joi, martie 28, 2024

Dincolo de lovitura de stat din Turcia

Da, a fost o lovitură de stat noaptea trecută, organizată de un grup aparent minor din rândul forțelor armate. O astfel de operațiune necesită eforturi logostice și de comunicații considerabile care nu pot fi planificate corect în condițiile în care regimul Erdoğan controlează autoritar întregul sistem politic și administrativ al țării. Insuccesul loviturii de azi-noape se explică prin faptul că marea majoritate a membrilor forțelor armate turce se tem de mecanismul represiv aflat la putere și doar un grup restrâns a ales să acționeze, fără susținerea întregii scheme a stabilimentului militar. Este posibil ca autoritățile să fi avut informații despre inițiativa „puciștilor” și să fi permis declanșarea loviturii de stat tocmai pentru a o infrânge fără probleme, netezindu-se astfel calea spre regimul prezidențial atât de mult dorit de Președintele Erdoğan.

Într-adevăr, ceea ce se petrece DINCOLO de lovitura de stat este mult mai important. Partidul aflat la putere din 2002, AKP-ul controlat de Erdoğan, a pierdut puțin câte puțin din puterea sa electorală în ultimii ani iar la alegerile parlamentare din 7 iunie 2015 nu a obținut suficiente voturi pentru a forma guvernul. Discuțiile cu celelalte partide pentru constituirea unei coaliții au fost sistematic subminate de către liderii AKP și de către Președintele Erdoğan care au forțat repetarea alegerilor la 1 noiembrie 2015. Între cele două scrutinuri s-au petrecut evenimente cruciale pentru a putea înțelege situația de astăzi.

Președintele și primul-ministru de atunci au pus capăt unilateral negocierilor de pace cu PKK și s-a redeclanșat confruntarea armată a statului turc cu organizația teroristă. Atmosfera de profundă insecuritate, la care au contribuit decisiv și atentatele masive din vara trecută, a produs ceea ce aștepta AKP-ul: creșterea sa în opțiunile electorale și victoria mai convingătoare la alegerile din 1 noiembrie 2015. Însă numărul de fotolii parlamentare câștigate de AKP, deși suficiente pentru a guverna singur, nu a fost suficiente pentru a forța transformarea Turciei într-un sistem politic prezidențial cu puteri practic dictatoriale acordate lui Erdoğan. Celelalte partide se opun fără echivoc planurilor Președintelui și singura soluție, despre care se vorbea deja aici, ar fi fost un fel de lovitură de stat care să creeze o situație de urgență. Și aceasta a venit.

Teoriile conspirației, atât de comune în Turcia, insistă asupra faptului că evenimentul de azi-noapte convine de minune, în consecință, regimului Erdoğan. Este poate prea devreme să facem previziuni dar experiența mea destul de îndelungată aici și declarațiile liderilor politici ai țării, pe care le urmăresc chiar în vreme ce scriu aceste rânduri, mă fac să îndrăznesc a prezice că următorul pas va fi forțarea de către guvern a trecerii la regimul prezidențial-autoritar dorit de Erdoğan. Instituirea unui asemenea regim se poate face în două feluri. În primul rând se poate alege calea nedemocratică, prin decizie excutivă de instituire a stării de urgență, cu puteri practic nelimitate acordate prin decret Președintelui. Se poate opta însă și pentru calea democratică. Astfel, se pot organiza alegeri anticipate, cât mai curând posibil, în care să se profite de emoțiile momentului și să se faciliteze câștigarea de către AKP a peste 367 de fotolii parlamentare necesare pentru a schimba constituția după bunul plac al puterii actuale.

Odată supusă total administraței Erdoğan, Turcia va deveni însă o problemă și mai serioasă la nivel regional și pentru toți partenerii săi, inclusiv Uniunea Europeană și România. Repet avertismentul dat în textele precedente publicate aici dar și cu alte ocazii: țara aceasta este atât de divizată și secătuită de guvernarea tot mai incompetentă și coruptă a AKP încât o schimbare de regim nu are cum să nu producă un conflict civil. Această perspectivă sumbră a fost adoptată în ultima vreme și de alte voci din presa internațională care au început să atragă atenția din ce în ce mai clar asupra corupției masive și asupra subordonării aproape totale de către executivul AKP a justiției și a presei de aici. Este deci extrem de important ca Uniunea Europeană și NATO, organizații cu rol transformativ important din care face parte Turcia, să susțină restabilirea statului de drept. În acest context remarc valoarea foarte importantă a declarației premierului nostru, Dacian Cioloș, care a afirmat că „singura cale pentru Turcia este întoarcerea la ordinea constituțională și la statul de drept”. Ar fi foarte bine pentru stabilitatea regională, pentru securitatea României dar și a marii comunități românești din Turcia, ca politica noastră externă să reflecte, în armonie cu cea a Uniunii Europene și a NATO, ideea importantă exprimată de premierul Cioloș.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Bun articol: competent, informat, pătrunzator, punând în valoare ceea ce lipseşte din ce în ce mai mult în analizele de azi: bunul simţ comun, adică, în cazul concret, principiul „cui prodest ?”

  2. Erdogan (cu consecintele sale) este creatia vestului. Democratiile occidentale s-au opus interventiilor armatei in politica Turciei. Armata avea, prin constitutie de la Ataturk, sarcina pastrarii secularismului si a orientarii pro-occidentale a Turciei. Occidentul a incurajat miscarile care au limitat puterea armatei si s-a ajuns la acest dictator populist care se pregateste sa introduca un regim islamist uitind ca si Hitler a luat puterea prin alegeri democratice. acum il sustine tot pe Erdogan in virtutea corectitudinii politice (doar a venit prin vointa poporului) si de frica migrantilor. Erdogan, respectiv Turcia, nu este cu nimic mai bun decit Putin, respectiv Rusia, si nu merita un tratament special.

    • Situatia din Turcia va evolua spre dezastrul tuturor. Erdogan nu are nicio atingere cu democratia el este un islamist, a afirmat in repetate randuri ca va restaura imperiul otoman si califatul. In Dobrogea se construiesc moschei intr-o veselie si se cumpara orice petec de pamant pe bani sauditi. Ce fac romanii? Comentarii fanteziste. Deci, sa nu ne imbatam cu apa de roua, pecinginea islamista se intinde, va ajunge si la usa noastra. America este in situatie complicata, UE are capacitate ineficienta de lupta armata. Nu se pune problema de batalioane ci de corpuri de armata si fronturi. Putin este solutia finala. Cei ce compara armata turca cu armata rosie si cu capacitatea de lupta a rusilor sunt cam poeti. Flota militara turceasca este o adunatura de nave „second hand”, armata terestra este mare dar intretinuta in niste conditii infioratoare (ca puscariasii de la noi!). Corpul ofiteresc turcesc (cca 40.000 de ofiteri scoliti si educati in SUA si Regatul Unit sunt o valoare, dar Erdogan ii va distruge si umili (daca nu s-or revolta cumva din nou !). Deja a inceput masacrul, generali si amirali turci de prestigiu sunt sugrumati pe blat. NATO cu cine sa comunice? cu Erdogan si cu militarii pusi in posturi mari in functie de numarul de rugaciuni zilnice? Nu prea cred ca generalii si amiralii NATO ar putea gasi un limbaj comun cu acesti improvizati ridicati din randul „boborului”. Deocamdata samanta urii contra americanilor a fost aruncata. Se clocea mai demult. Pasul urmator al lui Erdogan va fi unirea cu ISIS. Situatia este mai mult decat delicata. Daca isi pornesc hoardele dincoace de stramtori, cine li se poate opune? Bulgarii? care nu mai au niciun avion de lupta? Romanii? cu ce, cu cateva batalioane terestre si cu o flota militara simbolica? Ca sa faci flota trebuie sa ai muncitori calificati si santiere navale bine dotate. Noi am avut. Acum pauza. Kosovarii si Bosniacii, ii asteapta ca pe frati, sunt puternic islamizati. Cineva spune ca nu o sa-i lase americanii sa faca ce vor. Asa este, sigur ca americanii vor sa nu aiba parte de asemenea cadere a flancului sudic al Aliantei, un adevarat dezastru. Dar au parghiile necesare? Au forte pentru o invazie terestra? In razboi dai cu bombe, cu rachete, dar pana nu pune soldatul bocancul pe teren nu faci nimic, decat focuri de artificii. Mai omori niste civili, mai provoci o migratie de refugiati (tot islamisti!) si altceva, nimic. Zice cineva ca islamistii sunt firavi. Asa o fi? De cati ani se chinuiesc americanii in Iraq sa-i termine pe islamisti? Daca nu actionau rusii in Siria, acum si acolo erau stapani tot islamistii. Sa vedem rezultatul alegerilor in SUA si cum se va pune problema Turciei in viitor. Deocamdata e sumbru.

  3. Rationamentele dumneavoastra, pe baza informatiilor pe care eu le detin mai putin, ma fac sa va dau dreptate. Erdogan si Partidul AK aveau nevoie ca de aer de o tentativa de lovitura de stat esuata pe care sa-si cladeasca noua ordine la care aspira de foarte mult timp. In ultimele luni am avut cateva discutii cu un politolog turc care mi s-a parut foarte naiv, sau optimist, in speranta lui ca partea seculara a Turciei nu va permite alunecarea tarii spre dictatura islamista. In ultimii zece ani, prin sistemul de scoli religioase „Imam Hatip” s-a produs o islamizare masiva a generatiilor tinere pe care se sprijina din ce in ce mai mult sistemul presedintelui, iar rezultatele se vad cu ochii liberi.

    Din pacate, se culeg acum roadele sustinerii pe care Partidul AK si Erdogan au avut-o si din partea foarte multor intelectuali turci care sustineau si inca mai sustin „post-kemalismul”. De cate exemple din tarile musulmane mai este nevoie pentru a recunoaste ca putina si firava democratie din orientul apropiat nu se poate canaliza catre mai multa democratie prin limitarea puterilor militarilor si ca alternativa este doar catre islamizare? Mustafa Kemal Ataturk, cu toate limitarile lui, a intuit foarte bine ca singura cale de a moderniza Turcia trece prin puterea armata. Odata cu limitarile democratice impuse armatei, drumul catre un regim islamic este larg deschis.

    • Aveti dreptate, acesta este adevarul. Armata turca, corpul ofiterilor superiori, generalii si amiralii, a pierdut dreptul constitutional (Constitutia lui Kemal Ataturk), de a fi arbitrul national intre fortele politice. Acum Turcia se poate intoarce in evul mediu. Asa s-a intamplat si in Iraq, Egipt, Libia. Siria inca este pe pozitii, armata inca este puternica. Nu avem incotr-o, trebuie sa recunoastem ca politica tarilor occidentale in lumea araba a fost o eroare grava. Cine seamana vant, culege furtuna!

  4. La cat de complicata si incordata e situatia din Orientul Mijlociu chiar ca numai o dictatura islamista in Turcia mai lipsea!

  5. Nu are nevoie de alegeri anticipate. Va schimba Constitutia obtinand voturi suficiente de la opozitie sau prin referendum, unde va obtine 60% DA, conform constantei „Aziz Nesin”.

  6. O opinie oarecum credibila – aceea ca Erdogan stia de intentia organizarii unei lovituri de stat fara sorti de izbanda si ca a lasat intentionat ca aceasta sa se produca.
    Asta, spre deosebire de opinia maistrului IC care pe blogul personal zice ca insusi Erdogan a initiat lovitura, cu scopul de a o anihila apoi si de a putea sa ia masurile pe care le doreste. O asemenea ineptie e greu de imaginat ca ar putea fi formulata de unul cu pretentii de formator de opinie si totusi a spus-o.

  7. Da, excelente observatii! Ar mai fi important ca NATO, SUA si UE sa nu il sustina pe Erdogan de frica a ceea ce s-a intimplat in Siria, situatia etnica, tesatura sociala nu se aseamana deloc si mai este important ca UE sa se tina tare in fata Turciei care stie sa santajeze exceptional (avand o conducere fara scrupule).

    • NATO si UE vor sustine Turcia indiferent cine se afla la putere. Turcia este cel mai important aliat NATO in Orientul Mijlociu si este probabil in top 10 in lume ca putere militara.

      • ce valoreaza puterea militara fara militari? Fara loialitatea lor? Credeti ca, daca banda lui Erdogan se va deda la razbunari, militarii ceilalti ii vor fi loiali? Apoi datorita cui este Turcia „mare putere militara”? Nu datorita Statelor Unite? Daca Erdogan se deda la satrapisme fata de populatie – deja a inceput fata de justitie si ne intrebam pe ce baza legala pot fi destituiti atitia judecatori si inca in contra oricaror precepte ale statului de drept – ce vor face UE si NATO? Vor sta cu bratele incrucisate?

      • SUA si UE vor sustine Turcia chiar daca este islamista? Inseamna ca nu stiti ce inseamna islamism si cu ce se ocupa. Erdogan repeta mereu ca vrea sa restaureze imperiul otoman si califatul. A mai spus ca vrea sa fie sultan (monarh autocrat!). Langa el se afla prim ministrul Yldyrym, care este chiar mai extremist decat Erdogan si pe care il vad ca ii ia locul lui Erdogan, avand mai multi sustinatori decat Erdogan. Ati urmarit evenimentele de Vineri-Sambata noaptea? Cel care a chemat lumea in strada a fost Yldyrym, mai apoi a repetat si Erdogan prin telefonul mobil. Fiti cu ochii pe acest Yldyrym, care ii va lua locul lui Erdogan intr-un viitor previzibil. Si D-voastra credeti ca americanii si europenii ii vor sustine pe acesti extremisti islamici? Deloc nu cred. Ii vor sustine pe kurzi, va apare un stat independent kurd, care se va impune si vor fi credinciosi aliatilor sa-i care sigur ii vor sustine. Cartea Turciei mari s-a terminat. Turcii civilizati sunt in orasele si localitatile de pe malul marii. Turcii din interiorul Asiei Mici sunt inapoiati si periculosi, dar sunt multi, multi : acestia sunt suportul lui Erdogan si Yldyrym.

  8. Buna seara! Un articol care recapituleaza, pentru cei care nu cunosc situația politica din Turcia; bine-nțeles cu accentele personale ale autorului! Cu voia Dvs. Câteva precizări pe care le consider vitale pentru cei care se poziționează in opoziția lui Tayyp Erdogan (Adica autorul si toti comentatorii): 1) o lovitura de stat/puci are aceleasi implicații juridice/politice/sociale oriunde adica este ilegală; dpdv al oricărui sistem social actual o dărâmare prin forta a unui regim politic este ilegală; carevasăzică un puci in Turcia ar fi ok dar dacă s-ar întâmpla in oricealta tara/ mai ales din vest, cum ar fi? 2) actualul sistem a venit la putere prin voința populară PUNCT. 3) vorba unui om este vorba nimănui….drept este sa Asculți doua; astfel ati încercat da ascultați vreun Argument su al taberei lui RT Erdogan? Adica e ok sa avem republici prezidențiale in alte părți din lume dar aici nu. Turcia o sa rămână o națiune mare; Turcia nu o sa se destrame; Turcia nu i sa devină o Republica islamica! Cand o sa încercam sa iesim din viz(i)u(i)nea vestica, adica izmiriana, o sa înțelegem mai bine Turcia de azi!

    • depinde prin ce mijloace se mentine puterea respectiva, odata ajunsa la varf, prin mijloace legitime sau nu. Cum vi se pare destituirea unor judecatori – MII! – a caror legatura cu „lovitura de stat” (o capcana intisa miseleste dupa parerea mea) – cum putea fi dovedita in cateva ore? Vi se pare ca e mai putin incriminabila o astfel de conduita din partea puterii? Este un atac la justitie pe care Erdogan l-a facut de la inceput. Iar cresterea economica per se nu valoreaza mare lucru, dar de, nu oricine pune pret pe libertate si nu oricine o intelege.

    • Stimate domnule George M., aveti dreptate din anumite puncte de vedere. Articolul nu pune insa la indoiala legitimitatea electorala a actualelor autoritati de la Ankara, ci legitimitatea actiunilor lor. Iar „republica prezidentiala” poate fi de multe feluri dar nu toate sunt acceptabile din punctul de vedere al teoriei şi practicii democratice. Actiunile autoritatilor actuale de la Ankara instituie pas cu pas un regim de tip totalitar, nicidecum unul prezidential asemanator celui din SUA, de exemplu. Cat despre lovitura de stat, sunt foarte bucuros ca ea a fost dejucata si sper ca ideea in sine s-a compromis definitiv in Turcia. Sunt insa ingrijorat de loviturile sistematice date aici statului de drept de catre puterea civila. S-ar putea sa nu realizati ca distrugerea stabilimentului kemalist, care pare a va entuziasma, nu poate fi o victorie in sine daca va fi inlocuit cu un regim corupt şi autoritar. Nimanui nu-i va putea fi bine.

      • Fara Kemalism, nu poate exista o Turcie europenizata si aliniata cu toate tarile UE. Turcia fara Kemalism se intoarce in Evul Mediu, prada islamismului. Deocamdata, Turcia este impinsa pe calea islamista de catre Arabia Saudita, stat feudal, ai carei conducatori intorc banii cu lopata. Dar Arabia Saudita are probleme cu progresistii sai, care vor un stat modern. Acuma, SUA pompeaza dolari in Arabia Saudita iar Saudia pompeaza petrol la americani. Dar toate pana intr-o zi, ca toate sunt schimbatoare si trecatoare. Cine stie ce si cum va mai fi in viitor. Generalul Kemal Stafa Ataturk a pus bazele Turciei moderne. Fara acest general genial, Turcia nu ar mai fi existat deloc.

  9. Țeul amatei turce a fost propria-i slăbiciune. Apărarea democrației și libertatea de exprimare.

    Se cunoaște cât a investit Erdoğan în propagandă din 2013 până astăzi.

  10. 2 observații am și eu, Turcia a fost singura tara cu creștere economică în criza di 2009 și marea masa a turcilor l-au ales pe Erdogan tocmai pentru că au senzația ca s-a redus corupția.

    • Criza din 2008 a produs o cădere economică de -4.8% în 2009, urmată într-adevăr de doi ani de creștere economică masică de peste 10% în 2010 și 2011, iar apoi de crețteri economice între 2% și 4% în anii următori. Problema e că înflația auală medie din 2005 încoace în Turcia e de ~ ~8% ceea ce înseamnă de fapt cădere economică în anii când țara nu crește peste ăia 8%.

      Cât despre corupție, a ecistat în primii ani ai gucernării islamice sentimentul că guvernul lui Erdogan luptă cu succes împotriva corupției. Treaba s-a atenuat însă dramatic în ultimii 7-8 ani. Anturajul lui Erdogan a devenit o camarilă coruptă pe lângă care clpetocrații de la noi par copii nevinovați. Fiul lui Erdogan a trebiit să fugă di Turcia cu un pașaport saudot falsificat ca să scape de procurori. Cu ocazia loviturii de stat procurorii în cauză au fost arestați ca li puciști. Foarte convenabil, n-așa :P

      AKP nu e deloc beneficiarul anticorupției sau al pliticilor de creștere economică. Econmia Turciei crește oricum doar în vestul țării, unde AKP n-a câștigat niciodată alegerile. AKP e benefiaciarul creșterii islamismului mai ales în rândul muțtimilor cu minți rudimentare din Anatolia…

      • N-am urmarit cifrele Turciei si nici n-am vreme s-o fac dar, ca metodologie generala, intotdeauna cifrele de variatie a GDP/PIB se publica dupa ajustarea cu inflatia.
        Altfel spus, daca, asa cum scrieti dvs., Turcia a crescut economic cu 3% pe an in ultimii patru ani, asta deja include inflatia de 8% pe an, este crestere reala. In termeni nominali, cresterea ar fi mult mai mare, ceva peste 11%.
        Asta e doar o precizare tehnica, sa zic asa, nicidecum o judecata de valoare in sprijinul regimului Erdogan. E de altfel un loc comun constatarea ca, pe termen scurt, regimurile dure, nedemocratice, obtin in general succese economice rapide, datorita faptului ca aduc ceva ordine, stabilitate, predictibilitate in sistem. Pe termen mediu si lung insa…

    • „și marea masa a turcilor l-au ales pe Erdogan tocmai pentru că au senzația ca s-a redus corupția”: Nu stiu pe ce va bazati afirmatia, as spune ca pe nimic, fiindca in Turcia coruptia nu a fost niciodata o tema cu care sa castigi sau sa pierzi alegerile. Unul dintre fii presedintelui fuge din Italia cu un pasaport fals pentru a nu fi arestat pe baza acuzatiilor de spalare de bani, sunt dovezi ale implicarii la cel mai inalt nivel in comertul cu petrol de la daesh, iar dumneavoastra vorbiti de diminuarea coruptiei. Va spun de la fata locului, „marea masa” despre care vorbiti este interesata de altceva.

  11. Nu stiu daca a planuit-o, a initiat-o sau doar a incurajat-o, dar regimul Erdogan mi-a dat impresia ca s-a miscat foarte eficient, dupa tentativa de lovitura de stat. Ca si cum ar fi existat un plan. Teoretic, ar fi trebuit sa treaca ceva timp, sa se faca cercetari si abia apoi sa se faca destituiri si arestari.
    Nu stiu daca e de preferat o Turcie condusa de armata sau o Turcie condusa de un regim autoritar. Importanta este directia in care vrea sa se indrepte acea conducere.
    Putem sa ne intrebam cui foloseste lovitura de stat, cui foloseste reculul ei, cine e interesat de o Turcie macinata de conflicte si sa ne dam raspunsuri. Dar importanta este directia in care vrea Turcia sa mearga.

    • Tocmai asta este problema, ca nu exista o singura Turcie, ci mai multe. Turcia este o tara divizata intre o populatie seculara, modernista, orientata catre valorile europene,si o populatie musulman agresiva, cu mentalitati medievale, orientata catre islam. In plus, exista o populatie kurda semnificativa cu aspiratii de independenta insa alienata atat de turcii nationalisti cat si de cei fundamentalisti. Prapastia dintre aceste falii se adanceste pe zi ce trece iar reconcilierea devine din ce in ce mai greu de facut pe fondul unei megalomanii bolnave, a unei coruptii endemice, si a etosului turc cu radacini razboinice si lipsita de creativitate in plan cultural.

      • …De aceea, in orice tara sunt atat de periculoase organizatiile (politice sau nu) care pun accentul pe diferentele dintre oameni si exacerbeaza intoleranta fata de diferente. Exploatarea ticaloasa a diferentelor religioase, rasiale, etnice, economice sociale etc. este principalul flagel cu care se confrunta lumea de azi, dupa parerea mea. Asaltati de falsi profeti ticalosi, uitam ca sunt atatea lucruri care ne unesc si alegem sa ne uitam la cele ce ne diferentiaza… si le gasim (cu ajutorul ticalosilor), le evidentiem, le umflam si, mai devreme sau mai tarziu, ele explodeaza, intr-un fel sau altul. De aceea, dupa parerea mea, legile oricarui stat civilizat ar trebui sa pedepseasca fara mila pe toti aceia care propovaduiesc si incurajeaza zazania de orice fel.

  12. Statul islamic e doar un inceput firav, Turcia (sau o halca mare din ea) va face parte din IS, refacerea vechiului Imperiu Otoman e scopul. Dar nu cred ca vor fi lasati de americani, care nu vor o Turcie foarte puternica in zona, doar puternica indeajuns incat sa faca fata provocarilor Rusiei.

  13. Afirm cu parere de rau ca:

    Din istorie si din realitate, mie imi pare ca nicaieri in lumea asta, perechea Islamism-democratie nu a functionat si nu o sa functioneze.
    Acolo unde Coranul este legea suprema, nu mai este loc de democratie, nu mai este loc pentru statul laic.
    Turcia kemalista a fost o incercare care parea sa reuseasca.
    Acum ea moare. Si moare prin vointa populara. Sa nu utam milioanele de votanti AKP. Ei au mentalitate islamista.
    Si la fel ca in orice stat Islamic, autoritarismul despotic va fi practica de zi cu zi.
    Unde vorbeste Coranul, democratia tace!
    Asa a fost, asa este si asa va ramane!
    Este deja demonstrat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dragos C. Mateescu
Dragos C. Mateescuhttp://people.ieu.edu.tr/en/dragoscmateescu
Profesor cercetător invitat, Institutul de Cercetare al Universității din București (ICUB) Licenţiat in ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti şi doctor in relaţii internaţionale al Universitaţii Nottingham Trent, Marea Britanie Cursuri şi numeroase publicaţii academice şi de presă mai cu seamă despre relaţiile inter-etnice din Turcia şi România, Politica de Vecinătate a Uniunii Europene, extinderea şi relaţiile Uniunii Europene cu Turcia, filosofie politică şi abordări analitice în ştiinţele politice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro