Totul a plecat de la Obamacare, un sistem de asigurari medicale extinse asupra caruia republicanii si democratii nu au cazut de acord. De aici s-a ajuns la blocarea votului pentru buget, boicotarea acestuia de catre republicani, intr-un joc in care vina este plasata ca o minge de foc ba in bratele republicanilor, ba in cele ale lui Obama.
Republicanii sustin ca bugetul SUA nu poate sa acopere extra cheltuielile cuprinse in programul Obamacare, iar democratii arata cu degetul catre republicani ca fiind responsabili pentru paralizia administratiei (atat timp cat bugetul nu este aprobat, nu exista o lege in baza careia functionarii sa fie platiti, astfel ca zeci de mii de oameni au fost trimisi in somaj tehnic).
Criza declansata luni, 30 septembrie, in Senatul american s-a prelungit mai mult decat era preconizat si se apropie cu repeziciune de mijlocul lunii octombrie, moment critic pentru finantele SUA.
Trezoreria americana a anuntat ca SUA va depasi nivelul maxim la care se poate indatora, de 16.700 miliarde de dolari, in data de 17 octombrie, iar pentru evitarea unui blocaj mai dificil, va fi necesar ca republicanii si democratii sa voteze o marire a plafonului, astfel incat SUA sa evite falimentul.
In 2011 a fost posibila o astfel de intelegere, chiar daca si atunci s-a realizat pe ultima suta de metri. Acum contextul este mai complicat, iar efectele pot fi dezastruoase, mult mai severe decat cele cauzate de criza financiara din 2008.
Cu cat criza bugetara se va extinde catre si peste termenul limita anuntat de Trezorerie cu privire la posibilitatea de a se imprumuta, cu atat va creste panica in SUA, a investitorilor si cea de pe pietele financiare si de capital.
O noua criza via SUA?
SUA este tara care imprumuta cel mai mult, iar daca acest proces se gripeaza, ar ajunge in stadiul in care sa nu isi mai poata plati facturile, ar intra in incapacitate de plata, ceea ce inseamna un blocaj general intern si un haos extern.
In primul rand, daca plafonul datoriei nu va fi crescut, in ciuda masurilor de urgenta, cheltuielile federale ar trebui sa scada sau impozitele sa creasca, sau o combinatie a celor doua.
Unele dintre aceste masuri de urgenta includ subinvestitiile in anumite fonduri guvernamentale, suspendarea vanzarilor de datorii nonmarketable, reducerea sau intarzierea licitatiilor de titluri de valoare, etc., dar nu vor fi suficiente pentru redresarea ulteriora, in conditiile in care economia americana se afla deja in impas.
Oficialii americani, indiferent in ce tabara se afla, transmit mesaje extrem de ingrijoratoare. Presedintele Federal Reserve, Ben Bernanke considera ca un faliment al SUA ar putea fi un „eveniment care ar pune capat recuperarii”, declansadu-se probabil o alta criza financiara.
Pe langa implicatiile de pe pietele finaciare – incertitudinea de pe pietele de obligatiuni, o presiune ascendenta asupra ratelor dobanzilor, sau pe langa implicatiile asupra dolarului – o posibila depreciere accelerata, impactul unui posibil faliment al SUA va fi sesizabil intr-un mod mult mai acut la nivelul mesajului politic transmis pietelor si intregii lumi, acela de paralizie politica.
Imaginea SUA pe arena internationala este deja zdruncinata de dificultatile interne. Turneul presedintelui Barack Obama in Asia a fost amanat. Secretarul de Stat, John Kerry, va conduce delegatiile oficiale la summitul ASEAN si la Forumul Cooperarii Asia-Pacific. In mod cert, avand in vedere dinamica actuala din politica internationala si din economia mondiala, va fi necesar un efort sustinut si consistent din partea SUA de a se reabilita dupa o astfel de perioada.
Dar recuperarea, fie ea si fortata foarte mult nu are cum sa fie foarte rapida, iar viteza de redresare este cea care conteaza cel mai mult in acest moment.
Probabil ca un astfel de scenariu nu va deveni realitate si asta in primul rand pentru ca SUA ar fi invinovatita pentru dezastrul produs in mod direct si neechivoc, ceea ce va determina o perceptie politica globala greu de surmontat. Cum americanii sunt constienti de importanta imaginii ca activ fundamental in politica externa, probabil ca vor incerca sa evite aceasta varianta apocaliptica.
Totusi si lupta politica cunoaste limitele ei. Animozitatile dintre partidele politice nu pot fi mai presus de interesul national sau de securitatea financiara a intregii planete.
Sigur ca programul Obamacare are probabil importanta lui in cadrul vietii si societatii americane. Dar era greu de presupus ca un asemenea proiect, care este mare consumator de resurse, putea fi implementat pe un buget care si asa prezenta un deficit critic.
Un proiect generos, incluziv si un proiect menit sa reduca inegalitatile prezente in societatea americana. Dar momentul ales pentru implementare nu este cel potrivit.
Sa ne amintim ca aceasta controversa privind plafonul datoriei publice americane nu este o premiera. Este de inteles dorinta administratiei Obama de a realiza un proiect pe care s-a promis si pe baza caruia a fost si reales in parte.
Sigur ca cetateanul american de rand este partizanul acestui proiect, aceasta frustare aduncand- cel putin in acest moment – voturi si simpatie administratiei Obama. Dar oare pentru cat timp?
Sau altfel spus, cat de mare va fi factura ce va trebui platita pentru acest joc politic? Va fi sustenabila?
Este importanta investitia in oameni, mai ales in acele segmente ale populatiei care au cu adevarat nevoie de suport, atat in sanatate cat si in educatie si cercetare. Dar daca este supradimensionata, mai ales in „timpuri bilantiere negative” nu cumva poate produce mai multe efecte negative asupra intregii societati? In prezent, dar mai ales in viitor?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Spuneti ca: „Obamacare are probabil importanta lui in cadrul vietii si societatii americane. Un proiect generos, incluziv si un proiect menit sa reduca inegalitatile prezente in societatea americana. Dar momentul ales pentru implementare nu este cel potrivit”. In viziunea unora, se pare ca „momentul potrivit” nu a fost si nu va fi niciodata. Au trecut 69 de ani de cand Franklin D. Roosevelt vorbea despre „dreptul la o ingrijire medicala adecvata”. In mesajul catre Congres despre „Starea Natiunii”din 11 ianuarie 1944 el spunea:
In zilele noastre anumite adevaruri economice au devenit acceptate ca axiomatice. Am aprobat, ca sa spun asa, a doua „Declaratie a Drepturilor” sub care o noua baza a securitatii si prosperitatii poate fi asigurata pentru toti cetatenii, indiferent de pozitia sociala rasa ori credinta. Printre acestea sunt:
…
– Dreptul la o ingrijire medicala adecvata si sansa de a obtine si de a te bucura de o stare buna a sanatatii;
– Dreptul la protectie adecvata fata de temerile economice cauzate de o virsta inaintata, de boli, accidente si somaj;
– Dreptul la o buna educatie.
Toate aceste drepturi inseamna siguranta. Dupa cistigarea acestui razboi, trebuie sa ne pregatim ca sa facem un pas inainte in implementarea acestor drepturi pentru a realiza noile scopuri, de fericire si bunastare.
http://docs.fdrlibrary.marist.edu/011144.html
Franklin D. Roosevelt este considerat de catre conservatorii din SUA (de dreapta) ca fiind al treilea cel mai bun presedinte din toate timpurile (dupa Lincoln si Washington) iar de catre liberali (de stanga, in SUA) ca fiind al doilea (dupa Lincoln).
http://en.wikipedia.org/wiki/Historical_rankings_of_Presidents_of_the_United_States#Liberal_and_conservative_raters
Si cine ar trebui sa asigure toate aceste generoase „drepturi”?
da, toate ”drepturile” de care vorbea fdr se regasesc si in programul partidului national-socialist al muncitorilor din germania din aceeasi perioada istorica, pe care in buna masura le-a si realizat practic, ca sa vezi ce coincidenta. Mai aproape de noi, si sub conducerea inteleapta a tovarasului ceasca ot scornicesti aveam o multime de cam aceleasi drepturi, in vorbe, evident. Iar ”drepturile” de care vorbesti matale nu sint nicidecum acceptate ca axiomatice, poate doar de catre matale si alti camarazi de-ai matale. In general pe lumea asta, totul se plateste. Vrei drepturi, achita-te intii de obligatii. Elementar, dragul meu camarad, sau vei fi fiind tovaras…
Drepturi spuneti? Si cine plateste pentru aceste „drepturi” cata vreme nici educatia, nici ingrjirea medicala nu creste gratis ca iarba? Acestea nu sunt drepturi ci posiblitati care le avem in functie de ce ne permitem fiecare dintre noi. Aceste drepturi cum le numiti dvs au adus economia europeana pe butuci si au implut Europa de imigranti ilegali. Fapt este ca sector public din SUA exploateaza sector privat, fapt este ca SUA, la fel ca Europa, consuma mai mult decat produce, fapt este, in sfarsit, ca mai devreme sau mai tarziu acest consum va trebui redus la nivelul productivitatii reale. Asta se va intampla oricum problema este care e pretul ce-l vom plati. Cata vreme populatia continue sa creada in palavrageala demagogica a socialistilor din SUA si Europa suntem condamnati la moarte lenta.
PS:
Ma intreb daca fiica luptatorilor pentru clasa muncitoare, The Clintons, s-ar fi multumit cu un apartament de 300.000 de dolari si sa doneze restul pana la 10.5 milioane de dolari fraierilor care i-au votat parintii:
http://ny.curbed.com/archives/2013/03/14/chelsea_clinton_is_buying_a_105m_4br_in_nomad.php
Ma intreb daca Michael Moore care a facut sumele acelea pe spinarea cretinilor ce i-au vizionat documentarele inepte ar fi donat ceva bani pentru clasa muncitoare ce pretinde sa o apere. Si lista continua, Bill Gates si altii ca ei, toti socialisti. De ce nu doneaza luptatorii pentru pace si egalitate sume pentru idealul lor? Acelasi lucru putem sa-l intreb pe Victor Ponta and Co.
Mda , orice cersator are DREPTUL la operatii si tratamente de zeci si sute de mii de dolari. Faliment in 3, 2, 1 …. . Hai ca plusez si eu , orice bolnav are dreptul la organe de schimb . Hmm ?!
Cam asa e si cu populismele in medicina si economie , suna misto dar cand ajungi sa le aplici vezi ca de fapt nu poti sau faci mai mult rau decat bine .
Administratia ar fi trebuit sa reuseasca mai intii stoparea datoriei publice, si chiar o minima reducere a acesteia. Dar nu se intimpla asta. Dimpotriva, SUA indeamna lumea, si in special Europa sa nu urmareasca cu prioriutate reducerea indatorarii.
Ceva nu este in regula cu folozofia de cheltuieli a statului american. Chiar daca Obamacare este o reforma inteligenta a sistemului de sanatate, mai intii ar fi trebuit asigurat bugetul.
comentariu de bun simt, domnule draga, spre deosebire de altele de mai sus.
Un proiect generos, incluziv si un proiect menit sa reduca inegalitatile prezente in societatea americana. Dar momentul ales pentru implementare nu este cel potrivit.
Gasesc tonul articolului moderat si obiectiv. Insa nu inteleg la ce inegalitati va referiti mai sus. Ca in orice societate exista oameni care produc mai mult decat alti semeni, nu toti suntem egali. Am simtit pe pielea noastra la ce duce o astfel de incercare de nivelare sociala. La ce duc in general experimentele de acest gen. Obamacare este adresata exclusiv celor care nu sunt acoperiti medical. Nu celor cei mai defavorizati, acoperiti de programele guvernamentale Medicaid sau Medicare (pensionari), nu celor care isi procura asigurare medicala pe piata de asigurari, de la varii organizatii care ofera astfel de servicii. Ci celor care fie nu au finantele sa isi procure astfel de polite sau celor care nu vor. Poate parea hilar, dar Obamacare stipuleaza obligativitatea asigurarii medicale. Cei care refuza, vor fi penalizati in fiecare an. Am auzit vorbindu-se de $1,500 pe individ / pe an dar poate gresesc.
Prin Obamacare guvernul federal intra pe piata de asigurari medicale oferind la preturi mai reduse niste polite pentru servicii medicale de baza. Costurile procedurilor medicale vor fi acoperite de guvern, deci din banii contribuabililor, a platitorilor de taxe. Pentru cetatenii europeni, obisnuiti cu taxe pe venit in jur de 50% si cu sistemul de servicii medicale socialist „one size fits all” (urmand principiul prezervativelor nipone) Obamacare poate parea ceva firesc. In SUA este ceva fara precedent, in ciuda faptului ca administratiile democrate au incercat de decade intregi sa introduca „universal healthcare”, intr-o forma sau alta. Daca nu ma insel de pe vrema administratiei Roosevelt.
Pe cat de nobil este proiectul, pe atat de nepotrivit este momentul implementarii, considerand impasul financiar curent. Revenirea economica dupa criza din 2008 nu este intregita si cheltuielile guvernamentale sunt foarte mari. In plus, exista mari deficiente de implementare a acestei legi. De la problemele tehnice legate de siturile unde publicul isi poate procura polita medicala pana la discrepantele de la stat la stat cu privire la eligibilitatea cetatenilor pentru un astfel de program. Asta a dus la o polarizare excesiva pe plan politic. Partidul Republican este divizat in doua factiuni, una radical conservatoare, din ce in ce mai influenta si vocala, categoric axata pe anularea Obamacare (prin orice mijloace cu putinta) si alta moderata, deschisa la dialog, dar care fara indoiala asteapta compromisuri din partea administratiei Obama referitoare la Affordable Care Act. Una dintre ele este amanarea cu un an a implementarii ei, tocmai datorita problemelor amintite mai sus. De cealalta parte, Partidul Democratic a facut zid in jurul presedintelui si refuza sa faca nici cele mai mici compromisuri. Obamacare este de altminteri „copilasul lor”, semnatura acestei administratii, legea cu care va intra in istorie. Pe undeva este de inteles incapatanarea. Cireasa de pe tort, in mijlocul acestei furtuni politice a fost aruncata si problema bugetara care trebuie lamurita in urmatoarele zile. In ultimii 40 de ani, eu existat 17 astfel de „government shutdowns” care in cele din urma au fost rezolvate. Vom vedea in curand cum se va consuma cel curent.
Cauza acestei confruntari periodice este absurditatea numita „debt ceiling” ce ar trebui eliminata complet. De multi ani de zile se bate toba cum ca vine scadenta si ca economia americana se va prabusi sub datoria „imensa”. In realitate deficitul e foarte suportabil, nu e nici o graba sa fie platit. Republicanii, care sunt de fapt responsabili pt mai bine de trei sferturi din acest deficit stiu bine ca nu e nici un pericol dar se folosesc de situatie pt a incerca sa sugrume pe cat se poate o seama de proviziuni sociale, unele legate de Obamacare.