marți, august 11, 2020

Din nou despre documentarul „Recorder”

Era firesc ca documentarul 30 de ani de democrație realizat sub egida publicației recorder de jurnaliștii Mihai Voinea și Cristian Delcea să nu provoace unanimități în apreciere. De altminteri, cred că cei doi autori nu au avut nici măcar un minut iluzia că vor avea parte doar de elogii.
Chiar dacă textul de comentariu este cel mai adesea rece, deși aspiră la gradul zero al scriiturii, chiar dacă vrea să fie scris în conformitate cu regulile jurnalismului anglo-saxon, el nu exclude totuși o anume implicare, o perspectivă proprie asupra faptelor. Care nu e, care nu avea fatalmente cum să fie pe placul tuturor.
Care au fost principalele obiecții ce i-au fost aduse documentarului? Desigur, puțin îmi pasă de mofturile de primadonă rămasă fără voce ale fostului pușcăriaș Adrian Năstase, nemulțumit că, din cele 60 de minute înregistrate, în documentar au rămas doar vreo 10. În care nu i s-au adus destule elogii pentru eforturile lui pretins eroice care au condus la admiterea țării în NATO. Lui Năstase îi rămân datori nu cei doi jurnaliști de la Recorder, ci Lucia Hossu-Longin, insa care i-a promis la Antena 3 un episod-omagiu, elogiu, elegie din Memorialul durerii ce ar urma să fie difuzat la filiala acesteia, TVR 1.
Prima categorie de obiecții vizează selecția faptelor. Obiecții ce s-au concentrat îndeosebi asupra ignorării prezenței și rolului Regelui Mihai. În realitate, câți dintre noi l-am luat cu adevărat în seamă în cei 30 de ani de democrație pe acest mare personaj tragic al istoriei României? Câți am cerut ca repunerea României pe șinele care ne readuc spre Europa să înceapă cu revenirea și corectarea unui punct negru al istoriei noastre și anume abdicarea forțată a Regelui? Cei mai mulți l-am ignorat pe Rege, fie fiindcă eram victima intoxicării comuniste care ni s-a administrat în școală, fie pentru că am fost manipulați de mass-media așa-zis liberă, în frunte cu Televiziunea Română. Care, și mai grav, între 1990 și 1992 a avut în scaunul de președinte un istoric astăzi vicepreședinte al Academiei Române. Dl. Răzvan Theodorescu a fost șef peste manipulare, și cu toate acestea logoreicul în chestiune a avut neobrăzarea de a veni la tot felul de adunări de doliu și emisiuni de comemorare spre a-și mai recroi încă o dată imaginea și biografia.
Au mai lipsit din documentar și alte fapte. Ca, de pildă, ceea ce s-a întâmplat la 10 august. Numai că întâmplările de atunci au fost consecința guvernării nocive, mizere, criminale PSD-ALDE dintre anii 2017-2019 despre care s-a vorbit în film. Guvernare pe care noi am făcut-o posibilă fie prin vot, fie prin neparticipare la urne.
O a doua serie de obiecții au avut în vedere distribuția filmului. Sigur că au fost multe absențe. Poate că unora cu adevărat importante le-au luat locul personajele secundare ale acestor 30 de ani. Numai că Mihai Voinea și Cristian Delcea nu au vrut să aibă în film doar lideri politici și eminamente politicieni care să rivalizeze cu Alba ca Zăpada. O astfel de opțiune ar fi fost „o minciună în falș” vorba Elenei Ceaușescu.
Cele mai multe voturi negative le-au adunat Petre Roman și Cristian Tudor Popescu. E drept, Petre Roman a mai mințit o dată. Și nu oricum. Ci vârtos din cale afară. Prea s-a prezentat pe sine drept un apostol, un cruciat al schimbării în antiteză cu comunistul așa rămas pe viață Ion Iliescu. Roman crede că avem cu toții memoria scurtă. Că nu ne aducem aminte că înainte ca între el și Bolșevicul din Oltenița trimis de Ceaușescu, la mijlocul anilor 80, „la meserie” să fi intervenit divergențe, a fost o mare prietenie. De fapt o complicitate în făptuirea unei crime care a costat scump România. Același fost prim-ministru uită intenționat și mârșav că da, l-o fi scos el cu ajutorul tancurilor de sub asediul simpatizanților lui și ai lui Iliescu pe marele lider țărănist Corneliu Coposu, numai că imediat după aceea a comentat că oamenii PNTCD-ului „s-au demascat”. Iar la primul 1 Decembrie Zi națională a României, el, numitul Roman Petre, a dirijat huiduielile care și azi sunt o rușine pe obrazul țării. Poate că Mihai Voinea și Cristian Delcea trebuiau să î cenzureze mai categoric pe mincinosul Petre Roman. Cum se spune, să îi taie macaroana. Și mie mi se pare că fostul premier a dus până la limitele penibilului auto-lustruirea care e parte intrinsecă a condiției de martor.
Cât despre Cristian Tudor Popescu mă limitez la o observație. Alături de Ion Cristoiu acesta domină spațiul mediatic românesc din 1990 încoace. Respectivii sunt cei mai proeminenți lideri de opinie. Nu s-au făcut astfel singuri. I-am validat noi pe banii noștri. Cristian Delcea și Mihai Voinea trebuiau să facă apel obligatoriu la prezența unuia dintre cei doi. L-ați fi preferat pe Ion Cristoiu? Eu, unul, spun Doamne ferește!


Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Mă așteptam să apară un comentariu de la dumneavoastra, în ce privește filmul Recorder, și mă bucur că s-a întâmplat, însă mi-ar fi placut sa fie mai lung – măcar o analiză de 6, 7 pagini. Noi, tinerii din generația Y, eram mici copilași în ’89, respectiv, perioada de „reconstrucție” ce a urmat, așa că ne-am bucura să vedem cât mai multe luări de poziție din partea elitei intelectuale, mai ales atunci când se urmărește denaturarea faptelor. Filmul mi se pare destul de obiectiv, însă păcătuiește prin creditul acordat unor persoane care se pozează în victime, deși factorul de decizie le-a apartinut. Chiar și așa, mi se pare genial, pentru că filmele (imaginile) au o putere de „penetrare” in conștiința colectivă mult mai mare decât informatia scrisă. Are deja peste 700 K de vizualizări, și n-au trecut decât cinci zile. Mă bucur că există tineri care ofere să facă jurnalism de calitate, pentru ca si acesta e un motiv al greoiului proces de tranziție. Mogulii de după ’89 au inteles importanța pe care o au imaginile asupra controlarii maselor. Nu știu dacă l-au citit pe Le Bon, însă le-a iesit de minune. Nu sunt de acord cu cei care spun ca nu se putea în alt mod, mai ales în ce privește factorul de decizie.

  2. Poate ma insel sau memoria nu ma ajuta si nici nu am stat sa verific ,dar guvernul Petre Roman a permis , prin lege, cumpararea tuturor apartamentelor ce nu erau achitate in integralitate sau deloc de catre cetateni, la preturile de achizitie initiala ,adica la sumele din contractul initial cu ICVL.Va inchipuiti ce ar fi fost daca trebuiau platite aceste sume la nivel de inflatie , foarte putini cetateni ar mai fi fost azi proprietari pe casele lor . In acelasi timp insa , guvernul in cauza ,a returnat asa numitele- PARTI SOCIALE – ce reprezentau sume de bani , ca aport contributional al salariatului ,ce erau lunar varsate statului -ca parti sociale – (practic actiuni la intreprinderea unde lucra respectivul cetatean ). Returnarea acestor sume ,ce la nivel global pe tara au avut o valoare extrem de mare, a avut doua consecinte majore . A facut posibila privatizarea in masa a intreprinderilor (salariatii dupa ce au primit acesti bani nu mai aveau nici un cuvint de spus ,practic a fost o nationalizare mascata ) si in acelasi timp datorita efortului bugetar imens moneda nationala s-a devalorizat rapid si cei care aveau bani la tescherea (ca sa zic asa )au piedut foarte mult . Despre cele doua personalitati MEDIA nu ma pot pronunta ,dar pot spune doar ca au avut la nivel de discurs drumuri diferite si fiecare s-a autodeclarat unul -Comunist convins -si altul posesor al unui discurs nonsentimental , ci mai degraba RATIONAL in integralitate .

  3. „…să îi taie macaroana…”

    Principala obiecție este că manipularea pe care o face „documentarul” este redusă la o „macaroană”. Adică, aceasta este în opinia analiștilor, formatorilor de opinie, specialiștilor din mass-media, diferența dintre adevăr și „postadevăr” este de „o macaroană”. Or, asta este o macaroană grețoasă, greu de înghițit de publicul care nu doar este capabil să citească, ci are abilitățile necesare să și înțeleagă ceea ce citește.

    Dar, dacă trebuie să facem notorie o manipulare „documentară”, o facem…

    Manipularea NU este realizată de autorii „destoinici” ai Recorder prin comentariile proprii, ci prin comentariile selectate, prin personajele filmului lor, prin montajul filmului… Chiar, pe bune, cei care lucrează în presă nu știu cu adevărat care sunt tehnicile de manipulare prin film? Păi, să studieze filmele de propagandă din cei 45 de ani de comunism! Nu doar că Recorder folosește aceleași tehnici, dar o face și cu mai puțin profesionalism, ceea ce conferă producției caracterul de pastișă.

    Nu obiectez, de pildă, asupra faptului că apare și spune ceea ce spune dl CTP, ci pentru că spusele domniei-sale sunt prezentate de către realizatorii filmului cu valoare de adevăr, asumat. Or, dincolo de evaluarea adevărului din declarațiile d-lui CTP, nici în cazul său, nici al celorlalți, NU se vorbește despre IMENSA manipulare făcută prin TVR și presa scrisă în perioada Revoluției și în anii de după. Ziarele aveau tiraje inimaginabile astăzi, de peste un milion de exemplare zilnic! Iar fost scrib de la Scînteia-Iskra scria despre binefacerile socialismului la Scînteia Poporului.

    Exact jurnaliști precum Cristian Tudor Popescu, Liviu Avram și Vlad Petreanu , care astăzi spun că au crezut sincer în idealurile socialiste revoluționare iliescene au manipulat și au făcut posibilă votarea cu 85% a FSN și instaurarea cleptocrației care fură din averea publică de 30 de ani.

    Nu spusele actuale ale d-lui CTP sunt deranjante în film, ci faptul că din filmul „documentar” lipsește „documentarul” care să arate că dl CTP a fost lăudătorul și incitatorul crimelor înfăptuite de minerii aduși în București de dl I Iliescu.

    Nu spusele actuale ale d-lui P Roman sunt supărătoare în film, ci faptul că din filmul „documentar” lipsește „documentarul” care să arate că dl P Roman a fost prim-ministrul care a adus fizic minerii în București, după ce scosese trupele muncitorești „IMGB face ordine!”. Au fost zeci de trenuri, cazare, mâncare și diurnă pentru minerii care au bătut bucureștenii cu barbă și ochelari, strigând „moarte intelectualilor!” . Toate acestea au fost posibile doar prin efortul prim-ministrului Roman, la fel ca diversiunea incendierii autobuzelor Ministerului de Interne Diamandescu-Chițac.

    Peste 10.000 (zece mii) de mineri și muncitori au fost transportați în București să ne bată… Gândiți-vă, cum ar putea fi introduse trenuri suplimentare, cine plătește transportul, mâncarea șamd. … Guvernul României condus de prim-ministrul Petre Roman a organizat măcelul în București.

    Nu mai pot să scriu că îmi amintesc și de Răzvan Teodorescu și ceilalți și încep să mă enervez cumplit…

    Filmul Recorder este o mizerie manipulatorie… Nu văd alt motiv pentru a fi lăudați realizatorii decât interese comune cu aceștia. Doar că interesele lor sunt divergente față de cele ale cetățenilor români jefuiți de 30 de ani. Îmi pare rău să constat cât de mulți se declară încântați de pastișa asta. Este un semn că, în ciuda declarațiilor ipocrite, democratizarea reală a României va întârzia cel puțin cât am estimat eu după mineriadă, adică, încă vreo 20 de ani cel puțin.

    • Mizerie manipulatorie…
      Mda. Ma tem ca va voi contraria, pentru ca de obicei apreciez comentariile dvs.
      Acest documentar prezinta fapte, nu toate, ci o selectie de fapte cheie care au definit ultimii 30 ani. Bineinteles ca sunt si unele fapte care lipsesc, dar filmul este este un film de autori cu un timp limitat. Nu se prea aude punctul de vedere al realizatorilor, doar vocea actorilor principali ai acestor ani. Autorii acestui documentar ne pun pe ecran adevarata Romanie, Romania inculta politic (si nu numai), brutala, naiva, o tara violata care traieste de cateva sute de ani intr-o sindrom Stockholm. Autorii nu fac prea multe comentarii, ne arata ce s-a intamplat in Romania in ultimii 30 ani. Sunt doar faptele si probabil ca tocmai asta deranjeaza.
      Daca va astepati la un documentar in care realizatorii sa-si strige adevarul propriu ma tem ca ar fi iesit un film de propaganda.
      Am vazut si alte documentare facute de cei de la Recorder si nu-i pot banui de nici un parti-pris, sunt jurnalisti de investigatie care, in alte imprejurari, au dovedit curaj. Nu stiu cine-i finanteaza, pentru ca nu cred ca exista astazi nicaieri pe glob jurnalism independent. Cei de la Recorder spun ca firma este proprietatea celor 4 jurnalisti fondatori. Ca unii vin de Excrementul Zilei ma cam pune pe ganduri si pe mine.
      Pentru generatia care n-a trait toate acele evenimente acest film este foarte util, fiul meu, educat in alte tari, a vazut si fata hada a Romaniei, o „Romanie neimblanzita”, ca sa folosesc titlul unui alt documetar de succes.
      Repet din comentariul meu de ieri.
      Va inteleg indignarea, dar acest documentar este exceptional pentru simplul fapt ca unii din actorii evenimentelor din ultimii 30 ani, in special din anii 90, vin si ne spun in fata ca am fost niste prosti. Si au dreptate.
      Sa-l vezi pe Vantu in costum (nevargat) si cravata vorbind cu inocenta despre cum se faceau bani in anii 90, pe Roman mintind cu nerusinare despre opozitia sa la cadoul cu partile sociale, pe Vacaroiu despre cat de bine a mers Romania in timpul guvernarii sale, pe Constantinescu despre lipsa corupriei in cei 4 ani cat a fost presedinte, sunt documente de pastrat. Eventual la dosar.
      Sa-l auzi pe Magureanu ca le-a dat voie in 1996 celor din opozitie sa se joace si ei pentru 4 ani cu butoanele puterii este culmea cinismului. Asta pentru ca, tragic, este adevarat.
      Si mai tragic este ca s-ar putea sa fie adevarat si pentru alegerile de luna trecuta.

      C Radulescu Motru spune despre romani ca suntem un popor individualist, dar nu individualismul occidental, constructiv, ci cel specific romanesc, anarhic. Nu ne place sa ne asociem la un proiect. Singurele forme de asociare cunoscute de romani sunt cele rurale si se manifesta doar in acel spatiu. Cand milioane de romani au plecat la oras au ramas indivizi izolati in noul mediu. Aceasta face ca in 1989 romanii sa nu fi avut nici un grup social constituit precum cehii, polonezii, ungurii si chiar bulgarii. Asta explica esecul opozitiei in 1990 si 1992.
      Chiar si fara Razvan Teodorescu romanii nu erau pregatiti pentru altceva si chiar si astazi nu sunt. Sa va mai amintesc ca in nici o tara, fei ea cat de democratica un grup politic nu lasa puterea si foloseste toate mijloacele de care dispune pentru a ramane la carma statului? Cu un popor este mai incult politic cu atat manipularea este mai usoara. La noi a functionat si functioneaza si azi, ba functioneaza si azi la case mult mai mari si mai asezate.
      O sa va sochez din nou dar paradoxal este ca unele din lozincile propagandei FSN si urlate de muncitorii anului 90 si-au dovedit, peste ani, confirmarea: industria Romaniei a fost destructurata, iar tara a devenit doar o piata de desfacere. Ca aceasta destructurare se va face cu concursul activ al FSN, FSN-aripa tanara sau PNL si PNL-aripa tanara nu puteau intui muncitorii naivi ai anului 90.

        • Bine ca ati adus in discutie acele reportaje facute de tinerii jurnalisti de la Recorder…sunt de acord cu articolul d-lui Murariu dar eu consider ca , concluziile le tragem fiecare fctie de ce am trait, jurnalistii ne-au prezentat pcte de vedere ale celor care au influientat in rau cursul acelor evenimente, iar scurgerea celor 30 de ani ,sa speram, ne-a facut mai deschisi la minte si la inima, mai intransigenti cu noi si mai ales cu alegerile noastre…in rest , diversitatea constructiva a idelilor duce la progres!

      • „Acest documentar prezinta fapte, nu toate, ci o selectie de fapte…”

        După cum spuneți confirmând cele scrise în comentariul meu, film de propagandă este. Doar că este unul ceva mai prost, tocmai din pricina lipsei de profesionalism a autorilor…

        Permiteți-mi, vă rog, să propun o altă abordare a chestiunii, pentru a mă face, sper, mai ușor de înțeles… Deși sunt convins că am fost perfect înțeles încă de la primul comentariu. :-)

        Oare de ce mama-zmeilor s-au gândit legiuitorii, spre exemplu, ca în Lg nr. 504/2002 (actualizată), în art. 3 șcl., 17, 44 șamd. să prevadă în mod expres respectarea exprimării pluraliste de idei și de opinii ?
        Ce scop perfid or fi avut?!

        Adică, pentru a fi mai explicit…
        Dacă a fost prezxentată în film în mod tendențios varianta iliesceană a Revoluției române, cea a criminalilor, de ce nu a fost inclusă și o opinie a reprezentanților victimelor, a d-lui Claudiu Iordache, bunăoară ?!

        Sau, dacă a fost inclusă varianta criminală a d-lui Petre Roman cu privire la mineriade, de ce lipsește varianta victimelor mineriadelor, exprimată de dl Teodor Mărieș, spre exemplu?!

        Și așa mai departe… Măcar atât cât este obligat prin lege să facă orice post de radio „pârlit” din Republica noastră, pentru a i se permite să emită cu o stație locală?!

        Iar mizeria manipulatorie însăilată de Recorder din „adevăruri alternative” și „post-adevăruri” (adică „faptele”, așa cum „le-au văzut” Iliescu, Roman, Brucan, Bârlădeanu, Măgureanu și ceilalți) , rostite cu fermitate și convingere de către cei servili guvernării cleptocratice instaurate în 1989, are pretenția de „film documentar”!

        Iar mi-amintesc… Iar mă enervez… Și nu face bine în contextul „magiei Sărbătorilor”…

        • Ce cuvinte mari si grave: „mizerie manipulatoare”! Chiar am strans din dinti si m-am dus cu o usoara reticenta sa vizionez documentarul… Ca apoi sa va urmatesc si „argumenetele” pentru care folositi aceste cuvinte mari: intr-adevar, o mizerie. Nu justifica cu nimic acuzatiile dumeanvoastra… Documentarul ramane un document pe care il voi recomanda oricui, oricand…

    • A zis Liviu Avram ca a crezut in idealurile socialiste iliesciene? :O
      Oricat as incerca sa va cred, nu reusesc sa procesez chestia asta!
      Dati-mi un link… cevaaa… :(
      In rest… absolut de acord ref. la Roman, CTP, unsurosul Theodorrrrhescu… samd.!

      Nu stiu daca stiati faza cu minerii care NU AVEAU CUM sa stie de niste sedii „de cartier” ale PNTCD, pe stradute la care nici macar multi bucuresteni nu stiu cum sa ajunga – si pe care minerii le-au devastat! DE UNDE au stiut unde sunt acestea si cum sa ajunga la ele? ca pe vremea aia nu exista GoogleMaps! >:
      A, si apropo: autobuzele care i-au dus pe mineri de la gara pe acolo pe unde i-or fi dus, apartineau unei foste unitati a MAI – devenita intre timp, cica, „civila”! :P

  4. O mare de naivi. Am fost și încă suntem, o mare masa de naivi. Peste toti acești naivi, câțiva „fashnetzi”, creând impresia că știu ce fac și prostind efectiv lumea cu vorbele lor.
    Nu a existat un plan bine definit pentru tara, nu au existat ținte de atins, nu au existat „goal”-uri pe termen lung. Pur și simplu lucrurile ni s-au întâmplat și „șmecherii” au făcut (inca fac) „surfing pe valurile” naivității noastre. Fetze de politicieni care s-au născut în politica și care știu doar sa învârtă vorbele și țara pe degete. Cine vorbește cel mai frumos, câștigă.
    Filmul Recorder este trist. Este despre naivii care au așteptat 30 de ani și încă așteaptă (imaginea finala cu bătrânul venit la adunare și tânărul care îl întreabă dacă știe ce dorește exact este semnificativă). O mare de naivi așteptând să li se întâmple. Trist! :|

  5. Prea multe secaturi nu primesc pedeapsa pe lumea asta . Si asta pentru ca cei care sint platiti din bani publici sa faca dreptate sint niste rusini nationale . Si unii si altii o duc bine mersi pe pamint atita timp cit vor trai in mijlocul unui popor de crestini .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

Molecula mea de gaz din aragaz

În aragazul nevestei se întâlnesc trei molecule de gaz. Acestea sunt: CH4 – Petrom, CH4 – Romgaz și...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.