chiar mai mulți) pentru că nu se asigură debitul minim necesar pentru pornirea stației de epurare (aprox. 30% din capacitate). Ori o investiție care nu funcționează un an presupune alte costuri pentru punerea în funcțiune după aceea. și nu sunt mici. Soluția ar fi ca în caietul de sarcini și în proiect să se introducă inițial și un număr obligatorii de branșări care să asigure funcționalitate din momentul recepției. (branșări ale unor instituții, pe bani publici și persoane de drept privat care să asigure fondurile necesare concomitent cu realizarea investiției). Nu e un moft. Este o problemă gravă care poate afecta un program întreg, cu zeci de investiții fără utilitate. Suntem pățiți…cu terenuri de sport, cu săli de sport, bazine de înot…telegondole și alte lucrări fără utilitate certă. Beneficiarul să aibă asigurate fonduri pentru funcționarea investiției….altfel se alege praful de tot ce se face…

    • propunerea ține de întocmirea studiilor de fezabilitate care văd că nu se iau în discuție. Ori răul trebuie stârpit de la rădăcină…nu doar prin cosmetizări când nu se mai poate face mare lucru. Orice lucru sfârșește prost, mai devreme ori mai târziu. Dar unul început prost sfârșește și mai prost…și mai repede.

Dă-i un răspuns lui dinica Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Laura Stefan
Laura Stefan a studiat dreptul la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si a absolvit studiile masterale la Facultatea de Drept a Univestitatii din Cambridge. Lucreaza pentru Expert Forum (EFOR) si alte diverse organizatii din tara si internationale pe programe privind lupta anticoruptie si reforma sistemului judiciar.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro