vineri, aprilie 19, 2024

Din nou despre evaluări copy-paste și competențe universale

(Scrisoare deschisă)

În atenția domnului Adrian Curaj,

director general al UEFISCDI,

Revenim, la trei ani de la ultimele competiții de Proiecte de cercetare pentru stimularea tinerelor echipe independente (TE) și Proiecte de cercetare postdoctorală (PD), pentru a vă semnala noi, și mai ales vechi, vicii de procedură și de deontologie academică.

La fel ca în cazul competițiilor din 2017-2018, am constatat, comparând mai multe rapoarte inițiale de evaluare, utilizarea unor observații identice. Altfel spus, s-a recurs, din nou, la metoda copy-paste denunțată acum trei ani. Următorul pasaj evaluativ este prezent, întocmai, în mai multe dintre rapoartele comparate (greșelile de redactare sunt conforme cu originalul):

„While I am not familiar with the costs of research in this region, I am familiar with reserarch budgets. There were no ‘red flags’ to me in terms of lack of specicity, or missing line items that would need adding.”

Concluzia imediată pe care o putem trage din multipla ocurență a acestor observații, în rapoarte care vizează cel puțin 7 proiecte de cercetare aparținând unor subdomenii cât se poate de variate ale filosofiei, este că avem de-a face cu același evaluator. În cele ce urmează vom detalia ce anume este viciat, procedural și deontologic, în rapoartele în cauză:

1. Legat de conținutul rapoartelor: Pe de o parte, observațiile evaluative au un caracter nespecific și sunt pozitive, fiind chiar însoțite de un ton laudativ. Pe de altă parte, punctajele acordate sunt, fără excepție, mici și neargumentate în niciun fel. Viciul unei asemenea evaluări constă în faptul că face imposibilă apărarea în cadrul etapei de rebuttal – candidatul nu a fost criticat, ci lăudat, iar punctajul mic obținut nu este argumentat. Or, justificarea oricărei depunctări este obligatorie, după cum reiese și din pachetele de informații ale competițiilor organizate de UEFISCDI (Pachet informații PD, p. 7, 20; Pachet informații TE, p. 7, 22).

2. Legat de ariile de competență ale evaluatorului: O altă problemă care revine, în ciuda semnalării ei în urmă cu trei ani, ține de ariile vaste de competență ale anumitor evaluatori. La fel ca în 2017-2018, proiectele la care facem referire aparțin domeniului filosofiei, iar evaluatorul denunțat este și acum, ca și atunci, un specialist în aproape toate subdomeniile filosofiei. Considerăm că nu este cazul să insistăm prea mult asupra distincției dintre competențe generale și competențe specifice în domeniile de cercetare. De exemplu, evaluarea unei teze de licență poate fi realizată, desigur, și doar prin prisma competențelor generale ale unui evaluator. Evaluarea unor proiecte de cercetare, însă, precum cele propuse în cadrul competițiilor organizate de UEFISCDI, necesită competențe specifice, aprofundate. Asemenea competențe – probate, potrivit pachetelor de informații pentru competițiile PD (p. 18) și TE (p. 20), prin articole publicate în reviste de primă mână – pot fi avute doar în câteva subdomenii ale unei discipline, nicidecum în majoritatea lor sau chiar în toate. Or, evaluatorul denunțat în această scrisoare deschisă a redactat rapoarte cu privire la proiecte ce țin, tematic, de aproape toată istoria filosofiei și de aproape toate subdomeniile ei sistematice: istoria filosofiei antice, istoria filosofiei medievale, istoria filosofiei contemporane, logică, epistemologie, teoria valorilor, etică, teoria argumentării, filosofie politică, fenomenologie, teoria percepției, estetică și destule altele.

Avem de-a face cu un viciu procedural – nerespectarea normelor de evaluare – și un viciu de natură deontologică – asumarea unor competențe specifice neverosimile. Pentru a depăși această situație, de aceeași natură cu cea semnalată în legătură cu competițiile anterioare și remediată atunci, acum trei ani, vă cerem respectuos următoarele :

1. Să dispuneți verificarea tuturor rapoartelor întocmite de evaluatorul denunțat în această scrisoare deschisă.

2. Să dispuneți anularea contractului cu respectivul evaluator și interzicerea participării sale ca evaluator în următoarele competiții organizate de UEFISCDI.

3. Să dispuneți ca toate proiectele afectate de o asemenea evaluare viciată să fie reevaluate competent și cu bună credință.

4. Să dispuneți, pentru toate proiectele depuse in competițiile TE și PD, verificarea suprapunerii domeniului de competență a evaluatorilor cu domeniul tematic al proiectelor evaluate.

5. Având în vedere faptul că au fost foarte multe cazuri în care depunctarea anumitor proiecte nu a fost însoțită de argumente, așa cum este prevăzut în pachetele de informații (v. supra), situația tuturor evaluărilor ar trebui verificată riguros, încât să fie corectate abuzurile și să li se dea șansa candidaților să își apere proiectele.

Deoarece, la un asemenea nivel, competițiile trebuie să se desfășoare după toate standardele de înaltă deontologie, fiind în joc chiar viitorul cercetării din România, vă rugăm să acordați importanța cuvenită rezolvării problemelor semnalate.

Data

08. 05. 2020

Cu deosebită considerație,

Elena Băltuță – candidat competiție TE

Alexandru Dragomir – candidat competiție PD

Iovan Drehe – candidat competiție TE

Emilian Mihailov – candidat competiție TE

Mihai Ometiță – candidat competiție PD

Radu Uszkai – candidat competiție TE

Alexandru Volacu – candidat competiție PD

PS. Lista semnatarilor rămâne deschisă.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Nu am vazut nici un protest on-line ca in Romania timp de 3 ani n-a fost nici o competitie de proiecte. S-au mai plans unii cercetatori, dar cine sa ii asculte?
    Acum incep nesfarsitele plangeri cu evaluatorii….care se repeta la fiecare competitie….Da, multi din ei sunt rai, unii nepriceputi…sau ambele. Asa e mediul academic otravit de orgolii , de capra vecinului, de cariere neimplinite, ….numai cine nu publica frecevent nu stie asta. Sunt laureati ai premiilor Nobel ,ale caror idei au fost respinse de cele mai notorii reviste din lume ….incepand cu celebra Nature…. datorita evaluatorilor. Pana la urma au razbit, dupa ce au suferit fel de fel de infrangeri ani la rand , si mai ales, li s-au facut fel de magarii de colegii lor. Cititi numai cartiile recente ale lui Liiceanu,unde povesteste cum a fost turnat ani la rand la Securitate de colegii sai , Credeti ca a fost singurul? Lista e foarte lunga….
    Atunci cand anumiti oameni devin evaluatori, la adapostul anonimatului, varsa toate umorile acumulate intr-o viata academica de ce mai multe ori ratata pe niste necunoscuti nevinovati. Pe scurt, daca vreti sa faceti stiinta, si daca vreti sa izbanditi, invatati s-o incasati periodic de la diversi anonimi si cu cat va critica mai tare ,cu atat sunteti mai buni. Dar mergeti mai departe! Degeaba faceti liste ….cine e foarte bun va izbandi. Va urez succes!

    • Nu stiu cum se face, dar vad ca se spun numai lucruri negative despre competitiile UEFISCDI. Este foarte nedrept si face parte din obisnuinta noatra de a trage concluzii generale din orice fapt cat de marunt, dar care se intampla sa ne afecteze.

      Vorbesc acum din experienta proprie in domeniul fizicii. Am cheltuit mult timp si energie participand la multe competitii incepand cu anul 1999 cand s-au lansate primele granturi CNCSIS pana la ultima competitie in 2016. Pot sa spun ca niciodata nu am fost subevaluata, toate evaluarile au fost decent rezonabile, n-am scris nici o contestatie in 20 de ani. Deci se poate si asa, nu am intalnit evaluatori frustrati sau pur si simplu rai.

      Toata lumea care intra in competitii pentru granturi sufera inevitabil si esecuri, si nu numai la noi in tara. Poti sa ai un proiect bun si evaluatori superficiali, mergi mai departe daca ai incredere in ideile tale si mai ales daca esti la un nivel competitiv international. Cu articole in reviste romanesti cu impacturi inginerite de viclenii balcanice nu trebuie sa ai prea multe sperante. Prezinta-te cu articole in cele mai bune reviste din lume si nimeni nu va indrazni sa te subevalueze. Acesta este singurul mod in care eu cel putin am reusit sa castig in toate competitiile la care am participat.

      • Este tottusi bine si atunci cand se spun lucruri negative – ele pot sa fie reflexele unor frustari sau pot sa fie adevarate si indreptate.

        De apreciat exemplul Dvs. si cred ca este incurajator ca ati gasit calea de a depasi obstacolele.
        Dar cred ca nu strica sa fie auziti si altii – cu bunele si cele mai putin bune.

  2. Relatarea din aceasta scrisoare, impreuna cu multe altele, dau seama, intr-adevar, de starea si de imaginea cercetarii din Romania. Observ, de ani de zile deja, organizatori de competitii (UEFISCDI) care nu dau multe parale pe munca participantilor si evaluatori care nu dau nici macar o para. Nici pe munca organizatorilor, nici pe cea a participantilor. Iar organizatorilor, ba chiar si participantilor, de multe ori, pare ca putin le pasa de asta. Ratiunea unei asemenea atitudini mi-a scapat inca de la inceput. Inca imi scapa. Imi pare, de fapt, ca astfel de competitii au fost acceptate, de multi dintre cei implicati, ca simple jocuri de noroc. Or, intr-un asemenea context, ratiunea cam dispare.

  3. Pe aceasta platforma cenzura e atit de nemiloasa, ca sa nu spun lipsita de logica, incit daca vrei sa spui ceva trebuie sa te in invirti in jurul cozii, ca nu mai ramine nimic din ce vroiai sa spui.
    Pe undeva asta e cumva fascinant, indiferent ce spui, trece sau nu trece?!
    M-am jucat cidva spunind contrariul a ceea ce credeam, doar asa sa va daca trece. Nu e nici o regula!

    • Si eu realizez ca poti sa-i acuzi de cenzura, adminii/autorii de pe Contributors trec rizind. Dar nu iti admit, decit rar, sa ai o opinie diferita, si te cenzureaza scurt.
      De exemplu: au disparut analistii care jubilau ca Trump va fi destituit, pen`ca avea legaturi neortodoxe cu Rusia, carora le-a vindut secrete si toata America.Dar care te cenzurau mai abitir decit un cenzor al Iepocii de Aur, daca aveai opinii diferite, si nu citeai doar NYT ori WP si nu cascai gura doar la CNN ca la Haznaua 3

      • Contributors nu are o politica editoriala transparenta si nici un cod clar de ceea ce este permis si nu. The Economist, pe vremea cand inca publica comentariile cititorilor, te anuntau cand ai trecut peste standardele lor. In plus dupa doua abateri grave iti blocau definitiv orice viitor comentariu. Erau din cand in cand intreventii ale editorului care te anuntau pe tine si pe toti ceilalti ca ai trecut peste limita, ca esti badaran, extremist sau chiar incult.
        Aici poti intalni cateodata comentatori care-i injura pe ceilalti, mai mult sau mai putin voalat, si nu patesc nimic, mai lipsea sa avem si like-uri. In plus a da autorilor permisiunea de a cenzura comentariile este o mare greseala a celor care gestioneaza acesata platforma.

  4. Cu aceeași situație mă confrunt și eu, prin urmare mă alătur acestei inițiative.

    Toni Gibea – candidat competiție PD

  5. Din fragmentul de raport citat in scrisoarea deschisa pare sa rezulte ca avem de-a face cu un evaluator din afara Romaniei, ‘not familiar with the costs of research in this region.’ Daca lucrurile stau asa, atunci se cam zdruncina mitul profesionalismului si impartialitatii evaluatorilor straini.

    • Evaluator din afara Romaniei poate sa insemne de oriunde: Bulgaria, Australia sau Africa de Nord.
      Pe de alta parte, trebuie subliniat ca semnatarii scisorii lucreaza toti in domeniul umanistic: din pacate Romania nu este cosiderata ca avand o scoala foarte buna ( la nivel international) si foarte multi dintre cei carora li se propune sa evalueze proiecte romanesti refuza: nu au chef sa-si bata capul cu astefl de proiecte in care abunda , cel maia desea, publicatiile in reviste romanesti, in general reviste considerate irelevante la nivel de cercetare internationala,
      Este valabil si in stiinte exacte, dar cu precadere in stinte umaniste.
      Este dureror, dar adevarat.
      Pe de alta parte, am luat la intamplate CV-urile a 3 dintre semnatarii scrisorii si am remarcat ca au obtinut deja finantare prin diverse programe organizate de UEFISCDI, unii au petreceut luni, ani de zile in strainatate cu asemenea finantari.
      Oricum, este usor sa judeci si pe cei evaluati, si pe cei care evalueaza atata timp cat nu ai o viziune de ansamblu asupra tuturor proiectelor, CV-urilor candidatilor etc.

      Si revin asupra a ceea ce comenta @matrix, pentru ca mi se pare foarte important: nu se va schimba nimic in Romania atata timp cat oamenii reactioneaza NUMAI cand sunt direct interesati , se multumesc sa taca atunci cand castiga un proiect si protesteaza atunci cand nu castiga. Problemele din cercetare si invatamant superior nu se rezuma la aceste proiecte : aceasta situatie este doar una din consecinte.

      • Am sa raspund doar la ceea ce, din replica dumneavoastra, vizeaza comentariul meu. Imi pare ca suntem perfect de acord – evaluarea realizata doar de experti straini nu ar rezolva neaparat problema viciilor semnalate in acest articol. E nevoie de mai mult decat de evaluatori din alte tari. Solutia trebuie sa fie deci putin mai elaborata, ea neputand fi identica cu importul de evaluatori. Ii importam, foarte bine, dar pe langa provenienta lor din alta tara, ei trebuie sa indeplineasca si alte conditii. La randul lor, trebuie sa fie competenti si de buna credinta. Astfel. problema pe care o avem in fata e foarte limpede si destul de dificil de solutionat: Cum ne-am putea asigura ca evaluatorii, indiferent de unde provin ei, sunt competenti si de buna credinta?

        • @ana trandafir ” Cum ne-am putea asigura ca evaluatorii, indiferent de unde provin ei, sunt competenti si de buna credinta?”

          Problema e mai complicata decat pare la prima vedere. In mod normal facand apel la oameni din universitati si institute bine cunoscute in domeniul respectiv, nu prea ai cum sa te inseli. Bineinteles, uscaturi exista peste tot, dar despre asta alta data ( este vorba de exceptii). Ideea este sa nu existe conflicte de interese intre evaluator si candidat.

          Adevarata problema este alta: este greu sa gasesti evaluatori straini, pentru ca putini au chef sa se lege la cap cu evaluarea proiectelor din tarile Europei de Est, mai ales in domenii care nu sunt la nivel international. Proiecte , articole, laboratoare etc sunt de evaluat tot timpul: daca ai de ales, alegi ce este mai interesant.
          Multi considera, pe buna dreptate, ca este pierdere de timp iar cei care accepta o data si dau peste dosare slabe nu mai vor sa repete experienta. Ba mai mult, o fac si publica, ceea ce micsoreaza si mai mult alegerea.

          Solutia nu este nici sa apelezi numai la evaluatori locali pentru ca, evident, conflictele de interese si grupurile de forta locale tind sa aiba castig de cauza. Trebuie gasita o cale de mijloc, asta este clar.
          Iar alta problema este ca mereu vor fi nemultumiti, pentru ca de fiecare data cineva va pierde.

          In cazul de fata, nu sunt sigura 100% ca este vorba de un evaluator slab: trebuie vazute rezultatele finale pentru a avea o idee clara: nici macar rapoartele nu sunt publice (nu o sa judecam dupa cateva fraze scoase din context), nici CV-urile candidatilor, proiectele nici atat.
          Ceea ce este normal este sa ai un raport argumentat, dar chiar si asta este putin inainte de a a vedea rezultatele finale.

          Ce poti sa faci daca evaluatorul scrie ca proiectul tau este interesant, dar sunt altele care sunt mai interesante cu un epsilon si candidatii respectivi sunt mai in masura sa duca la sfarsit proiectul, dat fiind CV-ul lor? Chestia asta se intampla des, toti cei care au depus proiecte stiu acest lucru. Oricum, trebuie sa ai un ego enorm ca sa-ti imaginezi ca poti castiga de fiecare data cand depui un proiect.

      • Da, problemele din cercetarea romaneasca nu se rezuma la aceste competitii de proiecte. Insa cred totusi ca pot fi facute anumite precizari in plus, referitoare si la alte observatii din comentariul dumneavoastra. In genere, sesizam problemele atunci cand ne lovim de ele. Iar cand ne lovim de ele, putem alege sa luam atitudine sau sa ne vedem de celelalte probleme ale noastre. Incerc, de obicei, sa aleg prima varianta. Cred, prin urmare, ca nu ar trebui discreditata atitudinea pe care cineva o ia, la un moment dat, doar pentru ca momentul respectiv coincide cu confruntarea directa cu o problema. Daca toti cei afectati personal de problemele din cercetare ar lua atitudine, am observa mai usor cat de gaunos este sistemul si cutumele care organizeaza cercetarea.

        Dintr-o alta perspectiva, mi se pare exagerat sa li se ceara catorva cercetatori sa schimbe sistemul sau cutumele. Nu au puterea si, de multe ori, nici expertiza necesara. Sunt de acord ca ar trebui sa existe mai multe reactii, insa, personal, daca trebuie sa aleg intre serviciu (nu lucrez in mediul academic), cercetare (pe care o fac in timpul liber) si corectarea problemelor sistemice sau de cutuma din cercetarea romaneasca, prefer sa acord intaietate primelor doua, fie si doar pentru ca ma simt mai competenta in raport cu serviciul si cercetarea propriu-zisa.

        Problemele sistemului de cercetare sunt mult mai extinse si mult mai adanci. Insa nu cred ca o persoana, sau sapte, pot schimba un intreg sistem. Ceea ce pot face, o persoana sau sapte, este sa atraga atentia cand apar derapaje. Iar daca o asemenea atitudine se extinde, daca oamenii capata curaj, daca si altii vor atrage deci atentia, atunci cei in masura sa schimbe ceva pot observa mai clar problemele si pot incerca sa gaseasca solutii. Pana atunci insa, cred ca tot ceea ce putem face fiecare, ceea ce am incercat eu sa fac, este sa ne facem treaba cat de bine putem, sa fim corecti si sa semnalam derapajele.

        • @baltuta „In genere, sesizam problemele atunci cand ne lovim de ele. Iar cand ne lovim de ele, putem alege sa luam atitudine sau sa ne vedem de celelalte probleme ale noastre. Incerc, de obicei, sa aleg prima varianta. ”

          O generalizare extrem de superficiala. Nu trebuie sa te lovesti personal de o problema pentru a -ti da seama ca ea exista si ca multi altii sufera din cauza ei.
          Iar in ceea ce priveste problema generala a invatamantului superior si cercetare, ea este atat de vizibila, incat este imposibil sa nu o vezi.
          Este adevarat ca unii se prefac ca nu o vad si zbiara pe 7 voci doar cand sunt direct interesati, ceea ce nu este un gest de admirat. Numai pe aceasta platforma si s-au scris si comentat de zeci de ani article despre multe dintre problemele cercetarii romanesti. Dar fiecare sta si se multumeste cu putin, inchide ochii la toate nedreptatile si matrapazlacurile si devine „erou” doar cand e direct atins.
          In luna martie a aparut pe contributors un articol al celor ” 2 mici si un anc” despre mizeriile din CNATDCU, demisii intr-o comisie ; „Cei șapte demisionari CNATDCU-matematică dezvăluie modul real de funcționare a comisiilor constitutive”.
          Cine s-a solidarizat cu ei, cine a luat atitudine? Doar tot universitarul si cercetatorul cinstit este direct intesesat ca lucrurile sa mearga bine in aceste comisii, nu? Oamenii aceia care au demisionat nu sunt in comisia respectiva pentru ei, nu castiga nimic, doar spera sa ajute la functionarea corecta a intregului sistem de acordare a diplomelor si titlurilor, sa se termine cu tot amarasteanul care publica un articol minabil intr-o revista de care nu s-a auzit dincolo de malul Dambovitei si ajunge „doctor in nu stiu ce”. Pe urma se mira lumea ca acesti „doctori” au si pretentii la finantare pentru proiecte de ” cercetare” si multi chiar le obtin in dauna celor care le merita.
          Asa ca mai incet cu „Insa nu cred ca o persoana, sau sapte, pot schimba un intreg sistem”. Daca fiecare grup de 7 persoane ar lua atitudine si cand nu e lovit direct, atunci da, s-ar schimba ceva.

          • Succint:

            1. Despre forma: Imi este destul de greu sa iau lectii de atitudine de la o persoana care nu isi asuma propria identitate. Iar daca acea persoana devine si acida fara rost, intr-un schimb de comentarii pe o platforma online, atunci tind sa imi pierd dispozitia de a dialoga.

            2. Despre continut: Am vorbit despre sesizarea problemelor in urma contactului direct deoarece aproape toti cei implicati in cercetarea romaneasca se confrunta cu probleme. Or, daca acestia, aproape toti, ar lua atitudine atunci cand dau peste inca o problema, si si-ar face treaba asa cum trebuie in restul timpului, lucrurile pot fi duse in directia cea buna. Daca ar ajunge sa se si solidarizeze intre ei, desigur, lucrurile ar fi grabite in aceasta directie buna. Daca insa, atunci cand sapte participanti la o competiei de granturi sesizeaza, public si asumat, anumite vicii in desfasurarea acesteia, o persoana de pe margine incearca sa distraga atentia de la demersul lor, lucrurile sunt impiedicate din a merge in directia cea buna.

            • @baluta Multumesc pentru incercarea de raspuns dar esentialul comentariului meu v-a scapat total.

              Daca va este greu sa luati lectii, citez „de atitudine de la o persoana care nu isi asuma propria identitate” atunci nu trebuia sa scrieti pe contributors. Poate nu ati observat dar cea mai mare parte a comentatorilor sunt anonimi, aceasta fiind regula acestei platforme,

              Pe de alta parte, ar trebui sa va puneti intrebarea daca atitudinea dv de cercetatoare ” in timpul liber”, dupa cum afirmati, care nu cunoaste deloc sistemul universitar si de cercetare romanesc pentru ca ” nu mai traieste in tara de ani de zile”, dar il descopera brusc atunci cand doreste ca acest sistem sa-i finanteze hobby-ul, nu deranjeaza si ea.

              Mi se pare extrem de ipocrit sa pretinzi sa ti se finanteze „cercetarea din timpul liber” de catre institutiile romanesti asa cum sunt ele si sa mai si explici superior ca habar nu ai de problemele din Romania universitara. Cunoasteti alta tara care finanteaza cercetarea ca un hobby, ofera grant-uri, burse etc oamenilor care nici macar nu mai traiesc in tara respectiva si nu au nici o legatura cu lumea academica si probleme sale? Mi se pare interesant de aflat un astfel de exemplu.
              Sigur nu va dati seama, dar cu atitudinea pe care o afisati mai mult faceti rau acestei cauze si colegilor dvs.

            • @Alexa. Hai sa incerc si eu cu degetul esenta mesajelor dvs: Bla bla bla iar vin umanistii sa ne dea lectii. Bla bla bla umanistii sunt inutili, habar nu au pe ce lume se afla etc. Bla bla bla eu stiu cum sta de fapt treaba. Bla bla bla problema e de solidarizare. Bla bla bla hai ca va dau eu exemplu de solidarizare fiindca voi nu stiti din moment ce va comportati ca niste animale care urla doar cand doare direct. Bla bla bla in spiritul exemplului, solidarizarea mea consta in a ataca cum apuc initiativa de fata si apoi sa atac la persoana unul dintre semnatari, care a binevoit sa raspunda politicos.
              Cu destui oameni ca dvs cred ca am pune-o de-o revolutie in domeniu si, in sfarsit!, umanistii vor fi capabili sa construiasca mult visatele navete spatiale care li se cer din partea celor care inca au picioarele pe pamant.
              Pana atunci, ar fi dragut, asa, din „solidaritate”, sa mergeti sa va exersati „red herring”-eala si atacul la persoana in alta parte.

            • @drehe Daca nici dvs nu ati inteles din comentariile mele decat ” atac la persoana”
              si ” vin umanistii sa ne dea lectii” atunci poate ca evaluatorul acela chiar avea dreptate sa va faca o evaluare la gramada.
              Comentariile mele nu au nici cea mai mica legatura cu faptul ca este vorba de evaluari in domeniul umanistic ci o anumita decenta care cere ca inainte sa sari in sus de 10 m din cauza unui raport nu foarte bun sa fii cinstit cu propria persoana si sa te gandesti bine daca efectiv chiar este complet exclus ca altii sa aiba proiecte si CV-uri mai bune decat al tau.

              De altfel chiar ideea de ” atac la persoana” arata un ego destul de mare: ce persoana, ce este de atacat, ca efectiv nu vad nimic special, oricat as intoarce situatia pe toate partile. Dar poate ma lamuriti dvs despre ce atac este vorba: am raspuns colegei dvs asa cum merita, cu argumentele pe care singura le-a folosit. Cercetare in timpul liber ( deci nu meserie), nu are timp sa ma intereseze ce fac altii si care le sunt problemele legate tot de aceleasi entitati care taie si spanzura in cercetarea romaneasca dar doreste ca lumea sa ia atitudine cand are dansa nevoie direct si personal, ba mai mult este rupta de mediul academic romanesc si nici nu locuieste in tara! Acestea i-au fost raspunsurile, exact asta i-am spus si eu, deci care este atacul?

              Si remarc un lucru: se vede ca nu aveti nici cea mai mica experienta in domeniu si nu stiti cum se evalueaza un proiect. Nu conteaza doar ce scrii in proiect, pentru ca oricine poate broda si inventa cat are el chef. Trebuie sa convingi evaluatorul ca esti capabil sa faci ceea ce iti propui, ca CV-ul tau ( si deci ceea ce ai realizat) este in concordanta cu proiectul si cu nivelul stiintific respectiv. Cu asta trebuia sa incepeti articolul ( sau macar sa-l terminati): trebuia sa scrieti ceea ce va defineste, ce realizari aveti, ce ati realizat cu finantarile din alte proiecte, ca sa convingeti cititorii ca intr-adevar este vorba de o nedreptate. Daca incepeti doar cu acuzatii, fara macar sa va faceti publice CV-urile, nu sunteti convingatori nici macar pe contributors.

              Asa ca lasati va rog pretextele gen „atac la persoana” si incercati sa redactati macar o scrisoare cu cap si coada, din care sa se inteleaga ca efectiv este vorba de o nedreptate si nu de frustrari ( chiar daca sunt normale la pierderea unui proiect). pentru ca altfel, asa cum i-am spus si colegei dvs ( dar are o mare problema in a intelege) cu raspunsuri ca ” cercetarea o fac in timpul liber” si altele de acelasi gen ,chiar faceti un mare deserviciu tuturor celor care sunt nedreptatiti in asemenea competitii: trebuie sa aratati celor in cauza ca efectiv sunteti niste tineri foarte buni care au fost dezavantajati. Ceea ce pana acum nu este deloc lar.

              Va doresc mult succes si reveniti pe contributors cu o scrisoare inteligenta si mai ales argumentata cum trebuie.

  6. Bună ziua,

    puteți fi concret, vă rog? Citați din evaluarea bugetului, dar din ce am văzut la link-ul pus de D-voastră, punctajul final al unui proiect nu este influențat de comentariile evaluatorului legate de buget. La celelalte criterii – care contează – s-a repetat această situație (copy&paste)? Dacă da, vă dau dreptate, dacă nu, poate evaluatorul chiar nu avea ce să spună concret legat de bugete și a pus acea frază, care mie mi se pare corectă (1. Bugetul nu este relevant pt punctajul proiectului, 2. Evaluatorul explică poziția lui și 3. valuatorul face un comentraiu general din perspectiva punctului 2).

    • Cred ca este vorba despre o neintelegere. Sesizarea reproducerii intocmai a pasajului redat (copy – paste) a condus doar la concluzia ca avem de-a face cu un acelasi evaluator. Problemele principale semnalate in legatura cu evaluatorul si serviciile prestate de el, pentru care a fost remunerat, sunt enuntate imediat dupa redarea pasajului si numerotate cu 1. (continutul rapoartelor) si 2. (ariile de competenta a evaluatorului).

      Revin totusi, doar intr-o fraza, la tehnica copy – paste. Ea este cat se poate de indoielnica si da seama de profesionalismul evaluatorului, de cat de in serios isi ia sarcina asumata si de cat respect este dispus sa acorde competitiei ca atare, adica atat participantilor, cat si organizatorilor.

      • Re “o singura fraza” si in abstract pentru ca nu cunosc detaliile cazului: Nu, “copy/paste” nu spune nimic despre calitatea evaluarii. (Dar creaza tipul de emotie potrivit in Romania.) De multe ori evaluatorilor li se indica o lista de markeri pé care trebuie sa ii urmareasca, care e, de obicei, compusa de birocrati si, cá atare, odioasa in substanta si barbara stilistic. E practica standard si absolut rezonabila sa formulezi feedback-ul in acei termeni. Si cum nu sunt prea multe feluri de a spune aceeasi tampenie, voila: copy/paste. In plus, persoanele mai inclinate spre eficienta au sabloane pe care le utilizeaza pentru asemenea compuneri.

        Dar (2) e o problema reala. Numai ca nu e o problema legata neaparat de evaluator (mai corect: problema “pública” nu e legata de evaluator) ci de capacitatea institutiei ce organizeaza evaluarea de a o gestiona. Nu e nici o noutate cá evaluarile blind sunt avantajoase numai daca selectia evaluatorilor e facuta judicios si competent. Daca e facuta prin strigare publica, fara “vetting” corespunzator, iese ce de pare ca a iesit aici, cu experti universali si grammatica de ministeriabil roman. Si asta e o problema a UEF… etc.-ului ala.

        • Evaluatorul este rugat sa comenteze, pentru cel putin sapte proiecte, adecvarea dintre planul de lucru si buget, utilitatea mobilitatilor prevazute si necesitatea achizitiilor. In aceasta situatie, evaluatorul gaseste de cuviinta sa faca apel la aceleasi doua fraze in analiza lui a cel putin sapte proiecte. Sunt cele doua fraze redate in articol.

          Eu am spus ca o asemenea practica e indoielnica si da seama de profesionalismul evaluatorului, de seriozitatea cu care isi asuma sarcina ce ii revine si de respectul pe care este dispus sa-l arate participantilor la competitie si organizatorilor. In abstract, dumneavoastra veniti cu urmatoarea replica. Oricum, lista de indicatori pe care evaluatorul trebuie sa-i urmareasca este ‘odioasa in substanta si barbara stilistic.’ Prin urmare, utilizarea acelorasi doua fraze in analiza a cel putin sapte proiecte nu spune nimic despre calitatea evaluarii. Pot veni cu doua contra-replici. Prima este relativ caritabila, a doua mai putin:

          1. Este posibil ca un evaluator sa-si faca bine treaba, chiar daca la rubrica despre buget recurge la copy-paste? In abstract, poate ca da. Doar ca aici nu avem de-a face cu abstractul sau cu simple posibilitati de gandire intr-o situatie vag conturata. Nu, aici avem de-a face cu un caz concret. Evaluatorul a recurs la copy-paste, a devenit chestionabil, iar rapoartele intocmite s-au dovedit viciate.

          2. E foarte posibil ca lista de indicatori care privesc bugetul sa fie ‘odioasa in substanta si barbara stilistic,’ dar evaluatorul, in acord cu sarcina asumata, trebuie sa o urmeze. Fie ca ii place, fie ca nu. Iar daca o urmeaza, adica analizeaza ce are de analizat, atunci nu poate sa nu spuna lucruri diferite despre cele cel putin sapte proiecte diferite pe care le are de evaluat.

  7. am fost evaluator si am incercat sa imi fac treaba onest si profesionist, dar am constatat ca unii colegi evaluatori au facut exact ceea ce spuneti. Punctaje mici nejustificate sau critici care nu au legatura directa cu chestiunea evaluata. Dar si invers, punctaje mari care nu bat cu ceea ce este in proiect. Nu sunt toti asa, dar sunt destui. Trecand insa in curtea organizatorilor, acestia au o problema, nu au suficienti evaluatori abilitati si sunt nevoiti sa apeleze la cei care se pricep la tot si toate. Asta face ca procesul de evaluare sa se intinda foarte mult. Eu insumi, probabil vazand-se ca imi fac treaba ca lumea si la timp (cel putin asa cred despre mine), am fost contactat si rugat sa mai iau la evaluare proiecte, desi expirase bine perioada initiala de evaluare. Accept la cele la care ma pricep, nu la cele care ies din sfera mea de expertiza, insa ma tem ca nu toti procedeaza asa. Este complicat si greu de rezolvat. Totusi, cei cu copy/paste ar trebui eliminati forever din procesul de evaluare, va dau dreptate.

  8. Având în vedere aspectele semnalate în analiza pertinentă a grupului de mai sus si avand experiență candidaturii la competițiile TE si PD, va comunic ca evaluarea este o bătaie de joc!o umilinta care duce la îndepărtarea cercetătorilor cu potențial de domeniul subfinantat al cercetării!evaluări făcute pe genunchi de evaluatori cu expertiza in orice alt domeniu numai in cel de evaluat, nu, laude si dupa te trezesti cu un punctaj nejustificat sau cu justificări copiate din alte evaluări etc. Stimați domni care coordonați aceste competiții sunteti direct răspunzători de bataia de joc!Sa va fie rusine!este un rezultat al incompetenței dvs!

  9. La nivelul ministerului exista sistemul brain map ca un fel de registru al cercetatorilor romani de aici si din alte tari unde profeseaza pe acest domeniu si care au dorit acest lucru, pentru cei romani este obligatoriu. Mai exista si cercetatori pensionati recent care sunt inca in acest registru. Problema care apare firesc, de ce din tot acest registru nu sunt alesi evaluatorii potriviti, cu bune competente, ci doar numai unii ?!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Iovan Drehe
Iovan Drehe
Licentiat in Filosofie al Universitatii de Vest din Timisoara; Doctor in Filosofie al Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro