luni, mai 16, 2022

Din nou despre MTO. De ce este important și unde se poziționează România

Într-un articol precedent am explicat semnificația obiectivului pe termen mediu (engl. Medium term objective – MTO), arătând că acesta este principalul reper pe bază căruia se apreciază poziția finanțelor  publice ale unei țări din UE, limita maximă admisă pentru România, potrivit tratatelor europene la care am aderat, fiind de 1% din PIB. Se ridică întrebarea  de ce este important acest indicator și unde se poziționează România în acest moment.

În esență, alegerea țintei privind obiectivul pe termen mediu trebuie să servească unui triplu scop:

1. Să asigure sustenabilitatea datoriei publice pe termen mediu și lung, altfel spus să fim în măsură să o plătim fără creșteri semnificative de taxe sau reduceri importante de cheltuieli. Orice nivel al deficitului bugetar implică o creștere nominală a datoriei publice întrucât cheltuim mai mult decât încasăm, dar niveluri reduse ale acestuia pot fi suportate având în vedere că datoria se raportează la veniturile tuturor agenților economici, deci la PIB, care pe termen lung are o tendință de creștere. Însă, nivelul care poate fi suportat nu este nicidecum de 3% din PIB.

Pentru a ilustra mai bine această idee, redau mai jos mai multe posibile traiectorii ale datoriei publice exprimată ca pondere în PIB în perioada 2018-2030 dacă deficitul bugetar s-ar stabiliza la 3% (nivelul din prezent) ori la 1% din PIB (nivelul MTO) în ipoteza unei creșteri economice de 3% (nivel estimat de CE pentru creșterea potențială a PIB în prezent), a unui avans economic de 2% (plauzibil ca scenariu de risc) și a unui nivel mediu de creștere a prețurilor la nivelul întregii economii de circa 2%.

Notă: calcule proprii utilizând ca punct de plecare proiecția CE pentru datoria publică pentru finele anului 2018.

Observăm că nivelul de 3% pentru deficitul bugetar nu este în măsură să stabilizeze datoria publică, aceasta având o traiectorie de creștere continuă în timp ce respectarea MTO ar permite o reducere a gradului de îndatorare. În plus, proiecțiile pe termen lung nu iau în considerate și eventuale „sincope” în avansul economiei care pot conduce la majorări încă și mai abrupte ale datoriei publice. Rezultatele obținute sunt senzitive la ipotezele de creștere economică, un avans inferior cu un 1 pp. fiind de natură să conducă la o datorie publică mai mare cu circa 4 pp. din PIB la orizontul anului 2030. Aceste calcule sunt simplificate, dar arată diferența semnificativă între un deficit de 3% și unul de 1% din PIB asupra îndatorării publice.

2. Este destinat să asigure o marjă confortabilă de manevră astfel încât chiar și în condiții economice adverse deficitul efectiv să nu depășească pragul de 3% din PIB care implică intrarea în procedura de deficit excesiv. Redau în tabelul de mai jos valorile pentru deficitul bugetar și output gap pentru perioada 2007-2016 precum și rezultatul calculelor privind soldul bugetar care ar fi asigurat respectarea MTO.

Sursa: Eurostat, Ameco, calcule proprii

Se poate observa că, în anul 2012, anul la care PIB era cel mai departe de nivelul potențial, respectarea MTO ar fi echivalat cu un deficit de circa 2,6% din PIB. Deci, chiar și în cazul unei recesiuni severe, cum a fost cea prin care a trecut recent România, respectarea MTO ar fi asigurat menținerea deficitului sub pragul de 3% din PIB. Așa cum am arătat și anterior, în perioadele dificile (2009-2015) respectarea MTO era compatibilă cu deficite mai mari de 1% din PIB în timp ce în perioadele foarte bune (2007-2008), respectarea MTO implica chiar înregistrarea de surplusuri bugetare.

3. Permite spațiu de manevră pentru țările cu datorie publică mai mică să realizeze investiții mai mari pentru a sprijini creșterea economică. Altfel spus, țările cu datorie mai mică își pot permite deficite mai mari, iar acest aspect este recunoscut prin MTO. România beneficiază de nivelul maxim al deficitului permis de Tratatele europene la care am aderat, iar posibile revizuiri în sensul unui MTO mai restrictiv decât în prezent devin din ce în mai probabile pe măsura ce datoria publică crește.

Tabelul de mai sus ne arată și unde se poziționează România în acest moment. Ulterior respectării MTO în perioada 2013-2015, nivelul previzionat al deficitului bugetar pentru anul 2016 de 2,95% din PIB potrivit standardelor europene consemnează o abatere de amploare față de MTO (de circa 2 pp. din PIB), iar prognozele pentru anii următori arată chiar o adâncire a acestui ecart.

În opinia mea, argumente de genul celor de mai sus ar trebui să apară mai des în dezbaterea publică atunci când discutăm despre modificări ale coordonatelor politicii fiscal-bugetare – scăderi de taxe, creșteri de salarii, etc. Reperul de 3% din PIB pentru deficitul bugetar atât de vehiculat în spațiul public este un reper doar pentru situații dificile din punct de vedere economic, nicidecum pentru situația pe care o traversează România în acest moment. În plus, ar putea exista și consecințe legale ale nerespectării tratatelor semnate la nivel european la care România a aderat.

Notă: Opiniile exprimate sunt opinii personale ale autorului şi nu implică instituţiile cu care acesta este asociat.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Sunt trei parametri importanţi pentru economia României:
    -gradul de sărăcie al populaţiei care impune politici guvernamentale de creştere a salariilor
    -gradul de subdezvoltare care ar solicita investiţii masive în economie.
    -datoria publică externă(proporţională cu deficitul bugetar) care poate fi un potenţial de risc periculos.

    Şi acum,din punct de vedere al politicilor guvernamentale trebuie decis:ori diminuarea sărăciei,ori investiţii astfel ca datoria publică să nu devină periculoasă.

    Poporul român tocmai a optat/votat:se vrea diminuarea sărăciei nu politica de dezvoltare.Numai că asta este foarte periculos.Nu poţi face diminuarea sărăciei cu creşterea deficitului public fiindcă asta ar însemna că generaţiile actuale trăiesc mai bine pe seama datoriilor pe care le vor achita urmaşii lor;ceea ce nueste nici moral şi nici corect economic.

    Totul depinde de politicile guvernamentale care,dacă sunt responsabile vor trebui să împace capra(sărăcia populaţiei) cu varza(politica de investiţii) şi cu…lupul(deficitul/datoria public(ă))…

  2. Care sunt țelurile economice actuale pentru România 2017-2021? Care soluții sunt de așteptat?

    …. „… Orice nivel al deficitului bugetar implică o creștere nominală a datoriei publice întrucât cheltuim mai mult decât încasăm, dar niveluri reduse ale acestuia pot fi suportate având în vedere că datoria se raportează la veniturile tuturor agenților economici, deci la PIB, care pe termen lung are o tendință de creștere. Însă, nivelul care poate fi suportat nu este nicidecum de 3% din PIB…. „…..

    Un țel ar putea fi aderarea la zona Euro, dacă mai există 2025 (Euro sud și Euro Nord… scindarea…). Datoriile publice la Atena de peste 250 miliarde Euro sunt de fapt un faliment de stat. Se cumpără timp cu banii aruncați de Draghi/BCE pe piață. Se cumpără hîrtii fără acoperire/ valoare și se depun la BCE (în primul rînd băncile private s-au despărțit în ultimii ani de hîrtiile/indatoriri publice de stat… fără acoperire / valoare… băncile private favorizate în dauna contribualilor din UE…. Brexit!). Cît timp mai merge așa?

    Italia cu peste 110% datorii publice e în pragul unei crize bancare, cu un guvern intermediar și alegeri anticipate în curînd (Beppe Grillo- arivederci Euro.. … Front National… Frexit?…). Euroland fără economii asemănătoare nu functionează așa cum s-a sperat la întroducere: sporirea competitivității economiilor din sud-estul mediteranean al UE, conectarea la piața/economia globală. Dobînzile mici în Euro ar fi trebuit s ă aducă JOBS JOBS pentru tinerii în Italia, Grecia, Franța, Portugalia, Spania. Nu a fost așa. De ce?

    …”… În opinia mea, argumente de genul celor de mai sus ar trebui să apară mai des în dezbaterea publică atunci când discutăm despre modificări ale coordonatelor politicii fiscal-bugetare – scăderi de taxe, creșteri de salarii, etc…. „…..

    Dezbaterea publică românească după 1990 diferă enorm de vidul din sfera publică care a dominat în naționalcomunismul ceaușist. Propaganda politică scîrboasă, mai ales în anii după 1972 /1980 cu indicațiile pretioase zilnice, a îndepărtat pe mulți citoyeni de casta politică românească. Dezbaterea publică românească după 1990 nu a avut la bază o tradiție puternică în societatea civică. Atomizarea și deformarea societății civile în cei 50 de ani de dictatură 1939-1989 autohtonă românească cere azi un preț mare. Decalajul. Nu numai economic ci și civic. Brain drain…. tinerii ….

    Aderarea României 2007 la UE nu a fost acompaniată de dezbateri publice românești credibile. De ce nu s-a dezbătut permanent 1990- 2007 2016 tranzitia de la naiționalcomunism la liberate și democrație… AQUIS COMMUNAUTAIRE aproape necunoscut?… Situația anilor 1990 se poate repeta? Noul guvern riscă o reformă monetară (devalorizare) în viitorul apropiat, dacă apar mai multe condiții negative? Creșterea dobînzilor în dolari a început în SUA și va continua mult timp. O scădere economică în tara ca în Italia și Grecia (Italia are azi cu 10% mai putină producție industrială decît 2008) multiplică problemele pentru moneda națională românească. Guvernul de la București 2017-2021 urmează exemplul grecesc (România e de 160 de ani 1866-2916 în Regat/București tradițional o societate orientată spre „budgetari”. Anii naționalcomunismului 1945-1989 au eliminat complet intreprinderile și antreprenorii privați. 1990 lipsește complet tradiția economiei private, ca în Albania lui E. Hodja) cu mărirea pensiilor, a salariilor, fără raport la creșterea datoriei publice și incasările (în scădere?!) ale statului. Cît vor contribui sezonierii români la balanța devizelor în viitor? Cum se comportă în viitorul apropiat investitorii din toate părțile lumii, din ramurile de vîrf, la crearea de locuri de muncă calificată în țară?

    Ce a ales România 2016? Ce e de așteptat?
    Declarația de la Alba Iulia 1918….

  3. -1-
    deficitul de 3 % PIB e o cifra stabilita „din burta” .
    La o crestere PIB de doar 1 % , a permite un deficit de 3 % inseamna a creste datoria publica atit in cifre absolute cit si in procente PIB . Exemplele reale nu lipsesc . De la Grecia , trecind prin Italia , Spania , limita de 3 % deficit la cresteri economice sub 3 % PIB , nu asigura „investitii” .
    Cel mult un consum suplimentar guvernamental peste limitele incasarile fiscale anuale .
    2- Exemplu de manual , Romania . In 1990 datoria publica era 0,00 % PIB . In 2016 , luna septembrie (si calculata conform OUG 64/2007) a depasit 41 % PIB .
    Ca atare e de intrebat ce au vazut romanii ca cetateni si Romania ca patrie, din aceste enorme imprumuturi de stat ?
    – Mii de kilometri de infrastructura rutiera au ajuns la standardele UE ?
    – Caile ferate au ajuns la media europeana ?
    – Apa potabila si canalizarea au ajuns in comunele romanesti ? 41 % din populatie e tot cu buda in gradina si apa potabila de la fantana (cel mult motorizata acum) .
    – Sistemul de sanatate a progresat sau regresat ?
    – Invatamintul a facut atit de iubitul „salt inainte” sau a decazut la nivele catastrofale , de lumea a III- ea ?

    3- Ca urmare a acestor mari „succese” romanesti care NU NE APROPRIE de UE ci ne INDEPARTEAZA AN DUPA AN , ce spatiu de manovra se asigura guvernului roman cu limita de deficit 3 % , MTO , Compact Fiscal ?
    Cresterea salariilor bugetarilor , indexarea pensilor (cu acelasi procent si la amaritul cu 600 lei lunar dar si la „patriotul” cu 40.000 lei /lunar. 5 % de indexare la fiecare NU reduce inegalitatea . O mareste deoarece cu 30 lei in plus la pensionatul sarac , nu se indeparteaza saracia iar 2.000 lei in plus la pensionatul bogat , il fac pe acesta si mai bogat ). Atit . Suplimentar , ceva „investitie” cu dedicatie pentru clientela politica si nimic mai mult .
    Problema nu e procentul de deficit , nici MTO si nici alta regula contabila comunitara .
    Problema e la fundatie , la ce facem cu datoriile . (care cresc an de an in cifre absolute )

    In 2016 , ar fi cazul ca masa de experti , economisti sa discute despre harababura financiara nationala in care deficitul mereu mai mare asigura fotolile , voturile si absolut nimic pentru cei care azi sint la varste care nu le da drept de vot .
    Dar poate ne vom trezi doar cind acesti tineri vor emigra si ei la rindul lor (sintem locul 1 la emigrare in cadrul continentului , inclus tarile non UE si conform datelor Bancii Mondiale) lasind masa de batrinei , bugetari si pensionati speciali fara resurse pentru pensile si salariile lor .
    NOTA :
    -Deficit 2015 , peste 10 miliarde lei (a depasit si dobanda de platit la datoria publica )
    – In 2016 , deficit 20 miliarde lei (aproape dublu fata de dobanda de platit la datoria publica )
    – In 2017 , deficitul se va apropria la 30 miliarde lei . Depasind si cu mult , dublu dobanzilor pe care statul le plateste la datoria publica .

    Curios ca in tara expertilor , absolut nimeni nu vede , discuta , trage un semnal de larma ca dobanzile anuale de platit sint achitate EXCLUSIV prin noi imprumuturi de stat . Si ca deficitul bugetar depasete tot mai mult insasi valoarea acestor dobanzi .

    Evident ca atunci cind aplici „strategia” grecilor cu punct si virgula , efectele vor fi diverse . Adica dezvoltare :) modernizare :) si in nici un caz faliment de stat . Chiar daca in procente datoria publica va fi mult mai mica decit a grecilor , vom confirma ca politici bugetare clientelare , proasta gestionare si redistribuire a finantelor de stat produc aceleasi efecte (faliment) indiferent de tara si valoarea datoriei publice .
    Cu MTO sau fara , viitorul romanesc e unu singur .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Bogdan Dumitrescu
Conferențiar universitar doctor, Departamentul de Monedă și Bănci, Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, Academia de Studii Economice din București, Șef serviciu Consiliul Fiscal

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro