Din nou despre „controversa Șora”

Când am publicat marți dimineața comentariul intitulat “Controversa Șora” nu aveam nici cea mai mică intenție să revin asupra chestiunii.
La urma urmei, spusesem în editorialul cu pricina cam tot ceea ce socoteam că trebuie spus, contam pe faptul că cei care îndeobște au capul pe umeri, chiar dacă se cheamă Adrian Papahagi și Cristian Bădiliță care, de data asta mi se păruse că îi făcuseră concurență neloială lui Robespierre și aduseseră complet aiurea în actualitate întrebarea demult căzută în derizoriu ce ai făcut în ultimii cinci ani ?, și-au redobândit luciditatea și și-au amintit că în România comunistă nu prea au fost mulți cei care să semene cu Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran sau Mihai Botez. Drept pentru care nu prea avem nici motiv, nici dreptul să-l luăm la întrebări și să-l terfelim pe dl. Mihai Șora doar fiindcă îndrăznește să vorbească despre libertate, despre lipsa acesteia și despre sacrificiile ce trebuie făcute ca să fie păstrată după ce românii au recâștigat-o. Unii dintre ei plătind pentru asta cu viețile. Că a făcut-o într-o reclamă a unei firme proprietatea lui Sebastian Ghiță, că a făcut-o contra cost este, desigur, o problemă al cărei răspuns poate fi formulat fie de dl. Șora, fie de atât de inoportuna și îngâmfata doamnă Luiza Palanciuc Șora. Pe care o asigur și pe această cale că d-lui Șora i-aș da oricând bună ziua, însă nesemnificativei ei persoane o voi face doar la Sfântu Așteaptă.
O nefericită coincidență a făcut ca editorialul meu să apară chiar în aceeași zi în care cotidianul Evenimentul zilei publica, sub imunda semnătură a unui ins pe nume Curea Mirel, fost elev și actual țuțăr al lui Ion Cristoiu, prim-redactor șef adjunct al fițuicii cu pricina (denumirea funcției parcă e împrumutată dintr-o piesă a lui Aurel Baranga) un mizerabil text cu titlul incalificabil Mihai Șora scos la produs.
Insul cu numele Curea crede că îi este îngăduit orice pe lumea asta. Că toată lumea face ca el, adică produce. Sus-numitul compune texte la comandă și slujește, mai pe față, mai pe din dos, PSD prostituându-se î cursul unor jalnice apariții televizate petrecute pe la televiziuni rău famate (gen România tv și Antena 3) dar și la TVR 1, acolo unde apare în fetida încropeală numită România 9 realizată de Ionuț Cristache- Sărmăluță. O emisiune ajunsă în grila de programe a Televiziunii pretins naționale ca urmare a unui ordin de zi pe unitate dat mai întâi Irinei Radu pe urmă Doinei Gradea de generalul de Securitate, Dan Voiculescu.
Dl. Curea se ia la trântă, își arată mușchii dar și analfabetismul și, desigur, lipsa de educație umilindu-l pe venerabilul domn Șora. Articlierul de la Evenimentul zilei se arată scârbit de apariția filosofului într-un filmuleț făcut pe banii și la comanda emag. Își îngăduie să facă asta, el, prim-redactorul șef adjunct al unei publicații care, în frunte cu patronul ei, o altă poamă pe nume Dan Andronic, s-a prosternat, a făcut sluj, i-a adus sistematic elogii ultimului șef al Securității ceaușiste, generalul Iulian Vlad. Torționarul căruia atât Evenimentul zilei cât și Realitatea tv a lui Cozmin Gușă i-au ridicat statuie. Mai că nu l-au declarat pe criminalul cu pricina erou post-mortem.
În sistemul de valori al d-lui Curea și al celor pe care îi slujește se dovedește că e mult mai rău să fi luptat în Rezistența franceză, să fi fost membru al Partidului Comunist Francez din care, la un moment dat, a făcut parte aproape toată floarea intelectualității franceze, să fi intrat în PCR, să fi fost traducător în Ministerul de Externe condus de Ana Pauker, să fi fost șeful unei mari și, în condițiile vremurilor de atunci, respectate edituri decât să fi fost Torționarul șef din anii cei mai negri ai regimului de teroare al lui Nicolae Ceaușescu. Și, din păcate, ca dl. Curea gândesc și scriu și alții. De unde justificata întrebare dacă nu am risipit aiurea 30 de ani de libertate și dacă nu ar fi bine să o mai luăm o dată de la capăt. Dar fără indivizi precum Curea, Cristoiu, Nistorescu, Andronic și alții de aceeași teapă.