marți, mai 21, 2024

Din nou despre Protocoale

Mi se pare util să recapitulez la început câteva date. La data de 21 februarie 1990, generalul Victor Atanasie Stănculescu, la vremea aceea ministrul Apărării Naționale în guvernul provizoriu condus de dl. Petre Roman, a făcut anunțul referitor la desființarea fostei Securități și la crearea unor noi trupe de Securitate. Trecute în totalitate în subordinea Ministerului Apărării Naționale.
O lună mai târziu, la puțină vreme după evenimentele sângeroase de la Târgu Mureș, se făcea anunțul legat de crearea Serviciului Român de Informații.La data de 29 iunie 1991, Parlamentul României vota Legea privind orgnizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații direct subordonat parlamentarilor care își exercitau misiunea de control și supraveghere printr-o Comisie anume înființată. Anual, directorul Serviciului, între 1990 și 1997 neuitatul domn Virgil Măgureanu, se prezenta în fața aleșilor și le prezenta Raportul Serviciului.
Într-un editorial rostit de la microfonul Europei Libere la data de 26 noiembrie 1994 (se intitulează Al treilea om și a fost antologat în cartea Între câine și lup, Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 1996), Emil Hurezeanu vorbea despre „cooperativa SRI- Măgureanu” (din perspectiva a ceea ce știm azi se pare că a fost mai curând o“societatea pe acțiuni”), despre „prompt înveselitele energii politico-jurnalistice” din ziua susținerii Raportului, despre faptul că SRI-ul domnilor Iliescu și Măgureanu, asemenea Securității lui Ceaușescu, înseamnă mai curând “structuri de putere” decât “instituții informative”. Cel puțin așa erau ele percepute de “realitatea și imaginarul românesc al ultimelor decenii”, semnificând “arbitrariul acțiunii de putere, transformat în fatalitate, și conștiința conexă a unei anumite resemnări în fața forțelor oculte, misterioase care ne conduc și ne pândesc pașii”. SRI, credea Emil Hurezeanu, „creează aprehensiuni sau angoase, efective sau preventive”.
Dl. Măgureanu, acest “alchimist al tranziției ”, cum îl numea același Emil Hurezeanu, nu ne-a spus cu exactitate niciodată câți dintre foștii securiști au fost preluați, spălați cu detergent de bună calitate, recondiționați și prezentați drept performeri ai convingerilor democratice și câți eliminați depe statele de plată ale Serviciului. Greu de spus în ce măsură succesorii în funcție ai d-lui Virgil Măgureanu (Costin Georgescu, Radu Timofte, Florian Coldea, George Maior, Eduard Hellwi) au democratizat SRI, dacă i-au îmbunătățit în mod semnificativ imaginea ori percepția publică.
Probabil că foarte puțin de vreme ce astăzi, pe la felurite televiziuni și prin gazete, multe dintre ele având patroni cu o moralitate dubioasă, dar și pe la TVR, o instituție care nu mai are nimic în comun cu interesul public de când a devenit o anexă a Antenei 3 și total subordonată intereselor PSD, militărește puse în operă de d-na Doina Gradea, se istorisesc povești de groază. Romane gotice de-a dreptul. Referitoare la ceea ce s-ar fi întâmplat în anii în care Serviciul a fost condus de domnii Florian Coldea (multă vreme prim-adjunct și, în două rânduri, director interimar al SRI) și George Cristian Maior.
Sigur, semne de întrebare există. Și le pune orice om cinstit, neimplicat în afaceri dubioase. Așa cum sunt implicați mulți dintre politicienii și mega-afaceriștii cu dosare penale care au comandat, plătit și întreținut în viață poveștile cu Binomul și Statul paralel. E vorba despre întrebări generate de precarul control parlamentar exercitat asupra activității SRI ori despre politizarea respectivului control în lunile din urmă, de când dl. Claudiu Manda îndeplinește ordinele șefilor săi politici. E vorba despre hibele din activitatea zilnică a Serviciului. Întrebări referitoare la motivele în virtutea cărora instituția condusă acum de dl. Eduard Hellwig nu a predat încă în totalitate către CNSAS arhiva fostei Securități, despre o anumită secretomanie de extracție comunistă care încă mai persistă.
În urmă cu puțină vreme a ieșit în spațiul public informația potrivit căreia, în ultimii ani, SRI ar fi încheiat 65 de protocoale de colaborare cu alte instituții ale Statului. Se spune că protocoalele cu pricina s-ar afla în posesia d-lui Claudiu Manda. Deocamdată omul de rând nu poate citi decât cel semnat în 2009 de doamna Laura Codruța Kovesi (Parchetul General) și dl. Florian Coldea(din partea SRI). PSD, mare acuzator al acestui Protocol, despre care analiști serioși spun că ar conține foarte puține lucruri ce ar putea fi socotite ca situându-se la limita legii, este amnezic și nu scoate o vorbă despre un act asemănător semnat în 2003, când la Cotroceni se afla dl.Ion Iliescu iar șeful PNA era dl. Ioan Amarie.
În esență, Protocolul care stârnește azi atâtea valuri crea condițiile punerii la dispoziția Parchetului a tehnicii de urmărire și de ascultare de care dispunea la acea vreme SRI.
Există deocamdată dovezi clare că Protocolul ar fi fost activat doar atunci când asupra anumitor persoane planau suspiciuni că desfășoară activități ilegale. Încă nu am auzit pe nimeni, din afara acestei “selecte” congregații apărate pe la televiziuni și în ziare de inși precum Cristoiu, Badea, Gâdea, Pieleanu, Vâlcu, Savaliuc, Bușcu, Chirieac,Roșca-Stănescu, Nistorescu să se plângă că ar fi fost victima unor operațiuni de ascultare. SRI este acuzat că ar fi acționat precum vechea Securitate. Cât de bizar sună aceste acuzații în gura celor care se perindă prin studiourile Antenei 3 ale căror patron de facto este fostul securist dovedit Dan Voiculescu!
Cu toate acestea, SRI are de dat anumite explicații.Serioase, complete, fără false prudențe și mimate pudori de fată mare Tot la fel cum mult mai transparente trebuie să se dovedească și Direcția Națională Anticorupție, și Parchetul General. Altminteri, vor fi perpetuate acuzațiile în conformitate cu care nimic în România din 2009 încoace nu s-ar fi întâmplat fără încuviințarea SRI-DNA. Care ar fi constituit un fel de lojă masonică, similară Propagandei Due.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Acum nu știu care sunt analiștii cei serioși care spun că sunt doar ceva elemente la limita legii în protocol. Dar protocolul permite participarea SRI la anchetele penale și permite procurorilor să divulge informații din anchetele în care sunt cercetați angajați ai SRI către SRI. Ambele sunt lucruri ilegale și ericuloade. Ar fi interesant să ne amintim reacția procurorilor la amendamentele la actualul cadru legal care i-ar fi obligat să ofere aces la informații și probe celor cercetați; au spus că nu ar mai putea să își facă treabă și că ar scăpa infractorii. Doar că ei, de bună voie, s-au angajat să ofere informații celor cercetați.

    • Această instituție a statului român numită SRI trebuie să se implice în apărarea intereselor statului? Corupția oamenilor de putere români e o periculoasă activitate criminală care poartă la șubrezimea dacă nu anihilarea statului? Dacă răspunsul la amândouă întrebările e IE nu ar fi trădare din partea SRI dacă nu s-ar implica ? (mie numi pare că a combătut numai contro corupților criminali proveniți din o parte politică, dacă ar fi făcut așa Băsescu ar tăcea și ar toarce ca un PISOI)

  2. Pare putin in afara subiectului.

    Doar reamintesc ca SRI poate – conform legii – sa desfasoare si activitati economice/comerciale. N-am auzit verodata, ca SRI sa prezinte vreo informare despre acest subiect tabu cat si despre numarul angajatilor, desigur nu in cifre exacte ci macar proportional la populatia tarii comparativ cu alte servicii similare din tari partnere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Cumpara cartea de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro