Departe de a fi fost stinsă prin acorduri de coabitare şi prin intermediul unei decizii anterioare a Curţii Constituţionale, polemica ocazionată de dinamica raporturilor dintre Preşedinte, Guvern şi Camere în materia politicii externe este relansată, o dată cu respingerea, astăzi, de către Tribunalul constituţional a sesizării şefului de stat privind existenţa unui conflict constituţional. În fapt, prin opţiunea actuală, ce permite Parlamentului să intervină în reformularea mandatului încredinţat de Preşedinte premierului în vederea reprezentării României la Consiliul European, Curtea Constituţională revine asupra unui curs anterior al jurisprudenţei sale.
Miza acestei dezbateri politico- juridice este dată de acceptarea sau nu a rolului preeminent pe care şeful de stat îl are în materia formulării politicii externe şi a reprezentării României la nivelul cel mai înalt. Legea atacată de Preşedinte, “ Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene”, este parte din dosarul controversat al tentativelor premierului de a uzurpa atribuţiile specifice ale preşedintelui în domeniul evocat. Aşa se şi explică de ce, în varianta iniţială a legii, declarată ca neconstituţională, Camerele erau abilitate să decidă, în utimă instanţă, cine va reprezenta România la Consiliul European.
De această dată, dincolo de ambiguitatea formulării verdictului, Curtea Constituţională pare să sugereze că Preşedintele nu mai deţine dreptul exclusiv de a acorda şi stabili conţinutul mandatului Guvernului în aceste ocazii speciale. O a treia instanţă, Parlamentul, poate interveni, spre a redefini cadrele trasate iniţial de către şeful de stat. Concluzia care poate fi trasă din raţionamentul Curţii şi din lectura legii este că deputaţii şi senatorii primesc abilitarea de a fi co-participanţi la o activitate care era rezervată , până acum, doar Preşedintelui şi guvernului, emitent şi respectiv beneficiar de mandat. În termenii legii , termeni mandatului pot fi amendaţi de către membrii camerelor, de vreme ce” Înaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul poate adopta propuneri privind mandatul” ( art 18, (2) ).
Care este semnificaţia concretă a acestor evoluţii constituţionale? În condiţiile în care premierul deţine o majoritate decisivă în cele două camere, Guvernul poate modifica, prin intermediul unui vot al majorităţii sale, termenii stabiliţi de preşedinte. Pe calea unei decizii parlamentare, Guvernul poate goli de conţinut prerogativele Preşedintelui în materie de politică externă. Capacitatea şefului de stat de a contura politica externă este, pe cale de consecinţă, sever afectată. Pe termen mediu, această mutaţie la care a consimţit Curtea Constituţională nu poate decât să adauge un plus de ambiguitate juridică unui peisaj deja complicat şi accidentat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
They dun goofed. Again.
Dle I.Stanomir,dati dovada de o moderatie laudabila si pe care o apreciez (in general),atunci cand calificati situatia din Ro ca fiind ambigua sau complicata,iar peisajul accidentat ( si la propriu,si la figurat,as adauga..).Vine insa un timp in care discursul trebuie adaptat momentului si mentalitatii oamenilor,in asa fel incat sa produca un impact real,care astazi mie mi se pare mai mult decat necesar,indispensabil!!!
La cel mai inalt nivel al Statului Român,suntem spectatorii unui vaudeville care nu mai amuza pe nimeni!?Schimburile de „amabilitati” dintre actorii coabitatiei,repetate in cor de acolitii fiecarei tabere implicate,au devenit mai mult decat patetice,meschine si vulgare!
Este nedemn si iresponsabil,iar repercursiunile pot deveni dramatice pentru tara…daca nu cumva este deja cazul!???
Raspunsul este si da, si nu.
E cam ambigua decizia respectiva, insa nu scrie nicaieri in Constitutia Romaniei ca in cazul in care presedintele da mandat de reprezentare unui premier, premierul trebuie sa respecte directia data de presedinte.
Curtea probabil a recunoscut asta si a permis Parlamentului sa intervina in a fixa mandatul premierului, insa nu si al presedintelui.
Daca presedintele nu da nici un mandat de reprezentare premierului (si dupa decizia asta a CCR nu prea mai are nici un interes), Parlamentul nu mai poate interveni pentru simplul motiv ca este neconstitutional.
Constitutia nu da presedintelui dreptul de a stabili directiile economice ale tarii. Da doar dreptul de „reprezentare” in relatiile externe.
in zona economica (societati comerciale) e foarte clara diferenta intre „reprezentare” si „decizie”. De exemplu, o entitate (Presedintele Consiliului de Administratie) are puteri absolute de reprezentare, insa nu are puterea de decizie (deciziile sunt luate de AGA, de Consiliul de Administratie sau eventual de Presedintele CA).
In opinia mea, aici se vede limitarea (si greseala) interpretarilor anterioare. dreptul de reprezentare nu implica puterea de a decide continutul.