miercuri, mai 12, 2021

Diplomaţia intre Amarna si Wikileaks

Trebuie de mentionat ca prostia diplomatilor si descrieriile imbecile, de genul publicat de Wikileaks, nu sunt chiar lucruri noi in istoria omenirii.

Exprimari de genul  “Relatia dintre Vladimir Putin, masculul alfa de la Moscova, şi preşedintele Dmitri Medvedev  asemuita cu relatia dintre Batman şi secundul său, Robin” sau Cancelarul german descrisa drept „o persoană care evită riscurile, cu creativitate redusă”, fiind poreclită Angela „Teflon” Merkel. Numărul doi de la Berlin, vice-cancelarul şi şef al diplomaţiei germane, Guido Westerwelle, „diletant, infatuat şi agresiv,” au mai fost si poate au  fost mult mai  “metaforice”.

Daca cineva ar fi interesat sa citeasca scrisorile de la Amarna, datate aproximativ acum cu 3 500 de ani in urma, adica acum un mileniu si jumatate î.Hr., ar putea gasi un limbaj extrem de apropiat de cel pe care  l-au folosit distinsii membrii ai serviciului diplomatic de la Washington.

Amenhotep III  il blestema din toata inima pe socru-su Tushratta, regele din  Mitanni, pentru ca l-a inselat cu zestrea nevestii, care era si urata si stearpa. Saracul Burnaburiash, regele anatolian al regatului Arzawa, se plangea de mama focului   ca Kadashman-Enlil, regele Babilonului, un betiv ordinar, nu i-a trimis ajutoarele pe care le-a promis si oamenii lui au ramas flamanzi din cauza secetei. Bineinteles mesajele au fost mult mai greu de descifrat. Limba diplomatiei de atunci,  akkadiana, era scrisa cuneiform.

In sfarsit, nu cred ca mesajele publicate de Wikileaks au sa darame imperii, cel putin nu s-a intamplat acum 3 500 de ani.

Nota: Scrisorile de la Amarna sunt o arhiva de 382 tăbliţe de argila arsa, care contin corespondenta diplomatica a unor faraoni din dinastia Egipteana  a XVIII-a si regii vasali sau partenerii aliantelor militare diferite pe care le intretinea Egiptul. Tutankhamun  (ala de la Discovery, care a murit tanar), fiul lui Akhenaten, a inchis arhiva in cel de al doilea an al domniei sale si a mutat capitala inapoi de la Amrana la Teba. Daca doriti sa aflati mai multe despre acest Wikileaks antic va invit sa cititi un articole informative pe blogul meu de Paleografie (aici si aici), poate o sa gasiti aceste scrisori mai interesante decat cele ale diplomatiei americane.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

      • Poate „limbajul diplomatic” e nou pentru tine, Theophyle. Imi pare rau sa spun, dar esti naiv daca ti se pare ca wikileaks aduce ceva revolutionar pe planul asta.

        Timothy Garton Ash sustine de exemplu in The Guardian ca toate documentele publicate acum sunt un marker al lucrului bine facut in diplomatie. Multe servicii diplomatice au de invatat din lectura. Nu e nevoie sa ai 20 de ani experienta in MAE ca sa intelegi ca are dreptate, dar daca ai frunzari putin un manual de baza (ia-l pe Kissinger de ex) vei fi mai luminat.

  1. Pai si cei ce cunosteau relatiile dintre state,au stat asa cu mainile in san,nu a plans saracul suflet?Cum pot unii sa treaca prin aceasta viata asa muti?in fine,ideea este ca sfarsitul a inceput,dar nu sfarsitul pe care vi-l imaginati majoritatea,este vorba despre sfarsitul celor ce au sclavagit mama Terra si pe copii Ei…..deci aici se incadreaza si prietenii nostri care conduc lumea….Acum 3500 de ani nu a fost posibila caderea imperiilor dintr-un „simplu” motiv,CONSTIINTA umana,care in aceste vremuri grele prezente este la un nivel mult superior celei de acum 3500 ani….. Ma rog pentru toti voi,care sunte-ti fratii si surorile mele….TREZIREA

  2. ipocrizia, nesimtirea si aroganta sunt la mare pret. Deci DEZVALUIRILE sunt „ilegale, iresponsabile si periculoase”, nu faptele in sine. Faptele in sine sunt nevinovate, un fleac.

    • Pai daca maine ma apuc sa public tot ce-ai vorbit tu la telefon in ultima luna e ilegal. Asta inseamna automat ca ce o sa dezvalui sunt „fapte vinovate’?

  3. Ce fapte, MirceaA? Ca X sau Y indraznesc sa nu foloseasca, in cadru privat, limba de lemn a diplomatilor si spun ce gandesc? Cum ai vrea sa se exprime? „Ah, doamna Merkel, liderul acela curajos…”, „M-am intalnit azi cu Vladimir Vladimirovici, reputatul lider rus”…
    Normal ca toata lumea, in diplomatie sau nu, vorbeste ca in wikileaks, problema e ca de acum incolo diplomatia americana va avea de facut niste eforturi ca sa dreaga busuiocul ipocriziei, pe cand rusii, germanii etc, nu. Avantaj cine?
    Asta ca sa nu mai vorbim de secretele militare, pe langa care „dezvaluirile” diplomatice sunt nimic.

  4. Corect Ion. Nu este nimic nou in ceea ce „dezvaluie” WikiLeaks. Argumentul autorului articolului este cat se poate de corect. Au existat asemenea caracterizari intre sefii de state dintotdeauna. Oricine poate citi jurnalele si memoriile oricarei personalitati politice sau culturale din Romania sau de aiurea sau orice arhiva si o sa vada asemenea „dezvaluiri”.

  5. „acum un mileniu si jumatate î.Hr.”… nu stiu daca e incorect, dar ma zgaraie clar la urechi! ori e 1500 ani î.Hr., ori acum xxx ani, nu merge sa folosesti doua puncte de referinta, si acum, si inainte de Hristos.

  6. Eu am citit citeva telegrame. In primul rind sint foarte bine scrise. In al doilea rind sint foarte folositoare. In al treilea rind sint destinate a fi folosite in analize, nu citite in public.

    Parerea mea e ca se vede prin ele o diplomatie de foarte buna calitate, care raspunde scopului pentru care a fost creata si e platita.Si acela nu e bunastarea romanilor sau propovaduirea adevarului ci sustinearea intereselor politicienilor americani.

    Invatati din ele.

  7. Informarile secrete se aduna intr-o baza de date. Orice kestie cat de minora (gen Sarkozy a fugarit o pisica) pot dezvalui la un moment dat niste slabiciuni sau puncte unde se poate ataca/santaja/lucra un asemenea personaj. Unii cred ca sunt niste copilarii, de fapt ele sunt analizate foarte in amanunt iar profilul psihologic sau personal e folosit mai departe in diplomatie sau alte actiuni.

    De ex. chestia asta: „Cancelarul german descrisa drept “o persoană care evită riscurile, cu creativitate redusă””, multi au interpretat-o intr-un sens peiorativ, gen „si-au batut joc de cancelar”…nu, descrierea arata ca Angela Merkel e foarte greu influentabila si nu se arunca cu capul inainte cand ia decizii…kestie care nu prea convine altora…si pe care o vad ca un punct forte al Germaniei in relatia cu ceilalti (de aia e Germania unde e ea akum si UE s-ar duce la vale fara ea).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro