joi, ianuarie 21, 2021

Dincolo de zumzet, deruta si pesimism: Cateva reflectii actuale

Există un zumzet permanent în viața politică românească, se fac şi se refac alianţe, principiile sunt adeseori invocate şi prea puţin practicate, nu este uşor să iei pulsul acestor dinamici nu odată accidentate. Mai ales dacă trăieşti la mii de kilometri depărtare şi nu ai timp să citeşti ziarele româneşti în chip cotidian. Dar mă pronunţ în articolele mele în legătură cu unele chestiuni ce ţin de cultura politică a democraţiei româneşti. Sunt specialist în politici comparate, pot vedea similitudinile şi diferenţele dintre ceea ce se petrece în România şi situaţiile din alte state postcomuniste. Când se aduc acuzaţii preşedintelui ţării că ar fi instituit o dictatură, îmi spun părerea de specialist în totalitarism şi autoritarism, arăt că este o afirmaţie propagandistică fără legătură cu adevărul factual. Textul de mai jos include raspunsuri la intrebarile adresate de jurnalistul Ion Jianu („Gazeta de Sud”).

România nu este o insulă izolată: La ceasul istoric al globalizării, criza este şi ea un fenomen global. Dar nu particip la concertul unei panici născute din ignoranţă şi din debusolare. Recunosc că nu mă las copleşit de „declinismul“ şi „crizismul“ la modă. Prefer cărţile solide, documentate, analizele oneste şi raţionale. Nu cred că valorile liberale sunt pe ducă, nu sunt câtuşi de puţin convins că trăim amurgul lor. Mă mefiez de pesimismul neo-spenglerian şi de alte scenarii apocaliptice. Nu cred că Marx are răspunsuri la provocările timpurilor noastre. Nu cred că marxismul ori anarhismul, în oricare din încarnările lor, pot oferi altceva decât ceea ce marele sociolog Max Weber numea excitaţie sterilă. Nu cred că Marx este mai actual decât Aron, Hannah Arendt, Berlin, Gellner, Kolakowski ori Popper. Nu cred că Badiou, Balibar şi Zizek sunt mai profunzi decât Arendt, Aron şi Lefort. Prefer să recitesc discursurile lui Churchill decât să mă autoflagelez citindu-le pe acelea ale lui Chavez. Nu cred că libertatea este „necesitatea înţeleasă“. Înţeleasă de către cine? De vreun autodesemnat comandament al Raţiunii universale de genul iluminiştilor radicali despre care scrie Jonathan Israel într-o carte care ar trebui tradusă cât mai curând.

Reprosuri si auto-reprosuri: Sunt profesor într-o mare universitate de cercetare americană, am studiat totalitarismele veacului al XX-lea vreme de decenii, am fost poate primul cercetător care a intrat în atât de atent păzita Arhivă a CC al PCR pentru a scrie cartea mea „Stalinism pentru eternitate“. Nu fac parte din nici un partid, nici în Statele Unite, nici în România. Am fost, rămân şi voi rămâne un intelectual critic. Nu-mi reproşez aşadar vreun partizanat dictat de interese personale ori de pasiuni ideologice. Dar cred că adevărul trebuie cunoscut, indiferent de diversele animozităţi pe care le poate genera rostirea sa. O gânditoare politică germană spunea că tăcerea are efecte distructive. Anticomunismul este la fel de legitim şi necesar din perspectiva morală precum antifascismul. Comisia pe care am condus-o a inclus personalităţi independente, de la Monica Lovinescu, Virgil Ierunca la Nicolae Manolescu şi Alexandru Zub. Am împărtăşit cu toţii valorile liberalismului civic, ceea ce a asigurat coerenţa perspectivei filosofice a Raportului Final, un document ştiinţific asumat de toţi membrii Comisiei Prezidenţiale în spiritul şi în metoda sa. Îmi reproşez că am dat uneori prea mare importanţă unor atacuri imunde, născute din invidie, resentiment şi ură. Dar nu am pierdut nici un moment din vedere că a existat o masă critică în favoarea condamnării regimului criminal şi ilegitim.

Criza si Europa: Nu sunt economist, mă bazez pe ceea ce citesc şi pe discuţiile cu prieteni precum Dragoş-Paul Aligică. Economia nu este o ştiinţă precum fizica ori chimia. Intervin multe necunoscute, variabile greu ori imposibil de controlat, pieţele au o dinamică a lor pe care nici un minister ori consorţiu bancar nu o pot domina. Nu m-aş grăbi să scriu necrologul marelui proiect al unificării europene. Ştiu că sunt multe obiecţii, unele legitime. Dar este un proiect care va merge înainte. Alternativa este una a balcanizării, a fragmentării şi, chiar mai grav, a unor conflicte care în cadrul UE pot fi amortizate. La ora când scriu aceste rânduri, sunt destule semnale că lucrurile încep să se redreseze în Statele Unite.

Proiecte: Am terminat manuscrisul unei cărţi intitulate „Diavolul în istorie“, o lucrare de filosofie şi istorie politică în care mă ocup de comunism şi de fascism, încercând să propun câteva lecţii din experienţele tragice ale veacului al douăzecilea. Cartea va apărea în august 2012 la University of California Press. În ţară, la Humanitas, voi publica un volum intitulat „Părinţi şi copii. De la steagul partidului la Salvatore Adamo“. Cum ştiţi, predau la Universitatea Maryland şi coordonez activitatea Consiliului Ştiintific al IICCMER.

(Fragmente din interviul acordat lui Ion Jianu,”Gazeta de Sud”, 9 ianuarie 2012)

http://www.gds.ro/Actualitate/2012-01-09/Exista+un+zumzet+permanent++in+viata+politica+romaneasca&hl=Ion%20JIANU&tip=toate

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Totalitarismul care a trecut este o experienta pentru totalitarismul care si si care va depasi totalitarismul prezent.
    Ceaa ce vedem este numai inceputul totalitarismului.
    In america sunt citeva semne de asa zisa sperata de redresare care apar in anul electoral si vor trece imediat dupa vot.
    Lumea occidental se sinucide asa ca sperante pentur Europa si America nu isi au rostul.
    Nu trebuie sa ocmplicam problema cu filozofie care nu este necesara.
    Economia paraseste lumea occidentala si merge in China, India si alte tari.
    America si Europa ramin fara venituri si nu se mai pot apara, nu pot sa se ingrijeasca medical, copii lor se imbolnavesc si incep sa lesine de foame.
    Sfirsitul este aproape si este o chestiune de timp.
    Democratia a fost uitata, oamenii nu au lucru si cei care au il au in mod intimplator sau cu schimbul, azi da miine nu.Omenii sunt ingroziti si terorizati de noul totalitarism.Ei tac si spera sa se salveze.Nu vor avea pensii si vor trebui sa fie sinucisi de doctori tip cu nume armenesc.
    in loc sa face teorii mai bine am bea un vin sau o tuica sau o apa de izvor.
    Poate se alfa unde este adevarul: in vin.

    • Totalitarismul nu poate exista in absenta unei ideologii totale care se vrea izbavitoare, infailibila si invincibila. Fenomenele apocaliptice pe care le evocati nu au substrat ideologic. „Sinuciderea Occidentului” este o tema veche a pesimismului cultural, nu stiu daca m-as grabi sa o preiau fara unele necesare corective.

      • Ideologia nu trebuie sa fie explicita ci implicita.Ea nu trebuie declarata ci practicata.

        In cazul de fata ideologia dicteaza la fel ca in comunism o societate flat cu citeva capete si o multime de supusi care sunt controlati si se controleaza intre ei si in criza se pirasc si mai rau ca in comunism.

        Exemplu: Vedeti companiile mari care au un sef pe etaj sau la mai multe etaje.
        Sefii nu mai au birouri separate ci sunt impreuna cu plebeii.

        Cind banii se duc la 5% din oamenii ceilalti nu fact decit sa fie aproape egali ca in comunism.

        Occidentul nu se sinucide din cauze psihologice sau din lipsa de ceva mai bun ci din prostie si poate din practica celor de la virf. occidentul se sinucide din cauze economice si politice.

        Firmele si lucrul pleaca in China ( exemplu ) america ramine fara obiectul muncii fara sa mai practica de munca, oamenii ramin fara serviciiu, statul ramine fara impozite si nu poate plati armata si alte cheltuieli si trebuie sa se imprumute de la chinezi.La fel in Europa oamenii ramin fara lucru si banii, statul ramine fara venituri si nu poate sa mai plateasca nimic.

        Oricum viitorul este aici aproape si il vedem.
        Interesant ce va face Rusia.

  2. „Totalitarismul nu poate exista in absenta unei ideologii totale care se vrea izbavitoare, infailibila si invincibila. Fenomenele apocaliptice pe care le evocati nu au substrat ideologic. “Sinuciderea Occidentului” este o tema veche a pesimismului cultural, nu stiu daca m-as grabi sa o preiau fara unele necesare corective.”

    Deloc întâmplător, trăiesc în occident. Și vă citesc de multă vreme. Mi-aș putea permite câteva „corective” și eu care sper să nu vă supere:

    – ideologia de bază a capitalismului așa cum este el astăzi, este BANUL și numai banul. Omul ca individ nu există decât prin valoarea materială (și deloc spirituală!!) pe care o reprezintă! poate că ați putea să vă mai domoliți apetitul pentru liberalism într-un moment în care capitalismul, fără să fi fost în niciun fel „stimulat” de vreo altă ideologie, este în cădere liberă….

    – în ceea ce privește pesimismul cultural, eu cred că ar trebui să fiți mai prudent. am constatat că iubiți afirmațiile emfatice (mai ales în titlurile articolelor) dar s-ar putea ca din cauza vitezei „stilistice” de multe ori ratați faptul în sine… și, oricum, sunteți mult prea elevat pentru a pătrunde cu ideile în rândul „maselor”. aș putea ghici că sunteți genul care vă recitiți de câteva ori articolele de fiecare dată tot mai mulțumit…

    dacă afirmația cu pesimismul cultural (ar putea fi tradus prin incultură, dar s-ar putea să greșesc, nu cred că am cultura dumneavoastră dar nici pesimismul) vrea să spună ceva, atunci ea nu spune exact nimic. poate vă referați la percepție, ceea ce este cu totul și cu totul altceva. și aici, problema diferă de la individ la individ…

    și, pentru că sunt și eu un individ ca oricare altul, îmi permit să fiu, la nivelul meu, puțin emfatic. aș putea să răstălmăcesc atitudinea dumneavoastră încrâncenat anti-bolșevistă (aici sunt perfect de acord), dar profund anti-stângistă, ca pe un fel de sindrom oedipian. sigur este doar o supoziție…

  3. Eu traiesc in Romania. Citesc destul de regulat stiri pe internet si ma mai uit cateodata la vreun talk show.
    Asta nu inseamna ca as intelege mai bine decat dumneavoastra realitatea din Romania.
    Imi aduc aminte in campania electorala din 2009, cateva articole scrise de domnul Dragos Paul Aligica mi-au produs adevarate revelatii (si sunt convins ca nu numai mie) si nici dumnealui nu locuieste in Romania.

    Important e ce spuneti….si sa spuneti.

  4. Pe cand un partid nou? ce se mai aude?

    M-am saturat sa astept ..
    Sper totusi ca el se va crea si ca nu vor exista aceeasi oameni permutati in combinatii diferite.

    De ce e nevoie de un nou partid? Pentru a schimba politicienii de azi; nimic nu cred intr-o evolutie pozitiva daca oamenii raman aceeasi …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

Scandalul de la Campionatele Europene de Box generează o problemă între România şi Polonia (4-5 iunie 1969)

În perioada 30 mai – 8 iunie 1969 s-au desfăşurat la Bucureşti Campionatele Europene de Box Amator. La competiţiile respective au luat...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.