Un Trainspotting românesc în care în loc de cocaină apare un drog cel puţin la fel de periculos: puterea.
Din viaţă scapă cine poate, o traducere inspirată pentru celebrul film al lui Danny Boyle. Din politică scapă cine poate se joacă în această perioadă la Bucureşti, cu Ponta în rolul lui Renton, neputiincios să dea lovitura şi să fugă de sub influenţa nefastă a baronilor. Numai că filmul lui Boyle e doar un film. Renton poate să dispară şi să viseze la o viaţă liniştită, Ponta nu. E prea implicat în tenebrele jocurilor făcute de baronii penali pe care îi ţine în braţe.
Se bîlbîie cînd e întrebat de ziarişti despre cazul Duicu, aka Gioni Gazolină, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, reţinut pentru 30 de zile. Apoi trece la atac. E roşu de furie, caută cu privirea Antena 3, doar acolo nu i se pun întrebări incomode.
Victor Viorel trăieşte într-un cocon. Acolo, sub învelişul protector, colcăie însă viermi. De atîta amar de ani, premierul Ponta a uitat cum e să trăiască printre oameni corecţi. Se mişcă anevoie în mijlocul lor, nu se simte confortabil în aerul curat. Aşteaptă să vină seara, să se aşeze în studioul acelui post de televiziune şi să vorbească în gol despre cei zece ani de dictatură a lui Băsescu. E patetic, seamană cu bărbatul în criza de 40 de ani care merge la sală şi îşi ia un bolid cu care să gonească pe şosea. E un don Quijote întors cumva, vrea să dărîme ceva ce chiar există şi funcţionează, adică justiţia.
E liniştit doar cînd în jurul lui stau penalii, cei care îi aduc voturi într-un troc mizerabil: ei asigură participare la urne, el îi scapă de justiţie. Au o trăsătură comuna, furtul. Asta îi uneşte. El a furat cuvinte, ei bani. Cu acele cuvinte el a căpatat un titlu de doctor, cu acei bani ei au plătit campanii electorale. DNA nu se ocupă însă de plagiate. Acum, mai-marii penali ai judeţelor sînt fugăriţi de DNA iar Victor Viorel nu poate decît să îi susţină. Cu vorbe, pînă şi alea copiate de la tot felul de indivizi asemeni lui.
Deocamdată nu are puterea să dărîme DNA, ANI sau ÎCCJ. Aşteaptă toamna, alegerile.
Dacă PSD nu cîştigă prezidenţialele, atunci scapă cine poate, sînt vorbele premierului, are drept de copyright, sînt ale lui, nu a plagiat aici pe nimeni.
PS: Nu pupeze care fac un selfie şi speră să adune voturi reprezintă problema în momentul de faţă ci presiunea baronilor penali ca să dărîme justiţia.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O expresie oarecum similară de pe vremea lui Ceașcă:
Scapă cine… MOARE !
dar ultimul sa stinga lumina ;)
Si totusi, pe mine ma deprima pina la sufocare citiva intelectuali care (exact ca pe vremea comunismului ii intereseaza doar functiile), inca vad in Ponta salvarea tarisoarei de dictatura basista si striga „jos Basescu”.
Ponta a nimerit, constient au ba, in mlastina baronilor corupti si cu cit se zvircoleste mai mult cu atit mai mult se scufunda.
O minciuna atrage alta ca speranta de salvare.
Exista o consolare: de un rau nu scapi decat apeland la un rau mai mare.
mergind din rau in mai rau pina la victoria finala :P
Nu prea am inteles comparatia cu „barbatul de 40 de ani care merge la sala..”. Barbati si femei de orice varsta merg la sala, inclusiv cei de 40 de ani. Asta nu inseamna ca sunt in criza. Fac alte lucruri cand sunt in criza.
se refera la barbatii aflati in „midlife crisis”, e specific barbatilor in jur de 40 de ani. vezi „american beauty”.
ws
PS-ul nu-si avea locul, nu e din acest film!
Va rog, nu-i mai „dedicati” atatea articole, ca si-asa i s-a urcat la cap. Oricum, inchipuit cum este, nu citeste decat cel mult titlurile si isi imagineaza ca-l lauda toata lumea.
Va ramane in istorie ca fiind exponentul coruptiei si al furtului in general. As vrea sa-i asociez numele cu altceva, dar nu imi vine nimic in minte.
Domnule Dragos Ghitulete,
Ati precizat corect: „Furtul ii uneste ” in efortul de a darama justitia, MENTALITATEA de hot.
PE SCURT, HOTUL CREDE CA EL ARE DREPTUL SA FURE SI ATUNCI ORICINE I SE OPUNE ESTE DUSMANUL LUI.
In discutie apar trei elemente, intre care se stabilesc anumite relatii:
HOTII
POPORUL
JUSTITIA.
HOTII sunt persoanele care fura (indiferent ce: bani, text scris, idei, bunuri materiale). In particular, hotia se numeste delapidare ori plagiat.
POPORUL ESTE VICTIMA HOTILOR. Hotii incalca legea. Din acest motiv hotii sunt vinovati fata de popor, fata de societate. (Din pacate exista romani care nu inteleg ca furtul din banul public il afecteaza, ca milioane de euro ar fi trebuit sa fie folosite in interes public, dar au fost furate).
JUSTITIA APARA INTERESELE POPORULUI. Justitia asigura respectarea legii, pedepsindu-i pe cei care o incalca, furand. In fata justitiei (a legii), hotii sunt vinovati.
Hotii percep justitia ca fiind vinovata fata de ei (pentru ca le ia „dreptul” de a fura), PERCEP JUSTITIA CA PE DUSMANUL LOR.
Se face o manipulare:
Prin minciuna, hotii isi iau ca aliati victimele lor (poporul pe care il fura) in lupta lor impotriva justitiei care (prin pedepsirea hotilor) apara interesele poporului de a nu fi furat:
Hotii (VINOVATI FATA DE POPOR) prezinta poporului (VICTIMA HOTILOR) lupta lor cu justitia (CARE APARA INTERESELE POPORULUI IMPOTRIVA HOTILOR), ca pe o lupta pe care ei o duc pentru binele altora, pentru binele poporului (VICTIMA A HOTILOR) , pe care AR DORI sa-l scape de „dictatura”.
Banuiesc ca cei care ii sustin pe hoti ori au aceeasi mentalitate de hot, ori au naivitatea sa
creada minciunile acestora si se lasa manipulati.
Nu are și nici nu va avea puterea să dărâme DNA. Nici după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Victor Ponta știe acest lucru, este frustrat din acest motiv, dar joacă precum îi cântă baronii din teritoriu, pentru ca fără ajutorul lor nu există voturi, circuitul banilor prin buzunarele pesediste se blochează și întregul stabiliment riscă să se clatine. Dacă era băiat isteț -ceea ce a dovedit cu vârf și îndesat că nu este cazul- ar fi basculat câtre susținerea justiției și ar fi început curajos un proces de reforme in PSD. Din nefericire, a confirmat că nu poate, este sclavul manipulărilor, minciunilor, combinațiilor tipice dâmbovițene. Ar fi putut să treacă în istorie drept un politician reformator, a ales să rămână o puță-drăguță, aparătorul penalilor.
Concluzia celor 25 de ani de încleștări este faptul că sistemul și clasa politică românească nu se pot reforma din interior. Tabieturile elitei comuniste parazitare continua, politica a devenit o modalitatea mediocrilor și sub-mediocrilor de afirmare și îmbogățire. Ilegalitățile curg, să sperăm că pentru cât mai puțină vreme. Cert este că acest reviriment al justiției început în 2014 se va amplifica și consolida în următorii ani. Nu este cale de întors. Mă bucur că Washingtonul a înțeles că țările balcanice și est-europene au nevoie de ajutor în domeniul combaterii corupției. Nu se poate construi nimic sustenabil și robust pe fundația putredă propusă de politicienii români.