joi, martie 28, 2024

Din nou despre Ukraina

Scriam anul trecut că bine ar fi dacă elita politică de la Kiev ar înţelege că ar face bine să „scape” de mulţimea de rusofili care împânzesc arii întinse din Crimeea şi estul ţării, fără să ataşez nicio speranţă că o va face. După cele petrecute între timp avem, în opinia mea, următoarea situaţie.
Ucraina a câştigat. Nu războiul, pentru că nu ar putea câştiga un război cu Rusia, nici în trecut, nici în prezent, şi nici cât putem privi în viitor. Dar a câştigat în direcţia ţelului numit mai sus. Diferenţa faţă de scenariul meu (utopic cu politicienii de astăzi) este că au murit câteva mii de oameni. Este limpede că în continuare se preferă sacrificarea de vieţi omeneşti unor soluţii care nu respectă o iubire de ţară cu care am fost cu toţii injectaţi de mici şi care nu apără atât neamul, cât glia, chiar dacă nu e strămoşească, şi chiar dacă neamul de pe glie nu e de fapt cel propriu.
Este perfect adevărată părerea că ruşii pot fi opriţi doar cu o intervenţie care, măcar potenţial, să aibă brutalitatea lor. Fără o asemenea ameninţare jucătorul rus de şah nu se opreşte decât dacă vrea el. În cazul de faţă, el vrea tot Donbassul, că e plin de ruşi. I se pare logic ce vrea, şi nu ştie multe. Dacă i s-ar fi oferit pe tavă măcar o parte, poate ar fi renunţat la rest. Dar cum nu au fost apreciate deloc acţiunile sale din Crimeea şi nu i s-a oferit (bineînţeles) nimic pe tavă, a continuat. Probabil că nu vrea mai mult decât Donbassul. Ca să fie tuturor clar cât pierde Ucraina ca teritoriu, precizez că Donbassul (care are şi o parte în Rusia propriu-zisă) este doar o fracţiune (cam 1/5) din jumătatea de est a Ucrainei (fără Crimeea). Importantul oraş Harkiv, tot din estul ţării, nu este inclus.
Politica europeană este terfelită tare în aproape toate comentariile. De ce? Ea nu trebuie privită ca total diferită de cea americană, şi în niciun caz opusă. Ea nu doreşte vărsare de sânge, iar dacă nu s-a putut altfel, doreşte cât mai puţină. Există şi biciul cel lung în spate, dar mai întâi au scos nişte nuiele. Chiar dacă Putin nu le simte, le simt persoane importante din jurul lui. Şi încep să lipsească banii, chiar şi pentru Transnistria; dar să nu divagăm. Dacă va fi nevoie, se scoate un bici mai mare. Trebuie avut în vedere că Rusia de astăzi nu ar face faţă militar nici măcar Uniunii Europene, Dar nici nu se pune problema unui asemenea conflict. Putin nu vrea, aşa cred eu, decât ceea ce socoate că e dreptul lui. Ca Rusia să redevină acea superputere care să ne sperie realmente, ar trebui să se repună economic pe picioare, iar Putin sau cineva ca el să fie la putere şi atunci. Scenariul acesta nu mi se pare imposibil, dar improbabil, şi ar mai dura.
Deocamdată se va mulţumi cu Donbassul.
Va înţelege că nu îi poate dicta Kievului alegerile pollitice interne sau externe. Occidentul va înţelege că intrarea Ucrainei în NATO nu are niciun rost, mai ales în perspectiva intrării în UE. (Finlanda a rămas neutrală în toată perioada dificilă a răzbiului rece fără a fi prea mult abuzată de ruşi. Nici acum nu e în NATO, dar apartenenţa ei la UE este suficientă.)
La înarmarea Ucrainei nu există alternativă. Nu de alta, dar chiar fără armată nu merge! Nu cred că ruşii se vor speria prea tare, pentru că deficitul militar la ucrainieni pare imens, poate le vor vinde şi ei nişte arme, că sunt deja obişnuiţi cu arme ruseşti.
Mai general, noi toţi cei din estul Europei trebuie să ne întărim armatele. De fapt şi ceilalţi, din vest. Nu putem fi siguri de pace, dacă nu suntem pregătiţi pentru război, din păcate.
Un ultim cuvînt despre Ucraina: O văd în continuare ieşind întărită din conflict, mai ales dacă va şti să renunţe definitiv la teritoriile tocmai pierdute şi se va concentra asupra dezvoltării ţării, în folosul tuturor ucrainienilor şi al celorlalte etnii care nu vor nicio separare cu vărsare de sânge.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Bine ar fi dacă Rusia s-ar limita la a recupera Donbasul.
    Problema întregii Europe este de a afla ce fel de joc practică establishmentul de la Kremlin. Eu am impresia că a renunțat la jocul de Șah și a adoptat mult mai sofisticatul joc japonez numit GO.

  2. Solutia pare logica la prima vedere. Dupa parerea mea insa, tinand cont de cele 3 acorduri de pace incalcate pana acum, nu exista nicio garantie ca Rusia se va multumi cu regiunea Donbass. Probabil vor repeta scenariul din Crimeea: incorporeaza regiunea si apoi continua razboiul. Daca Ucraina renunta acum la teritorii, nu face decat sa dea un aer de legalitate expansiunii Rusiei si sa creeze astfel un precedent extrem de periculos.

  3. Crimeea si regiunile Luhansk si Donetsk (cele doua formeaza Donbasul) insumeaza circa 80.000km2 (cam cat Serbia fara Kosovo) si aproximativ 8-9 milioane locuitori (ceva mai putin decat Ungaria).
    Chiar si fara ele, Ucraina ar ramane un stat european intins cat Franta si la fel de populat precum Polonia. Evident, ar castiga in omogeneitate etno-lingvistica.

    De fapt, chiar de-ar renunta si la micile fasii de frontiera unde locuiesc cateva sute de mii de romani, maghiari, bulgari, polonezi, etc., Ucraina nici nu ar simti, tot ar avea jumate de milion de km2 sa-si afirme suveranitatea si 30 de milioane de etnici sa ii afirme caracterul ucrainian, ar ramane printre marile tari europene ca potential.

    Bantuita de un ultranationalism firesc la un stat abia aparut (1991), Ucraina ar fi putut proceda cu eleganta Cehiei si Slovaciei la o separare (de minoritatile sale ce nu doreau sa faca parte din fosta republica sovietica), insa iata ca se obliga singura sa treaca prin ororile unei Iugoslavii care nu a stiut sa faca altfel separarea decat cu masacre si crime care nu numai ca nu au stopat separarea dar au provocat si retard grav economic si institutional.

    Continuarea razboiului e fara sens, Ucraina nu poate invinge militar Rusia si un efort prelungit ar fi fatal economiei sale subrede si statului, profund corupt. La fel de iluzorie e instalarea unui control de forta asupra a milioane de rusofili din periferiile sudului si estului inca neocupat de Rusia.
    Pentru a evita extinderea conflictului si in alte regiuni unde rusofilii/rusofonii sunt in numar mare, statul ucrainean trebuie sa aplice o politica toleranta cu minoritatile si sa faca reforme dificile a caror rezultate sa convinga populatiile ostile Kievului ca merita sa ramana integrate.

    O astfel de atitudine inteligenta ar dezarma o parte din propaganda Moscovei referitoare la „asuprirea rusilor de catre fascistii din Kiev”. Si ar calma si temerile romanilor, maghiarilor si polonezilor ca si-ar pierde identitatea in micile lor teritorii de la marginea Ucrainei.

    Kievul ar putea incepe rapid cu exemple din locurile unde nu risca nici razboaie, nici ocupatie, nici separatisme armate, in sudul Basarabiei, Cernauti, Transcarpatia, aratand astfel ca nu exista o problema a Ucrainei cu minoritatile, ci doar a minoritatii rusesti controlate de Moscova.
    E probabil ca multi etnici ucraineni care acum sunt rusofili ar intelege ca tara intr-adevar se „europenizeaza” si accepta diversitatea si protectia minoritatilor, la fel ca o Romanie devenita exemplul european cel mai reusit in aceasta privinta.

    Legislatie exista deja si nu necesita modificari de Constitutie. Serviciile secrete ucrainiene trebuie sa inceteze hartuirea jurnalistilor etnici minoritari, trebuie redeschise scoli, puse tablite bilingve, incurajate schimburi culturale, parafate acordurile micului trafic de frontiera, stinse litigiile cu vecinii din UE, acordate mandate de deputat minoritatilor (cate unul din oficiu e suficient, ca in Romania).
    In caz contrar tendintele centrifuge se vor accentua, la fel si problemele Ucrainei.

  4. Dimitrie Cantemir spunea despre moldoveni (a se citi romani) in „Descrierea Moldovei” ca pornesc la lupta cu mare avant dar in foarte scurt timp se blegesc si o rup la fuga.

    Vad cu amaraciune pe acest forum ca acum cateva luni toata lumea dorea si credea ca Rusia va capitula in lacrimi in doar cateva zile iar acum vad ca toata lumea a capitulat psihic in fata Rusiei si se declara multumita daca aeasta se opreste in Dombas.

    https://www.youtube.com/watch?v=HLmi75q3iRM
    Din acest filmulet am inteles mai multe despre Ucraina decat din nenumaratele articole de pe aici toate practic identic rusofile.
    De acolo veti intelege de ce foarte probabil Rusia se va opri DEOCAMDATA la Dombas.
    Ce ma ingrijoreaza si mai mult este autoiluzionarea si fuga cronica de realitate si de date reale. Toata lumea citeste minciunile de la BBC si innoada rationamente fanteziste.

    „Rusia…Deocamdată se va mulţumi cu Donbassul.
    Va înţelege că nu îi poate dicta Kievului alegerile pollitice interne sau externe. ”

    Serios???? Rusia e slaba economic si nu poate dicta politicile interne? Da in Moldova acum cateva zile cum s-a schimbat primul-ministru liberal cu unul comunist peste noapte?
    Si asa cum in Romania ungurii cu 7% sunt vesnic la guvernare si rusii din Ucraina (chiar si fara Dombas) undeva peste 20% pot tine in sah lejer politica Ucraineana.
    Si inca ceva. Nimeni de pe aici nu intelege imensa diferenta intre un stat puternic economic si unul bogat economic.
    Italia e mai bogata econimic si are multi bani dar in caz de razboi nu are petrol, nu are gaze, nu are materii prime fier, metale rare, depinde de importul detehnica militara etc. etc. etc. Este jalnic dependenta de import. Italia poate porni la atac cu chiloti tanga dupa moda fin Milano (cei drept foarte scumpi).
    In schimb Rusia in caz de razboi chiar saraca si cu rubla la pamant este SELF-SUFICIENT din mai toate punctele de vedere. Are resursa umana loiala si dispusa sa lupte pana la moarte spre deosebire de europenii lasi, are resursa tehnologica si nu depinde de importul de arme, are resurse de materii prime si are reurse terestre unde sa se retraga strategic.
    Asa ca mai incet cu Rusia pe scari.
    Tot ce doresc este ca lumea sa judece mai REALIST problema. Lupta cu Rusia e de durata cu exceptia folosirii bombelor atomice.

  5. Pozitia Dvs Dle Zamfirescu este logica ( sinteti doar de formatie mathematician ) , numai ca din pacate dictatorii sint intodeauna mult mai aproape de paranoie decit de logica..
    Putin actioneaza acum in aceeasi gindire pervertita ca si Napoleon, Hitler sau Stalin la vremea lor. asa ca varianta cea mai probabila este ca ( poate dupa un scurt respiro ) va proceda la pasul urmator: CREAREA CORIDORULUI CATRE KONIGBERG( acum teritoriu rus ) trecind peste tarile baltice .. Probabil ca va actiona concomitent cu asistenta financiara si energetica in Grecia, Ungaria si Cipru, creind fisuri serioase in flancurile estic si sudic ale EU si NATO.
    Turcia este deja oscilanta si cu ambitii proprii.
    Ca urmare, Romania si Bulgaria vor fi… pe tava.
    Si toate astea in timp ce EU si USA ( in consecinta si NATO ) sint prinse si in clestii confruntarii cu terorismul Islamic.
    Componenta economica ( sanctiunile economice ce se aplica Rusiei ) este foarte importanta, desigur, dar sa nu uitam ca Rusia comunista flaminda si pros inarmata a invins prctic in al doilea razboi mindial pe nemti ( Ajutorul American a venit in momentul in care ofensiva lui Hitele era oprita la Moscova si Leningrad ). Si apoi, interesele economice ale occidentului nu concirda cu o prabusire a relatiilor cu Rusia .
    Probabil ca nu se va ajunge aici, ci la o a doua Yalta.
    Problema este cind va avea loc aceasta reasezare, inainte sau dupa incercarea Rusiei de a destabilliza o tara membra a NATO ?

  6. Viziunea asupra viitorului Ucrainei este realista, mai ales ca UE nu era dispusa sa sustina o tara asa de mare, dar la ,,jumatatea” ei, se schimba situatia si costurile.Rusia va stagna economic doua decenii, Ucraina putind ajunge in acest timp la situatia economica a Poloniei, daca isi va asuma un proiect de reconstructie economica si industriala rapida.
    Probabil ca afacerea ,,pierderilor” nu este chiar asa grozava, dar pina la urma, conteaza sa realizeze ca poate supravietui statal.Daca va urma calea Coreii de Sud, peste o jumatate de secol, reunificarea poate sa devina o oportunitate, pentru zona estica distrusa, abandonata acum Rusiei.

  7. Problema peste tot e nationalismul: la rusi pentru ca folosesc nationalismul ca sa ocupe teritorii ocupate in mare parte de rusi, la ucrainieni pentru a le „apara” (ca nu pot sa o faca), la noi ca ii intelegem ba pe unii ba pe altii.

    Solutia simpla ar fi opusul nationalismului si asta se poate face usor printr-o autonomie reala; daca as trai intr-o regiune, sa zicem, vorbitoare majoritar de limba romana si as avea scoli si administratie in limba romana m-ar interesa mai mult cat de buna e guvernarea decat din ce tara ar face parte regiunea respectiva. M-ar interesa ca taxele sa ramana in regiune (sa fie cheltuite in regiune), ca oamenii sa isi poata folosi limba, mentine cultura etc. Granitele pana la urma sunt niste linii pe harta, in EU, iar cele mai importante consecinte sunt taxele si limba.

    Asta ar rezolva si probleme gen HarCov, Valea Timocului, Bucovina de nord etc. Doar „patriotii” obtuzi ar fi linistiti doar atunci cand steagul „patriei” lor ar flutura la primarie, realistii ar fi indiferenti atata timp cat ar avea o guvernare buna.

    • @Adrian

      Va dau dreptate partial: pentru a asigura o situatie etica ar fi de adaugat si conditia ca regiunea respectiva sa nu beneficieze de taxe colectate in celelalte parti ale tarii. Altminteri ajungem la vorba aceea cu „ce-i al tau e si-al meu iar ce-i al meu e pus deoparte”. Practic, acesta ar conduce si la independenta economica, caz in care apartenenta la tara respectiva ar deveni formala (practic limitata la politica externa si la efortul de aparare, ca limitarile privind libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor si capitalului au fost deja eliminate in UE).
      Si-atunci de ce sa nu le acordam independenta totala, incluzand sistemul de guvernare si taxele aferente?

      • Este corect ceea ce intrebati, raspunsul este simplist: pentru ca inca un presedinte, un guvern si un parlament pentru fiecare mica regiune e o povara mult prea mare de purtat. Ma uit la Moldova care are o populatie de vreo 15-20 de ori mai mica decat Franta sau Germania si totusi un parlament doar de 2-3 ori mai mic. De asemenea pentru ca ar duce la o fragmentare a legislatiei generale si in special celei penale de o sa avem nevoie de cate un rucsac in spate cu manuale despre diferente daca am face o calatorie de la Bucuresti la Londra cu masina. O autonomie economica si culturala e perfect realista, una totala nu prea.

        Iar in ceea ce priveste destinatia taxelor ar putea exista o mica componenta federala pentru cai de comunicatie trans-regionale (ex: autostrazi; degeaba ai autostrada in regiune daca se opreste la granita pentru ca vecinii nu pot face si ei una), aparare (o mica regiune nu poate sustine o industrie de aparare si nici cercetarea) si alte asemenea componente colaborative. Dar nu pentru fonduri discretionare gen „fondul de rezerva al guvernului” din care se fac donatii pe la manastiri in campania electorala.

        Intr-un asemenea sistem EU ar putea deveni o federatie reala, cu o legislatie generala unitara si cu diferente la nivelul politicii economice si sociale (inclusiv medical, ca medicina in Europa este foarte sociala, chiar socialista) locale. Nu la nivel de judet pentru ca ar fi prea fragmentat, dar o regiune de vreo 7-8 judete cu un nucleu cultural (gen: Cluj, Iasi, Brasov sau Sibiu, Arad sau Timisoara, Bucuresti) ar fi viabila, incomparabila cu un judet gen Ialomita unde cu toata stima, dar nu cred ca Slobozia este un centru intelectual important in care sa se faca politici economice serioase.

  8. Perfect de acord cu autonomia. Insa logica ruseasca spune altceva: autonomie in Donbas, dar pe banii Kievului. Mai noi Rusia livreaza gaze teritoriilor separatiste si trimite factura la Kiev!

  9. Salve,
    1. Ukraina scapa cu ce poate, adica fara Nova rasia, fara Bucovina de nord, fara Basarabia de sud, fara insula Serpilor si fara teritoriile poloneze;
    2. Izolarea Rusiei nu are nici un efect; Rusia imperiala si URSS au mai sta izolate si nu au pierdut nimic, in schimb deschiderea a dus la pierderea mai multor teritorii;
    3. Inarmare Europei este o amagire pentru ca daca ar incepe azi s-ar finaliza in 5 ani;
    4. Singura speranta este la SUA, dar americanii nu mai vor sa moara pentru altii, asa ca suntem la mila lui Putin

    • In acest moment si in altele din viitor UE trebuie sa aiba o capacitate de aparare la nivelul ei tehnologic si financiar si interesului de a ramane ce este. Cinci ani nu e mult dar trebuie sa existe un program asumat, pe fata, finantat si dus sistematic la indeplinire, incepind cu granita estica si posibil granita maritima sudica. Limitarea armamentului conventional implicit a armatelor din 1990 a fost o culme a iresponsabilitatii, totul contand pe NATO adica pe SUA. A avea capacitate militara conteaza in politica, nu se presupune ca trebuie si folosita, trebuie doar avuta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Zamfirescu
Tudor Zamfirescu
Naştere: 1944 Stockholm Liceu: Bucureşti 1951 - 1961 Facultatea de Matematică Universitatea Bucureşti 1961 - 1966 Doctorat Matematică Universitatea Bochum 1968 Habilitation Universitatea Dortmund 1972 Profesor Universitatea Dortmund 1977 - 2009 Cercetător IMAR Bucureşti 2009 - Membru de onoare al Academiei Române 2009

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro