joi, martie 28, 2024

Direcții alternative în economie

Tocmai a fost schimbat guvernul Dăncilă (teoretic de stânga) cu guvernul Orban (teoretic de dreapta), având ca nucleu membrii PPE (PNL, PMP, UDMR) și aliați de conjunctură. Având în vedere demonizarea mediatică a politicilor economice ale PSD, este de așteptat ca guvernarea liberală să vină cu o altă direcție economică, o alternativă la politicile PSD. Ce ar putea însemna asta?

O să încerc să punctez politica economică existentă și să identific posibile direcții viitoare ale economiei. Politicile economice sunt orientate în trei direcții: Alocare, Redistribuire și Macrostabilizare. Am să încerc să punctez modul de organizare a politicii publice pe aceste trei direcții.

Coordonatele discuției încep cu anul bugetar 2020. Anul 2019 este un an care va marca tranziție, degringolada și abuzurile aferente schimbării de putere; nu va avea nimeni timp să gândească ceva pe termen lung.

Wageledgrowth (WLG) și politica economică a PSD

WLG este o politică de stânga care se fundamentează pe teoriile care pun la baza creșterii economice consumul. (Demand Side). Prin stimularea creșterii salariilor se intenționează stimularea consumului, care, fiind venitul agenților economici din sectoarele productive duce la creșterea profitabilității acestora. Majorarea salariilor se realizează direct, prin majorarea salariilor bugetarilor, și indirect prin forțarea patronilor să majoreze salariile fie prin majorarea salariilor minime fie prin influențarea pieței muncii datorită majorării salariilor bugetarilor.

WLG este un derivat al politicilor Keynesiene de stimulare a consumului, o variațiune a politicilor CLG (Consumption Led Growth-Grecia) și ILG (Income Led Growth-Coreea de Sud).

Din punct de vedere al politicii de alocare, WLG este o politică orientată spre factorul muncă. Prin stimularea majorărilor salariale se urmărește cel puțin prezervarea dacă nu și acumularea de forță de muncă. Având în vedere contextul actual al României, cu o migrație netă negativă, o politică de alocare orientată spre forța de muncă este justificată.

Din punct de vedere al politicii de redistribuire, WLG presupune redistribuirea veniturilor spre populație, în defavoarea (în faza inițială) a capitalului.

Din punct de vedere al politicii de macrostabilizare, WLG nu este o politică de macrostabilizare în contextul actual. Având în vedere faza ascendentă a ciclului economic, stimularea consumului este mai degrabă o măsură pro-ciclică, accentuând creșterea economică cu riscul de a genera supraîncălzirea economiei. WLG poate fi o politică de macrostabilizare în faza de recesiune a economiei.

Punctul slab al WLG este legat de elasticitatea ofertei interne pentru consum. Producția internă are o elasticitate a ofertei mult mai mică decât producția externă. Prin urmare creșterea consumului va fi exploatată în primă fază de importatori. În contextul stabilității monetare, dacă nu este lăsat cursul valutar să compenseze prin depreciere deficitul de balanță comercială, și să descurajeze importurile, deficitul de balanță comercială generează o nevoie continuă de finanțare externă în valută la nivelul statului, dar și la nivel privat.

Au existat inconsecvențe în aplicarea WLG. Transferarea asigurărilor de sănătate și a asigurărilor sociale în totalitate în sarcina angajaților este o inconsecvență majoră, care de altfel ignoră o realitate economică semnificativă. Prin această măsură practic responsabilitatea stării de sănătate și a pensiei este complet scoasă din sarcina patronatului, ceea ce este incorect. Starea de sănătate a angajaților este un element al productivității muncii acestora. Practic această măsură este contrară WLG ca logică. Fondurile de pensie și asigurările de sănătate nu sunt invenția statului, ci invenții ale unor corporații conștiente de importanța fidelității și productivității angajaților (politica firmei Krupp cred că stă de fapt la baza modelului Bismark). Practic această măsură a fost foarte departe de identitatea de stânga a WLG.

WLG singur nu poate fi eficient. Pentru a fi eficient trebuie creat un mediu investițional și antreprenorial care să stimuleze investițiile private care să exploateze creșterea de consum. Au existat măsuri ca Legea Prevenției și Start Up Nation în acest sens, dar cu întârzieri și ezitări care au redus semnificativ eficacitatea lor. Ceea ce a lipsit mereu a fost o abordare sistematizată în sensul îmbunătățirii semnificative a mediului de afaceri (mă refer la o preocupare sistematică și continuă pentru Doing Business).

Chiar dacă se poate dezbate ca idee, ideologie, fundamente economice, oportunitate, etc, politica WLG este o politică logică și coerentă. Ar trebui ca locul politicii WLG să fie luat de o altă politică logică și coerentă cu o inspirație în doctrina conservatoare, eventual variațiunea liberal-conservatoare specifică unei grupări politice subscrise PPE.

La capitolul stângăcii în aplicarea WLG au fost și măsurile prin care statul încerca să silească sectorul bancar să preia efortul de finanțare a WLG (OUG 114 de ex). Un dialog transparent si un proces decizional corect ar fi fost recomandabile unei OUG. De altfel considerentele economice au fost doar pretextul prevederilor în acest sens nu justificarea lor reală.

Pe de altă parte WLG este la final de realizare. Legislația este adoptată și schimbarea ei este un proces lent și complex. Trebuie identificată o nouă linie strategucă.

WLG este compatibil cu dreapta?

WLG înseamnă intervenționism. Dreapta liberală respinge doctrinar intervenționismul, pentru că mecanismul economic fundamental al dreptei liberale este economia de piață. Dreapta conservatoare este și mai opusă ideologic WLG pentru că se reduce artificial ecartul între clasele sociale.

În mod evident nu ne putem aștepta de la un guvern de dreapta să-și asume o politică de genul WLG.

Ce înlocuiește WLG?

Din perspectivă conservator-liberală salariile mici nu sunt o problemă sau o temă de interes. Salariile sunt mici sau mari în funcție de jocul pieței.

Primul pas în înlocuirea WLG nu este nici politic nici spectaculos, și este complet inutil în campania electorală. Primul pas este analiza obiectivă a WLG. Analiza obiectivă trebuie curățată de idei preconcepute și sentimente. Ideal ar fi ca această analiză să fie efectuată undeva departe de public, între specialiști. Al doilea pas este formularea unei viziuni coerente economice configurată pe principiile doctrinare ale dreptei. Putem vorbi despre un Investment Led Growth, sau Privatisation Led Growth. Al treilea pas ar fi planificarea unei tranziții între politicile economice. Sau, putem considera economia o clădire veche, punem dinamită și așteptăm să crească alta.

Discursul dreptei este mai degrabă GLW adică Growth Led Wages. Adică, întâi crește productivitatea apoi salariile. Evident, cei care au generat majorarea de productivitate sunt patronii afacerilor și ei iau crema beneficiilor majorării de productivitate. Acest raționament este justificat în unele cazuri, nejustificat în altele. Problema majoră este asimetria de putere între capital și muncă, ceea ce face ca munca să fie întotdeauna defavorizată în negocierea cu capitalul. Această asimetrie este cu atât mai puternică cu cât capitalul este mai concentrat și mai conectat la putere. Asimetria de putere între muncă și capital este compensată de libertatea de circulație a forței de muncă.

Dacă România oferă un salar necompetitiv, un pachet de beneficii necompetitiv, un cost al vieții necompetitiv și un mediu stresant orice lucrător rațional va prefera să emigreze. Câtă vreme patriotismul este desuet, familia desuetă, relațiile sociale sunt guvernate de centrarea pe interesul personal, nici motivele sentimentale nu prea au tracțiune la forța de muncă și emigrația devine o alternativă extrem de atractivă. Salariile ”competitive”, elementul central al politicii de dezvoltare, nu pot exista dacă forța de muncă emigrează.

În acest moment România exportă în pierdere forță de muncă. În termeni de creștere economică. 4.000.000 de consumatori au părăsit piața de consum, și tot același număr a părăsit piața muncii. Au plecat plătitori de impozite, clienți ai băncilor, locatari ai construcțiilor, clienți ai frizeriilor și supermarketurilor, cultivatori, antreprenori, muncitori calificați, medici, etc. Cei 4 milioane sunt PIB Potențial și PIB real pierdut, în termeni strict economici, și o imensă dramă pentru familiile lor.

Deci, dacă vorbim despre politica de alocare (constituirea factorilor de producție) trebuie avuți în vedere cei trei factori de producție, munca, natura și capitalul. Munca și capitalul sunt remunerate, natura nu (aici sunt de altă părere decât teoria economică). Renta, venitul asimilat naturii este de fapt tot o remunerare a capitalului în cele din urmă.

Orice guvern va avea România va trebui să trateze hemoragia de resurse umane. Prima prioritate este să se stopeze emigrația. Pentru a realiza acest lucru trebuie majorate salariile angajaților. România salariilor mici este o realitate a trecutului, avantajul competitiv salarial pentru atragerea investițiilor nu va mai funcționa, mai mult, firmele bazate pe exploatarea salariilor mici vor fi din ce în ce mai presate de lipsa de personal, până fie vor găsi alte soluții fie vor fi forțate să se închidă. Nu e vorba de politici publice în acest sens ci o realitate și o consecință e apartenenței la piața unică și mai exact aplicarea în practică a libertății de circulație a forței de muncă. Ceea ce poate diferenția un guvern de dreapta de unul de stânga este modalitatea de a obține un model funcțional care să asigure un venit substanțial mai mare cetățenilor. Guvernul de stânga, întotdeauna trebuie să se adreseze pensionarilor și sindicatelor, prin urmare va majora salarii și pensii. Guvernul de dreapta trebuie să se adreseze unei clase mijlocii cu venituri proprii substanțiale, care trebuie creată. Cei din topul averilor vor beneficia indiferent de natura guvernării.

O întrebare la care trebuie să răspundă noul program economic este: Cum ne asigurăm că România va avea resursele umane necesare în viitor? Dacă PSD a răspuns cu WLG, cu mai mult sau mai puțin succes, care măsuri de dreapta ar putea răspunde la aceeași întrebare?

În teorie politicile economice sunt fie orientate spre impulsionarea cererii agregate fie pe impulsionarea ofertei agregate.

Investment Based Growth” (IBG) poate fi o alternativă la WLG?

Să presupunem că dreapta consideră investițiile ca declanșator al dezvoltării (Supply Side). Consecința logică este ca statul să aloce resurse în investițiile guvernamentale și concomitent să sprijine investițiile private. O astfel de politică ar urmări să impulsioneze oferta agregată dar țintește în principiu favorizarea acumulării de capital productiv.

Investițiile guvernamentale, sunt de regulă privite ca unul dintre declanșatoarele dezvoltării economice. Un pic de nuanțare ar fi însă benefică. Nu toate investițiile publice sunt la fel de benefice, unele au mai mult impact, altele mai puțin, o parte din ele nu au deloc impact economic. Legal, ceea ce este contabilizat ca investiții ale statului sunt în linii mari cumpărături scumpe. Un televizor cu diagonala de 2 metri pentru biroul unui director este o investiție, dacă valoarea lui depășește valoarea de 2500 lei, la fel un smartphone de fițe sau un laptop de fițe. Nici unul din aceste obiecte nu se justifică sub raportul cost/beneficii, dar, pot fi interpretate legal ca investiții. Nu este corupție, dar este o utilizare neeficientă a alocărilor pentru investiții.

Un rol mereu prezent al investițiilor publice este în formarea și susținerea capitalului dependent politic. Prin alocarea de contracte de investiții se redistribuie veniturile de la contribuabili către o clasă privilegiată de contractanți. Dacă procedurile de achiziție și cele de recepție sunt doar ușor influențate este foarte ușor ca statul să devină ”cornul abundenței” pentru un număr de privilegiați.

Investițiile private sunt fără îndoială cea mai sănătoasă formă de creștere economică potențială. Spun creștere economică potențială pentru că doar fructificarea investițiilor prin consum (sau export) generează valoare adăugată sustenabilă.

Investițiile împing în sus PIB-ul potențial în primul rând și doar în mai mică măsură PIB-ul efectiv. Evident influențează PIB-ul imediat cu valoarea tranzacțiilor care compun investiția, dar mult mai relevant este efectul cumulat al PIB-ului generat de cifra de afaceri în anii de fructificare a investiției. În traducere liberă asta înseamnă că creșterea economică nu este imediată și este condiționată de creșterea consumului

Din punct de vedere al alocării IBG ar fi o formă de impulsionare a acumulării de capital, din punct de vedere al redistribuirii este, in contextul fiscal-bugetar prezent o redistribuire de la muncă spre capital, de la angajați spre contractanții de lucrări publice.

Punctul slab al acestei abordări este birocrația. Pentru o firmă trebuie doi ani în medie pentru a parcurge formalitățile necesare, pentru o entitate de stat poate să dureze patru ani. Alocările pentru investiții în lipsă de proiecte cu formalitățile soluționate este o blocare inutilă de resurse. Din acest punct de vedere IBG este complet inutilă ca politică de macrostabilizare, pur și simplu decalajul dintre inițiere și răspuns este prea lent pentru a fi eficace în situații de șocuri. Mai exact doar investițiile financiare, și probabil in IT pot fi fluide, investițiile green-field sau de retehnologizare se materializează probabil prea târziu.

Este IBG o alternativă de dreapta?

Răspunsul este diferit dacă ne referim la dreapta liberală sau dreapta conservatoare. Pentru dreapta liberală ILG este intervenționism, adică afectează libertatea pieței. Singurele investiții compatibile cu dreapta liberală sunt cele în infrastructură (gen autostrăzi) care din diverse motive nu pot fi dezvoltate prin inițiativă privată. Pentru dreapta conservatoare IBG este categoric politica ideală pentru că susține păstrarea consolidarea ierarhiilor sociale.

Poate fi ”Privatisation Led Growth” (PLG) o alternativă la WLG?

Diferența dintre stânga și dreapta este extrem de profundă în ceea ce privește structura economiei. O alunecare spre dreapta poate însemna o reducere a numărului de bugetari prin privatizare. Asta ar putea însemna în practică privatizarea unor companii de stat în primă fază, transformarea în companii și privatizarea unor agenții în faza a doua.

Întrebarea complexă este dacă sectoarele respective ar fi mai eficiente în urma privatizării, și ce consecințe ar avea această privatizare asupra economiei în general. Istoric vorbind, în România foarte rar putem vorbi de privatizări de succes, și asta la companii care probabil ar fi generat mai multe beneficii fiind de stat. Am putea vorbi despre privatizarea unor spitale, a universităților de stat, și multe altele.

Discuția pe această temă a fost reflectată magistral cu mulți ani în urmă de Michel Albert în ”Capitalism contra Capitalism”.

Probabil ar fi interesantă și extrem de productivă o discuție legată de ce sectoare anume se pretează la a fi privatizate. Dacă ar fi să luăm ca model sistemul american și britanic, probabil sănătatea ar fi zona privatizabilă, pornind de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și terminând cu spitalele. De asemenea se poate privatiza sistemul de pensii, prin creșterea treptată a importanței pilonului II și III de pensii, cu mențiunea că colectarea de către stat a pensiilor pilonului II nu este tocmai corectă, fiind o formă de subvenționare mascată în final. E cam ciudat ca entități private să beneficieze de un sistem public de încasare a creanțelor și de o legislație care obligă cetățenii să cumpere servicii private.

Probabil multe dintre firmele de stat nu ar rezista în forma privatizată, nefiind viabile din punct de vedere economic și financiar. Asta nu înseamnă că sunt inutile, pentru că pot exista beneficii pentru stat care nu pot fi contabilizate ca profituri. Exemple în acest sens sunt multiple, primul care îmi vine în minte fiind CFR. Există beneficii sociale și economice în a avea transport ieftin pentru populație, fie că ne referim la costuri salariale mai mici pentru angajatori care folosesc forța de muncă transportată ieftin de CFR, fie că ne referim la o scădere a traficului auto, de exemplu. Aceste beneficii sunt ale statului dar un operator privat nu le-ar putea cuantifica în profituri.

Generic teoreticienii economiei consideră că resursele sunt administrate mai eficient în sectorul privat decât în cel public, concurența fiind un motivator puternic pentru eficientizare și creșterea calității serviciilor. În practică această mantră aproape axiomatică nu se verifică întotdeauna. Sistemul american de sănătate, eminamente privat, este capabil de nivele de calitate de neegalat, dar media serviciilor disponibile este mult mai costisitoare și mult mai puțin accesibilă decât în sistemele de sănătate eminamente publice cum este cel canadian de exemplu. Acest fenomen este generat de orientarea sistemelor private spre plătitori cu resurse și ignorarea celor fără resurse financiare. Practic sistemele private preferă oamenii bogați și evită săracii. Asta ar putea fi o problemă majoră în România unde sărăcia este realmente o problemă. Asistența socială actualmente aflată în administrarea autorităților locale poate fi trecută în sarcina unor ONG-uri iar efortul de administrare transformat în efort de finanțare. Evident, această soluție generează alte probleme

Teoretic însă privatizarea înseamnă reducerea efortului bugetar și lărgirea sectorului privat în detrimentul sectorului public..

Această schimbare de paradigmă economică poate genera creștere economică, dar nu rezolvă deloc problema salariilor necompetitive ale României față de UE, cel puțin pe termen mediu și scurt.

Din punct de vedere al alocării, PLG este destinat să crească valoarea capitalului, din punct de vedere al redistribuirii, redistribuie de la muncă spre capital, de la angajați spre angajatori. Din punct de vedere al macrostabilizării PLG este mai degrabă o problemă decât o soluție. Ca orice formă de reinginerie economică, PLG generează costuri și incertitudini. Dacă nu este o consecință a unei crize generată direct de zona reformată astfel, mai degrabă generează criză decât rezolvă ceva. Asta nu înseamnă că nu poate fi logică sau corectă o asemenea abordare, ci doar că sunt costuri pe termen scurt și beneficii probabile pe termen lung.

Poate fi ”Export Based Growth” (EBG) o alternativă la WLG?

Focusarea eforturilor statului pentru maximizarea exporturilor ar trebui să fie o politică permanentă. Dar, pentru a evolua de la situația noastră la o situație în care exporturile nete să fie pozitive mai e cale foarte lungă, care presupune WLG și IBG. Trebuie WLG pentru a crea o piață internă capabilă să susțină prin consum afacerile cu potențial de export.

Poate fi Tranzactions Acceleration Targeting (TAT) o alternativă la WLG?

Dacă ar fi să pornesc de la descrierea mecanismului economic conform lui Ray Dalio, economia este de fapt suma tranzacțiilor efectuate de toți participanții economiei. Un stat intervenționist este un stat care el însuși este nodul central al rețelei economice și controlează sistemul prin direcția și volumul tranzacțiilor care le desfășoară iar Banca Centrală controlează masa monetară și politicile de credit. Dar, ceea ce Ray Dalio ignoră în modelul său este că statul este prezent în toate tranzacțiile prin mediul juridic, legal, informațional care facilitează, reglementează și securizează absolut orice operațiune economică.

O strategie posibilă, care este oarecum independentă de alternanța stânga-dreapta ar fi o abordare sistematică a vitezei de tranzacționare. Practic cu același volum de resurse dacă viteza de efectuare a operațiunilor este mai mare se poate efectua un volum mai mare de operațiuni. Cea mai apropiată comparație ar fi creșterea cifrei de afaceri a tuturor firmelor prin creșterea vitezei de rotație a capitalurilor.

Evident statul nu poate direct convinge firmele să facă tranzacții, dar poate crea un mediu care să faciliteze o rotație mai rapidă a capitalurilor în cadrul statului, în relația stat-economie și în operațiunile dependente de avize și autorizații.

Un exemplu în acest sens o reprezintă durata și complexitatea procesului de avizare/autorizare a construcțiilor. Procedurile legale sunt greoaie, complexe, relativ puțin transparente, și obligă autoritățile să mențină un aparat administrativ costisitor. Eficientizarea acestui proces ar reduce semnificativ valoarea capitalurilor blocate în active care sunt neproductive pe durata procesului de avizare/autorizare. De asemenea, unele proiecte europene sunt întârziate și chiar pierdute datorită duratei procedurilor de avizare. Este celebră stufoșenia ghidurilor românești privind fondurile europene în comparație cu cele din alte țări europene.

Evident un astfel de proces presupune o revizuire a procedurilor, legilor, standardelor, normelor metodologice, a structurilor administrative, un efort complex care cere competențe multidisciplinare și și inter-disciplinare. Pur și simplu a crește norma funcționarilor sau a da prin lege termene mai scurte de răspuns nu rezolvă nimic, sau mai rău, complică lucrurile. Să nu uităm că UE însăși este o sursă de complexitate prin reglementările stufoase și de multe ori inadecvate unei economii ca cea a României.

Aici, poate se impune o viziune care să înțeleagă că micromanagementul din administrație este una din cauzele stagnării economice. Conformitatea administrativă este importantă, dar nu trebuie să împiedice fluiditatea operațiunilor.

Din punct de vedere al alocării, redistribuirii și macrostabilizării TAT este în afara dimensiunilor la care se referă acestea, fiind orientat spre creșterea eficienței tuturor factorilor de producție, nu atât spre volumul lor sau distribuirea în teritoriu. TAT poate genera modificări în fluxurile monetare. TAT poate accelera transmiterea eventualelor șocuri, dar, concomitent, accelerează și răspunsul la politicile de macrostabilizare.

TAT este o politică compatibilă cu dreapta. Chiar și în cea mai liberală abordare a intervenției statului în economie, statul este responsabil cu reglementarea piețelor în sensul asigurării funcționalității lor.

Punctul slab al TAT este nevoia de a ajusta serios legislația. Ajustările legislative, fie ele și bine intenționate, introduc incertitudine și generează costuri. Problemele sunt foarte complexe dacă avem în vedere că unele avizări sunt consecința unui sistem normativ european stufos, greoi și dificil de implementat.

Concluzii

Dreapta trebuie să vină cu o alternativă la WLG. Marginalizarea și demonizarea exponenților acestei politici este contraproductivă la nivelul intelectual necesar elaborării acestei alternative. Dimpotrivă, pentru a fi o alternativă viabilă este nevoie de un ”avocat al diavolului” competent care să o atace din toate punctele de vedere pentru a reliefa punctele slabe și astfel pentru a permite ajustarea și perfecționarea ei.

Deocamdată, nici IBG nici PLG nu mi se par alternative viabile pe termen scurt, dar pot deveni viabile cu o pregătire legislativă corespunzătoare, adică pot fi viabile pe termen mediu și lung. În lipsa unei astfel de alternative WLG mai poate fi ajustat și păstrat, prezența unei politici fiind după părerea mea preferabilă lipsei unei politici.

Index de acronime

CLG – Consumption Led Growth

EBG – Exports Based Growth

ILG – Income Led Growth

PLG – Privatisation Led Growth

TAT – Transaction Acceleration Targeting

WLG – Wage Led Growth

Distribuie acest articol

230 COMENTARII

  1. o abordare profesionista, neutra politic, documentata. Sigur ca WLG defavorizeaza capitalul, de aici reactia violenta de impotrivire, manifestata mai ales „intr-o anumita parte a presei” independente (?). E greu de gasit un echilibru : salarii mici = emigrarea fortei de munca, nemultumire sociala, salarii mari = alungarea investitorilor. Decizia e, pana la urma, politica ; chiar si asa ea trebuie luata cu respectarea argumentelor profesionale si etice.

    • Va multumesc!

      Deciziile strategice sunt intotdeauna decizii politice.
      Singurul model de decizie functional in conditii de ambiguitate strategica este modelul politic. Modelul administrativ si cel rational (clasic) au nevoie de obiective pentru a functiona.

  2. În literatura economică, există un larg consens că cea care determină creșterea veniturilor majorității populației este creșterea economică, iar legătura inversă există – dacă există – doar pe termen scurt și în condiții foarte particulare (prezentate sintetic de autor). Unele interpretări evidențiază anumite fenomene pentru a contesta persistența acestei legături în economiile moderne, însă, la o examinare atentă, ele sunt puțin convingătoare. De aceea, strălucita exegeză a autorului este cât se poate de bine venită în dezbaterea publică actuală din România.

    • Îmi amintesc cum, în anii copilăriei, spre sfârșitul deceniului 8 al secolului trecut, vedeam uneori șoferi care își porneau motoarele dubițelor cu o manivelă. Cu mintea mea de copil nu reușeam să înțeleg rostul unui motor care trebuie pus în mișcare cu mâna. Imaginea m-a urmărit mult timp, până am reușit să îmi explic motivele. Chiar dacă astăzi există baterii și electromotoare mult mai performante, care preiau forța fizică a șoferului unui autovehicul, pornirea unui motor cu aprindere internă necesita lucru mecanic din exterior. Cam în același mod înțeleg eu utilitatea WLG. Pentru o scurtă perioadă de timp s-ar putea impune o creștere a veniturilor angajaților-consumatori, astfel încât stimularea pieței prin aportul de de capital să urnească circuitele economice. Dl Boloș explică foarte bine modelul TAT, în care rotația rapidă a capitalului are un important efect catalitic asupra economiei. Ținând cont că angajații sunt în același timp și cumpărători, este evident că astfel recircularea mărfii universale este cea mai rapidă. Cei care trăiesc din salariile minime nu sunt orientați spre acumulare și cheltuie tot ce au la dispoziție. Asta constituie, în cele din urmă, chiar un mod de a reîntoarce capital în economie, evitând intervenția statului. Desigur, și cantitatea de capital avută la dispoziție are rol decisiv. Rezultă că atragerea investitorilor și fondurile europene sunt în continuare argumente ce nu pot lipsi de pe agenda guvernului liberal. Ori toate aceste obiective pot fi atinse doar folosind o legislație suplă și birocrație redusă, așa cum susține și autorul articolului. De altfel, acesta este și singurul element comun pe care eu îl pot identifica în cazul tuturor strategiilor aflate la dispoziția guvernului.
      Materialul publicat de dl Boloș este excelent prin faptul că indică, nu doar „orientarea” doctrinară a diferitelor strategii de creștere, ci mai ales prin faptul că relevă posibilitatea îmbinării de succes ale acestora, ținând cont mai ales de particularitățile unui stat anume.

      • Ca sa atragi fonduri europene si investitii nu este nevoie de nici orientare doctrinara, este nevoie de bunavointa, pricepere si rationament rece.

        • Stangismul nostru extremist a alungat investitorii (cu exceptia celor foarte mari) si a condus la instructiuni de aplicare stufoase, menite sa intretina un aparat de stat destinat fondurilor europene urias.

          Asa ca din pacate, doctrina comunista aplicata in Romnia de astazi impiedica atragerea fondurilor europene.

          • @Dedalus, de obicei apreciez comentariile dumneavoastră, dar acesta îmi pare unul prea facil pentru a-l lăsa fără un răspuns. Nu cred că o presupusă doctrină comunistoidă ar alunga investitorii din România. Aliniata la prevederile CE, România nu mai poate impune un model economic planificat, chiar dacă o oarecare reminiscență a centralismului se manifestă încă. China e cu mult mai „centralizată” și totuși atrage investitori.
            Cu o populație de 20 milioane și în apropierea centrului Europei, România ar avea destule avantaje circumstanțiale pentru a deveni furnizor de subansambluri sau piese pentru industriile europene. Ceea ce îi lipsește României sunt, în primul rând, infrastructura competitivă și predictibilitatea economică. Cu modificările legislative petrecute peste noapte, urmate de convulsii sociale și proteste de stradă, puțini investitori sunt dispuși să rabde ani buni în așteptarea profitului.

            • Suntem pe drumul restauratiei comuniste.

              Nu va imaginati va rog ca ma gandesc la tancuri sovietice si steaguri cu secera si ciocanul. Asta a fost acum 100 de ani, lucrurile nu mai sunt chiar asa de transante si nici definitia comunismului elaborata acum peste 8 decenii (aproximativ) nu ma este de actuialitate.

              Romania a fost mai curand national-socialista pana in 1989, asa ca si atunci lucrurile nu stateau chiar ca in manual.

              ===

              Exista o intreaga mitologie in legatura cu China, care nu rezista la o analiza mai serioasa.

              Infrastructura apare ca rezultat al dezvoltarii economice si sociale, nu invers. Sa presupunem ca facem un tren supersonic intre Bucuresti si Suceava. Ce va transporta acel tren?

              Fara a fi ironic, probabil varza, cartofi, oi si branza de la nord la sud si televizoare cu diagonala mare de import de la sud la nord. Chestia asta ar putea duce la dezvoltare, dar in multe decenii iar trenul de mare viteza ar fi mai curand util turistilor sa ajunga mai repede la Voronet. Nu ca asta ar fi rau, dar dezvoltare bazata pe lumanari, varza si oi in Europa de astazi – nu vad un mare castig economic.

              Predictibilitatea – este mai curand utila imm si start-up decat corporatiilor sau celor cu activitati transfrointiera. Acestia nu au o porblema in a-si muta afacerile unde castiga mai mult in acel moment. Nu au nici probleme in optimizari fiscale (legale!).

              ===

              In cazul Romaniei, apucaturile comunistoide (hai sa le spunem dirijist-etatist-interventioniste :-)) au condus la elaborarea planurilor de utilizare a fondurilor europene pe baza unor idei de birou si a unor papagalizari (imi permiteti, va rog sa inventez cuvinte :-) ) a celor recitate de „instructori” prin seminarii.

              Piata nici nu exista pentru acesti tovarasi, decat in masura in care o pot distruge, controla sau supune scopurilor „de partid”. Nu-i vorba ca si populatia uraste capitalismul din tot sufletul („ce bine era maica pe vremuri, toata lumea avea servici!” :-).

              Marii investitori s-ar bucura desigur de spijinul statului sau al UE, dar potr trai si fara el. Poate ca si IMM s-ar descurca fara (daca – subliniez daca) Romania ar fi o economie de piata. Dar nu e.

            • Nu sunt în totalitate de acord. Relația dintre infrastructură și dezvoltare este una cu dublu sens. Dacă un tren rapid face ca merele și cașcavalul din Bucovina să ajungă mai repede și mai ieftin la București decât portocalele din Peloponnese sau telemeaua din Anatolia, atunci mâine vor urma și alte produse aceeași rută. Sau o alta spre vestul continentului.

            • Subliniam faptul ca nu ai nevoie de trenuri rapide daca transporti doar castraveti cu ele.

              Sigur ca vei avea castraveti cu 10 bani mai ieftini pe kg, dar nici asta si nici favorizarea lor fata de mandarine prin ieftinirea transportului nu reprezinta o justificare pentru o cale ferata de mare viteza.

            • @Alina.a – nu e nevoie să fiți dvs de-acord cu nimic: dacă acel tren are nevoie de o linie ferată pe care statul o construiește cu 50 mil.euro/km, atunci va fi nevoie de producția de mere și de cașcaval pe vreo 350 de ani, pentru ca respectiva linie să fie construită.

              Uitați-vă pe harta CFR de la 1921 și comparați-o cu cea de azi, ca să vă convingeți că statul român nu a fost în stare să construiască mai nimic în materie de căi ferate, ba chiar a mai desființat și din cele preluate de la Imperiul Austro-Ungar. Socialiștii sunt neîntrecuți în a promova ”investițiile” pe bani publici, însă nu prea sunt în stare să le și realizeze.

              Pe ansamblul societății, fondurile europene fac mai mult rău decât bine. Pentru că realizează o contra-selecție, promovează în roluri de decizie funcționarii obsedați de micro-administrare în locul antreprenorilor cu viziune. România are nevoie de 3.000 km de căi ferate noi, pentru ca rețeaua feroviară să devină funcțională. În principiu, acești 3.000 km s-ar putea construi în numai 10-15 ani, la un cost de 5 ori mai mic decât dacă ar fi realizate din fonduri europene. Dar statul român nu a construit 3.000 de km de căi ferate nici măcar în ultimii 100 de ani!

            • @Dedalus, linia ferată de mare viteză este în primul rand pentru pasageri, dar pot circula și mărfuri. Un om de afaceri căruia ii trebuie o zi să ajungă de la Otopeni la Suceava renunță la orice afacere. România ca stat furnizor pentru industriile vest-europene, are nevoie de o rețea feroviară și de drumuri modernă. Dacă unui camion ii sunt necesare două zile să ajungă de la Constanța la Borș, iar de acolo doar sase ore să traverseze Ungaria încărcat pe platforma unui vagon, timp în care șoferul se poate odihni, aveți unul dintre motivele pentru care România nu are contracte avantajoase cu parteneri europeni.
              @Harald, tocmai de asta rămâne România în urmă. De ce mă urecheati pe mine pentru incompetenta altora?! Dacă în interbelic România era o perlă și un model de dezvoltare în Balcani, ulterior a pierdut tot potențialul obținut în perioada regalității.
              Dar adevărul mă obligă să vă reamintesc că s-au făcut totuși multe privind rețeaua feroviară: electrificare aproape integrală, dublarea șinelor, creșterea vitezei de deplasare și sistemele complexe de triaj și semnalizare, care nu existasera anterior. Când rețeaua este deja cvasicompleta, nu înțeleg ce rute suplimentare ați fi așteptat să apară. Vorbiți de 3000 km noi de cale ferată. Puteți spune care ar fi aceste noi rute?

            • @Alina.a – nu vreau să discutăm despre rute feroviare suplimentare, deocamdată le păstrez pentru mine :) Dar ar trebui să vă întrebați de ce mergeți de la Brașov la Cluj prin Teiuș sau prin Toplița. Simplu, pentru că așa a stabilit Imperiul Austro-Ungar, în urmă cu 150 de ani :)

              De la Iași la Cluj, așa vi se pare normal să mergeți, prin Suceava și Vatra-Dornei? Sau vi se pare cu ceva preferabilă alternativa prin Adjud și Siculeni? Pentru poveștile cu electrificarea puteți să-l convocați pe @Hantzy și să le vi se spuneți unul altuia. A replicat aproape identic într-o discuție similară, ca dovadă că vă folosiți de aceleași materiale de propagandă.

              Last, but not least, acela e traseul optim de la București la Arad, prin Sighișoara? Modernizarea coridorului IV pe traseul actual e doar bătaie de joc pe bani europeni. Iar tunelurile dintre Cața și Apața nu vor fi gata nici peste 10 ani, deși sunt de vreo 10 ori mai scurte decât Gotthard Base.

            • @Alina.a – despre amestecul pe aceeași linie a unor trenuri de viteze și categorii diferite ar trebui să vă mai documentați. Nu doar exploatarea liniei respective devine ineficientă, dar și timpii de parcurs pentru fiecare tren devin necompetitivi.

              Pe de altă parte, trenurile de marfă produc bani, în timp trenurile de pasageri pierd bani. Iar asta e cu-atât mai valabil într-o rețea feroviară cum e cea românească, ăsta fiind încă un motiv spre a nu fi amestecate pe aceeași linie. Ați fost vreodată în tranzit prin gara din Bacău? Vi s-a părut normal ca trenurile de pasageri să treacă printre cisterne de motorină și navete de ciment?

  3. dreapta pana acum a venit cu lamentari. Atat. Plus probabil plata „comisionalor” pentru cine i-a adus la guvernare. Nu a votat-o decat 20%.

    Temele abordate de dumnevoastra ar trebui sa constituie baza dezbaterii in campania electorala pentru legislativ .

    Poate va asculta cineva

    • Daca luam ca model ultimele doua alegeri politica economica nu a fost un subiect deloc. Este posibil ca la urmatoarele alegeri sa se continue in aceeasi directie.

  4. Un guvern serios trebuie sa aiba mai mult decat o politica economica de moment, ci un proiect de tara. Ce vrem sa devenim pe termen lung, o tara plina de magrebieni si vietnamezi sau o tara in care romanii vor sa traiasca?
    Daca vrem doar sa crestem pe moment economia aducand muncitori temporari vietnamezi, care sa munceasca pe salarii de mizerie, n-am facut decat sa exportam capital. Acesti oameni consuma minimal pe piata noastra si trimit inapoi orice surplus pot economisi.
    O dezbatere serioasa se impune dar nu vad politicienii care au capacitatea si statura intelectuala necesara.

    • Importul de forta de munca nu poate solutiona sustenabil problema emigratiei. Problema este ca odata intrati in Romania, lucratorii intra in Piata Europeana. Probabil Romania poate fi doar o etapa in drumul spre tarile cu un mediu prietenos pentru lucratori si salarii atractive.

  5. o privatizare reușită a celor 3 companii CFR ar da niște bani la buget să echilibrăm deficitele și ar duce in 10 ani la revitalizarea acestui sector azi total distrus. Ideal ar fi ca guvernul să aibă curajul să privatizeze primele 10 mari găuri negre din economie unde se consumă bani aiurea CFR, Poșta, Tarom. Le dai 1 an să intre pe profit și dacă nu pot, le vinzi. Ele vor fi resuscitate de operatori privați și statul scapă de clica politrucilor care sug sângele poporului prin aceste conducte.

    • Sunt de acord, teoretic.

      Cateva precizari sunt necesare, privatizarile companiilor pe care le mentionati nu cred ca vor aduce bani realmente la buget. Obiectivul real este sa se opreasca scurgerea continua de resurse in firme neviabile economic datorita modelului de administrare. Deci nu se vor obtine venituri dar se vor reduce cheltuielile.

      Practic privatizarile la noi sunt cam ca operatiile in care chirurgul raporteaza „Operatia a fost un succes desavarsit, pacientul a decedat din pacate”. Ma astept ca o buna parte din activitatile firmelor mentionate sa fie lichidate si personalul disponibilizat masiv, in varianta optimista.

  6. Stimate Domnule Bolos

    a fost foarte utila opinia, mi-a dat elemente despre teoria cresteri economice.
    in viata reala, ca angajator a peste 900 de salariati (jumatate dintre ei in fabrica) si ca platitor de salarii mult peste salariul minim (cel in proiect de la 1 ian) va asigur ca cea mai mare problema ramane absenta fortei de munca (calificate). Daca nu exista invatamant profesional nu ai cultura municii in fabrica, daca nu ai muncitori in fabrica nu poti produce, nu poti exporta, esti intr-un cerc vicios. WLG este o politica economica buna daca este insotita de productivitate (fabricile din Romania sunt productive si competitive ca si costuri cu cele din China / India) si de consum din productia domestica.

    Cresterea salriului minim pe economie este doar o masura de aduce mai multi bani la buget si eventual de a limita munca la gri (foarte larg raspandita), si nu un indicator al productivitatii. daca maine am avea guvern 0% corupt si 100 mld euro pentru investitii nu ar avea cine sa le executa din cauza deficitului de oameni

    • @Dragos Damian_„WLG este o politica economica buna…”

      Mă bucur nespus atunci când am ocazia să întâlnesc opiniile celor care sunt „plătitori de salarii”, adică pe ale acelora care dincolo de farmecul minunățiilor teoretice au contact cu banalitatea practică.

      Deși nu-mi este dedicat comentariul, îndrăznesc să profit de ocazie pentru a-mi exprima unele îndoieli…Ori speranțe.

      Pe o piață a muncii deschisă, într-o largă piață comună europeană, este minunat că ne putem desface produsele, dar îngrozitor atunci când muncitorii români își vând forța de muncă în alte state membre, fir-ar să fie de concurență! Și atunci, oare cum putem reacționa eficient la fenomen?! Există mai multe răspunsuri, sunt mai multe propuneri…

      Dl Teodorovici gândește un mod de limitare a libertăților de circulație pentru cetățenii români. Nu este singurul, dl E Macron, spre exemplu, dorește limitarea libertăților de circulație pentru cetățenii bulgari.

      Dl Isărescu spune – desigur, având în vedere, pe lângă lipsa de competitivitate a între prinderilor românești, lipsa de competitivitate a guvernelor României – că ar trebui să adoptăm moneda comună europeană „altă dată” pentru că, la fel ca în caricaturile lui Mihai Stănescu, „acum nu e momentul”.

      Dl Niculae spune că subvenționarea activității antreprenorilor români este o măsură excelentă pentru sporirea competitivității pe piețele externe. Și, de asemenea, printre agricultori bântuie ideea.

      Nenumărați alți „plătitori de salarii” oscilează între două mari drame (puțini sunt cei care nu se plâng de ceva din societatea noastră). Unii spun că nu mai există forță de muncă în România. Pentru creșterea competitivității produselor lor văd soluția în importul de ugandezi și vietnamezi. Cealaltă parte spun că salariile sunt prea mari în România și soluția pentru mărirea competitivității produselor lor este desființarea salariului minim pe economie. Și ei au chiar suport de specialitate, pe unul dintre cunoscuții profesori ai Academiei de Studii Economice, dl Păun, spre exemplu.

      Nu, nu cred că „WLG este o politică economică bună”. WLG este doar un instrument de stimulare, un impuls, un imbold aplicat economiei, cu efect pe termen extrem de scurt, după cum în mod corect enunță teoria keynesiană DLG. În plus, el poate fi efectiv doar în condițiile în care este însoțit de investiții (care la rândul lor, pot genera creșteri de productivitate, sau nu).

      Dar, pentru că veni vorba despre investiții generatoare de creșteri ale productivității, oare de ce ar trebui să se compare antreprenorii români cu cei din India/China/Bangladesh și nu cu cei germani, bunăoară, că-s mai la îndemână? Am mai pus întrebarea asta și pare greu de găsit un răspuns.

      De ce vor ei musai să confecționeze în România, spre exemplu, cămăși similare cu cele chinezești la costuri de producție mai mici decât în China și astfel să fie competitive prin preț pe piața internațională?!

      Altfel spus, de ce, 10 lucrători prost plătiți trebuie să sape o săptămână o groapă pe care un muncitor bine plătit o poate săpa cu un utilaj în Germania într-o oră?! Pare absurd, dar nu e.

      De fapt, este vorba despre două lucruri. Unul, salariile românilor sunt suficient de mici pentru a menține costurile de producție la un nivel atât de scăzut încât costul de oportunitate îl determină pe antreprenor să prefere forța de muncă manuală. Al doilea este că antreprenorul nu are banii necesari pentru investiția în utilajul care i-ar permite creșterea implicită de productivitate (la fel în confecții, pielărie, producția de mobilier șamd.).

      Dacă pentru lipsa de investiții poate fi făcut responsabil guvernul (probleme legate de creditare, rata dobânzilor ridicată, impredictibilitatea cadrului legislativ, instabilitatea socio-politică și economică etc., ceea ce face dificilă alcătuirea planului de afaceri, rambursări și amortismente, angajări pe termen lung a unor oameni bine calificați, pe salarii mari șamd.)…

      …Angajatorii sunt direct responsabili pentru faptul că dacă ai peste 40 de ani este aproape IMPOSIBIL să-ți găsești loc de muncă. Dacă ai mai puțin de 25 este foarte DIFICIL să-ți găsești un loc de muncă (nu insist, statisticile sunt la dispoziția celor interesați).

      Prin urmare, dacă salariul minim din România, deosebit de mic prin comparație cu media Uniunii Europene, crește – într-adevăr, fără a urmări o creștere de productivitate corespunzătoare, lucru cu care în principiu nu sunt de acord – păi, atunci, dl ministru de finanțe Cîțu are dreptate după părerea mea, acesta este un fapt care stimulează antreprenorii.

      Cum? Este simplu, și foarte liberal. Tu, antreprenorule, trebuie să devii mai competitiv, pentru ca produsele tale să poată concura cu produsele de aiurea, ori să lași locul pe piață altora. Altfel spus, cei necompetitivi sunt eliminați de pe piață, pentru că așa se întâmplă pe piețele concurențiale.

      Soluția este să-ți asumi riscul unor investiții, să te organizezi mai bine, să angajezi personal calificat, cu experiență, pe care să-l plătești bine și pe care să-l păstrezi pe termen lung. Organizează activitatea eficient, optimizează-ți costurile și lărgește-ți piața prin investiții în marketing. Pentru că tu ești priceput la ceea ce produci, angajează oameni bine pregătiți pentru activitățile de management și desfacere, pe care-i evaluezi după criterii de performanță obiective, previzibile și transparente.

      Cu toate acestea, cred că este util să nu fie uitate niciodată vorbele ilustrului economist M Friedman (și a iubitei sale soții Rose) care spunea că pentru o investiție de succes este nevoie și de șansă, nici faptul că în cazul unei crize, este potrivit să investești economiile pe care le-ai făcut în perioada de expansiune.

      • a) Libertatea initiativei private in Romania este minima.

        b) Constiinta sociala identitara este inexistenta.

        c) Scara sociala este inexistenta.

        O politica economica inspirata, ea singura, ar putea aduce venituri mai mari, dar nu bunastare. Nivel de trai mai ridicat – poate. Calitatea vietii mai mare – in niciun caz.

        ===

        Solutia? Lasati patronii in pace!

        Nu vad cum un economist, oricat de grozav sau un politician, sau un funcționar stie mai bine decat patronul ce ar trebui acela sa faca pentru a castiga si el mai mult si a da si lucratorilor sai mai mult. Rolul lor ar fi sa garanteze libera concurenta si libertatea initiativei, nu sa transforme antreprenorul intr-o prelungire a statului!

        Toata lumea se inghesuie sa le spuna patronilor ce sa faca. Statul intervine, politicienii fac legi despre o economie inchipuita, pe baza unor teorii imbarligate despre derivata gaurii covrigului vechi si uscat.

        Economia devine din ce in ce mai complicata si functionarii si polticienii – din ce in ce mai inclti si mai lipsisti de experienta si de capacitate intelectuala. Si cu cat sunt mai ingramaditi. cu atat li se pare ca stiu mai bine si intra cu bocancii in sala de bal.

        Economistii merg pe langa politicieni in acest cadril, exclamand ca in bancul celebru cu puricele si elefantul care alergau si puricele spunea „Hai sa nu mai tropaim asa, ca trezim lumea”.

        ===

        De ce statul vrea cu toata taria ca toti puturosii sa traiasca la fel de bine, sau chiar mai bine decat cei care depun eforturi? De ce toti politicienii se chinuie sa lupte cu saracia saracindu-i si pe cei care ies din ea?!

        Politicienii I-au impartit pe toti in categorii si se chinuie sa le „faca bine” la toti, Cu exceptia celor care initiaza afaceri. Acestia ar trebui sa fie probabil un fel de biserici cu firma, adica sa se alature pomenii date de stat.

        Politicienii nostri doresc sa avem patroni saraci si muncitori bogati.

        A lua de la cei care depun eforturi si a da la puturosi se numeste la noi „justitie sociala”. Avem si teorii economice despre chestia asta. In urma cu cateva sute de ani se numea „talharie la drumul mare”. Acum poarta elegante nume englezesti.

        ===

        Daca ne uitam cu atentie la toate opiniile referitoare la abordarea economica dorita in Romania, toate ajung in aceleasi 2 puncte hidoase:

        a) stabilesc ce ar trebui sa faca statul ca sa „sprijine” economia (pe principiul ca dupa un croseu de dreapta e de bine un croseu de stanga, „ajuta” sa nu cazi la podea)

        b) cum sa facem sa castige toate lumea bine, nici prea putin, dar nici prea mult (adica „sa aiba in lume parte dreapta fiecare si sa ne avem ca frati”) – ceea ce evident te face sa te intrebi la ce bun sa te straduiesti sa castigi mai mult, daca pana la urma tot nu-ti foloseste la ceva treaba asta. Statul va „redistribui” = va lua de la cei care au depus eforturi si va da la puturosi.

        Faci, nu faci, ai salariul minim. Nu vrea patronul sa ti-l dea? Pai, sa faca bine sa poata! De aia e patron, sa te hraneasca pe tine! Profit?! Unde se crede?! La coji de mamaliga rece cu patronul! Sugaci de sange de popor!

        Nu-i mai bine sa fii puturos atunci? Statul iti da, patronul iti da, parintii si bunicii iti dau… Pana si Firea iti da!

        ===

        Si uite asa, in timp ce lumea discuta teoriile economice, tot romanul verde (sau de alta culoare) alege smirgheluitul mentei, ca se plateste mai bine decat datul cu lopata.

        Cei carora menta nu le e placuta, aleg kerosenul.

        In curand nu vom mai freca nici menta. E prea obositor.

      • După cum ziceau băieții de la Cațavencu odinioară le extrageți vârtos din „puțul gândirii”…

        1. Îi recomadnați călduros d-lui Damian ca pe lângă cei 900 de angajați pe care-i are să mai plătească câteva sute prin taxe ca să-i cumpere produsele și să meargă economia :) Că până la uemaă la asta se reduce WLG. Stau și mă întreb de ce naiba nu trimiteți dumneavoastră bani la plezneală în Africa? Că dacă ăia ar avea mai mulți bani de cheltuială poate ar importa produse din România și ar stimula economia și ați trăi și dumenavoatră mai bine :)

        2. Ne spuneți că românul nu trebuie să țintească concuranța muncii ieftine asiatice ci pe muncitorul german. Genial! Problema e că muncitorul german are o piață acolo pentru care lucrează și are un investitor ce poate scoate bani din munca lui. Ce stimulent ar avea investitorul ăla să vină în România ca să-l plătească pe muncitorul român la fel ca pe cel german și duppă aia să mai arunce bani pe geam transportând marfa înapoi în Germania?! Păi vedeți?

        3. Ce mai fainaă e aia în care postulați că producătorii români trebuie să fie tot mai competitivi. Asta parcă-i izvorâtă dintre urechile lui Pingelică. Că așa mai lătra și el săracu’ cum că trebuie să crească productivitatea și produția tovarăși! Ăla măcar avea scuza că era un țăran prost cu 6 clase la școala din Scornicești. Dumneavoastră ce scuză aveți?! Domnu’, pentru cultura dumenavoastră generală, ceea ce pune orice economie în mișcare e profitul și nu competititivitatea. Dacă competitivitatea aduce mai mult profit ea va apărea de la sine. Dacă nu, ea nu poate fi srtimulată rpin ukazuri. Puteți să o băgați în constituție că tot degeaba…

      • Nu se mai pot lega iobagii de glie de ceva vreme. Libertatea de circulatie este imposibil de oprit.

        Exista insa o problema majora legata de utilizarea banilor publici pentru educatie atunci cand forta de munca emigreaza masiv. Practic acei bani sunt pierduti, sau se recupereaza de la cei care raman, generand taxe suplimentare pentru cei ce nu emigreaza.

        Solutia probabil va fi creditul pentru studii, si disparitia invatamantului gratuit de stat. Asta va genera o presiune enorma pe majorarea salariilor pentru absolventi. Aici, probabil, se poate gasi o solutie de subventionare a creditului de studii la cei care raman sa lucreze in tara, pentru a diminua presiunea pe angajatori.

        • Banii publici in educatie sunt cheltuiti pentru a fi asigurate voturile profesorilor, nicidecum pentru educatia tinerilor.

          Diplomele de facultate se cumpara, liceele livreaza cu sarg cunostine perimate si total inutilw, invatamantul gimnazial este doar un fel de cresa platita de stat.

          Intrebara majora este de ce se intampla acest lucru?

          In niciun caz pentru ca ministerul invatamantului nu ar fi capabil sa actioneze, pentru ca de fapt are parghiile legale necesare si sunt suficienti oameni care sa stie cum sa o faca. Atunci de ce?

          Cauza este de fapt lipsa cererii de forta de munca calificata si distorsionarea puternica a pietei muncii prin cresterea turbata a salariilor bugetare (unde intra si profesorii si o parte din medici, politia etc.).

          De ce te-ai stradui sa deschizi o afacere sau sa fii bine pregatit profesional cand aceste 2 optiuni te-ar duce in situatia de a fi platit pe jumatate sau chiar pe sfet fata de un bagator de seama bugetar care nu are nicio raspundere?

          Asta inseamna ca decizia rationala a unui profesor este de a se stradui cat mai putin, deoarece daca va incerca sa faca ore de o anumita calitate, acest lucru nu va fi apreciat si va conduce atat la dispretul colegilor (care se simt amenintati) cat si la critici din partea parintilor.

          Parintii, pe buna dreptate, nu inteleg de ce elevul ar trebui sa depuna un efort suplimentar, daca un astfel de efort il duce la un venit mai mic comparativ cu cel care nu depune niciun efort de a invata, dar se va angaja la stat. Sau, in orice caz, statul va avea grija de el oricat de lenes va fi in viata.

          Ori noi de peste 30 de ani ne adancim in ineptia potrivit careia daca dezvolti educatia, vei avea si economie puternica. Acest lucru este pur si simplu imposibil, intr-o lume deschisa si guvernata de legile pietei.

          ===

          Acestea sunt argumentele pentru care am insistat si insist asupra prevalentei politicului fata de teoriile economice.

          Putem gasi oricand o teorie economica care sa justifice orice aberatie posibila. Si comunismul se bucura de o baza teoretica foarte solida. Si fascismul. Si nazismul.

          Politicul consta in actiunea pe 2 axe: economica (interventionism vs. non-interventionism) si sociala (colectivism vs. individualism).

          Politicul nu poate lipsi pentru ca societatea se conduce pe baza raspunsului la ierahia valorilor sociale prevalente in societate la un moment dat.

          Ceea ce facem noi de ani buni este de fapt sa perpetuam traditia comunista, dar sa o vopsim in fel si chip. Una dintre tarele noastre este acest „economicism”, adica ignorarea aspectelor sociale, sau, in cel mai bun caz, plasarea lor pe o pozitie de vasalitate, nu de egalitate, fata de pozitia adoptate pe axa interventiei in economie.

      • „Soluția este să-ți asumi riscul unor investiții, să te organizezi mai bine, să angajezi personal calificat, cu experiență, pe care să-l plătești bine și pe care să-l păstrezi pe termen lung. Organizează activitatea eficient, optimizează-ți costurile și lărgește-ți piața prin investiții în marketing. Pentru că tu ești priceput la ceea ce produci, angajează oameni bine pregătiți pentru activitățile de management și desfacere, pe care-i evaluezi după criterii de performanță obiective, previzibile și transparente”
        Suna bine atata timp cat statul „nu-si baga coada” prea tare in aceste aspecte sus mentionate.
        De calificarea personalului cine se ocupa, institutiile statului sau mediul privat ?
        Optimizarea costurilor inseamna investitii, investitii care se pot face numai pe baza unor credite ? cine garanteaza pt ele ?
        Largirea pietii inseamna investitii si competitie cu altii care ofera acelasi produs, serviciu, etc. exansiunea pe alte piete fiind enorm de grea fara suport politic.
        Care poate fi suportul politic din partea statului roman pt antreprenorii autohtoni in vedera expansiunii pe alte piete ?
        Pr pastrarea personalului pe langa un salar platit pe masura este nevoie de mult mai mult decat atat, la ajuta daca spre exemplu cineva bine platiti in Bucuresti pt asi petrece timpul liber pierde 5 – 6 pt a ajuge la Brasov si püe Valea Prahovei, daca cineva de la Cluj sta pe drum o zi si mai mult pt a ajunge la mare ?
        Cu siguranta se va gandi sa plece din tara.
        Toate teroriile sunt egale cu zero daca nu exista suportul pe care ele se pot dezvolta, suport care poate fi implementat foare simplu netinand cont de nici o teorie, este nevoie de gandire rationala si pragmatica.

        • „Largirea pietii inseamna investitii si competitie cu altii care ofera acelasi produs, serviciu, etc. exansiunea pe alte piete fiind enorm de grea fara suport politic.”

          Stimate domn, simplific, evitând vulgarizarea discursului.
          De la primele schimburi comerciale și până în zilele noastre lucrurile cu privire la investițiile în creșterea segmentului de piață au rămas în principiu – teoretic și practic – relativ la fel.

          Când îmi fac cumpărăturile în Piața Obor, spre exemplu, vânzătorii de verdeață care investesc efort în striga „Ia neamule pătrunjelul proaspăt!” sunt mai comeptitivi. Fără suport politic, dar cu asigurarea cadrului necesar desfășurării schimburilor comerciale libere. Iar Piața Comună este „comună” tocmai pentru că este comună.

          De altfel, citit cu mai multă atenție, comentariul meu relevă și referiri la unele aspecte politice care au implicații în procesele economice. Cu respect fac observația că spațiul restrâns al unui stfel de comentariu este mai adecvat pentru recomandarea/trimiterea către manualul de economie decât pentru explicații exhaustive.

    • Va multumesc!

      Nu cunosc specificul activitatii dvs, dar, cel mai probabil sunteti presat spre o structura a productiei in care capitalul inlocuieste munca. Munca necesara va avea un cost/unitate mai mare, dar si o productivitate mai mare. Capitalul este mai ieftin ca munca, deci capitalul tinde sa inlocuiasca munca, pana la realizarea unui echilibru. Cata vreme rata dobanzii este mai mica decat rata profitului, se justifica sa folositi levierul financiar.

      Din pacate libertatea de circulatie a capitalurilor este mai mica decat libertatea de circulatie a muncii, si din pacate bancile prefera sa crediteze statul si persoanele fizice. Altfel v-as spune sa va creditati din Finlanda (de ex), la dobanda negativa si sa mecanizati/automatizati/robotizati tot ce se poate.

  7. Da și nu.
    Recent au fost publicate cifre privind venitul necesar pe persoană de 2.600 lei pe lună. Care e situația reala la salarii? Unde sunt salarii mai mari pe persoana (pe familie cu copii deci peste 10.000 lei pe lună), unde sunt mai mici? Bani se pot cheltui, sunt numai hârtie colorată ( nu suntem în ZE) . Cine are încredere azi și mâine în hârtie colorată?

    ….”… Având în vedere contextul actual al României, cu o migrație netă negativă, o politică de alocare orientată spre forța de muncă este justificată… WLG înseamnă intervenționism. Dreapta liberală respinge doctrinar intervenționismul, pentru că mecanismul economic fundamental al dreptei liberale este economia de piață. ……. Dreapta trebuie să vină cu o alternativă la WLG. …… WLG înseamnă intervenționism. Dreapta liberală respinge doctrinar intervenționismul, pentru că mecanismul economic fundamental al dreptei liberale este economia de piață. .. În lipsa unei astfel de alternative WLG mai poate fi ajustat și păstrat,..”…..

    Franța e azi în faza de „reforme”, în economie și în stat. România începe acum o tranziție asemănătoare cu un decalaj de doi ani? Am prelut modelul de „stat francez” (A. Plesu), modelul de „stat unitar” centralizat. Președintele E. Macron se vede confruntat azi cu proteste din partea gilets jaunes, al personalului medical și al studenților. Modelul politic traditional francez e de confruntare, de coliziune (valabil în special pentru stânga, comunistă CGT și socialistă). Paris practică de mult timp „economie politică (socialistă)” spre deosebire de liberalismul anglo-saxon în UK.
    Chile a privatizat o mare parte a gospodăriilor comunale (apa, curent, etc), a asigurărilor sociale (sănătate, învățământ, pensii) după regimul Alende. Azi sunt proteste energice împotriva regimului. Chile va primi acum o constituție (în loc de cea din 1980 a lui Pinochet) nouă. România?
    Două exemple cu proteste împotriva unor reforme deja realizate (Chile) sau în curs de implementare (Franța).

    Sentimentul puternic de apartenență al locuitorilor, multumirea mare a cetățenilor cu democrația și viața lor e „măsurat” ca cel mai pregnant în nord-vestul continentului: Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca.

    Unde se situează România după emigrarea a 4 milioane de cetățeni în vest?
    Care soluții sunt azi la îndemână? Teoriile (occidentale) enumerate de autor?
    UE e în faza unei tranziții de stagnare economică? Soluții cerute și practicate în sud-estul UE (Franța, Italia, Spania, Portugalia, ultimele cu socialiști la guvern) prevăd deficite publice și mărirea datoriilor de stat (Italia 131 % BIP). Italia nu și-a revenit din stagnarea și recesiunea declanșată de criza bancară-financiară 2008.
    Franța impune azi din nou o politică expansivă la BCE/Frankfurt, se cumpără din nou timp, se cumpără în continuare hârtii datorii de stat din sud-estul UE. BCE menține dobânda la zero. Statul se poate împrumuta mai favorabil și în viitorii ani.

    România ar putea investi acum mai mult în infrastructură (căi ferate moderne, digitalizare) prin deficite publice (salariile budgetariilor mai mari) și datorii de stat în permanentă crestere?
    Care sunt prioritățile noului guvern 2019/2020? De unde investiții și jobs bine plătite?

    • Cu cat te ridici mai sus, cu atat te lovesti mai tare cand cazi.

      Valabil pentru consumul din imprumuturi. Nicio teorie economica nu ma va convinge vreodata ca poti trai bine daca statul iti da cat ai nevoie indiferent ce faci. Romania a experimentat pe pielea ei aceasta abordare, dar nu s-a invatat minte. Cauta in continuare „comunismul cel bun”.

      Este motivul pentru care am criticat de cate ori am avut ocazia WLG: aceasta nu este in cazul Romaniei o teorie economica, ci un instrument de mintit populatia pentru a sustine un regim puternic anti-capitalism, anti-piata si anti-liberal.

      ===

      Alternativa dreptei romanesti, dupa mine, nu trebuie sa fie una pur de guvernare si nici una bazata prepondernt pe teorii economice.

      Romania trebuie mai intai sa isi formeze un stat liberal.

      Probabil ca la nivel intuitiv, acesta este motivul pentru care stanga progresista (USR) si centru-dreapta (PNL) par aliati naturali in Romania de astazi.

      Foarte multi adepti ai „teoriilor economice aplicate” fac abstractie de acest stadiu politic incipient si analizeaza aplicabilitatea diverselor abordari economice ale capitalismului (subliniat „capitalism”). Ori, Romania nu este o tara capitalista (inca).

      Dreapta romanesca nu poate sa se refere la guvernare doar, pentru ca este absurd sa iti inchipui ca guvernezi liberal un stat care nu e liberal. O doctrina de dreapta aplicata statului actual roman va ramane una pur si superficial cosmetica.

      Acest fard liberal pe fata unui stat anti-capitalist si anti-piata va fi sters usor de urmatoarea guvernare – cu necesitate va fi una criptocomunista (neofascista, iliberala – nenumarate sunt etichetele aplicate unui stat de acest tip).

      Asta, pentru ca nu poti impune austeritatea fara a naste sperante.

      ===

      Democratia in sine nu este infailibila, nicio organizare sociala nu poate fi. Autoritarismul, dictatura, totalitarismul au durate limitate. De ce ar fi democratia vesnica?

      Asa cum am trecut de la comunism la actualul stat criptocomunist (neofascist, iliberal, cleptocrat = diverse etichete pe aceeasi sticla cu otet), putem face cu usurinta si pasul inapoi- spre comunism adica. Este la fel de imposibil pe cat era de „imposibil” in 1 decembrie 1989 ca pe 25 decembrie 1989 sa nu mai ramana nimic din regimul comunist.

      In cazul Romaniei aceste probabilitati sunt doar mai usor de vazut decat in cazul Frantei, statului Chile sau al Greciei.

      In 1917 Lenin prezicea revolutii comuniste in Europa de Vest. Au avut loc razmerite, dar RDG s-a putut forma numai prin interventia directa a URSS, nu ca urmare a preconizatei revolutii. Ceea ce a demonstrat ca pana la urma intre Lenin si Mama Omida nu este nicio deosebire.

      Problema democratiei este ca poarta in ea germenele propriei anihilari.

      Problema agravata de faptul ca orice alternativa tot la non-democratie duce. Inceputul secolului XX a prilejuit numeroase dezbateri in acest sens in acea vreme.

      Situatia economica, bunastarea personala, joaca bineinteles un rol major in evolutiile istorice. Dar problema guvernarilor nu este una de natura economica. Daca ar fi asa, ar fi suficient sa aducem la guvernare laureatii Premiului Nobel la Economie si am avea numai lapte si miere in Romania.

      Daca ne uitam cu atentie in jur, vedem ca Romania are multi economisti foarte buni – autorul e un exemplu. Si atunci ne punem intrebarea cum se poate ca avand asemenea economisti, romanii sa traiasca atat de prost si cu perspective atat de negre?

      Raspunsul pe care eu il gasesc (deocamdata altul nu stiu) este ca refuzam sa gandim politic si, prin urmare, nu avem cum sa obtinem un stat liberal doar folosind teorii economice si pe cale de consecinta – nu avem nici perspective roze.

      Traiectoria Frantei a fost una anti-liberala inca din 1789 (atat cat se poate spune asa ceva in contextul epocii) – lipsita apoi si de ancora Traditiei (pe care Italia a pastrat-o totusi mult mai mult timp), societatea ei nu se bazeaza pe forta initiativei private si pe libertati individuale, ci exclusiv pe o administrare mai buna a societatii.

      • Multe și bune, la unele am întrebări (nu folosesc „dreapta politică” ci denumirea britanică de „conservatori”).
        Moștenirea din 1989 e o umbră apăsătoare. Cei 45 de ani de „sovietizare” au distrus mai mult decât am vrea să credem. Dictatura 1939-1989 de 50 de ani a distrus dreptul civil, proprietatea privată, a atomizat societatea civică distrugând încrederea între cetățeni și între locuitori și stat (epurarea etnică 1940-1989 ca țel de stat și practică de guvern dâmbovițean. E posibil să elimini 1 milion de cetățeni evrei, sași, șvabi, etc.).

        …”… pentru a sustine un regim puternic anti-capitalism, anti-piata si anti-liberal. … „…..

        Pentru a scăpa de această „moștenire autohtonă specifică” 1989- 2019, de acești reprezentațti aleși ale „neamului” rămâne: încercare și eroare? România are de ales 2019/2020.

        Proprietatea privată, nu numai a caselor, a firmelor, conține azi un sâmbure de „capitalism”. România de azi nu e o democrație ca în vest, nici măcar ca în state cu guvern socialdemocrat (Suedia, Danemarca, Norvegia: sentiment puternic de apartenentă). Distrugerea în naționalcomunismul ceaușist a continuat cea ce sovieticiii au început 1945- 1958/1964. Mai e de observat: naționalismul legionar ortodox interbelic până 1944 are continuitate în naționalcomunismul autohton (de acea nu folosesc „dreapta politică” în limba română, prefer „conservatori”).

        …”….. România nu este o tara capitalista (inca)…. „……

        Democrația poate fi eliminată într-o țară. Republica de Weimar 1919-1933 a fost „asasinată” de dreapta reactionară (de banii oligarhului de presă Hugendubel, de milioanele de $ ale lui Henry Ford dăruite Führerului). Prima republică germană a murit pentru că erau prea puțini „democrați (comuniștii au atacat pe socialdemocrați, oligarhii au colaborat cu extrema dreaptă și credeau că îl „cumpără” pe Führer).

        …”… Problema democratiei este ca poarta in ea germenele propriei anihilari….”…

        Integrarea Euroatlantică în UE& NATO apără România de experimente totalitare, așa încercăm să credem azi? La Budapesta se demonstrează azi contrariul, presa liberă e eliminată, naționalismul extremist tradițional maghiar a reinviat. Ungurii s-au îmbătat de atâta naționalism încât cu greu vor găsi aliați (ev. Putin, Erdogan, Xi Jiping) în UE/NATO.

        …”… refuzam sa gandim politic si, prin urmare, nu avem cum sa obtinem un stat liberal doar folosind teorii economice….. „…..

        Am avut prilejul școlii în limba maternă, un succes românesc. F. Dürenmatt formulează în piesa „ Die Physiker/ Fizicieni” 21 teze (scrise 1962 după zidul de la Berlin și Cuba) care merită citite și cunoscute (piesa era temă la bacalaureat în limba maternă în Banat) :
        „Fizica îi privește pe fizicieni, consecințele fizicii (bomba atomică, azi Tsernobyl, Fukusima, etc) îi privesc pe toți.
        Cea ce îi priveste e toți trebuie rezolvat de toți.”

        (Societatea civică crează statul, mentalitatea crează statul. Statul nu poate crea condițiile pe care se bazează: morala, atitudinea civică, solidaritate, etc).

        Aici văd problema „atomizării” societății civice 1939-1989 românești în 50 de ani de dictatură autohtonă specifică. Au trecut 30 de ani și nu s-a redobândit încredere: încredere între cetățeni, încredere între cetățeni și stat, încredere între locuitorii țării și instituțile publice, Parlament, guvern, învățământul public, serviciile publice/sănătatea, etc.

        Intrebări multe. Am încredere în tinerii de azi din țară care nu caută meseria de „lucrător degajat în vest”.
        Gândesc așa pentru că mie mi s-a dăruit, mi s-a acordat încredere.

        „Was ich denke bin ich,
        was ich denke strahle ich aus,
        was ich ausstrahle ziehe ich an.
        Positives Denken-Theorie.”

        • „Problema democratiei este ca poarta in ea germenele propriei anihilari…”
          Au inteles Merkel sau Macron acesta fraza ? dupa cum evolueaza treburile in Germania si Franta incep sa am dubii si ar fi cazul sa dispara cat mai repede amandoi din politica.

        • Asa e, societatea face statul, nu invers. Un alt fel de a spune ca fiecare tara are conducatorii pe care-i merita (cu atat mai mult atunci cand poate sa-i aleaga). Daca inteleg eu bine, din societate (cultura, mentalitati, aspiratii colective) deriva statul si apoi si tipul de economie pe care-l construieste statul. Cu mentalitati colectiviste nu poti avea decat un stat birocratic si o economie etatista, neperformanta, care traieste din imprumuturi si pe care o asteapta, mai devreme sau mai tarziu, falimentul. Pe asa ceva se altoieste foarte bine WLG…Poate cineva sa faca o analiza si sa ne spuna cum anume sau si cum si cat a stimulat acest WLG economia romaneasca? Dincolo de greseli sau limite in sensul ca nu s-a aplicat chiar asa cum spune teoria ci in traditia stramoseasca, romaneste? Cat bine si cat rau? Pentru ca ne-a lasat cu datorii mai mari si cu deficite si mai mari.

          • Bine scris. Asa e, de acord. „Two Treatises of Government“
            Teorii mai sunt:

            „Der Zweck der Regierung ist das Wohl der Menschheit“
            Der englische Staatsphilosoph John Locke war der Erste, der die Idee der Volkssouveränität ausführlich begründete. Sein 1690 erschienenes Standardwerk „Two Treatises of Government“ prägt bis heute das politische Denken der westlichen Welt.
            …………….
            Der Rechtsphilosoph und ehemalige Richter am Bundesverfassungsgericht Ernst Wolfgang Böckenförde fasste das Dilemma der Demokratie einmal wie folgt zusammen:
            „Der freiheitlich, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist.“
            Die politischen Grundwerte und Prinzipien bilden zusammen kein festes Fundament, sondern ein durchaus fragiles Gefüge, das mit jeder politischen Herausforderung neu ausbalanciert werden will. Demokratie wird auch in Zukunft ein Wagnis bleiben.

            Die kulturelle Identität Deutschlands ist verwoben mit dem europäisch gewachsenen Freiheits- und Humanitätsideal. Das Grundgesetz schreibe dieses Ideal für den säkularen demokratischen Rechtsstaat fest, betont der Bonner Schriftsteller und Jurist Matthias Buth.
            Wir sind unsicher. Wir wissen nicht, was uns wirklich im Innersten zusammenhält. „Deutschland? Aber wo liegt es? Ich weiß das Land nicht zu finden, wo das gelehrte beginnt, hört das politische auf“. Dies vermittelte uns Friedrich Schiller.
            1989 riefen die Menschen in Leipzig, Dresden oder Berlin: Wir sind das Volk und nachher wir sind ein Volk.

            Citate: Germania? Unde se afla? Nu reusesc sa gasesc tara, unde incepe cea culturala, educata sfirseste cea politica. De scriitorul Friedrich Schiller

        • Din perspectiva istorica – chiar democratia in sine este de vina, atunci cand este grefata pe o societate nepregatita pentru ea. Societatile vestice liberale au traversat lungi perioade istorice, nu cateva decenii.

          In Romania o proportie extraordinar de mare voteaza de fapt pro-comunsism , anti-piata si anti-democratie. Doar ca nu mai afiseaza nimeni porterete cu Marx, Engels si Lenin. Deocamdata.

          • Germania lui Bismarck era stat totalitar, nu a traversat nicio lungă perioadă istorică în care să fi implementat democrația.

            În realitate, patologia social-politică e extrem de înrădăcinată în Europa, de secole întregi. Democrația a fost inventată în America de cei care s-au refugiat din lagărul european, iar Europa a adoptat doar parțial unele proceduri democratice, iar asta de-obicei ca urmare a războaielor. Când Merkel și Steinmeier fac un guvern din primele două partide, aceea nu e democrație, aceea e deturnarea democrației.

        • &Harald
          Simularea democrației e boala care a izbucnit după 1989 în estul Europei.
          Cei eliberați de dictatură și comunism 1989 au rămas cu aceași „administrație” de stat, cu aceași birocrație care a cunoscut numai „simularea”. Așa cum au simulat Stalinismul, cum au simulat Leninismul& Marxismul au continuat cu simularea și imitarea în democrație? Lipsește libertatea trăită o viață intreagă ? Lipsește tradiția parlamentarismului occidental 1939-1989 in România?
          Cameron și conservatorii în UK au demonstrat că prostia e singurul lucru echitabil împărțit pe glob. Fără un motiv esențial Cameron a inițiat un referendum. Conservatorii lui Boris Johnson în UK dau dovadă în Parlamentul britanic de „balcanisme”? Incercare și eroare. Brexit slăbește UE și UK.
          A apărut o carte a „teoreticienilor” din domeniul politic. Ivan Krastev/Bulgaria și Stephen Holmes au scris același lucru cu multe cuvinte cea ce Harald a scis într-o propozitie. Esticii simulează democrația.
          Noi „democrați” au imitat după 1989 vestul fără a trăi „principile normative UE” pe care le -au semnat. Cred că e mai complicat.
          Traducerea din engleză : „ Das Licht, das erlosch.” Ullstein 2019. Originalul e în engleză. Prea multă teorie și prea puțin din viața celor mulți?
          Am încredere în tinerii de azi din țară. Mai durează încă o generație sau două până când moștenirea apăsătoare din naționalcomunism e inlăturată și democrația „normală” e trăită de cei mulți în estul UE. MC Donalds și Coca Cola la București nu înseamnă că am instalat „democrația” occidentală.
          UE rămâne un gigant economic fără politică „comunitară” acceptată de toți 27 (V. Orban si E. Macron stau la masă cu Putin) , fără apărare cu scut nuclear „comunitar european”. Depindem politic și militar de NATO/SUA, azi și mâine. Conflictul de interese francez- german nu se mai ascunde azi, nu se mai camuflează prin retorică excelentă franceză. E. Macron a numit NATO „hirntod”/moartă. Stoltenberg/NATO și cancelara Merkel au decalarat acum la Berlin că NATO funcționează. Vorbe și „simulare”, sau interese franceze, cea ce înseamnă la Paris de 75 de ani distanță față de NATO/SUA (De Gaulle a scos armata franceză de sub comanda directă NATO. Armele nucleare franceze sunt supuse numai Președintelui francez, nu apără UE).

          Care sunt interesele românești în UE & NATO?

    • „Care soluții sunt azi la îndemână? Teoriile (occidentale) enumerate de autor?”

      Multe instrumente de politica economica nu sunt, toate au o eficacitate descrescătoare în timp, au efecte secundare negative și creează dependenta economiei de sprijin. Statul poate sa le foloseasca pentru a corecta niste dezechilibre care au potentialul de a destabiliza echilibrul social.

      Eu nu am enumerat teorii occidentale, ci pachete de masuri strategice corelate cu scopul de a se stimula dezvoltarea economica. E adevarat ca la baza lor stau teorii occidentale, ca am folosit acronime si terminologie engleza, dar nu pentru ca apar ca atare in teoria economica, ci pentru ca pot fi „vândute” ca atare creditorilor internationali si stakeholderilor, care, astfel, ar putea intelege usor ce se doreste.

      • &Bradut-Vasile-Bolos
        Datoriile publice ale statului (Italia 131% BIP, Grecia 173 % BIP, Portugalia 121% BIP, Franța ca. 96 % BIP) sunt azi problema „politică”, economică și fananciară NR 1 care are cere alte căi de rezolvare în sud-estul UE decât în nord-vest condus de Olanda & grupul „Hanseatic” (putem alinia Austria și RFG). Conflictele de interese izvoresc aici, la fel „politicile” formulate la Paris și Berlin. Președintele E. Macron a calificat condițile formulate de ministrul de finanțe Olaf Scholz/RFG în privința Bankenunion ca inacceptabile. Revista Der Spiegel enumără dezacordurile lui E. Macron cu guvernul german („Pariser Solo”: nu a informat NON, refuzul începerii de tratative de aderare cu Albania și Macedonia de Nord guvernului german.E. Macron își intensifică planurile de politică externă, vrea ca UE să devină o putere globală- „Weltmacht”. Pentru acest țel acceptă tensiuni cu RFG). E. Macron e sub presiune politică internă din cauza reformelor economice începute. Cancelara Merkel are un partener de coaliție SPD permanent preocupat de propriile restructurări (cuplul de conducere SPD va fi desemnat în Noiembrie). RFG se apropie de 60 % BIP datorii de stat (Maastricht). Modelul francez tradițional de „economie politică (socialistă) planificată centralizat” diferă enorm de modelul „Soziale Marktwirtschaft” german, care e mai apropiat de liberalismul anglo-saxon (export, piețe libere) decât de „ redistribuirea /socialismul” francez.
        Accentuez aceste conflicte de interese francez- germane și sud-est UE fată de nord-vestul UE pentru că sunt periculoase în momentul unei crize financiare în Italia (faliment financiar al statului). Olaf Scholz/RFG refuză preluarea datoriilor publice de stat de la alt stat (Bailleout, Maastricht) cu AfD în spinare. Uniunea bancară după proiectul francez și cumpărarea de hârtii datorii de stat în continuare (doamna Lafarge) de către BCE/Frankfurt sunt de fapt deja o „Uniune a datoriilor de stat „Schuldenunion”, imposibil de acceptat „oficial” în Olanda și RFG.
        Acest conflict de interese francez- german, de fapt sud-est UE cu nord-vestul UE trebuie rezolvat cumva. După care „teorie” economică? Cu care „practici” politice? Tradițiile și mentalitățile diferă în UE.27. Situația statelor partenere în ZE/UE și ale guvernelor „politice” diferă enorm de mult.
        Viitoarea criză va aprofunda conflictele în UE. Soluții?
        E. Macron vrea (2017- 2019 Sorbonna) un cerc restrâns de parteneri în UE pentru „intergare mai puternică și mai rapidă” cu budget ZE propriu. Guvernul Merkel nu a răspuns timp de doi ani acestor pretenții politice/ financiare franceze de „bani de la alții”.
        România nu e în ZE. Care sunt interesele românești (guvern PNL minoritar în Parlament) azi în UE? Interesele statelor determină „practicile politice” și „teoriile economice formulate”.

        Eu cu cine votez
        I.L Caragiale.

        &Ursul Bruno
        Oricare guvern poate fi răsturnat în democrație prin alegeri. E. Macron e deja în lupta electorală pentru al doilea mandat. Cancelara Merkel va continua până 2021 probabil cu un cuplu SPD condus de ministrul de finanțe Olaf Scholz care cere acum continuarea coaliției până 2021. Cancelara Merkel nu va ceda înainte de 2021 și nu va continua după 2022. E. Macron va obține probabil al doilea mandat (Franța va continua politica „colonială” pe continent, se vede ca „leader” veșnic în UE, indifernert de formațiunea de guvern la Paris).
        E. Macron a declarat la Aachen că statele „naționale suverane” vor exista încă 30 de ani în UE, deci un refuz 2019 foarte clar în privința unei „Federații Europene” în condițiile de azi (unanimitate de voturi în consiliile ministeriale).
        Nu cred într-o „Uniune Napoleană Europeană /franceză”.
        Care UE e de dorit? Moldova?

        • &Harald
          Merkel? are 10 ani creștere economică, mai are 2 ani.
          SPD, Grüne? Nu prea ….

          Wir sind unsicher. Wir wissen nicht, was uns wirklich im Innersten zusammenhält. „Deutschland? Aber wo liegt es? Ich weiß das Land nicht zu finden, wo das gelehrte beginnt, hört das politische auf“. Dies vermittelte uns Friedrich Schiller.
          1989 riefen die Menschen in Leipzig, Dresden oder Berlin: Wir sind das Volk und nachher wir sind ein Volk.

          Leipzig 1989, aici începe ……

          • @Kurt – nu v-am întrebat câți ani de creștere economică are Merkel, v-am întrebat despre cele 4 mandate ale ei și legătura ”marilor coaliții” ale ei cu democrația. De altfel, în prezent, Germania are 5 trimestre de recesiune nedeclarată, iar toată Uniunea Europeană are 11 ani de recesiune nedeclarată, după ce Merkel și-a pus pentru a doua oară protejatul / protejata în fruntea Comisiei Europene.

            Ați considera democratic să aibă Trump 4 mandate? Ați considera democratic să aibă Iohannis 4 mandate? Vladimir Putin are tot 4 mandate și el, pentru comparație.

            • &Harald
              Recesiunea tehnică de 1 semestru e statistica oficială în RFG 2019. In rest fiecare cu statisticile lui. Cancelara Merkel nu mă preocupă, nu mai mult decât altele în domeniul „politic”. Limitarea mandatelor e parte a constituției în SUA și Franța. RFG nu a existat 1945-1949 ca stat, a avut nevoie de „stabilitate”. Pentru cancelarul Adenauer „Westbindung” NATO/SUA și EWG/Franța erau miezul politicii germane. RFG a avut de parcurs un drum lung pentru a obține „acceptanță” (Holocaust) în forurile internaționale: ONU, EWG, NATO. Cancelara Merkel nu a avut nimic de a face cu denumirea Comisarei U. von der Leyen 2019, e o inițiativă franceză a lui E. Macron după ce l-a atacat brutal în public pe candidatul PP M. Weber. Azi E. Macron nu mai ține cont de nici un fel de „alianță” francez- germană, atacă NATO (hirntod), refuză aderarea Albaniei și Macedoniei de Nord fără consultări cu Berlin (cancelara Merkel sprijină adererea în mod public de repetate ori. Moldova?).
              Conferința actuală de la Berlin cu statele africane e cea ce e „politica” RFG de la început până azi: „export”. China nu ține cont de chaosul european. UE nu are politică externă „comunitară” (E. Macron cu Putin la masă, V. Orban cu Xi Jiping, la fel Grecia și Italia) , nu are apărare militară comunitară (scut nuclear propriu).
              UE are probleme în sud-est, mai puțin în nord-vest. Văd în datoriile publice ale statelor din sud-estul UE cu peste 100 % BIP (Maastricht cere sub 60%) pericolul cel mai mare în viitor. Vom vedea la criza viitoare (bancară?). Olanda merită observată cu atenție. Are alte priorități decât Paris, se orientează mai mult spre Londra, spre liberalismul anglosaxon.

              Părerile sunt libere, necenzurate. Frustrările fac parte din comentarii?

          • @Kurt – Cancelara Merkel nu a avut nimic de a face cu denumirea Comisarei U. von der Leyen

            Așa e, probabil Merkel o ținea pe post de ministru al Apărării din întâmplare. Sau i-o impusese tot Macron? :) După o anumită vârstă, oamenii ar trebui să aibă un pic de rușine, chiar dacă au crescut într-un regim comunist.

            • &Harald
              Respect părerile dvs, respect persoana. Am alte informații din RFG, e limba maternă, sunt șvab și mă bucur de cetățenia UE. Sunt „european” convins cu toate problemele legate de acest proiect de pace, libertate, democrație și țelul indepărtat „condiții de viată asemănătoare (nu egale)” în toate părțile UE (orașe, sate, metropole).
              Comisara von der Leyen a o propunere franceză, e propusă de E. Macorn (M. Weber PP era candidatul cancelarei, A. Merkel nu a făcut altă propunere), nu are nimic cu cancelara A. Merkel.
              Acum toți comisarii (ultimul din Ungaria) au trecut de PE. Budgetul UE de 153 miliarde Euro a trecut de PE.
              Prefer în viitor o scădere a subvenților nerambusrsabile agrare (Paris, protecționism) și transformarea a unei părți din budgetul UE de 1% BIP în „credite rambursabile fără dobânzi” pe termen lung (Moldova 2030?). Astfel se acumulează bani pentru un budget propriu UE pentru momentul când peste 15 sau 20 de ani va porni proiectul „Federație Europeană” (cu totul altceva decât proiectul francez cu „cerc restrâns de parteneri ZE” cu budget separat de UE, cerut de E. Macron la Sorbonna 2017).
              Viitorul e deschis în România și UE.27 / … UE.35…..

              Recomand cartea lui Ivan Krastev /Bulgaria și Stephen Holmes /SUA, în engleză, despre altfelitatea esteuropenilor în UE.28 după 30 de ani de libertate, democrație și „imitare/simulare” (a principilor normative occidentale) a occidentului. Naționalismul, puritate etnică, iliberalismul, tendințe izolaționiste și opoziția față de vestul pluralist, cosmopolit, multicultural ( Imigrarea vest: „Bine ați venit în Canada. Faceți-ne mai buni”, scrie Charles Tayler din Canada, filozof, creștin și cosmopolit convins că Canada e pe cale bună ca societate civică cosmopolită, pluralistă și multiculturală) sunt discutate în cartea „Das Licht das erlosch /Lumina care s-a stins”.

  8. Societatea este condusa de politic, nu de economic (subliniat). Per a contrario, nu ar mai fie nevoie de partide politice, de alegeri etc.

    Teoria economica nu inlocuieste conducerea politica iar politicul nu se reduce la aplicarea teoriilor economice.

    ===

    Intre dreapta si stanga exista si alte deosebiri, nu doar cele de ordin economic.

    Desigur, atat dreapta cat si stanga doresc cresterea bunastarii dar nu se deosebesc numai prin teoriile economice aplicate.

    ===

    PSD nu apartine social-democratiei ci criptocomunismului, neofascismului – sau cum vreti sa denumiti doctrina sa, dar nu este sub nicio forma social-democratie. Avem mixate in ideologia sa nationalism extrem, etatism corporatist (nu are legatura cu corporatiile!), interventionism, refuzul capitalismului si altele. Faptul ca le ascunde (mai mult sau mai putin reusit) mimand social democratia, este „meritul” lor.

    Opozitia stanga -dreapta nu se poate aplica acestei ideologii, ele se afla undeva mult dincolo de frontiera de stanga (daca doriti, putem plasa la frontiera socialismul – in acceptiunea sa moderna, nu socialismul „stiintific”).

    WLG este purs si simplu un ingredient al acestei ciorbe extremiste. Oricat ai fi de binevoitor cu teoria in sine, este hazardat sa o analizezi ca si cum ar fi aplicata de cineva care doreste capitalism. Ea a fost – si este ! aplicata de politicieni romani care doresc inlaturarea capitalismului si instaurarea unei conduceri autoritar-totalitare care sa isi aserveasca economia.

    Unii au numit aceste miscari extremiste „iliberale”, in lipsa de ceva mai bun.

    ===

    Despre ce teorii economice sa vorbim cand 90% din populatie este analfabeta, 90% din cadrele didactice sunt mincinoase si incompetente, rauvoitoare, lacome si pline de ura fata de copiii, cand 90% din medici spun pe dinafara ce au citi prin diverse carti, cand daca esti batran in Romania ai festelit-o, cand Romania le da foc propriilor tineri si ii alunga peste hotare?

    • Sensul guvernarii societatii este de la politic spre economic, nu invers.

      Adica, formarea statului liberal implica, in fond cu necesitate, aplicarea unei teorii economice compatibile cu valorile de dreapta, mai bine zis – care le sustine.

      • Liberalismul anglo-saxon (LSE London scool of economics) occidental nu e de „dreapta” (conservatorii UK).
        Cartea „liberalului” M. V. Llosa, Chemarea tribului (La llamada de la tribu, Alfaguara, Barcelona, 2018, 311 p.), e publicată la editura Humanitas. Sunt detalli foarte precise în privința liberalismului occidental (anglo-saxon) și motive pentru refuzarea extremismelor (comunist, socialist, fascist, islamist, naționalist, populist) politice.
        https://www.observatorcultural.ro/articol/chemarea-tribului/

        Situația actuală din țară e una de tranziție. Un guvern PNL „minoritar” în Parlament are mai multe lucruri de realizat:
        – Un program de guvern imediat (aici teoria e mai puțin utilă), budgetul 2019/2020
        – Un program de guvern 2020 în momentul a două campanii electorale, pentru alegeri locale și parlamentare, pentru câștigarea alegerilor.
        – Un program consistent pentru patru ani 2020-2024. Aici se pun întrebări în privința bazelor unei politici „liberale” (nu folosesc „de dreapta”- vezi intelectualii interbelici). Interesele țării odată bine definite, se pot stabili practicile „politice” cu care se speră că vor fi atinse. Cred că exodul a peste 100.000 locuitori an de an spre vest e o problemă majoră. Atragerea investițiilor și a investitorilor, în special a celor din economia privata, rămâne permanent un țel major.
        – Investitile strategice ocolesc România. China investește în portul grecesc Pireus și traseul (calea ferată modernă si autostrada) Pireus- Serbia- Budapesta. Calea ferată China- Rusia-Polonia-Duisburg/RFG e de mult timp o rută des folosită. Conductele de gaze și titei Kasachstan-Turcia-Grecia-Italia ocolesc România.
        – Care investiții strategice în domeniile energie, căi ferate, autostrăzi, digitalizare sunt prevăzute de „liberalii” din noul guvern?

        • Rolul statului este, ameliorarea si imbunatatirea nivelului de trai al oamenilor prin asigurarea pacii si integritatii sale , a unui sistem de sanatate si invatamant/cercetare performat si crearea infrastructurii necesare, incepand cu cea rutiera , feroviara si terminand cu asiguarea unor spatii adecvate in care aceste activitati pot avea loc.
          Aceste activitati art trebui sa fie reglementate prin legi clare si o birocratie cat mai supla, la toate nivelurile.
          La ora actuala suntem in situatia in care statul sufoca libera dezvoltare a indivizilor in general prin restrictionarea activitatilor sale incepand de la cele individuale si terninand cu cele la nivel economic.
          Statul si politica sunt sisteme invechite prin care se pot conduce eficient comunitati de oameni, cu cat mai mari cu atat mai greu datorita inertiei mari un luarea unor hotarari importante. Daca privim numai segemtul industriei informatice, pana la elaborarera unor legi si implementarea acestora, tematica supusa legiferarii schimbandu-se radical datorita evolutiei rapide a progresului technologic.
          Daca PNL se concentreaza pe cateva obective mari si va putea impune implementarea ecstora precum inceparea constructiei autostrazii care leaga Moldova de „restul lumii” , rezolva circulatia infernala oe Valea Prahovei si al Oltului va putea guverna fara probleme de acum inainte mult timp.

      • Foarte bine spus. Oamenii chiar cred ca in ROMANIA noi avem capitalism si am avut vreodata democratie occidentala functionala bazata pe reprezentativitate.

    • Cred ca remarcati ca nu am pornit de la ideea ca stiu ce vrea sa faca politicul. Am incercat mai degraba sa intuiesc si sa corelez discursul politic in politici economice care pot fi intelese. Din pacate documentele programatice de partid oficiale sunt propaganda si ca atare sunt lipsite de valoare in identificarea intentiilor reale, daca ele exista. Lipsa dezbaterii politice din campania la europarlamentare si din primul tur de scrutin, si lipsa de coerenta doctrinara, nu ajuta deloc.

      Evident politicul decide, dar si investitorii decid, si oamenii de rand decid, fiecare cu decizia lui. Politicul poate decide ca vrea ceva, investitorii vor decide daca le convine aici, sau altundeva, cetatenii vor decide daca vor sa fie aici sau altundeva. Alegatorii vor decide daca vor sau nu vor un partid sau un om politic.

      Economia si politica au o relatie simbiotica, una nu poate fara cealalta. Economia are nevoie de cat mai putina ambiguitate (lipsa de obiective clare). Numai politicul poate stabili obiectivele, si numai daca procesul de decizie politica este corect. Decizia luata de politicieni fara suport in societate genereaza incertitudine mai ridicata decat decizia luata de politicieni cu suport in societate, tocmai datorita milioanelor de decizii luate de milioane de oameni.

        • Nu poate fi. Scopurile sunt diferite, este imposibil sa le aliniezi.

          Daca ar fi valabila paralela, ar fi suficient sa pui un sobor de economisti la conducerea tarii.

          ===

          Politica se bazeaza pe traducerea in puterea statului a dorintei de ocrotire a valorilor sociale ale unei parti a populatiei. Valorile sociale sunt ele determinate si economic, desigur. Dar nu se pot reduce la asa ceva.

          Ca dovada ca pomparea de bani in veniturile populatiei realizata de PSD in ultimii ani nu a condus si nici nu da semne ca ar conduce la desvoltare economico-socialia.

          „Sarac asa cum sunt acum, cum am fost si cum voi fi…” „-)

  9. Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai „tehnici”, pomana electorala. Articolul dvs o prezinta cumva drept una dintr-o serie lunga de optiuni de politica macroeconomica respectabile, iar preferinta pentru una sau alta din ele ca fiind in principal o chestiune de orientare mai catre stanga sau mai catre dreapta. Mai e o diferenta, daca ati observat. Wage led growth se intampla sa fie si cea mai simpla de implementat. Spre deosebire de stimularea economiei prin proiecte de infrastructura gen autostrazi, pe care nu le poate realiza oricine, si cel mai slab guvern, chiar si unul format numai din ministri categoria „Danut Andrusca”, poate sa dea bani mai multi pe salariile bugetarilor luand din alta parte. Asta s-a si intamplat, de fapt. Un guvern care nu a demonstrat mai nimic in materie de administratie a marit salariile si pensiile. Nu le lipseau decat niste economisti cu pretetnii care sa spuna ca, de fapt, stati asa, asta nu e pomana. E o politica economica de stanga respectabila si coerenta, care duce la crestere economica.

    Poate ca unii uita repede ca intr-o perioada globala buna, cand toate economiile cresc, multe chestii arata roz. Deficitul bugetar e mare, dar se incadreaza in limita de 3%, cu eforturi, dar sa nu ne alarman. Datoria creste, dar in ritm cu PIB-ul, deci e de bine si acolo, stati linistiti. Deficitul de cont curent e imens, pentru ca pomana electorala a ajuns sa fie cheltuita pe importuri, cum era de asteptat, dar nici acolo nu e cazul sa ne facem probleme, se rezolva in timp, mai scade leul, se mai ajusteaza lucrurile. Inflatia e si ea mare, dar nu putem sa le avem pe toate. Economia creste, ce vreti mai mult?

    Stiti pe cine nu putem pacali cu povestile astea? Pe creditori. Uitati o intrebare de bun simt. Daca datoria Romaniei e asa mica (si inca este), de ce credeti ca e asa de scumpa comparativ cu vecinii? Mic studiu de caz: uitati doua emisiuni de obligatiuni pe termen lung (XS1960361720 si XS1969593943, cautati pe Google) facute anul asta, la mai putin de o luna distanta una de cealalta, aceeasi moneda si scadenta. De ce Polonia a putut sa se imprumute la 2% iar noi platim 4.65%? Pentru ca, dupa experienta cu Grecia, creditorii nu mai sunt asa dispusi sa finanteze pomana electorala, mai ales pe termen lung. Le e clar unde duce aceasta respectabila politica macroeconomica de stanga. Asa ca mult laudatele binefaceri ale PSD-ului de acum ne costa milarde de dolari in plus sub forma de supra-dobanda multi ani de acum inainte. Nu o platim imediat. E cadoul guvernarii PSD pentru generatiile viitoare.

    Nu e greu sa iti dai seama ca lucrurile arara bine doar acum, cat inca suntem intr-o perioada buna din “credit cycle”. Cand economia va incetini, veniturile bugetare scad foarte repede. Nu si cheltuielile la care statul s-a angajat. Unde mai pui ca legea pensiilor ne obliga in viitor la cheltuieli mult mai mari decat acum, indiferent de cum va merge economia in momentul ala. Daca noi suntem la limita cu deficitul bugetar acum, in perioada de crestere, cum o sa ne incadram in tinta de deficit cand economia incetineste? De unde o sa aiba guvernul resurse financiare sa stimuleze economia atunci cand va fi cea mai mare nevoie sa faca lucrul asta? La ce dobanda se va imprumuta atunci si de la cine?

    Wage led growth nu o politica respectabila, nici macar una de stanga. E doar iluzia ca te poti dezvolta economic prin pomana electorala, infasurata in graba in ceva ambalaj academic doar pentru a pastra aparentele.Situatia financiara e prezentata in limbajul sec al pietei financiare in rapoartele pe care investitorii le citesc despre Romania. Propaganda PSD in schimb traieste pe alta lume.

    • „Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai “tehnici”, pomana electorala.”

      1. Stabilirea pretului pe piata este influentata de o multime de factori. Unul dintre factori este „raritatea” obiectului tranzactiei. Daca ne referim la piata muncii curba cererii si curba ofertei se misca in functie de multe elemente, un element esential fiind numarul de oameni care pot si vreau sa munceasca. In contextul diminuarii ofertei cu un numar de 4.000.000 de indivizi, echilibrul intre cerere si oferta se realizeaza la un pret superior. Asta este realitatea cruda a pietei. Salariile trebuie sa creasca.

      2. Cel mai mare angajator in economie este statul. Semnalul dat de cel mai mare angajator este de regula urmat de ceilalti angajatori. Multa vreme statul a dar semnalul salariilor mici prin salariile mici platite angajatilor, si a tinut salariile mici ceea ce a si generat emigratia masiva si criza actuala. In sens economic, in perspectiva strategica, WLG a fost un semnal al schimbarii de paradigma pentru mediul investitional. Asta a generat incertitudini si concomitent a generat o crestere a cererii de capital pe termen scurt (la stat) si pe termen lung si mediu (pentru adaptarea firmelor la noul mediu). De aici rezulta nevoia de crestere a dobanzilor.

      Faptul ca statul majoreaza salariile este pomana are doua sensuri, ambele nu au legatura cu economia ci cu jocul politic. Unii zic „Va dam pomana” ceea ce este fals, sunt siliti de piata sa faca asta, altii zic „Astia dau pomana” ceea ce este la fel de fals. Salariile nu sunt pomana, sunt plata unei prestatii.

      Din punctul meu de vedere WLG nu este propaganda, pentru ca nu se adresează electoratului. Nici nu ar putea sa se adreseze, e prea complexa si spinoasa problema echilibrelor multiple care se influențează prin WLG pentru a putea fi relevanta propagandistic. Oamenii carora li se adreseaza realmente WLG nu pot fi mintiti de propaganda, fie de stanga fie de dreapta, singurul efect al propagandei fiind eventual un suras ironic.

      • Salariile platitie astazi in administratia publica reprezinta contravaloarea unor prestatii jalnice .
        Sint adeptul urmatoarei idei ; eliminarea salariului minim pe economie . Salariul sa se stabileasca exclusiv prin negociere . Si la stat si la privat .

        • @Adrian Popescu – dacă ați trăi într-unul din acele sate sau orășele unde se oferă lunar net 700 lei pentru femei și 1.200 lei pentru bărbați, v-ați mai schimba dvs opiniile despre eliminarea salariului minim.

          Salariul minim impus prin lege poate lipsi numai în orașe mari, cu o piață a muncii funcțională. Peste jumătate din România nu se încadrează aici. Când trenul sau microbuzul fac 3 ore până la București, nu se poate face naveta zilnic. Exact de asta câștigă mereu PSD-ul alegeri, pentru că înțelege realități din astea ”anti-capitaliste”.

          • In situatia dorita de mine fiecare ar fi platit cu cit este capabil sa accepte . Motivele sint ale fiecaruia . Tocmai de aceea e sanatoasa negocierea . Fiecare este responsabilzat . De ce sa imi porte mie guvernul de grija si sa ii impuna angajatorului meu ce salariu sa imi ofere . Eu vreau sa imi port singur de grija . Poporul roman , in mare parte , este invatat sa aibe grija altcineva de el decit el insusi . Eu nu ma identifi in vre statistica a guvenului sau a altor institutii . Cosul meu zilnoc este departe de ceea ce se discuta . Departe in sensul ca e undeva la jumatate si sint 90% multumit .De ce ar fi o problema ca la angajare negociez diferit fata de un altl care intra pe usa la fel ca mine ?
            Grija celor care nu au ( pentru ca nu pot sa isi valorifice capacitatea de a lucra ) nu trebuie sa o aibe guvernul ci mediul privat ( prin persoane fizice , ONG-uri , …. ) . Guvernul trebuie sa asigure un cadru propice pentru manifestarea deplina a libertatii umane in limitele moralitatii .

            • @Adrian Popescu – părțile care negociază trebuie să aibă o putere aproximativ egală în acea negociere. Dacă 3 inși negociază cu dvs pe o stradă întunecată, pe la 11 noaptea, să le dați tot ce aveți asupra dvs, veți avea ulterior nevoie de autoritățile statului, care să admită că aceea nu a fost negociere de pe poziți egale :)

            • ”poziții egale”, era acolo. Când guvernul se ocupă de moralitate, se ajunge la situațiile din UK, când nu mai contează faptele care s-au petrecut, contează doar cum s-a simțit fiecare.

          • Daca dumneavoastra credeti ca acolo unde pretul muncii merge 700 de lei dar din pixul guvernului acesta o sa fie dintr-o data 2080, atunci aveti probleme grave de intelegere a fenomenului economic. Defapt asta e deficienta tuturor socialistilor: nu au nici o treaba cu logica!

            • @Daniel Ardelean – nu înțelegeți despre ce scrieți. Există angajați de care chiar e nevoie. Nu doar la stat, dar angajații la stat sunt cel mai bun exemplu. În zonele sărace, statul este de-obicei principalul angajator, indiferent dacă vorbim despre învățătoarele de la școala din sat sau despre paznicul de la primărie.

              Dacă nu ar exista salariul minim impus prin lege, învățătoarele din sat sau paznicul de la primărie ar trebui să lucreze pentru salariul obișnuit care se plătește în zona respectivă. Dar acel salariu obișnuit are la bază lipsa de activități economice din zonă, adică se bazează pe o piață a muncii profund disfuncțională. În asemenea condiții, școala și primăria ar ajunge cu lacăt pe ușă în cel mult câteva luni.

            • @Daniel Ardelean – un exemplu din acele sate cu 700 / 1.200 lei pe lună: cineva care face garduri de fier forjat se apucă de lucru pentru 200 de lei pe zi și lucrează efectiv zi-lumină atunci când prinde vreo lucrare. Însă asta nu înseamnă că are în fiecare săptămână câte un gard de făcut.

      • “Din punctul meu de vedere WLG nu este propaganda, pentru ca nu se adresează electoratului.”

        Tineti minte cum Iordache tot insista sa spuna ca legile justitiei sunt modificate la cererea Comisiei de la Venetia si in conformitate cu deciziile Curtii Constitutionale, nu ca sa scape de dosare clientela de partid? Rolul propagandistic al WLG este foarte asemanator. Vai, PSD-ul nu cumpara voturi cu bani publici, este o grava neintelegere. Aici e vorba de o terie complexa si spinoasa a multiplelor echilibre din economie, sustinuta de universitari cu reputatie. Nu mai insist.

      • Este o chestiune deja demonstrata – cresterile de salarii nu vor putea sa intrerupa tendintele din economie si nici dorinta multora de a parasi corabia numita RO – vezi ce se intampla cu medicii si dorinta lor de a pleca.

        Cresterea asta este o pomana pentru electoratul fidel unui anume partid care inceapa prin diferite metode sa acumuleze nu numai puterea politica, pe care o are dar a fost un slab jucator politic ca urmare a politrucilor aruncati in fata, dar si pe cea economica pe care o sugruma in trei feluri:
        – creste numarul afacerilor gestionate de stat,
        – stimuleaza artificial investitiile – corect este cheltuialile – publice,
        – sugruma justitia adresata marilor corupti – DNA-ul.

        Randell Holcombe spunea ca nu conteaza marimea guvernului – adaug eu, nu neaparat – ci conteaza ceea ce face guvernul. Iote ce vroiau unii sa faca!!!! Cred ca tot el spunea ca trei lucruri trebuie sa se intample intr-o economie: sa se inoveze, sa existe productie, si sa existe schimburi comerciale.

        Daca adaug inovatia in economie imi creste productivitate – deci pot sa imi permit sa ma gandesc la crestere de salariu. Daca se accelereaza viteza de schimb, adica schimburile comerciale – atunci iarasi pot sa ma gandesc sa cresc daca nu se adanceste deficitul comercial, salariile. Altfel ramane cum am stabilit: diloc, pi loc sau nicicum.

        Asadar si prin urmare nu are nimic sustenabil in ceea ce a incercat sa faca si zau ca nu are rost sa intru in detaliile legate de asa zisa teorie…

        Aplic teoria sistemelor: Te uiti la input si vezi output-ul si poti repede trage o concluzie asupra sistemului.Ramane cum am scris mai sus.

        Toeria asta pare sa fie creatia unor ageami insetati de mentinerea puterii politice, dar mai ales de acaparea si a puterii ieconomice. Cu astea doua la pachet spre comunism in zbor!
        Uite ca insa nu prea le-a iesit.

        • Perfect de acord.

          Un stat liberal este un stat minimal, evident.

          Dar asta nu inseamna cu necesitate un guvern mic, sub aspectul numarului de ministere si al numarului de functionari.

          Pe scurt, statul liberal este cel al carui obiectiv este sa permita pietei sa functioneze si sa regleze.

          Ocrotirea pietei poate insemna si un numar mare de functionari – spre pilda in domeniul ocritirii liberi concurente. Sau in protectia consumatorului.

          Desigur, este de asteptat ca in ansamblu in momentul in care ii conferi statului rolul primoridial de a ocroti piata, numarul de ministere si de funcionari sa scada. Invers ins nu e valabil- adica reducand numarul de ministere si funcitonari nu vei obtine un stat minimal.

          Mergand mai departe cu rationamentul: totusi, daca reduci numarul de ministere si de functionari creezi o presiune asupra functiilor statului, ceea ce ar putea duce la restrangerea functiilor acestora, din lipsa de resurse. Numai ca asa ceva s-ar petrece necontrolat si este dificil de stabilit o politica pe aceasta baza.

          ===

          Insa problema majora a Romaniei ramane refuzul pietei si al capitalismului in general. Hranita cu pomeni din imprumuturile statului si din redistribuiri mascate un procent foarte mare din populatie doreste in realitate restaurarea comunsimului in Romania.

          Conditiile pe care le pun aceste milioane de votanti pro-comunisti este sa aiba carne si paine ieftine, intretinere redusa si slujbe garantate la stat.

          Au aceasta dorinta pentru ca ultimele 2 decenii le-au demonstrat ca pot sa isi vanda voturile pentru a le fi indeplinite aceste dorinte.

          In economia faptelor, valori cum ar fi libertatea cuvantului, libera initiativa si altele de acest fel, nu sunt apreciate ci, dimpotriva ostracizate de turma pro-comunista in continua crestere numerica.

          Ostracizarea aceasta conduce in scurt timp fie la conformare (macar de forma) fie la fuga in alte state. Cei care raman educa in acelasi spirit si copiii lor, procentul pro-comunist in populatie crescand astfel de la generatie la generatie, cat timp ajung banii altora.

          Acesta este drumul restauratiei comuniste, ce va fi instituita prin vot de data aceasta, nu prin presiune externa.

          ===

          De ce doar Romani, nu si alte state din Est?

          Spre deosebire de alte state din Est, Romania a pasit in 1990 cu un potential ridicat din punct de vedere al combinatiei facotilor populatie-teritoriu-diversitate-grad de indatorare. In cazul ei, banii altora dureaza comparativ mai mult. De aici si diferenta de timp fata de alte tari din Est, care a ajuns sa mentina un trend ascendent al formarii mentatlitatii procomuniste de-a lungul generatiilor, in loc sa il piarda cum au facut alte state.

          O alta cauza este spritul excesiv de tolerant al ortodoxiei.

          O alta cauza a fost capacitatea Romaniei de a disimula. Exercitiul indelungat al disimularii in comunism si-a spus cuvantul : Romanii sunt capabili sa mimeze cu geniu orice, chiar si democratia.

          ===

          Romania va reveni la comunism, un comunism probabil ne-sangeros si mult mai durabil in timp.

          Pentru prima data in istorie natiunea nu mai este legata de teritoriu, ci doar de populatie. Am putea spune la rigoare, ca s-au separat doua natiuni romane distincte: una pe teritoriul geografic al Romaniei si alta in afara sa (o numim deocamdata diaspora). Important este sa vedem in ce masura aceasta noua natiune-popor are capacitatea de a -si conseva valorile independent de teritoriu.

      • Multumesc pentru explicatie. Ceea ce nu inteleg insa este de unde vin banii pentru WLG. Din imprumuturi? Daca asa este, atunci singura speranta este ca economia sa cresca sustenabil pentru a putea da banii inapoi. Spun sustenabil pentru ca PIB-ul va creste oricum, din cauza ca sunt mai multi bani cheltuiti, nu-i asa? De exemplu, daca in 2017 s-au construit 10 case care valoreaza 100.000 EUR fiecare si in 2018 tot 10 case dar care valoreaza 120.000 EUR fiecare, PIB-ul a crescut cu 20%, chiar daca e vorba despre exact acelasi tip de case. Adica mai multi bani pe piata nu inseamna o productie marfa mai mare si nici o productivitate mai mare, poate insemna ca au crescut preturile pentru ca exista bani mai multi dar aceeasi oferta. Imi aduc aminte ca in 2007 se vorbea de o crestere de 7% a economiei, insa inductria si agricultura nu au crescut de loc. Crescuse sectorul constructiilor si acela ca valoare, dar nu si productie, deci nu ca productivitate. Asa cum au mai spus si altii aici, cresterea de salarii s-a dus in preturi sau in stimularea productiei altora, adica in importuri. Anticipez vremuri grele.

  10. „Laissez faire, laissez passer”. Asta e ceea ce un respectabil negustor francez numit Le Gendre i-a spus pe la 1680 ministrului francez Colbert, ce-i adunase pe marii oamenii de afaceri ai regatului ca să vadă cum poate stimula economia. E ceva ce nu s-a schimbat deloc în cei aproape 340 de ani scurși între timp.

    La mijlocul deceniului trecut, angajagtorul meu de atunci mi-a plătit un masterat la University of Chicago School of Bussines. A fost o chestie cu desăvârșire inutilă (mai ales că la câteva luni după am plecat oricum la o altă companie) dar cât se poate de interesantă și amuzantă. Veneau o serie de mari economiști ce ne țineau tot soiul de conferințe captivante. Însă niciunul nu era capabil să răspundă inteligibil la întrebarea „De ce naiba trăiești dintr-o leafă meschină de profesor dacă te pricepi atît de bine la economie și afaceri?” .

    Cel mai amuzant a fost un anume domn Josef Stiglitz, profesor itinerant, laueat de Nobel în economie și mare comunist de felul lui. Ăsta făcea de-a dreptul un spectacol presărat generos cu crize de isterie. Ca să explice absurdul sisemului capitalist vitupera că el e foarte probabil cel mai prost plătit om din amfiteatru. Ceea ce foarte probabil că era adevărat. ȘI chiar mai mult, că foarte probabil că o bună parte din chelnerii și bartender-ii din cârciumile fancy de pe Michigan Avenue (la câteva mile distanță) sunt de fapt mai bine plătiți ca el :) Ceea ce probabil că era de asemenea adevărat.

    Câteva zile mai târziu, eram la o cârciumă și unul din colegi remarcat că bunul profesor Stiglitz scapă din nou oportunități de chivernisire (ne povestise de câteva investiții personale catastrofale din cauză că economia nu a mers conform cărților și regulilor științifice imuabile stabilite de profesori respectabili și încercați în savantâcuri :)). Că dacă se făcea chelner ar fi făcut cu viteza fulgeului un purcoi de bani. Proprietarii de cârciumi s-ar fi sfâșiat între ei pentru el. Iar clienții s-ar fi îmbulizit și nu s-ar fi uitat la facturi bacșișuri pentru a fi serviți de un chelner cu Nobel în economie.

    Ehei, uite așa marile genii ale economiei ignoră cu inconștiență direcțiile fundamentale de dezvoltare…

    • Din putzul gandirii lui @JS. Hai sa ne facem chelneri decat universitari.

      Just FYI, sunt destui universitari in domeniul economic care castiga bani frumosi consultand pentru mari corporatii. Am auzit de un caz in care unul din expertii economici are o rata de $25,000 pe ora pentru consultatiile pe care le da unui CEO de corporatie mare. E drept prepararea acestei ore cere multe ore, insa pentru care universitarul foloseste resurse pe care le plateste putin (doctoranzi, masteranzi, studenti), care conduc cercetarea necesara.

      Ba mai sunt si multi absolventi de doctorate de la Harvard, Stanford, Yale, care sunt bine mersi CEO la companii foarte largi. Vrei, dau exemple pentru toate astea, pentru ca le stiu bine.

      Insa nu oricine are aplecare pentru facut business. Pentru ei, sa faca cercetare e destul.

      Mai canta la alta masa, @JS. cu astfel de texte!

      • Păi da, dar ăia de se fac universitari ar trebui să aibă decența să nu-i mi invidieze pe chelneri. Care ar fi soluția? Să-i obligăm pe chelneri să-și doneze o poarte din lefuri universitarilor iexperți în economie?! Nu e mai simplu să se facă iexperții în economie chelneri?

        La aia cu consultanța, dacă ați auzit dumenavoastră așa o fi negreșit :) Ăștia pe care-i știu eu însă aleargă săracii cu burțile lipite de spate după tot soiul de granturi meschine și trăiesc până laadânci bătrânețe în locuințe sordide de prin campusuri…

    • „De ce naiba trăiești dintr-o leafă meschină de profesor dacă te pricepi atît de bine la economie și afaceri?”

      Gigi Becali sub pseudonim?!

      • Primul răspuns mi-a fost cenzurat. Nu știu de ce. Hai să mai încercăm odată. Nenea Iancu cu spiritul său fin de observație remarca erudiția chelenerrilor din centrele universitare încă de acum 120 de ani și spunea: „Sunt chelneri cari […] pot face marț pe un profesor de universitate, mai ales dacă l-or lua repede.”

        Păi de ce să nu fie săracii plătiți comparabil?! :)

        Pentru conformitate: http://www.ilcaragiale.eu/opere/momente_si_schite/intelectualii.html#.XdJ0aFdKiM8

        Acum sigur atât nenea Iancu cât și Gigi Becali sunt amândoi machidoni, dar asta nu înseamnă că nenea Iancu ar fi avut cea mai mică șansă să-l plagieze pe nea Jiji. :)

        • @Josef Svejk, nu doar cursurile de la UCSB au fost inutile pentru dumneavoastră, ci și cele de limba română din liceu. Afirmația lui Caragiale relevă excepționalul, atât ca subiect (sunt [câțiva ] chelneri), cat și ca modalitate (mai ales dacă l-or lua repede), în vreme ce cea a dumneavoastră se dorește a fi generalizatoare, deci neconvingătoare.
          Este exact cum scrie autorul: „societatea nu are un mecanism corespunzator de a rasplati inteligenta, creativitatea si utilitatea muncii intelectuale”. Dacă grecii ar cere astăzi drepturi de autor de fiecare dată când e aplicată teorema lui Pitagora și cea a lui Thales sau legea lui Arhimede, atunci și-ar rezolva toate problemele fiscale. Unde nu sunt de acord cu dumnealui este că excelența este normal să fie extraordinar răsplătită, indiferent dacă e vorba de inteligență sau de performanță sportivă.

          • N-ați înțeles nimic. Cu tot respectul dar mă tem sunteți genul care le otrăvește viețile ceror din jur prin dogmatism, fanatism și lipsă de humor…

            Nope, Literartura și gramatica sunt foarte impotrtante în educația oricui mai ales atunci când e vorba de o limbă atât de dificilă cae română. Asta nu însemnă însă deloc că predarea economei marxist-toțkiste, pe care o făcea Stiglitz (șoi nu numai, mai sunt deatui alți imbcili la fel convinși), cu furie valorează ceva mai mult ca o ceapă degerată. Între noi fie vorba, nimic nu e mai amuzant și mai reconfortant ca furia neputincioasă a bolșevicului care tună și fulgeră neputincios împotriva capitalismului în timp ce-i ciugulește fărâmiturile…

            P.S. Da personal cred că e economia sau tlentul administratic sunt ca pictura. E ceva cu care omul se naște sau nu. Așa cum pe Rembrandt nu l-a făcut pictor mare o universitate, niciun mare economist nu devine ceea ce e în universitate. În cel mai fericit caz își rafinează un pic forma și învață subtilitășile contabilității, dar esența e în el cu sau fără școală. Nu e deloc ca medicina sau ingineria pe care trebuie să le înveți oricât de mult talent ai avea.

    • @svejk

      Locuiti in USA ?

      nu orea inteleg si atunci as cere un exemplu
      exista vre un laureat de premiu Nobel care cum a primit premiul si a facut o fabrica si a inceput sa produca in domeniul respectiv ?
      in finlanda sefii de promotie se duc in invatamant in USA se duc in multinationale ,
      oare finlandezii sunt asa de neintreprinzatori? …sau ignoranti si nu stiu sa si foloseasca elitele?
      de cand facutul purchoiului de bani e esenta vietii?
      de ce in US esti imediat intrebat ce faci si cati bani castigi , iar in Europa asta e considerata o impolitete crasa?

      si inca un fapt interesant despre scandinavi : daca intrebi de ce nu a fost la biserica in dimineata de duminica , ai sanse sa fi dat afara de la masa ; in USA e exact invers , nu ?

      • Banii în sine n-aduc fericirea și nici nu sunt totul în viață, dar contribuie binișor la ea.

        Apoximativ 50% din scandinavii de pe lumea asta trăiesc de fapt în SUA. După ce își vizitează țările lor de origine de regulă se întorc înapoi zdruncinați. N-am auzit de nimeni care ar vrea să se întoarcă în țara de origine și sp se bucure de sistemul „uman” de acolo… În schimb de câțiva ani buni când corporația scoate posturi din SUA la internațional vezi pentru un „associate engineer” candidând zeci de europeni cu masterate și doctorate doar de dragul de a scăpa din minunata Europă. Transferul în cadrul corporației le deschide calea spre cartea verde și cetățenie. Bag seama că ăia care plătesc facturile pe acolo au cam început să se sature să vă ducă în cârcă.

        Nu m-a întrebat nimeni niciodată câți bani fac în țara asta. Sigur că îmn funcție de unde locuiește omul îți dai seama cam ce are, dar asta e o chestie diferită.

        • Ca de obicei, Svejk are dreptate insa nu ai cu cine domle, toti incompetentii vor cu statul in pat… „SA NE DEIE” sa manance si gura noastra ceva. Laissez faire cu control antiabuz si antitzepe e singurul lucru care functioneaza. Cand incepi sa reglementezi nu te mai poti opri, si 2 wrongs don’t make a right.

    • Joseph Stiglitz este un teoretician strălucit. Faptul ca are o minte capabila sa opereze la un nivel de abstractie ridicat nu il face deloc competent sa fie un manager sau un investitor competent. Setul de aptitudini necesar este foarte diferit. Societatea evolueaza tocmai datorita a ceea ce se numeste pompos „diviziunea sociala a muncii”. Este nevoie ca fiecare om sa se specializeze in ceva si acel ceva este mai bine sau mai putin bine remunerat.

      Daca Joseph Stiglitz ar fi remunerat cu un procent din beneficiile tuturor companiilor si din salariile tuturor angajatilor care au avut de castigat din teoriile lui, ar fi probabil mai bogat ca Bill Gates. Din pacate societatea nu are un mecanism corespunzator de a rasplati inteligenta, creativitatea si utilitatea muncii intelectuale. Probabil un jucator de fotbal american cu o inteligenta egala cu cea a unui bocanc este rasplatit pentru un meci cu mai mult decat cel mai inteligent cercetator din lume pentru munca lui de o viata. Mostenitorii unui miliardar, complet incompetenti, isi pot trai viata si incasa beneficii imense fara a fi capabili de nimic util societatii.

      Nu mi se pare amuzant ci foarte trist.

      Sistemul capitalist nu este nici pe departe corect, sau bun, dar, este mai bun si mai corect decat alternativele pe care le-a gasit societatea pana in prezent.

      • Titi intelectualii si cercetatorii aia mananca cel mai des bani publici, deci rezultatul muncii lor e la dispozitia tuturor, pentru a face ce pot mai bine cu el. Basca intelectualii aia mai si scriu carti, pe care cineva le poate cumpara cu cativa dolari (sau sute, mii, cati or fi, ei decid pretul doar) si aplica ideile de acolo pentru a face (in urma efortului si riscului propriu) incredibil de multe milioane. Tot ce povestiti acolo sunt consecinte firesti ale libertatii si dreptului de proprietate.

      • Nu știu ce isprăvi o fi făcut Stiglitz în tinerețele lui. Ideea e că în 2005 era un comunist feroce, dogmatic și nu părea cu nimic mai răsărit ca alde toa’șu’ Dăscălescu prim ministru al RSR. La vremea respectivă ne spunea că Borders (rețea de librării) i-a adoptat planul strategic de refacere. Nu știu dacă l-auș pus în aplicare, dar în orice caz Borders a dat un faliment relativ rapid și epic câțiva ani mai târziu. Concurenții lor Barnes & Noble, ce nu au avut parte de planurile geniale ale lui Stiglitz, prosperă și azi. La vremea respecivă am văzut una din operele sale într-o cutie de carton etichetată cu „$2 or less”. Bag seama că de aia o duce bine B&N: știu foarte bine care e adevărta valoare a cărților :)

        Chestia cu „băiatu’ e un strateg și teoretician genial dar n-are spirit practic” am mai auzit-o până la greață. Singurul ei scop e să justifice inepția celor (ca să-l citez liber pe Nassim Nicholas Taleb) mor de foame pe insula nucilor de cocos pentru că nu pot găsi nuci de cocos. Adică așa numita categorie a „intellctual yet idiots”.

        • Saracu Taleb, ca l-ati citat, si cu nasul umflat isi punea intrebari si incerca sa gaseasca raspunsuri.

          Imaginati-va un Taleb cu nasul umflat, nu il are nici acum prea finutz, si ajuns de urgenta pentru indreptarea unei situatii nefericite isi intreaba dosctorul daca poate sa ii demonstreze stiintific- printr-o cercetare ceva – ca daca pune gheata la nasul lovit o sa ii fie mai bine… Doctorul s-a uitat crucis la Taleb dar ulterior Taleb a ajuns acasa si nu a gasit nici o baza pentru afirmatia doctorului. Ba mai mult, a continuat cercetarile in aceasta directie si a demonstrat ca exista un prag peste care merita sa iti iei medicamentele si sub el – nu are nici un rost.

          Pana la urma asta face diferenta intre un economist bun si unul ca vai de mama lui…
          AIa buni isi pun intrebari, cauta raspunsuri si dupa care aprofundeaza domeniul de interes.

          By the way – ce ziceti ca a aprofundat Stiglitz?

          • Da, dacă ați fi făcut pe bune clasele 6-7 ați fi știut care e explicația științifică simplă a fapului că gheața ajută într-o oarecre măsură nasul umflat. Vă las să descoperiți dumenavoastră singur. Niciodată nu e prea târziu să vă desăvârșiți educația :)

      • As zice ca @JS nu stie sa faca diferenta dintre stiinta economica si administrarea afacerilor, care sunt domenii foarte diferite de cunoastere. Insa isi da cu parerea in cel mai proletar mod.

        • Intra-adevar! Din ceea ce spuneti rezulta ca geniile economice trebuie musai sa ajunga niste mofluji cronic incapabili sa-si adminisreze bunurile. Asta e asa din capsorul dumneavoastra, sau ati auzit-o pe undeva? :)

    • @ Josef Svejk (15/11/2019 la 14:05)

      Ai scris acest comentariu dupa o noapte de betie cu „picanterii galante ?” (ca cea din anul I de facultate) de care ne-ati povestit intr-un alt comentariu sau dupa o vizita la vreo carciuma ?

      Preferinta de a alege carciuma ca loc de dezbatere si a „pune tara la cale ” dovedeste ca ati ramas la fel de roman (verde sau get-beget, cum vreti sa-i spuneti) ca orice cetatean din orice localitate / cartier din Romania. Cinste dvs. ca ati pastrat obiceiurile tarii noastre si le duceti departe, peste ocean.

      O firma la care ati lucrat v-a „plătit un masterat la University of Chicago School of Bussines. A fost o chestie cu desăvârșire inutilă (mai ales că la câteva luni după am plecat oricum la o altă companie) dar cât se poate de interesantă și amuzantă.” Ati avut ocazia sa-l ascultati – cred ca intr-o aula a universitatii nu intr-o carciuma – si pe un laureat Nobel in economie.

      Ar fo o mare placere, pentru mine si pentru altii cred, daca ne-ati prezenta „cu cuvintele dvs.” realizarile in domeniul masteratului evident la firmele la care ati lucrat.

      Ne-am mandri cu inca un roman care face cinste tarii in domeniul economic – tema acestui articol – si de ce nu, poate ati fi invitat in Romania sa ajutati cu experienta si expertiza dvs.
      Nu pot crede acest MBA va foloseste doar la CV/resume ca multor altor romani din tara si de afara.

      Ar fi de preferat sa folositi un limbaj academic, evident lipsit de jargonul de carciuma.

      Multumesc si o zi buna.

      • Cam incoerent comentariu dumenavoastră, pe ici și colo prin punctele esențiale.

        Nope. MBA-ul e zero lei, zero bani. Practic e o hârtie fără valoare. Ceea ce contează e în continuare ce am prins în politehinica românească. N-am învățat nimic util la University of Chicago (între primele 10 ale lumii :)), dar a fost totuși o experiență captivantă în sensul că am întâlnit o serie de oameni intersanți și amuzanți.

        Nu sunt ambasadorul României, și nu am lucrat dealtfel niciodată pentru nici un guvern, nici român și nici străin. Sunt doar un om care la un moment dat a avut inspriația și cojuunctura fericită ce mi-au permis să părăsesc malul greșit al Atlanticului și să-mi fructific șansele în America.

        Ce liombaj academic trebuie folosit când e vorba de comuniști?

      • Am avut si eu „contre” cu @JS, dar de data aceasta chiar nu vad motivul supararii Dvs. Contributors nu e Curtea Regala sau Cabiner al Vaticanului si chiar si daca ar fi fost…

        @JS a povestit o experienta proprie intr-un limbaj direct. Nu a insultat pe nimeni si a folosit un limbaj decent.

        E pacat sa il trageti de urechi pe @JS, dupa ce si-a dat din timp sa ne spuna ceva instructiv.

        • @ Dedalus (16/11/2019 la 22:57)

          „Contributors nu e Curtea Regala sau Cabiner al Vaticanului si chiar si daca ar fi fost…”

          In opinia mea folosirea unui anumit limbaj pe aceasta platforma care promoveaza „texte cu valoare adaugata” ar fi de dorit, mai ales in cazul unor persoane cu studii superioare (in inginerie in Romania).

          Ori inginerii nu fac parte din intelectuali in opinia dvs. ?

          „E pacat sa il trageti de urechi pe @JS, dupa ce si-a dat din timp sa ne spuna ceva instructiv.”

          Din comentariul autorului (@Josef Svejk 16/11/2019 la 19:19): am inteles ca un MBA la o universitate de prestigiu din USA nu foloseste la nimic in USA daca lucrezi in mediul privat.

          Nu stiu cat de „instructiv” este acest raspuns vis-a-vis de al dvs. dar observ ca in Romania se face mult caz de aceste studii in strainatate.

          Chiar si unii autori (cu nume si prenume cum ar spune un contributor-autor ) isi prezinta studiile din strainatate – mai lungi sau nu – ca sa nu vorbim de alte exemple: un fost ministru de finante (in guvernul Ponta) sau de majoritatea (vizibila) a membrilor noilor partide din Romania (USR, PLUS).

          Oare de ce in Romania se face atata caz de studiile in strainatate, mai ales pentru cei angrenati in politica, deci bugetari ?

          • @JS a povestit ceva, o intamplare din care fiecare extrage ce doreste. Nu a atacat pe nimeni, nu a folosit un limbaj nepotrivit.

            Nu a facut nimeni caz de studii in strainatate, intamplarea se petrecea unde era omul in acel moment.

          • Domnule,
            Ciu excepția mediciniei, a farmaciei și a pilotajului avioanelor cred că nu există nicio altă profesie în SUA care să necesite o patalama. Omul se poate face foarte bine înginer sau director de bancă fără a avea facultare.

            Diploma universitară deschide doar ușa unui interviu. Ceea ce contează e ceea ce învață omul în școală. Din punctul ăsta de vedere absolventul american de inginerie mecanică (ca să vorbesc de domeniul meu de competentă) sunt mjult mai buni ca cei europeni în general sau cei români în mod particular. De asta și costă facultățile așa de mult în țara asta: Îl dotează pe student cu ceea ce-i trebuie ca să aibă succes profesional.

            În ce privește MBA-ul al University of Chicago nu mi-a ofeit nicun fel de cunoștințe noi. Noțiunile de administrare ardelenească le aveam de acasă, iar câtă economie știu am învățat-o singur iar portofoliul meu de investiții aduce câștiguri binișor mai mari decât ceea ce le aduce geniilor economice pustii de prin universitățile de top. Pe câți îi cunosc sunt cam toți la mintea lui Menahem Medel – „investitorul” veșnic mofluz din opera lui Șalom Alehem. De aici și condescendenț cu care-i privesc pe indivizii ce trăiesc etern în Lala Land…

        • @Dedalus, singura afirmație „instructiva” a lui @Josef e ca „laissez faire” este încă valabilă după 340 de ani. Nu contest absolut deloc acest adevăr, dar trebuie să adaug că nu e singurul ingredient economic. @Josef spune ceva de direcții fundamentale de dezvoltare, dar nu pomenește nimic în continuare. Păcat!
          Sunt și eu de părere că etatismul minimalist este fundamental pentru a avea o economie performantă. Împărțirea profitului este însă și ea decisivă. Orice sistem are nevoie de surse de energie, de cel puțin un agregat care să le transforme în lucru mecanic, dar și de consumatori care, pe de o parte, să realizeze funcția principală pentru care e conceput sistemul, precum și de alții care să protejeze desfășurarea acestei funcții un timp cat mai îndelungat. E vorba de acea redistribuire de care vorbește și autorul articolului, dar care pare a fi ignorată în comentariul lui @Josef.
          Coroborat cu monarhia absolutista a lui Louis XIV, „laissez-faire” și-a îndeplinit misiunea: i-a îmbogățit pe cei care îi plăteau regelui soare capriciile, palatele, aventurile și petrecerile. Iar firimiturile căzute de la masa regală păreau suficiente în a doua jumătate a secolului XVII pentru a liniști populația. Franța devenea atunci centrul lumii și abundența sa era un fapt. Cu timpul însă tocmai laissez-faire a dus la erodarea monarhiei, mulți dintre comercianți devenind chiar mai bogați decât regele, cumpărând titluri nobiliare, castele pe Valea Loirei și implicându-se direct în legislație și deciziile statului. Pentru a-și menține însă autoritatea, regii Franței care i-au urmat lui XIV au apelat la împrumuturi și au încercat ca, prin diferite legi să își apropie supușii stărilor inferioare. Era însă prea târziu: laissez-faire fusese deja prea mult timp în vigoare pentru a mai putea redresa (d)efectele inițial secundare ale strategiei. Slăbită de secetă și de ajutorul acordat coloniilor britanice nord-americane în războiul lor pentru independență, economia Franței era dominată de blocaje financiare, împrumuturi și un aparat bugetar ce a crescut peste măsură tocmai pentru a putea administra prost multiplele încercări de supraviețuire a monarhiei. În 1789 la 14 iulie, la trei sferturi de secol după moartea ultimului despot adevărat al Franței, avea loc revoluția franceză.
          Instructiv deci mi se pare cu totul altceva, și anume că strategiile trebuie continuu adaptate nevoilor societății, iar nu exclusiv celor de producție, complexitatea economică impunând schimbări permanente și ajustări inerente în orice domeniu. Impresia că reformele de azi își mențin caracterul reformator și peste decenii este extrem de hazardată. Dimpotrivă, exact ceea ce azi poate acționa ca un stimulent, cum negreșit a fost laissez-faire în vremea lui Colbert, poate acționa mâine ca un adevărat inhibitor economic.

          • Etatismul minimalist este tot etatism. Daca miauni mai incet, tot pisica esti :-).

            Redistribuirea este cale sigura de a distruge initiative privata.

            In cazul Romaniei, capitalul este sudezvoltat (mai mic, mai putin diversificat, mai putin activ extra-teritorial etc.) . Ori, in aceste conditii, incercarea de a determina o remunerare mai scazuta a capitalului fata de cea a muncii are concomitent 2 efecte negative:
            a) slabeste si mai mult capitalul, scade competitivitatea sa si deterioreaza echilibrul invesititional extern-intern – aceasta din urma find lovitura de gratie- va fi foarte greu sa rezistam unei recesiuni
            b) scade posibilitatea de a gasi locuri de munca in conformitate cu dorintele si competentele oamenilor – pentru ca simplifica piata muncii si o rigidizeaza

            Pe termen lung genereaza inflatie, somaj, deteriorarea balantei de plati si multe altele.

            ===

            O astfel de interventie s-ar justifica (poate) in statel cu capital dezvoltat, ca o masura de moment, un impuls.

            In cazul Romaniei, etatismul a ajuns o etapa in restauratia comunista, nu e nici macar o chestiune economica problematica, asa cum este in statele dezvoltate, Asta din cauza grefarii sale pe un mediu popular anti-piata si pe o politica de tip captura statului (guvernare cleptocrata, cum bine spune @Constantin – generalizata, structurata).

            • @Dedalus, simplificarea nu este rea, dar ce e prea mult strică. Nu doar mieunatul definește o pisică, ci mai ales pupilele și ghearele. Iar orice organism nu poate funcționa doar cu tubul digestiv. Cu cât este,mai evoluat, organismul este mai complex, atât din punct de vedere morfologic cât și fiziologic.

          • Problema Frantei Bourbonilor n-a fost deloc „Laissez faire”. Problema ei a fost ca a chetluit mai mult decat isi permitea. De asta s-a ajujns la revolutie si la dezastrele ce i-au urmat.

            Asta e si problema lumii occidentale moderne. Se zbate sa stoarca venituri pentru a face fata cheltuielilor. In acest mod UE practic a omorat deja gasca cu oua de aur si joaca cu mare talent rolul lui Louis al XVI-lea… Ideea fireasca e sa-ti ajustezi mereu chaltuielile cu spre a fi corelate cu veniturile.

            • @Josef Speak, ironia sorții face ca tocmai Louis XVI să fi fost cel care a încercat din răsputeri să impună reforme drepte: a desființat o serie de impozite, cum ar fi cel datorat de țărani pe teren și cel datorat în muncă, a dereglementat piața cerealelor, a recunoscut statutul civic al hughenotilor și evreilor și a ajutat America în războiul de independență. Dar, așa cum spuneam, măsurile au fost tardive. Moștenirea primită conținea scadențe insurmountable, datorate tocmai exacerbarii lui laissez-faire.
              Remarc că aveți un canin ascuțit împotriva europenilor și-i desconsiderati la orice ocazie. E dreptul dumneavoastră să aveți opinii, dar e greșit să-i considerați proști.

            • @Alina

              Iar n-ați priceput nimic. :)

              Dezechilibrele economice structurale nu se rezolvă prin taxe și impozite moi, ci prin raționalizarea cheltuielilor. Exact ăsta e motivul pentru care bunul rege Louis a ajuns la ghilotină. Între noi fie vorba, ar fi foarte instructiv dacă oamenii de azi ar fi la fel de direcți ca franțujii lui Lpuis și i-ar trimite la ghilotină pe decidenții cu creierașii pe bigudiuri care fac tot soiul de experimente economice zgubilitice pe pielea altora….

            • @Josef, încep să cred că vă certați de unul singur!
              Eu am scris că Louis XVI a desființat taxe, iar nu că a introdus unele noi. Cheltuielile erau unele moștenite odată cu coroana, nu le-a inițiat el. Iar ca să nu solicite suplimentar populația pentru plata acestora, a evitat impunerea de noi taxe. Însă toți banii regatului francez se aflau în visteriile particulare ale proaspăt înnobilaților burghezi, unicii profitori ai laissez-faire. A împrumutat deci bani și i-a cheltuit în războiul de independenta american, sperând ca după victorie, să aibă un capăt de pod peste Atlantic și astfel o sursă stabilă de venit pentru a acoperi cheltuielile pe care era obligat să le onoreze. A investit deci, nu a cheltuit fără rost. Doar că, exact ca orice investiție, și aceasta a fost plină de riscuri: războiul a durat prea mult și implicit cheltuielile au depășit așteptările, iar seceta din Franța a umflat prețurile pâinii, lumea crezând că asta se datorează de fapt liberalizării pieței. Acum 230 de ani mulți nu aveau școală și credeau instinctiv că e valabilă „à la suite de cela, donc à cause de cela”. Pentru comentatorii de astăzi, am dreptul să ridic ștacheta. Vă apreciez deci mai mult decât o faceți dumneavoastră înșivă :)

            • @Alina,

              Ma tem ca bateti campii. Deficitul structural al Frantei provenea inca de la Louis al XIV-lea si s-a agravat sub Louis al XV-lea si al XVI-lea. Nu cunosc nicio imprejurare in care Louis al XVI-lea sa fi redus taxe. Dimpotriva, reformele lui Turgot (taxare suplimentara) de la inceptutul domniei lui Louis XVI au provocat tulburari ale nobilimii ce nu voia sa plateasca nimic si Louis a fost fortat sa-l demita pe acesta si sa-l inloocuiasca cu baronul elvetian Necker. Acesta in loc de taxe noi a finantat defictiul prin imprumuturi masive. Numai ca si asta era o strategie falimentara de amanare a exploziei. Intr-adevar, razboiul american, recoltele proaste si rispa curtii au dus finantele franceze in pragul falimentului. Razboiul american n-a fost nicio investitie pentru Franta pentru ca slabit Franta mult mai mult decat a slabit Anglia. Louis a refuzat net sfatul lui Necker de a reduce imediat cheltuielile curtii macar cat sa poate obtine un nou imprumut extern pentur a trece de punctul critic si l-a demis pe elvetian – ceea ce a provocat primele revolte. Apoi a convocat Starile Generale spre a pune noi taxe ca sa evite incetarea platilor. Ce a urmat se numeste „Revolutia Franceza”…

            • @Josef, nu bat câmpii deloc. Am scris deja ca nobilii erau mai puternici decât regele și că a moștenit deficite din vremea lui Louis XIV și al prim-ministrului său, Colbert. De ce repetați toate astea ca și cum le-aș fi contestat vreodată?!
              Dările pe care le-A DESFIINȚAT Louis XVI: la taille, la corvée, l’impôt.
              Într-adevăr, în urma războiului Franța a câștigat doua insule, Tobago și Grenade, dar a ieșit slăbită. E ceea ce am sugerat în comentariul meu anterior. A fost o investiție proastă, dar era cam singura modalitate de a redresa deficitul. Dacă ar fi cunoscut anterior rezultatul, este foarte probabil să fi renunțat.
              De vreme ce suntem de acord cu faptele, chiar dacă le dăm interpretări diferite, consider că nu are sens să continuăm disputa.

            • @Alina a.

              Acum chiar ca umblati cu chestii ieftine…

              Da, cele trei taxe mentionate au fost desfiintate DUPA caderea Bastiliei. Louis al XVI-lea a mai fost nominal rege al Frantei pana in Septembrie 1792 – 3 ani dupa recolutie. Dar practic nu mai avea nicio putere.

              Chiar nu ma asteptam sa va coboratit intr-atata… Mde, metehne „progresiste”. Minciuna in interesul cauzei….

            • Stimabile Joseph, nu știu de unde vă extrageți informațiile, dar ele sunt greșite. Nu cunosc toate detaliile, dar sunt sigură că cele șase edicte din vremea lui Turgot suprimau, printre altele, corvoada seniorială și zeciuiala făinii (fenomen cunoscut în epocă sub numele la guerre de la farine). Nobilii s-au împotrivit în parlament și au reușit să îl demită pe Turgot. Ulterior regele a suprimat mai multe componente ale taille și a înlocuit corvoada regală, percepută în natură pentru construcția marilor drumuri, cu o dare în bani, și ea modică, la doar jumătate din valoarea taille, valoare care coborâse intre timp de la sfert la o unsprezecime. După 1789 au fost eliminate alte impozite indirecte și o taxă de drum, la capitation rutière.
              În orice caz ideea generală era ca tocmai laissez-faire a creat deficite structurale, datorată în primul rând polarizarii capitalului.
              Oricine poate greși și pot înțelege că nu ați fost atent la istorie, dar să rostogoliti apoi acuze la adresa altora într-un mod deosebit de agresiv, nu este corect. Încetez aici orice comunicare cu dumneavoastră, cel puțin atâta timp cât vă manifestați astfel.

  11. Intrucit atit WLG dar si liberalismul sint doctrine care se fundamentează pe o cite o teorie relativ statica, s-ar putea identifica printre guvernarile existente din lume sau propune, o cale de mijloc, de exemplu economie de piata cu elemente WLG?
    Intreb asta pentru ca am scepticismul meu legat de rigiditatea oricarei teorii.

    • WLG nu e o doctrina. Socialismul, Liberalismul, Conservatorismul sunt doctrine. WLG este o politica economica aplicabila in mod diferit, in contexte economice diferite, pe o durata de timp limitata. WLG poate fi utilizat de orice stat indiferent de culoarea politica a partidelor la guvernare. WLG este insa o politica mai degraba de stanga, (adica e mai mult socialista decat liberala, si mai mult liberala decat conservatoare).
      In general doctrinele se fundamenteaza pe viziuni diferite asupra statului si economiei, asupra societatii in genere. Doctrinele nu sunt statice, ci evolueaza, se transforma, odata cu societatea. Uneori involueaza.

      WLG este un instrument aplicabil economiei de piata, nici nu ar avea sens intr-o economie planificata (comunista).

  12. Un text foarte bun, dar care ar fi trebuit în final să prezinte mai clar soluţiile economice ale autorului. Fiindcă simpla discuţie profesională/ intelectuală rămâne doar o premiză, nu duce la clarificarea unor acţiuni decizionale. Dar poate autorul nu a vrut să se bage în chestia asta spinoasă.
    Ca părere, în cazul României constatările imediate sunt:
    – productivitatea muncii sociale este de aprox. 3 ori mai mică decât media europeană
    – capitalul naţional este încă slab dezvoltat
    – forţa de muncă a devenit scumpă şi insuficientă, chestiune agravată de migraţia a câteva milioane de români în străinătate.

    Să recunoaştem cinstit, politicile guvernamentale au fost neprofesioniste în aceşti 30 de ani, practic nu s-au urmărit obiective clare pentru dezvoltarea pe termen mediu şi lung. Azi plătim pentru această iresponsabilitate guvernamentală. „Suratele” noastre fost comuniste-Cehia, Slovenia, Estonia, chiar Polonia şi Hungaria s-au descurcat mult mai bine. Urmarea este că România ESTE PE ULTIMUL LOC ÎN UE LA CALITATEA VIEŢII, chiar şi Bulgaria fiind înaintea noastră….

    Aşa că în aceste condiţii dramatice, la întrebarea „Ce-i de făcut?” trebuie un răspuns imediat şi valabil pe termen mediu şi lung.

    Cred că o soluţie minimală, dar contradictorie, ar fi, pe de o parte dezvoltarea capitalului propriu (naţional) care să crească productivitatea muncii sociale şi, pe de altă parte, stabilizarea forţei de muncă prin creşterea salariilor şi a calităţii vieţii. Uşor de spus, greu de făcut, cele două posibilităţi sunt contradictorii, între muncă şi capital va fi întotdeauna o contradicţie greu rezolvabilă(mai ales pe termen scurt).

    Totuşi, ar trebui ca elitele economice, politice şi sindicale ar face bine să dea dovadă de responsabilitate. Respectiv, politicienii să nu fie populişti, capitaliştii să fie mai responsabili iar solicitările de creştere rapidă a bunăstării să fie mai moderate.
    Nu se pot face minuni peste noapte. Unora le-au trebuit sute de ani pentru a ajunge să-şi facă economii şi societăţi democratice şi funcţionale. La noi toată lumea vrea repede-repede „o ţară ca afară”….

    Politic vorbind, trebuie o politică de împăcare a caprei, verzei şi lupului. Care nu poate exista decât dacă cele trei forţe nu înţeleg că nu trebuie să se mănânce una pe alta ci, din contră, dacă vor să existe trebuie să co-existe…..

    • „în final să prezinte mai clar soluțiile economice ale autorului”

      Eu prezint optiuni strategice. Daca ar fi sa aleg eu ceva, as face un pact stanga-dreapta pentru TAT, pentru ca nu are legatura cu politicile de redistribuire si inseamna progres pur. Dezbaterea politica ar trebui sa fie legata de rolul si intinderea optima a statului in economie.

      Indiferent de culoarea guvernării, toate pachetele de obiective din text sunt utilizabile ca instrumente, la timpul, în momentul și contextul potrivit. Ma aștept de la o guvernare de dreapta sa fie mai putin interesata de salarii pentru ca majorarea lor trebuie sa fie rezultatul unei piețe a muncii funcționale. Probabil o guvernare liberala ca doctrina ar putea fi in masura sa asigure cresterea salariilor daca ar reusi sa faca functionala piata muncii.

      Emigratia este rezultatul politicii publice de atragere a investitiilor oferind avantajul comparativ al salariilor mici marilor investitori. Dupa 2007, aderarea la piata unica a facut aceasta abordare strategica desueta. Libertatea de circulatie a muncii face ca munca sa plece spre salarii mari fara nici o piedica. Geografic, salariile mari nu sunt in Romania. Din 1 ianuarie 2007 modelul a functionat din inertie, dar acum se apropie de colaps, si cine vrea sa angajeze oameni competenti vede asta in fiecare zi.

      La noi se pacatuieste prin graba, termene nerealiste, si o dorinta de rigurozitate absurda. Exista o foame de rezultate rapide complet rupta de realitate in tot ce inseamna stat. Asta in loc sa faca sa se miste lucrurile le blocheaza. La nivel central se fac abuzuri din foame de rezultate, si mai jos se propaga ca o infectie si otraveste totul. Solutia ar fi un pic de realism, si mai putina propaganda spumoasa.

      • Optiunile strategice sunt simple, crearea de infrastructura la toate nivelurile, restul vine atunci aproape de la sine.

        • Infrastructura este una dintre componente. Vorbim de legislație, proceduri administrative, personal, instruire, resurse hard/soft. Si asta este doar la suprafață. Trebuie corelate instituții, asigurată comunicarea „seamless” la nivel de baze de date. Vorbim de un sistem de management si aces la documente intre instituții, respecatand norme naționale si europene, etc.

  13. WLG merge excelent intr-o tara dezvoltata care produce cam tot ce vor sa consume oamenii . In cazul nostru inseamna doar finantarea afacerilor din alte tari ( auto , electronica …).

    • Aşa este, politica de creştere economică pe bază de consum merge în ţările cu economii puternice în stare să se adapteze rapid la cererea crescută. România NU ARE încă o economie funcţională de piaţă, aşa că creşterea pe bază de consum se duce în creşterea importurilor, deci are loc un export de avuţie naţională în favoarea unor economii străine.

    • Piata va rezolva problema dacă nu cresc salariile acum. Romania va avea 15 milioane de locuitori, care vor avea salarii mari, și multe case la alegere unde sa locuiască.

      • Realitatea e un pic altfel: câteva orașe mari din RO se dezvoltă, cu locuințe noi și de proastă calitate, iar satele se depopulează accelerat, cu acele ”multe case la alegere” aflate de fapt în ruină.

        Numărul de locuitori nu poate fi un scop în sine: dacă politicile actuale continuă cu același succes și atunci când vor fi 15 milioane, atunci ținta următoare vor fi 12 milioane, apoi 10 milioane etc. Dacă numărul de bugetari scade mai lent decât scade numărul angajaților productivi, spirala asta poate continua 2-3 generații.

  14. 1 ) In secolul al XXI – lea cultura include evident si ”cultura economică” . In RO acest lucru NU EXISTA si nu e considerat necesar, ca să nu mai vorbim de OBLIGATORIU ! Ac. cultură economică ține de ”umanismul” tradițional abordat în RO și nu o include ..Este o lacună majoră a EDUCATIEI în RO. Lacuna și ”urechismul „ care derivă se manifestă la toate categoriile ”heirupiste ” de comentatori auto considerați ”știutori”, ba chiar și la jurnaliștii …din arenă ( formatori de opinie !) Cu cât se înlătură mai repede fenomenul ( altfel ,ușor constatabil ) cu atât mai bine.CRED că BNR a făcut și face prea puțin în acest sens pentru public,deși posedă cele mai avansate …cunoștințe și practici .
    2 ) In JUSTITIA din RO efectele cunoasterii economice si ale dezvoltării se manifesă si ele lacunar. O JUSTIȚIE INDEPENDENTĂ atât de necesară ( ! ) nu poate să nu se intemeieze si pe o cunoastere aprofundată a fenomenelor si legităților dezvoltării economice. Tările occidentale , cu vechi tradiții in domeniu știu f f bine acest lucru ! Justițiabilii nostri au încă mult de invățat.
    3 ) Nicio referire la CAPITALUL ROMÂNESC ? Cred că ar fi fost necesar de amintit , fie și aluziv, pentru rolul său în RO in primul rând, tocmai ținând cont de globalismul care ne înconjoară și ne include.

    • Ce sa zic de capitalul romanesc? Cine crede ca se mai poate cu salarii la minim pe economie, sau la mediu pe economie o sa aiba o surpriza neplacuta. Daca intrarea pe piata europeana a fost un cosmar pentru ei, ce urmeaza este sa ramana singuri in hale cu utilaje si fara mana de lucru. Asta e criza care vine.

      • Corect, introducerea salariului minim pe economie a fost cea mai imbecila masura, acum se vad efectele. mai tarziu vor fi catastrofale pt cei vor iesi la pensie, dupa contribuitii la nivelul salariului minim pe economie. Este de fapt un model prin care se poate masca foarte bine evaziunea, pe moment toti sunt castigati, dar numai pe moment.
        Peste jumatate din lucratorii in mediul privat din Romania sunt angajati pe acest model , de ce ?
        este vina patronilor, este vina politicului.

  15. Apreciez sistematizarea si il felicit pe autor pentru efort. As merge pe 3 variante: ILG + ELG +PLG.
    Dar, dar, inainte de asta trebuie stabilit ce tip de economie dezvoltam, ca prioritati. Adica in ce vom investi in principal, si aici as merge pe tehnologii 4.0, pe turism si pe infrastructura (autostrazi, magistrale de gaze si electrice). Apoi ar trebui stabilit ce domenii sa ramana publice si care pot fi privatizate, functie de interesul national. Iar exportul trebuie sa fie prioritate pentru macrostabilitate. Balanta de plati sa fie echilibrata. Abia apoi putem vorbi de WLG. Altfel ne furam singuri caciula. Aici, sa recunoastem, suntem experti.

    • @Silviu Cerna – cu excepția Dvs, eu nu cred că îl înțelege cineva de pe-aici pe Keynes :) dar majoritatea îl invocă în scopuri cam prea lumești: ”tovarăși, să dăm bani la oameni!” :)

  16. Din nefericite, nici dreapta nici stanga nu au nici un fel de solutie pentru amaratii care isi pierd locurile de munca din cauza automatizarilor si inteligentei artifcificiale.

    Dreapta in SUA, in frunte cu Trump, lamentau pierderea locurilor de munca americane in avantajul Chinei. Intre timp, in ultima vreme firmele au inceput a se intoarce in SUA, insa locuri de munca ioc din cauza automatizarii. Am citit un studiu de caz al unei firme de chimicale care si-a mutat o uzina in China mai prin anii 2000 la inceput, o uzina care angaja vreo 2000 de oameni. Mai acum vreo 2-3 ani firma si-a redeschis uzina pe vechiul amplasament, si oamenii zonei isi frecau mainile cu bucurie. Insa firma nu a avut nevoie de mai mult de 100 de oameni ca sa ruleze intreaga uzina, de altfel automatizata. De asta s-a si intors in SUA. Liniile de aprovizionare s-au redus si prin automatizare costurile SUA au devenit competitive.

    In trecut, cand o tehnologie a fost inlocuita de alta, oamenii s-au reorientat. Birjarul a devenit sofer, mecanic de locomotiva, sau vatman. Acum meseria de sofer o sa dispara in cativa ani si joburi noi sunt create numai in tehnologiile de inalta calificare. Cam greu de crezut ca unchiul John care s-a ocupat de minerit o viata intreaga se mai poate reprofila pe programare de calculatoare. Situatia asta de disperare l-a adus pe Trump la putere, insa Trump le-a dat praful de pe toba, ca nu exista solutii reale pentru oamenii astia lasati in urma. Minele continua sa se inchida in ritm accelerat… Nici democratii nu au solutii si nici nu discuta problema. In irmatorii ani in SUA ar putea urma revolte sociale majore din cauza muncitorilor lasati in urma. Nici Europa nu sta mai bine la capitolul respectiv.

    • Domnu’ lăsați-o mai moale cu lectura Pravdei din 1984 că vă cauzează :)

      După ultimul raport al departametnului muncii în SUA erau la sfârșitul lunii Noiembrie 7 milioane de locuri de muncă ce nu-și găsesc ocupant:

      https://www.bls.gov/news.release/jolts.nr0.htm

      Pe drumul spre lucru (~ 12 mile) văd zilinic acelelași banner-e: „Help needed now ! $1500 sign up bonus!” la benzinăria Holiday de la exitul spre autostradă. $1000 sign up bonus la McDonalds și Subway-ul de lângă ei. Pe autostradă mai e un baneerr al unei companii ce caută șoferi profesioniști pentru $7500 sign up bonus și $1500 refereal bonus. După ce ies pe exit e banner-ul de la Fedex și UPS (iuna lângă alta) ce oferă și ele sign up bonus de la $2000… Ajung în sfârșit în parcarea de la noi unde e un alt banner ce-i momește pe doritori să se angajeze pentur un bonus de $8500 la sudori și operatori CMM și $4500 la asambleur-i. Școlarizarea/calificarea sunt incluse și plătite. Chiar și așa sunt greu de găsit amatori.

      Congress-ul statului dezbate de urgență legislația ce ar permite angajarea temporară a pușcăriașilor închiși pentru delicte mărunte în magazine de ziua curanului și de Crăziun ;) spre a mai reduce criza de persnal din „retail”.

      Băiatul mei mai mare studiază biochimia și e în anul 2. Head hiunter îi dau deja târcoale din greu :) cu tot sloiul de momeli intersante. Aceeași poveste la absolvenții de inginerie. Companiile se străduiesc să-i antameze încă de de prin anii 2 sau 3 pe cei mai bunișori.

      Da într-adevăr automatizarea reduce locuri de muncă într-un domeniu spre a le crea în altul. De aia somajul în iepoca lui Trump a ajuns la minimul ultimilor 50-55 de ani. Ideea economiei statice în care roboții iau locurile de muncă ale proletarilor era la mare modă în lumea comunistă a anilor ’80 ca un bau-bau la adresa proletarilor comuniști ce o duceau tot mai greu și tânjeau tot mai mult diupă occident…

      • Va fi o perioada de tranzitie dureroasa de la „prosti ” la „destepti” si nu exclud violente de tot felul. La ce va referiti este situatia de acum , in nici zece ani
        va fi cu totul alta. John are dreptate , vor fi milioane de oameni fara joburi, pe toti nu.i putem califica in meserii bine platite si ultraperformante, cu salarii grase.
        Apropo, baiatul studiaza, biochimie, foarte bine, au toti aceasi sansa si au toti aceleasi aptitudini respectiv sunt intelectual in masura s-o faca ? 75 % din populatie are un intelect mediu, ajunge pt meserii incepand de la chelner si pana la un muncitor pe banda unei fabrici. Cam multi „prosti”
        Am o vorba, masini nu cumpara masini si daca nu vor fi oameni care sa le poata cumpara, evident cu bani castigati in urma unei munci prestate ce se intampla ? Sau inteligenta artificiala se dezvolta pana acolo incat intradevar masini vor putea cumpara masini, iar omul va ramane agatat de gard.

        • Aveți și dumenavoastră o viziune statică asupra economiei. Exact ca tovarășii de la institutul de prognoză economică al URSS G.V. Plehanov:)

          O economie dinamică generează mereu locuri de muncă pentru toate creierele și abilitățile… Un exemplu: Fabrica (nume impropriu, darnu pot traduce altfel în româește „Bussines Unit”) la care lucrez avea la achiziția ei de către corporație în 1986 peste 3000 de angajați. Azi are în jur de 1000. Produce de 5 ori mai multe mașini de consturcții și de peste 18 ori mai multe modele de mașini. Există roboți pe linia de asamblare, roboți de sudură, de vopsit și chiar roboții care spală și mătură secția. În viziunea savanților sovietici asta înseamnă că șomajul ar fi trebuit să fi crescut de 3 ori între 1986 și 2019. În realitate el s-a înjumătățit față de 1986. De ce?! Pentru că o economie în ascensiune generează mereu noi afaceri ce utilizează potențialul existent și implicit mereu noi locuri de muncă. Tot ce-i trebuie pentru asta sunt cât mai puține reglementări și taxe cât mai moderate. De asta economia americană crește ca din apă iar cea europeană e în tregres fără speranțe în pofida tutor ajutoarelor de stat imaginabile.

      • Din retorica lui @JS, „logica de la marginea șantului”.

        Si ce fel de joburi sunt alea la benzinarie? Nu cumva sunt alea care platesc salariul minim, in toata gloria lui de $7.25 pe ora? In Japonia si alte tari deja pana si joburile alea au inceput sa dispara, inlocuite de automate. In Japonia exista hoteluri fara receptioneri, restaurante fara chelneri, si magazine fara vanzatori.

        Hai sa iti dau un exemplu de firma de automatizare care a inlocuit pana si pe cei care coc pizza. O forma din LA avea o problema in a livra pizza calda din cauza traficului. Au inventat o masina care contine o gramada de cuptoare automate care incep a coace pizza pe masura ce se apropie de casa clientului si o livreaza calda. Pizzele sunt cumparate de la un procesor, incarcate in in masina si un sofer incepe sa conduca in oras. Robotul din masina incarca pizza in cuptor, o coace si o pune in cutie pentru livrare. Prin automatizarea asta pizzeria are numai soferi si cei care incarca descarca pizzele. Joburile de fabricare manuala sunt eliminate automat, pentru ca banuiesc ca pizzele astea sunt aduse de pe o banda in fabrica, si ea automatizata.

        Daca pana si joburile necalificate sunt eliminate de automatizare, ce le mai ramane amaratilor?

        Las-o moarta, JS, ca te faci tot mai mult de ras cu fiecare postare. Ma rog sa vie vie ziua, si cred ca va veni mai repede decat mai tarziu, cand ciracul tau Trump dispare de la Casa Alba. Sper sa dispara din viata publica si tu impreuna cu el. Suntem satui de insultele tale. Te pretinzi specialist in toate, vii cu exemple ridicole, si insulti experti in propriile lor domenii, in modalitate total trumpiana.

        • Habar nu am cât merg în jos slujbele prost plătite. Ceea ce ști e că fiul meu mai mare ce studiază biochimia în anul 2 are deja ofertă de intenship la un producător de echipament medical pe vară pentru $23/oră. I-au făcut de pe acum o ofertă de angajare după absolvire la $70000/an. I-am zis să nu se grăbească. Fiul al doilea ce e în liceu în clasa a XII-a a lucrat la un depozit Amazon pornind de la $15/oră și a încheiat „cariera” înainte de începutul școilii pe la $18/oră ca ceva conțopist acolo. Nu le-am pretins niciunia niciodată să lucreze în școală. Însă nici nu le-am interzis-o. Există un anume puseu social (eu l-a vârsta lor nu m-aș fi lăsat dus de val :)) ca tinerii chiar dacă au o situție materială foarte bună să lucreze pe timpul vacanțelor. No comment.

          McDonalds si Subawy oferă slujbe de la $12/oră +$1000 bonus de angajare. Benzinăria oferă $15/oră +$1500 bonus de angajare. Amazon.com la fel. Nu trebui să fii cine știe ce geniu ca să lucrezi acolo. Asta înseamnă cam $30000/an sau cam 10000 RON/lună. Adică bani pe care nu-i face în România un absolvent de medicină, inginerie sau IT. Trebuie de asemena amintit că în urma refomei fiscale a lui Trump din 2017 veniturile de până la $24000 sunt neimpozabile și nu pot fi atinse nici de contribuții sociale sau taxe locale. Deci oamenii ăia rămân cu aproape toți banii în mână.

          Dacă vor să facă un salt calitativ se pot angaja sudor la noi la fabrică. Pestre dru la fabirca de motoare a lui Cummins și la cea de dispozitive a lui Wurth e aceeași socoteală. Se caută cu disperare și nu-i găsim. Se pleacă de la $21/oră cu o lună de calificare plătită la Community College (un si de școală post universitară). Dacă trec testul practic de calificare (eu zic că rorice idiot îl poate trece) sunt angajați și primesc pe loc bonsu-ul de angajare de $8500. Ai noștrii le oferă de asemenea un credit cu dobândă 0% pe 4 ani de până la $20000 dacă vor să-și ia mașină.

          Merită de asemenea amintit că prețurile la alimente, îmbrăcăminte, electronice și automobile sunt mult mai scăztue ca-n România lunii Iulie 2019 când am fost acolo. De asemenea pentru $300-$400/lună găsești un apartament 1-beedrom (două camere), așa mai modest, de închiriat. Merită menționat că marea majoritatea ăstora care închiriază apartmaente au utilitățile incluse pentru că sunt mult mai ieftine ca-n România (gazul de 5 ori mai ieftin, apa de 10 ori, curentul cam la 1/2-1/3 din prețul românesc).

          Atât eu cât și soția mea primi aproape săptămânal oferte de lucru cu toate că după creșterea fulimnantă a bursei din 2017 fondurile de pensii ne-au ajuns la amândoi la nivelul la care ne putem pensiona în orice clipă. Creșterea a avut un efect straniu. Foarte mulți oameni de sub 50 de ani au ajuns în stiuția de a se putea pensiona și spre deosebire de noi chiar au făcut-o :)

          Deci până la urmă cine chiar vrea poate. Sunt oferte pentru toate buzunarele și calificările.

      • Vorbiti de slujbe la McDonalds și Subway. O slujba la McDonalds sau Subway nu este o slujba ci un traseu spre saracie perpetua. Asta atat in USA cat si in Europa. Nu-ti ofera nici o calificatie (cum se exprima fiul meu in romaneasca-i pervertita) si nici un viitor. Este un bandaj temporar cu care sa-ti platesti o mancare nesanatoasa, sa umpli rezervorul unei masini proaste (mare consumatoare de benzina) si sa stai toata viata in chirie.

        • Ca să nu mai repet comentariul de la:

          http://www.contributors.ro/cultura/direc%c8%9bii-alternative-in-economie/#comment-393930

          Un lucrător la o benzinărie face deci la $15/oră, 10000 RON/lună iar unul la Subway de 8500 RON/lună. La un cost al vieții mai scăzut ca-n România. Angajatul de la Subway scoate $24000/an deci după reforma fiscală a lui Trump plătește exact $0 (zero) taxe, contributții sociale, etc. Ălălat plătește ceva pe difernte dintre $30000 și $24000/an Adică rămâne cu toți banii în mână. Cumnatul meu (fratele soției) e medic primar la Bistrița cu + 20 de ani de experiență și nu are încă leafa de 10000 RON net/lună…

          Sigur numeni nu-l obligă sp stea toată viața acolo. Fedex, UPS, Target sau Amazon plătesc mai bine și caută și ăștia în disperare lucrători. Da, nu sunt niște lefuri din care să faci avere. Numai că sunt disponibile oricui și oferă un standard de viață mult mai ridicat ca al unui absolvent mediu de studii universitare din Europa de Est la efort scăzut. Să înțeleg că toată Europa de Est trăiște în regim de subzistență? :)

          • Era vorba de ce fpoti face cu banii castigati in USA acolo in USA, nu in Romania. In USA nu-ti poti cumpara niciodata o casa, visul oricarui roman (fie in Romania fie in USA) nu-i asa ?

            Tat ardeleanu din Transilvania se mira de banetul (convertit in RON) primit de americanul pentru acelasi job in Romania, el primind in jur de max. 2 mii RON/luna (24 mii/an). El nu realizeaza ca, de fapt, banii americanesti sunt au cam cam aceeasi valoare cu cei romanesti, in bunuri/servici care se pot cumpara in tara in care traieste.

            Fii tai nu locuiesc separat asa cu platesc nici un bill din banii castigati. Eu nu vorbeam de acest caz fericit, ci de acela in care cu acest salariu trebuie sa platesti toate angaralele.

            Ce bine ar fi sa ai un salariu american si cumperi de pe piata romaneasca: nu s-ar mai numi „surviving job”.

            • Sunteți pe lângă. Fiul meu mai mare își cam plătește totul și stă separat pentru simplu motiv că studiază la vreo două ore de zbor cu avionul de casă. E ceea ce se numește aici „national merit student” și are o bursă integrală.

              După cum vă spuneam prețurile la alimente îmbrcăcăminte, electronice, utilităti (apă, electricitate, benzină, gaze) și mașini în SUA sunt mai scăztue ca-n România. Deci tehnic vorbind omul cu o leafă americană mică ar duce-o mai prost cu aceeași bani în România ca-n America…

            • @Josef Svejk (19/11/2019 la 13:34 )

              „Era vorba de ce fpoti face cu banii castigati in USA acolo in USA, nu in Romania. In USA nu-ti poti cumpara niciodata o casa, visul oricarui roman (fie in Romania fie in USA) nu-i asa ?”

              Ati trecut gratie, fara sa raspundeti la prima fraza, care era de fapt esenta comentariul si ca orice American ati folosit tehnica „dodge” vorbind verzi si uscate, laudandu-va cu „maretili realizari pe plan material, si familial”

            • @Dan M

              Un muncitor de fabrică își poate cumpăra o casă și aș zice că 90% din ei au casele lor. Studiu de caz: Un băiat în R&D angajat prin Iulie sau August. Abia a temrinat liceul. Tipul e foarte mărunt și slăbuț și se poate strecura aproape oriunde. Motiv pentru care a și devenit atât de apreciat. Poate astfel drege cam orice se zăpăcește în proiectare:) E deci o mică celebritate locală. Mi-a spus că a vrut inițial să se înroleze în infanteria marină, dar că sergentul de la recrutări (un munte de negru de 2 m și un chintal jumate) i-ar fi zis că :„Look son, here is the deal: we don’t mess up with kids. OK?” A fost adânc jignit și zdrobit de rușine, dar și-a revenit. S-a angajat în fabrică, și-a luat bonus-ul, s-a însurat, a lăsat-o urgent pe fată însărcinată și a realizat că nu prea vrea să mai stea în chirie. A fost pe la tot soiul de bănci și cooperative de credit și cam toți i-au zis cam același lucru: „Demonstrate 6 months of steady income, then come back to us”. OK. O să se întoarcă în Ianuarie sau Februarie și-l vor credita să-și ia o casă.

              În mod normal regula de bază a băncilor de pe aici e să crediteze o casă ce costă de 3 ori venitul anual al aplicantului. El face cel puțin $42000/an (poate ceva mai mult fiind totuși foarte apreciat) deci își poate permite o casă de până la ~ $125000. La banii ăștia îți găsești un „townhome” sau un „attached house” nou construit cu 1-2 garaje, 2-3 dormitoare și un petec de curte și piscina la comun. Nu e un domeniu princiar, dar e o casă rezonabilă. Când va lucra și soția lui și când va ajunge mai bine plătit își va permite mai mult. Aici e ceva firesc să-ți vinzi casa rapid și să cauți ceva mai bun. De regulă dacă stai într-o casă cumpărată mai mult de doi ani e mai rentabil decât să stai în chirie

              Câți absolvenți europeni de facultate își permit șă-și cumpere un apartemant nenorocit la bloc după ce demonstrează „6 months of steady income?!” Anul trecut în Germania la Kiel pe două slujbe de „associate enegineer” (s-ar traduce „subinginer” sau „inginer debutant”) de 35000€/an erau 17 (!) aplicanți. Inclusiv oameni cu experiență. Asta înseamnă sub $40000/an. Fără bonus de angajare, nimic. Mai prost plătit ca un sudor debutant american. Iar din banii ăia, cocoșat de taxe, biruri, peșchesluri TVA-uri chiar nu-și va lua nicio casă. Va sta în chirie într-o cușcă sordidă de iepuri. Ăsta e prețul „progresismului” & „umanismului” european…

            • @ Josef Svejk (20/11/2019 la 13:47)

              Impresionat pana la lacrimi de „telenovela” cu happy-end ca-n orice film/poveste americana.

              Eu nu mi-am cumparat casa in statul in care locuiti dar am trecut prin toata „tevatura” cu bancile.
              O casa de $125,000 in Mid-west este ca o casa in multe localitati din Romania mono-industriale.

              Si daca un baiat doar cu liceu angajat la R&D corecteaza greseli de proiecatare spune multe despre nivelul si calitatea proiectarii. Dupa cate spuneati candva dvs. (inginer) impreuna cu sotia faceti parte din „teamul” de angajare al firmei ata in USA cat si in Europa(Italia ?) si parca recent in China.

            • @Dan M – în cartierul unde am crescut eu, asta se numea ”a vorbi pe de rost” :) În localitățile monoindustriale din România, statul ceaușist a construit blocuri de 3-4 etaje, nu case. Încearcă să scrii despre lucrurile pe care le știi.

    • Ingrijorarea dumneavoastra este justificata. Inteligenta artificiala este aici si inlocuieste joburi. Pe partea de oferta, tendinta de automatizare este foarte puternica. Este posibil, chiar probabil, ca o multime de joburi sa dispara, soferi, casiere, chelneri, operatori in depozite. Supermarketurile in SUA sunt in dificultate datorita vanzarilor online, bancile inlocuiesc angajatii cu IA si self service, etc. Lumea este mereu in schimbare. Natura muncii se schimba si realmente noi nu stim in ce directie trebuie sa o luam.
      Asta nu inseamna ca nu se creeaza joburi ci ca noi nu avem informatiile si gandirea necesara sa le intelegem.
      Candva existau mii de joburi pentru operatori centrale telefonice. Au disparut inclusiv din amintirea colectiva. Candva erau mii de joburi la operatorii de pagere, au disparut si ele. Tehnologia schimba natura muncii, inlocuieste uneori unele tipuri de munca cu altele. Pe masura ce unele nevoi sunt acoperite oamenii descopera ca au nevoi mai evoluate, diferite, de neimaginat cu ani in urma.
      Problema suntem noi, daca nu intelegem schimbarea ca fiind singura constanta.

      • Fără îndoială că se scjhimbă. Numai că o econome dinamică generează noi profesii și noi locuri de muncă. Nu mai există liftieri și nu mai există operatoare de telefon, dar există numeroase alte profesii noi ce erau de neimagina atunci.

        Da vânzările online sunt la un nivel de neimaginat acum 15 ani. Nici n-am visat vreodată că o să cumpăr online „Zacuscă Traditțioală Românească” (Made in Macedonia :) scris cu oitere mici negre pe un fond mov închnis) sau „Sibiu Salami” (Product of USA :)) dar iată că se întâmplă. Cel mai greu e cu mazărea. Asta de aici e dulce de-mi întoarce mațele pe dos. Am găsit însă ceva ca la noi la polonezi. Online of course :) Cu toate astea magazinele sunt pline și caută și ele angajați ca toată lumea. Pot să-mi cumpăr cărți online de pe Amazon (și ocazional o fac), dar nici o cumpărătură nu e mai plăcută ca mersul la Barnes & Noble unde te înfunzi într-un fotoliu de piele să rsăfoești tot ce-ți place în timp ce-ți sorbi frapuccino-ul și după aia să te minunezi câte căți pe care poate nu le vei citi decât peste un an doi ai cumpărat :) Mde, vânzătorii capitaliști e dați dreaqu’…

        Am dat mai sus exemplul fabricii unde lucrez. În 1986 avea cam 3000 de angajați azi are 1000 plus o oaste de roboți pe linia de asamablare. la vopsitorie, la sudură, la curășat halele. Din birouri au dispărut complet desenatorii înlocuți de programele CAD/CAE. Cu toate astea șomajul e cal la jumătatea celui din 1986… De ce? penrtur că o economie capitalistă e dinamică…

        P.S. Însecolul XVIII țesătorii franțuji s-au răsculat și au distrus toate mașinile de țesut industriale ce le-au ieșit în cale îngroziți că populația țării va muri de foame din cauza lor. Fiecare mașină înloxcu nu știu câți țesători foarte calificați. Mașinile de țesut indrustriale au învins țesătoriile tradiționale, dar nu din cauza asta au murit franțujii acelor vremi. Merită reținut, nu-i așa?

  17. Am citit undeva o anecdota care arata simptomatic situatia Romaniei de dupa 1989 adaptata suna in felul urmator:
    In 1990 Iliescu l-a trimis pe Petre Roman la Londra ca acesta sa afle secretele capitalismului si sa gaseasca metodele care pot fi aplicate in Romania.
    Petre Roman ajuns la Londra si dupa multe discutii cu profesori, oameni de afaceri si politicieni doreste intreruperea discutiilor pt a lua un moment de ragaz.
    In pauza dintre discutii Petre Romana nedumerit ii intreaba pe gazdele engleze cum se face ca dupa zile intregi de vizite in Londra el nu a vazut o coada in fata nici unui magazin si doreste foarte mult sa discute cu persoana care este responsabila pt aprovozionarea Londrei si a milioane de oameni pt ca la el acasa in Bucuresti expertii romani n-au gasit solutia care s-ar putea fi aplica la nivelul Romaniei astfel incat aprovizionarea sa fie optima si cozile sa dispara.
    Gazdele se uita unul la altul si dupa lungi priviri unul dintre ele ii spune lui Roman.
    ” In Londra nu exista nici o persoana responsabila pt aprovizionarea orasului !!”
    Este esenta capitalismului si sucesul acestuia pt ca nu exista „undeva” o centrala care prelucreaza informatiile si datele, cu alte cuvinte conduce dupa modeul socialist/comunist.
    In capitalism schimbul de informatii, produse si servicii este liber intre indivizi, producator, sistem bancar, cercetare, invatamant etc,etc astfel incat fortele pietii regleaza aceste mecanism extrem de fine si bine ajustate.
    Este viziunea dreptei si modului in care aceasta incerca sa lase sa functioneze economia si societeta in general, amestecul statului fiind minimal.
    Se spune, guverneraile de dreapta repara de regula stricaciunile si enormitatile produse de catre socialisti/comunisti si mai nou ecologisti.
    Toate teoriile suns mentionate, sunt doar teorii, o societate capitalista neputand fi condusa dupa nici una dintre ele.
    De regula interventiile politice in economie produc mai multe pagube decat efecte pozitive mai ales daca ele sunt motivate doctrinar / ideologic precum salariul mimim pe economie, distrugerea de ramuri intregi ale industriei precum, actual, ce a constructiei de automobile prin trecerea fortata la elecrificarea mobilitatii din motive ecologice dominate de o isterie generala.
    Rolul statului este ameliorarea si imbuntatirea nivelului de trai al oamenilor prin asigurarea pacii si integritatii statului , a unui sistem de sanatate si invatamant/cercetare performat si crearea infrastructurii necesare, incepand cu cea rutiera , feroviara si terminand cu asiguarea unor spatii adecvate in care aceste activitati pot avea loc.
    Aceste activitati art rebui sa fie reglementate prin legi clare si o birocratie cat mai supla, la toate nivelurile.
    Pentru asigurarera functionarii optime a unui stat nu mai este nevoie de nici o ideologie fie de stanga fie de dreapta si exista modele de succes, vezi Singapore, Taiwan sau Emiratele Arabe.
    Viitorul va fi altfel si nu va mai fi dominat de aceste incercari de guvernare dupa teorii si modele care sunt perimate, modele invechite.
    Datorita dezvoltarii technologice, un stat un sensul cunoscut de noi nu mai poate face fata, birocratia si politica fiind de mult depasite el neputand procesa sub nici o forma volumul de date si informatii in timp util.
    Romania poate progresa numai daca importa masiv forta de munca din Asia, reduce birocratia si se concentreaza asupra aspectelor sus mentionate.

    • Pai ce ati descris in primele paragrafe apartine ideologiei de dreapta.

      Friedrich Hayek – personal mi se pare ilustrativ.

      In partea descriptiva a postarii sunt prin urmare perfect de acord cu Dvs. Mi se pare ca ati sintetizat elocvent.

      ===

      In partea teoretica imi permit sa am o abordare „conservatoare” :-))

      Conducerea unei tari este a politicului, democratia presupune confruntarea seturilor de valori, seturile de valori se regasesc in ideologii politice iar partidele reprezinta institutionalizarea acestora.

      Adica, fara ideologie nu se poate conduce o societate. Desigur, exista numeroase constructii ideologice, amestecuri etc.

      Dupa parerea mea inapoierea Romaniei se mentine din aceste incapatanari:

      a) ne straduim sa conducem tara apolitic (ceea ce este pur si simplu imposibil)

      b) nu vrem sa intelegem ca astazi nu decidem intre 2 guvernari politice, ci intre intre doua traiectorii istorice:

      – spre statul liberal (pro-piata, pro-concurenta, individualist si non-interventionist) adica
      inainte
      sau
      – spre statul comunist (anti-piata, anti-concurenta, colectivist si interventionism) – adica
      inapoi spre comunism.

      • Eu sunt foarte convins ca o societate se poate conduce foarte bine fara nici o idelolgie politica, economia functioneaza dupa alte legi decat cele ideologice atata timp cat nu este perturbata de ideologii. Ideologiile de care se tot vorbeste sunt invechite si perimate, modelele economice in mare parte, modele teoretice.
        Evolutia si progresul technologic va pune capat intr-un interval destul scurt acestei discutii ideologice bazata pe modele teoretice si va deschide discutii in cu totul alte directii, directii pe care ideologiile economice si politice vechi de 200-300 de ani nu sunt in masura sa le rezolve.
        Cum vom raspunde in fata provocarilor viitorului spre exemplu, automatizare, robotizare, eficientizare ? sute de mii de locuri de munca devenind inutile.
        Se se intampla cu milioane de oameni dezafectati, ramasi fara obiectul existentei lor, munca ?
        Schimbarile din industria automobilistica produce efecte, astazi multe firme si furnizorii ale acestora sunt in pragul falimentului datorita unei politici imbecile ale politicienilor, altfel n-o put numi, de fortare a electrificarii din motive pur ideologice.
        Este blocat politic, voit, introducerea de combustibili sintetici obtinuti din deseuri si resturi menajere ( vezi Firma Bosch) pt motoare cu ardere interna cu un bilant ecologic astfel obtinut cu mult deasupra unui automobil electric . totul sub semnul , fortarea ideoligica a electrificarii sa nu fie periclitata. Nimeni nu discuta in Europa de motoare cu hidrogen, in Japonia este realitate ca si dealtfel in Elvetia unde exista modele de centrale termice individuale pt case pe baza acestei technologii.
        Ce se intampla cu sistemele actuale de pensii si sanatate daca nu vor mai fi destui contribualbili ? nimeni nu discuta, de frica, politicienii n-au solutii, iar cele care ar exista nu se mai incadreaza in nici o ideologie.
        Politicienii de acum incolo o vor avea extrem de greu daca nu vor intelege ca vremea ideologiilor sa cam terminat, rolul lor se va reduce la administrarea tarii dupa dorintele consumatorului.

        • Nu mi-as dori sa traiesc intr-o tara condusa de economisti, pe baza teoriilor economice doar.

          Ganditi-va ca:

          a) a compara 2 teorii economice intre ele, din punct de vedere al eficientei si impactului social, astfel incat sa decizi pe care si cum sa o aplici este imposibil la actualul stadiu al cunoasterii

          b) este absolut imposibil sa cunosti toate fortele care actioneza intr-o economie de piata, vei ajunge sa decizi pana la urma daca …. intervii sau nu!

          c) oamenii au si alte interese, nu doar cele economice; spre exemplu, in Romania de astazi se obtin usor bani foarte multi – si? Nu stiu prea multi care nu ar pleca instantaneu daca li s-ar oferi un loc de munca in SUA.

          • Insasi termenul de „a conduce” o tara il vad permiat, o tara nu trebuie condusa doar nu.i automobil, mai potrivit, administrarea corecta in conformitate cu legi clare si simple in folosul locuitorilor ei. Eu nu doresc sa sa-mi rup coatele pt un stat, o invetie omeneasca care nu oferea nimic, este infestat in instituitii care considera locuitorii sai potentiali raufactori, rostullor lor fiind e sanctionare si impunerea a interdicitii de tot felul.
            Tot vorbim de libertate, liberi au fost oamenii cu 10000 de ani in urma, de atunci libertatile au tot fost ingradite.
            O administrare rationala in opinia mea poate fi asigurata doar de specialisti, technocrati, politicienii fiind cei care provoaca cel mai mare deranj.
            O administratie poate fi evaluata dupa criterii de performanta si inlocuita daca nu corespunde astaptarilor, cu alte cuvinte noi care suportam consecintele acestor actiuni.
            Ce mai simpla evaluare, un referendum online/clasic in care oamenii isi exprima pozitiile fata de administratie, astfel alegerile ar deveni inutile.
            Tehnocratii ar putea fi alesi aleatoru, de calculator dintr-un numar de oameni care s-ar califica in functie de rezultatele lor profesionale. Plata sa fie identica cu cea a unui manager iar la parasirea postului sa nu beneficieze de nici un fel de privilegii precum pensii speciale, imunitate si altele singurul stimul fiind plata pe masura si constiinta.
            Alegerile cum le cunoastem nu mai fac fata cerintelor si nu mai oglidesc nici o realitate, intrarea un politica a celor care doresc a fac doar de dragul avantajelor fata de altii, a majoritatii lipsita de privilegiile politicului.
            Increderea in politicieni este peste tot lume in declin si totusi ne cramponam de ei, pana cand
            Aveti impresia ca sunteti condusi de politicieni ? eu am renuntat de mult si sunt convins ca economicul dicteaza mersul, toate modele fiind inutile.
            Cei de la Silcon Valey au inteles de mult acest lucru, ei se orinteaza dupa dorintele oamenilor si le ofera exact ce isi doresc. Care sunt cele mai mari partide, Facebook, Instagram, Twitter cu milioane de adepti care ignora politicul, adeptii fiind „condusi” din sediile acestor firme si mai putin din capitalele tarilor. Pana acum politicul n-a dat nici un raspuns, doar incerca prin diferite interdicitii sa le ingradeasca influenta, nici o sansa.
            Care sunt dorintele oamenilor si de cine pot fi indeplinite mai usor, de mediul economic care satisface aproape instantaneu dorintele sau politicul care nu mai intelege lumea ?
            Lumea viitorului nu se va mai compune din alegatori, este lumea consumatorilor pe care nu-i intereseaza nici o ideologie si nici o „reteta”, pt ei cel mai important fiind indepliniareaq dorintelor care pot incepe de la cele mai elementare lucruri spre ex. apa de baut si pana la cel mai sofistificat aparat. De acum inainte cine poate citi acest dorinte va avea si suportul necesar.

    • @Ursu Bruno

      Intereseanta opinie pana la exemplu cu „exista modele de succes, vezi Singapore, Taiwan sau Emiratele Arabe.” care se potriveste ca nuca in perete !

      De ce? Tarile respective nu sunt in UE si nici nu cred ca v-ati dori si s-ar potrivi in Romania vreunul (oarecare din ele) din sistemele/regimurile politice de acolo.
      Apoi, uitati-va pe harta sa vedeti unde sunt localizate pe glob, si comparati locuitorii (mentaliatile lor) cu ale romanilor.

    • „Pentru asigurarera functionarii optime a unui stat nu mai este nevoie de nici o ideologie fie de stanga fie de dreapta si exista modele de succes, vezi Singapore, Taiwan sau Emiratele Arabe.”

      Tocmai ati descris capitalismul in care statul are unul din cele mai cele mai interventioniste roluri.

      • Poate nu m-am exprimat corect, pt functinarea optima a unui stat nu este nevoie de nici o ideologie, tarile respective fiind conduse mai mult dupa modelul unei multinationale.
        Poate fi un model de succes pt viitor. Cu ceva ajustari aplicabil si altundeva decat in Asia.
        Politicienii sunt depasiti, partidele nu-si mai au rostul, o tara trebuei administrata in folosul oamenilor, un guvern technocrat fiind o solutie si care ar putea fi inlocuit prin referdenum daca nu performeaza. Ciclurile actuale legislative sunt prea lungi, modalitatile prea lente in luarea hotararilor. Ar mai fi mult despus insa asta ar fi esenta.

        • Interesant „………..tarile respective fiind conduse mai mult dupa modelul unei multinationale.”

          Serios ? Puteti sa detaliati afirmatia dvs. ? N-am auzit vreo multinationala sa-si aleage CEO prin vot sau sa aiba parlament care sa dea legi etc. ?

            • Ce ajustari vrei sa faci la o companie mutionationala (orientata pe obtinerea de profit cat mai mare si evoident piete cat mai multe) ca sa se potriveasca cu conducerea unei tari.

              Orice companie incearca sa cumpere cat mai multi competitori (se foloseste termenul „merge”) ca sa stapaneasca o piata cat mai mare.

              Aveti 2-3 exemple.din ajustarile pe care le-ati propune, in tot acest cadru restrains ?

              Doar le enumerati nu trebuie sa dati detalii, sau incercati sa aburiti lumea, simtind ca ati dat cu bata in balta ?

    • Daca vi se pare ca redistribuirea e o solutie buna, aveti posibilitatea sa donati bisericii in fiecare luna 20% din venit.

      Adeptii taxarii progresive vor de fapt sa li se taie altora din venituri, nu lor :-)))

      • Donatia la biserica sau alta organizatie este benevola/caritabila pe cand taxarea (progresiva sau flat rate) este obligatorie.
        Am auzit doar de EVAZIUNE FISCALA de care poti fi acuzat si pedepsit dar n-am auzit de evaziune pentru donatie/caritate.
        Scuze pentru lipsuri. E o buna ocazie sa m-ai invat ceva nou nu-i asa ?

            • Nu este nicio o confuzie. Ideea era ca adeptii impozitarii progresive clameaza faptul ca este in sprijinul solidaritatii sociale, a ajutorului pentru aproape.

              Acelasi lucru il doreste si biserica, de unde si ideea ca ma astept ca adeptii respectivi sa doneze bisericii o parte din veniturile lor.

              ===

              Este posibil sa va luati acum de „solidaritatea sociala”, care nu este acelasi lucru cu marinimia si tot asa. Dar cu scuzele de rigoare, chiar nu am timp sa explic pana la acest nivel (=despicat firul de par in patru). E ultima data cand o mai fac.

              Sigur ca stiu care e diferenta despre care vorbiti, nu cred sa fie cineva pe Contributors care sa nu o stie. Si tot asa ma astept sa nu fiu nevoit sa ma explic in cele mai marunte detalii (!).

            • @ Dedalus (19/11/2019 la 18:47)

              Traiti cu judecatile dvs. de valoare si nu e nevoie sa le explicati . Va urez in continuare cat mai multe postari din Romania capitalismului de cumetrie; daca ati fi trait si catigat bani intr-o tara liberala, ati fi vazut altfel lucrurile.

      • @ Dedalus ( 17/11/2019 la 12:35)

        Aveti cateva exemple de „tara ca afara” cum isi doresc toti romanii (inclusiv dvs.) care NU are taxarea progresiva ?

        Egalitarismul in taxare(%) nu miroase a socialism ?

  18. „Din punct de vedere al politicii de redistribuire, WLG presupune redistribuirea veniturilor spre populație, în defavoarea (în faza inițială) a capitalului.”

    in traducere libera: sa construim capitalismul prin socialism
    nu mai bine construim socialismul cu capital de inalta productivitate, cum ar fi utilaje performante si linii de productie automatizate ? sau incercam sa sarim peste etape, cu productivitatea secerii si ciocanului ?

  19. @Constantin
    Ati facut mai sus un comentariu excelent și ati pus niste intrebari la care greu se poate raspunde in Romania fara un angajament ideologic. Și n-ar trebui să fie in mod necesar asa.
    Observ însă că marii susținători ai desființării salariului minim sunt tocmai profesorii de economie din universități de stat care se bucura de privilegiul unui salariu garantat, salariu mult mai mare decat cel din învățământul pre-universitar, unde se face adevărată educație.
    Arcfi mai util daca acești profesori si-ar folosi mult prea multul timp liber investigand care din investitiile din România sunt cu adevarat profitabile, scăzând subvențiile statului și adăugând eludarea taxelorsi costul poluării.
    Companiile care vin in Romania doar pentru a plăti salarii minime nu aduc mare lucru in tara. Putem trai si fara lanțuri de supermarcheturi.
    Realitatea este secolul 21 este secolul consumatorului. Vremea când producătorul avea un cuvant determinant pe piata s-a cam dus. Asta a făcut ca inca din anii 70 salariul real al angajaților sa scadă în ciuda creșterii productivității. De exemplu in USA intre 1969 si 2009 salariul real a scazut cu 14%, în Alemania și Niponia, țări cu creștere f mare a productivității salariul real a stagnare de asemenea. Lumea de maine va fi lumea in care capacitatea individului cu pregatire medie de a negocia un salariu decent va fi și mai mică, trăim deja in epoca homo versus machina. Cum sa te opui progresului, precum luditii? Ce muncă sa faca cel care nu stie decât să sape santuri (exemplul dat de dvs)?
    Să investim în educație ca sa furnizăm doctori, ingineri sau sudori pentru Germania și să rămânem tot cu cei care stiu sa sape șanțuri? În final tot cei care sapa șanțuri plătesc pentru educația celor care ajung sa lucreaze la Koln sau Manchester.

    • „Ati facut mai sus un comentariu excelent…”

      Mulțumesc, dar nu am merite. Nu am făcut altceva decât să expun banalități din manualul de economie, care văd că, deși este accesibil, nu este actractiv. Recomand cu deferență și căldură măcar lecturarea excelentelor contribuții din acest spațiu ale d-lui profesor S Cerna.

      Cele spuse de mine, cu câteva exemple, se referă pe scurt la o singură problemă (esențială, ce-i drept ) , anume, lipsa de competitivitate a economiei patriei noastre. Iar în subsidiar, la soluțiile „românești” propuse – și din nefericire unele adoptate – pentru rezolvarea ei.

      • Pe domnul Cerna la-m citit si nu m-a convins. Cum spuneam mai sus eu vad o incompatibilitate morala intre a sustine desfiintarea salariului minim cand traiesti bine-merci dintr-un salariu bun si garantat la stat. Cand universitatile de stat vor avea pozitii fara titularizare si salarii negociate anual (fara grile de grup) atunci vom vedea cum evolueaza gandirea economica a unor mari teoreticieni economisti din Romania.

    • Salariul minim nu va retine pe nimeni in Romania, pentru ca deja este cunoscut modul in care statul roman se comporta ca un dusman al propriilor cetateni.

      Faptul ca iti da (pe o scurta perioada) mai multi bani nu inseamna ca ai un sistem de sanatate sau de educatie mai bun.

      De fapt, cel care da salariul este patronul – fie direct, fie din taxe. Statul e generos cu banii altora. De fapt prin aceasta redistribuire a beneficiului de la capital spre munca nu face decat sa cumpere voturi.

      Problema majora a Romaniei nu este saracia, nici macar plecarea din tara a fortei de munca excelente si calificate. Problema majora este prabusirea morala, si la asta contribuie din plin marirea salariului minim. Tocmai cei cu o tinuta morala ridicata pleaca din tara, indiferent de nivelul lor de calificare, de educatie si nu-i poate retine salariul minim.

      • „De fapt, cel care da salariul este patronul …”
        Cred ca trebuie sa mai gandim un pic acesata afirmatie. Este ca si cum Bill Gates este cel care dadea salariul angajatilor de la Microsoft. Valoarea unei companii nu este creata doar de cel care sta in fruntea ei sau are majoritatea actionilor, ci si, sau mai ales, de cei care lucreaza in acea companie. Majoritatea companiilor serioase spun ca principalul lor capital sunt resursele umane.
        Salariul este rezultatul unui contract dintre angajat si angajator si, in functie de societatea si circumstantele momentului, unul are mai multa putere de negociere decat celalalt. Am mai dat exemplul unor muncitoare de la o fabrica din Buhusi a caror capacitate de negociere este zero si n-am avut prea multi amatori de a sustine contrariul. Aceste exemple nu sunt unice.
        Ca politicile salariale din Romania au o componeneta politica este adevarat, dar asta este adevarat pentru orice politica salariala, fie ea de stanga sau de dreapta.

      • Antreprenorii de acum 100 ani erau mult mai inteligenti decat cei de astazi. Cand Henry Ford a crescut la 1914 substantial salariile muncitorilor din uzinele Ford n-a facut-o din filantropie, el voia ca angajatii sai sa fie in stare sa cumpere o masina produsă de ei.
        Un muncitor platit cu un salariu de doi bani este un consumator de doi bani.

      • „Problema majora a Romaniei nu este saracia, nici macar plecarea din tara a fortei de munca excelente si calificate. Problema majora este prabusirea morala, si la asta contribuie din plin marirea salariului minim. Tocmai cei cu o tinuta morala ridicata pleaca din tara, indiferent de nivelul lor de calificare, de educatie si nu-i poate retine salariul minim.”

        Asa cum afirmati cei cu tinuta „tinuta morala ridicata pleaca din tara, indiferent de nivelul lor de calificare, de educatie”
        Deci in tara raman ceilalti, cu tinuta morala mai putin ridicata, nu-i asa?

        Pe de alta parte recunoasteti, ca sistemul educational din Romania este excelent deoarece pregateste „forta de munca excelenta si calificata” care prin plecarea din tara nu prezinta o problema majora pentru Romania.
        Dupa cate citesc eu pe acest forum, sistemul educational din Romania este criticat (chiar di de dvs.) tocmai pentru faptul ca nu prea performant si este supus reformarii de 30 de ani (cum spune dl. Maci, a avut 30 de ministri in 30 de ani).

        E un fel de alba-neagra, sistemul de invatamant „il potrivim cu mana” vorba ardeleanului:este bun cand ne sustine o idee si e rau cand nu se potriveste cu alta ?

      • Aveam mult peste salariul minim si am plecat. Salariul minim e o tampenie. Initiativa privata si sprijinirea ei e singurul lucru care creeaza joburi bine platite. Dixit.

        • Initiativa privata singura nu este suficienta. Mai toata lumea a 3-a se misca pe initiativa privata. Societatea are nevoie de norme de organizare care s-o faca o societate si nu doar un grup de indivizii guvernati de legi economice.
          Daca ar fi sa judecam bazandu-ne numai pe prezenta initiativei private v-ati duce sa lucrati in Costa Rica, India, Pakistan, indonesia sau Africa de Sud.

          • Eu zic ca ea treaba lor ce fac in tarile respective si ar fi mai bine sa ne concentram la ce este posibil la noi, ei oricum sunt mai multi decat noi, potentialul este mare sa ne depaseasca daca mai discutam pera mult doar teoretic.
            Lumea tinde catre egalizare, cei bogati vor deveni mai saraci (occidentul) restul ceva mai boagat, doar se vede cu ochiul liber. .

  20. Nu exista date care sa confirme ca WLG a redus emigratia. In schimb, diferentele de salarii care au aparut intre salariatii statului si cei din mediul privat au generat frustrari in randul celor din urma si i-au motivat sa emigreze in continuare. In urma WLG ne alegem cu un stat tot mai obez si un mediu privat tot mai subtire.
    De ce nu ne comparam cu nemtii la competitivitate? Nu avem aceeasi cultura….probabil are trebui sa ne comparam cu grecii.
    Romanii emigreaza pentru ca nu se simt bine in tara lor, pentru ca statul, politicul si multi dintre conationali nu se ridica la nivelul asteptarilor.
    Disputa dreapta -stanga nu prea mai e de actualitate. Votantul de azi doreste in acelasi timp si masuri de dreapta si de stanga, nu-l mai poti segmenta ca fiind de stanga sau de dreapta. Prin urmare si teoriile economice clasice (fie de dreapta sau de stanga) , la transpunerea in practica, nu mai raspund asteptarilor populatiei

    • Dar de ce si de unde au crescut salariile in mediul bugetar? De regula, platesti mai bine pentru ca esti nevoit sa o faci – pierzi salariati – sau ti-a crescut profitul (plusvaloarea). Inteleg acum sa statul plateste salarii mai mari din alte motive, anume aplica o teorie economica WLG. Crede ca aplicand acea teorie, nu numai bugetarii vor trai mai bine ci toata lumea. Dar daca nu e asa? Daca imprumuturile care s-au dus in acele salarii nu vor impulsiona economia si nu se va realiza dezideratul unor venituri mai mari pentru toti? Cine plateste oalele sparte, nu cumva salariatii din mediul privat care vor suporta inflatia, devalorizarea leului samd? Am citit si eu ceva despre WLG pe la Dnul Socol si pe la Dnul Cerna si stiu ca statul ar fi trebuit sa investeasca banii reveniti la buget prin taxe si impozite – in urma majorarii salariilor – in proiecte publice care sa aiba, apoi, potentialul aparitiei unor noi investitii private (infrastructura energetica si de transport, in principal). Asa spunea teoria dar partea asta n-a mai fost aplicata. Ce se va intampla in continuare? Imi scapa ceva?

  21. Creșterea salariilor la stat NU va determina creșterea salariilor în privat. Cel puțin în România. Doar se creează o clientelă electorală, un parazit care până la urmă își distruge gazda.

    Se prea poate ca salariul Gigetei de la stat să crească o dată, de două ori, de cinci ori. Dar Georgeta de la privat nu va primi nici un leu în plus, ele două nu pot concura. Pentru că Gigeta a ajuns acolo pentru că e fiica, nepoata, soția, verișoara, fina, mătușa, cumnata sau amanta cuiva.
    Dar se poate – dacă salariul Gigetei tot crește – ca Georgeta și patronul Georgetei să-și strângă catrafusele și să plece din țară. Că nu mai au chef să achite taxele din care se plătește salariul încincit al Gigetei.
    Da, surpriză, banii ăia trebuie să vină de undeva. Și cred că nu se străduiește doamna Veorica în fiecare dimineață să producă un ou de aur.
    Cu împrumuturile a scris careva mai sus ce rată proastă avem față de Polonia, pentru că ai noștri guvernanți nu prezintă încredere că vor face ceva util cu banii.
    Să tipărească statul bani pentru salariul Gigetei? Cred că unii își aduc aminte de inflația de după Revoluție. Cei mai vârstnici spun încă sumele în milioane – „am pensie de douăzeci de milioane”. Vi se pare că România a prosperat când se tipăreau bani aiurea?

    Să zicem că s-ar întâmpla un miracol, s-ar descoperi zăcăminte de petrol, litiu sau ceva de gen și statul – în marea lui milă – ar da câteva mii de euro lunar fiecărui cetățean.
    Vi se pare că Arabia Saudită are cine știe ce industrie?

  22. Astept cu nerabdare statistica Eurostat din 2019 pt. 2018 pt. social pt. Romania. Se poate intrevedea o crestere a inegalitatii sociale la 8 (Cehia are 3,2), adincirea saraciei inclusiv in cazul celor care muncesc. Ponderea salarizarii minime probabil este la peste 50% in totalul salarizarii. Salarizare minima care nu reuseste sa aiba satisfacute nevoile elementare. Defavorizatii sint abandonati in saracie extrema. Indicele ISR (indicatorul social de referinta) folosit in calculul unor ajutoare sociale a ramas la 500 lei din 2012 (ajutorul social sau alocatia de sustinere familii fara venit sint doar o fractie din ISR). Categorii intregi de batuti de soarta (needucati, traind in zone de saracie extrema, neavind ce si pentru cine sa munceasca) sint condamnati la deprivare extrema (imaginati-va traiul cu copii cu citeva sute de lei/luna). La asta a dus guvernarea „socialista” mai ales in ultimii 3 ani.
    WLG este in aceeasi categorie cu pensiile speciale – „pentru ca putem”. Puterea si apropiatii puterii isi acorda privilegii, fara nici un fel de rusine fata de cei care realizeaza bogatia publica. Zone abandonate in saracie si uitate pentru a statisface foamea de beneficii a protipendadei bugetare. In 2019, orase cu mii de apartamente neconectate la gaze se incalzesc cu lemne. Nu exista un drum modern intre Moldova si vestul tarii. Spitale noi nu sint nici macar schitate.
    Bineinteles ca academicul care ciuguleste din palma guvernului e incintat de WLG. E acelasi „socialism” de colocvii si articole de revista. Mie mi se pare de un rar cinism explicatia „ne dam salarii mari ca sa va fie bine voua; hai sa lasam autostrazile si scolile si spitalele pt. ca avem un plan istet: noi apreciem ca economia noastra este saraca, si primul pas ‘de efect’ de iesire din saracie este ca administratorii sa-si acorde gratificatii de ‘succes’ „. Se imprumuta guvernul pt. asta, in numele celor care pot plati datoriile ? „Nici o problema, e o ‘terapire de soc’ din care toata lumea va iesi cistigata”. Bai, dar chiar nu va e rusine, cu toate titlurile voastre de doctori in economie?

  23. Stimare,
    Lucifer,
    1.La fel cum un antreprenor este diferit ca potential de succes in afaceri de un teoretician economic si un teoretician economic este diferit ca obiect al activitatii de un cercetator in „dezvoltare economica”, profesie care se bazeaza pe cercetarea economica empirica si institutionala, inca inexistenta in Romania academica!
    Asa ca este prea mult sa-i cereti autorului solutii, el facindu-si datoria prin prezentarea de alternative, pentru care cel care cauta sa ,,produca” un ,,proiect de tara” si le va utiliza in aceasta constructie
    Un articol economic nu poate da toate solutiile schimbarii, dar acesta este unul care pune PENTRU PRIMA DATA in DISCUTIE PUBLICA problema dezvoltarii, da alternative si (chiar) propune o solutie viabila pentru Romania!
    Este vorba de ideea ca ,,Statul liberal nu se implica in econonie, dar este dator sa construiasca un mediu economic functional si performant”.
    Autorul intelege modul de a se realiza acest lucru, prin ,,revizuirea procedurilor, legilor standardelor, normelor metodologice, a structurilor administrative care cer competente multi si inter-disciplinare, încheind cu concluzia ca ,,micromanagementuL administrativ defectuos si lent este una din cauzele stagtnarii Romaniei”
    Totodata dumnealui arata ca ,,pur si simplu nu se rezolva nimic prin cresterea normelor de lucru sau a da legi de scurtare a termenelor pentru avize si aprobari birocrat-administrative…
    Astfel d-l Bradut ajunge la ,,durerea” majora a Romaniei : indicele dezastruos de competitivitate/functionalitate institutionala 74, care exprima tot atitea Grupe de blocaje contra investitorilor industriali majori!Unde acest indice este sub 30, investitorii vin cu mare retinere si numai cu mari ,,favoruri” economice (Ungaria de pilda cu indice 52, superior celui romanesc, in urma caruia a atras in trei ani investitii industriale de 3,8 miliarde de Euro:Wolsvagen, BMW si una energertica, gaze).
    Eu am ajuns de mult la concluzia ca aceste lucruri nu sint rezolvabile birocratic, prin masuri administrate de comitete si comisii, fiind necesar un Program de reorganizare a administratiei, ca parte componenta a unui PROIECT DE TARA!
    2.Cercetatorul teoretic care este autorul articolului a ajuns probabil pe o cale asemanatoare la aceasta concluzie, fiind de enumerat trei etape ,,combinate” de literatura economica teoretica cit si aplicata a dezvoltarii., asa cum o vedea stinga postcomunista, fie liberalii!
    0.1992. Programul politic-economic al FDSN, aprobat la Plenara din 27-28 iunie 1992, de distrugere a Economiei Nationale, prin blocarea tranzitiei la capitalism si interdictia Privatizarii si Liberalizarii economice.
    a.Anul 2000, lucrarea prof. Daniel Daianu, ,,Încotro se indreapta tarile postcomuniste?”, care pune problematica dezvoltarii in acord si dependenta cu functionalitatea si performanta institutionala.Pune si problema necesitatii unui program de dezvoltare de nivel national.
    Anul 2004, lucrarea ideologica liberala ,,Reconstructia Liberala a Romaniei”, care in concluzii respinge (asa cum arata autorul) orice ingerinta in economie a statului liberal!Inclusiv pe cea a ,,organizarii dezvoltarii”, prin crearea unui mediu economic functional.
    Ajuns la guvernare in 2006 Tariceanu (autorul lucrarii) construieste totusi un ,,Program de dezvoltare economica 2006 – 2012, aruncat insa in aer de Basescu, prin conflictele personale si apoi spargerea PNL (in 2007) si crearea PDL.
    Anul 2007, fostul PM. Adrian Nastase considera ca ,,principalul obiectiv al restructurarii, il constituie REINDUSTRIALIZAREA Romaniei… (Romania Europeana, 2007), dar P.S.Democrat n-a urmat acest drum.
    Anul 2008, prof. Ilie Serbanescu constata ca pierderea economiei si industriei nationale in favoarea strainatatii NU mai permite realizarea unor strategii de dezvoltare economica.
    In acelasi timp, arata ca utilizarea unor resurse investitionale majore – de ordinul a 30 de miliarde de Euro, pe care intentiona Presedintele Basescu sa le obtina ca împrumuturi de la UE sau BE, etc. dupa integrare este imposibila in lipsa unui „proiect de dezvoltare economica-industriala”, care sa stabileasca obiectivele si tot ceeace tine de o asa eplozie investitionala.
    Anul 2010 de Criza, in care G.E.A. condusa de Liviu Viuea, cu indrumare si consultanta academica este solicitata de Min. Industriei sa realizeze un PROIECT DE REINDUSTRIALIZARE, ca modalitate de refacere a afacerilor si locurilor de munca pierdute datorita crizei
    Din pacate lucrarea realizata, ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii” n-a reusit sa fie un proiect de tara, ea constatind doar imposibilitatea reindustrializarii din trei motive
    a.Blocarea modelului national prin integrare;
    b.Lipsa activelor/intreprinderilor economice si industriale care sa o sustina material si financiar ca, urmare a instrainarii lor;
    c.Lipsa unui nou model de dezvoltare economica PRO-ACTIV, in locul celui PASIV, ,,BUGETAR intre doua legislaturi”, incapabil sa reconstruiasca industrial tara.
    (Despre acest nou model lucrarea nu spune nimic. el fiind continut in litera si spiritul „proiectului de tara” cu obiectivul reindustrializarii, cu trecerea in revista a fundamentelor sale teoretice)
    2009.Dezbaterea privind esecul capitalismului si liberalismului in Romania, desfasurata sub patronajul prof. Valeriu Stoica (fost presedinte PNLiberal), cu ocazia lansarii cartii „Reconstructia dreptei”, care pune esecul pe seama incapacitatii institutiilor preluate de la UE odata cu foaia de parcurs a integrarii, de a fi capabile sa aduca aceleasi rezultate economice pozitive ca in Vest.
    2012.Lansarea programelor PSD de dezvoltare economica prin ,,cresterea salariilor si drepturilor sociale”, ca model economic Consumerist al unei ,,jumatati de piata” cea a consumului pentru bugetari si sociali, fara CONSUMUL INDUSTRIAL si export, urmare a unor investitii industriale majore.
    2017, anul pina cind economistii si expertii economici au construit peste 53 de strategii nationale de dezvoltare pe domeniul economic si bugetar, care astepta a fi cuprinse intr-un Proiect de tara, ele neputindu-se realiza individual, fiecare dintre ele fiind parte a dezvoltarii economice si industriale in Ronmanjhia.
    Fiecare din aceste lucari sint strabatute de intelegerea si cererea expresa de imbunatatire a indicelui national de competitivitate, dar fiind vorba de latura CALITATIVA a economiei, economistii nu au reusit sa gaseasca metodele, tehnicile si instrumentarul necesar aducerii sale catre indicele 1 de functionalitate economica, ca al Coreii de Sud.
    Sint de amintit si strategiile ,,Romania 20, -30, -40″, Strategia de adoptare a Euro, etc. ele fiind strategii teoretice care marcheaza esecul elaborarii unui Proiect de Tara OPERATIONAL, care sa cuprinda si realizeze cele peste 53 de strategii nationale existente.
    3.Solutia unica pentru Romania este aducerea acestui indice la o valoare crescatoare, ca investitorii romani si straini sa reconstruiasca economic si industrial Romania, iar in paralel un proces national de organizare a dezvoltarii, cu componentele sale: politice, economice, administrative, educative-scolare, administrative, legislative, normative, etc. cuprinse in mod organic intr-un Proiect de Tara, care sa le asigure unitate, coerenta si desfasurare sistemica.

    PS.
    A comenta despre dezvoltarea economica si a intilni un autor cu care vorbesti parca ,,pe aceeasi limba”, este o ocazia rara mai ales daca ai construit un proiect de tara considerat ceva de domeniul SF!
    Daca tema dezvoltarii si prezentarea problematicii sale de catre un realizator de astfel de Proiect este mai importanta decit apartenenta academica a autorilor, voi incerca sa public articole-sintaza a acesteia.
    In cazul in care autorul isi propune o ,,aventura” stiintifica, de la teoria economica catre ,,economia aplicata” a dezvoltarii, sint deschis la o colaborare in care d-l Bolos poate construi latura teoretica a acestui ,,proiect de tara”, ca prim pas in realizarea unei „teorii generale a dezvoltarii economice rapide in epoca globalizarii”.
    prof. Caliman I. Eugen – consultant independent, dezvoltare economica-industriala.

  24. Cred că discuția despre eficiența politicii WLG e un pic tardivă. Înțeleg că are sensul ei și că poate avea succes în anumite circumstanțe. Ceea ce va rămâne să stabilim este dacă s-a aplicat cu bună credință ( pentru că pare destul de clar că atât bugetul pe anul trecut cât mai ales cel pe anul ăsta au fost „aduse din condei” , cam toți comentatorii economici pe care i-am auzit spun asta). În general, puțina economie pe care o știu ar cam zice că orice intervenție în mărirea consumului ar trebui să producă inflație. Ori, inflația e în jurul nostru, o vedem…. și nu e. Cumva, deși toate produsele s-au scumpit vizibil, afișăm rate ale inflației de 3% ( cea mai mare din Europa, dar, orișicât, mică) . Nici euro nu s-a scumpit, ne aducem aminte de niște amenințări nu foarte voalate la adresa guvernatorului BNR, prin vară, ceea ce mă face să bănuiesc că nu legile economice sunt cele care acționează aici, așteptăm cu nerăbdare să vedem cum mai stă rezerva ca să știm cât ne-a costat distracția…. Ceea ce vreau să zic este că ni s-au vândut avantajele soluției fără să ni se spună dezavantajele, și cum animalul ăsta doar cu avantaje nu există, așteptăm cu nerăbdare să vedem ce crapă și când…. Domnul Socol oricum a fost ejectat de mai înainte, ceea ce cred că e destul de edificator….

    • in conditiile finantarii consumului prin imprumut, inflatia e doar un mic efect colateral al cresterii consumului, nu insasi sursa de finantare prin tiparire de moneda
      problema e ca imprumutul nu e garantat cu o investitie, astfel ca, in loc sa suportam o dobanda similara unui credit imobiliar, suportam o dobanda similara unui credit de nevoi personale; practic, procedam ca amicul care se imprumuta mereu de la o luna la alta, iar in ziua de salariu, cand da fuga la bancomat sa-si ridice venitul, acesta de-abia acopera vreo 60% din creditul anterior, iar pentru consumul curent o ia de la capat cu un nou credit, pana cand fie va reusi sa capitalizeze cumva o parte din venit, fie ceva o sa crape; cum rata dobanzii tinde sa egaleze si chiar sa depaseasca rata de crestere economica, in lipsa unor investitii sigure, economia va continua sa fie vital dependenta de motorasul WLG, care insa va inceta sa functioneze in momentul in care parametrii de refinantare vor fi afectati la primul deficit de lichiditati pe piata monetara

    • WLG nu a fost de fapt nicio solutie. Chiar pe plan mondial, in lumea economistilor nu se bucura de cine stie ce apreciere. Ba chiar dimpotriva.

      WLG a fost aplicata ca o justificare a cumpararii voturilor. Nimic mai mult. Oricine putea sa prevada ca a consuma din imprumuturi inseamna sa-ti furi caciula, nu e nevoie de studii la Oxford pentru asta.

      Sunt convins ca nici cei care au aplicat-o nu credeau ca duce la ceva, din punct de vedere al calitatii vietii. Dar erau cat se paote de constienti ca va castiga voturi. Ceea ce s-a si intamplat, altfel cum va explicati procentele uriase in alegeri ale PSD dupa tot ce a facut?

      De aceea spun ca a compara WLG cu diverse alte abordari nu face decat sa intareasca iluzia ca si WLG a fost aplicata cu temei economic, mai ales intr-o tara membra a UE.

      Profund fals! Se chinuie atatia oamei sa comenteze ceva ce a fost folosit in beneficiul statului captiv cleptocrat (@Constantin caracterizare a statului roman).

  25. Problema salariului minim nu est doar una de economie, este una de moralitate. Nu poti oferi un salariu care nu-i permite unui angajat sa-si asigure alimentatia, transportul, incalzirea, o haina si un acoperis nespart.
    O societate nu este doar un sistem economic in care aplicam teoriile scolii de la Chicago. Pentru asa ceva exista darwinismul social aplicat cu succes in America Centrala, in India sau Africa.
    Din saracie nu se pate iesi traind in saracie, este o metoda sigura de a perpetua o situatie existenta. Mitul ca oamenii nu vor sa munceasca pentru ca sunt lenesi a fost aruncat la gunoi de studii serioase din tari precum si UK si USA.
    Un simplu exemplu. In UK o primarie din City of London a facut un experiment in care s-au dat bani „fara nici o conditie” unui grup de oameni fara adapost si slujbe (homeless in new speak). S-a ras mult pe miopia celor care au organizat aceste experiment, dar peste doi ani majoriatea aveau o slujba, studiau, iar unii se angajaseara sa-si cumpere o casa. Numai o mica parte a folosit banii pe droguri sau alcool. Surpriza a venit cand s-a calcuat ca acest experiment a costat pe an mai putin decat toata asistenta sociala si birocratia aferenta folosite anterior.
    Ce am vrut sa spun cu acest exemplu este ca scoaterea oamenilor din saracie poate fi o solutie mai ieftina decat mentinerea lor in saracie pentru cu un salariu de mizerie. Asta daca vrem sa vedem mai departe decat un cicul electoral de 4 ani.

    • va rog sa observati ca tocmai cheltuielile nu-s decente: ar trebui sa fie 0,5lei litrul de benzina si gigacaloria gratis; armata si elevii sa mearga la cules porumbul si muls vaca, iar speculantii din piete agroalimentare si hypermarketuri sa fie amendati ca atenteaza la buzunarul cetateanului captiv in campul muncii…
      apoi va rog sa observati ca dupa WW2 oamenii au iesit din saracie muncind in saracie, nu au asteptat sa vina dl.Cinic sa le promita blana ieftina a ursului din padure

    • Salariul minim este pe de o parte imoral si pe de alta parte … ineficient!

      Este imoral pentru ca blocheaza reglarea pietei muncii, impiedicand oamenii sa lucreze unde si cum vor si este ineficient pentru ca pana la urma costul cu forta de munca se reflecta tot in pretul platit de consumatori. Adica, in cresterea inflatiei.

      ===

      Salariul minim este general, prin urmare nu tine cont de diferentele dintre ramuri, dintre locuri samd. SI din acest motiv este profund imoral si ineficient.

      Acolo unde se practica nu are in niciun caz un rol de „egalizator” cum se doreste la noi, Noi, adica PSD de fapt doreste economie cu preturi controlate, ceea ce este imposibil fara planificare. Dar planificare + controlul preturilor = partid unic. Pe scrut = comunism. Multumesc! Nu simt nevoia sa mananc pe cartela, sa am ore de invatamant politic si 2 ore de program la TV,

      Nici nu vreau sa trec inot in Serbia sau sa ma ascund in tiruri turcesti sau bulgaresti.

      Problema majora a salariului minim in Romania este ca nu este decat gramatical acelasi cu cel din unele state din SUA.

      ===

      Romania este pe drumul restauratiei comuniste. Deocamdata nu se vede asa clar, este inceputul drumului. Dar alegerile din 2020 vor fi punctul de cotitura.

      Se intrevede tot PSD la guvernare, ori in lipsa unui Dragnea care sa starnesca revolte viscerale, acest partid are toate sansele sa devina partidul unic al Romaniei. Si atunci veti avea salariul minim dorit lapachet cu impozitare progresiva, planificare economica, economie de stat, limitarea libertatii de expresie. De fapt, romanii vor avea ce-si doresc: carne ieftina, TV color si serviciu asigurat de stat.

      Nu exista „comunism bun”. Exista doar smecheri care se folosesc de iluziile oamenilor si naivi care ii cred.

      • Am scris un comentariu mai jos despre costul pe care consumatorul il plateste pentru managementul saraciei. Sunt studii suficiente care arata ca managementul saraciei este mult mai scump decat combaterea ei. Acei bani cheiltuiti degeaba (de exemplu cu intretinerea puscariilor, combatrea criminalitatii, a drogurilor) sunt mult mai multi, iar irosirea lor este imorala (ca sa folosesc un cuvant care va place) pentru ca sunt banii platitorii de taxe.
        Nu impartasesc viziunea dvs apocaliptica despre viitorul Romaniei, de cate ori vin in tara (si vin cel putin o data pe an) vad o generatie mult mai dinamica, mai deschisa la schimbare. Am intalnit in Occident tineri mult mai de stanga decat orice persoana de aceiasi varsta din Romania. Exista in Romania si oameni trecuti de 60 ani care mai traiesc in trecut dar numarul lor este in continua scadere.
        Mai grav este ca la o biserica din dispora am intalnit oameni care au trait peste 25-30 ani in Occident si care inca se gandesc sa voteze cu Mme Dancila pentru ca este romanca sau pentru ca a crescut pensiile (veti fi surprins dar sunt romani care desi traiesc de decenii in W inca incaseaza pensia din Romania).

        Si in final, ma surprinde lipsa pe Contributors a unui dialog real, a unor dezbateri mai animate, aceasta platforma da impresia ca mai toti cei care scriu articole sau comentarii trebuie sa cante pe o singura voce. E pacat ca intelectuali veritabli din Romania nu au curajul sa se angajeze intr-o disputa, sau daca scriu un articol aplica tactica: scriu si fug. Pacat ca trebuie sa vina un roman din diaspora sa faca pe Ghita contra pentru a curba monotonia sau plictiseala de pe acest site.

    • O primarie din ….cu alte cuvinte a luat in mana bani de la contribuabil si i-a impartit la nevoiasi fara a intreba de ce au ajuns oamenii la nevoie ? gestul in sine, este moral, despre legalitate se poate discuta. Saracia nu se combate prin impartirea banilor de catre stat, a institutiilor acestora, Saracia se combate prin oferirea de sanse ca oamenii sa poata trai fiecare dupa abilitatile sale.
      Saracia din Africa nu se combate prin exportul de produse alimentare din Europa subventionate si protejarea pietii de importuri din zonele respective dar asta este alta poveste.
      Salariul de mizerie nu-l plateste primaria, este mediul de afaceri care s-a inteles asupra sa cu politicul si care este o gaselnita ideologica socialista.
      In opinia mea. salariul minim provoaca mai multa saracie decat eliminarea sa , iar intr-o piata concurentiala in care ne aflam nu vad solutii optime pe moment.
      La fel este cu pensiile, dupa peste 40 de ani de munca acestea sunt la fel de mizere daca nu exista posibilitatea de economii suplimentare, economii de care are grija statul sa le impoziteze dublu si triplu daca se poate iar de dobanzi ce sa mai discutam, are statul grija ca bancile sa poata cere, culmea comisioane de administrare a banilor pe care lii primeste de le noi. S-a intors lumea cu dosul in sus. Care model se mai potriveste ?

      • Ceea ce se ignora este ca fara un suport finnaciar nici un individ nu poate iesi din saracie, pana si Milton Friedman accepta asta, numai Margaret Thatcher credea ca saracia este o alegere a individului.
        Ce este mai important in fnal este care solutie este mai iefttina, este mai ieftin sa cheltuiesti continuu banii publici (care in mare parte vin din taxarea domeniului privat asa cum spuneti) fara nici un rezultat sau sa incerci sa gasesti o alta solutie?
        Ceea ce se uita de cei care numara pennies si uita de pounds este ca managementul saraciei este foarte scump, calculati numai costul controlului criminalitatii, cat costa sa tii un individ in puscarie. Din pacate nu reusim sa iesim din paradigma ideologica in care am fost pusi printr-o educatie care eludeaza gandirea libera.
        Daca as fi un investitor si stiu ca trebuie sa platesc oricum taxe as prefera sa investesc taxele mele intr-o solutie care arunca bani in vant sau in una care are sanse ca macar o parte din bani sa produca un rezultat?
        Dvs veti raspunde ca preferati sa nu platiti de loc taxe, in acest caz trebuie sa va cumparati o arma de foc si sa va instalati un sistem de alarma cu gard electric ca in Africa de Sud sau in alte tari mai cu staif. Eu prefer sa platesc taxe f mari.

        • Evident fals.

          Bunul dumenavoastra amic, orangutanu’ portocaliu, tocmai a demonstrat ca cel mai bine se iese din saracie fara niciun suport financiar. Sub „carmuirea sa inteleapta” (ca sa-l citam :)) programele sociale au fost reduse cat de mult s-a putut fara a incalca legea si iata ca a iesti cu o viteaza fulgeratoare cel mai mare numar de minoritati din saracia cronica. Somajul in randurile negrilor si hispanicilor e la un minim istoric neamivazut si greud e imaginat cu doar 2-3 luni inainte sa ajunga la butoane. A reusit in 18 luni prin reduceri de reglementari si taxe ce au dezlantuit economia, ceea ce zeci de mii de miliarde aruncate timp de decanii cu entuziasm pe geam au esuat. Na kazanie!

          Numai pomanagii statului isi pot dori sa plateasca taxe mari. Oamenii normali nu. Un om nomral cand chiar simte ca are bani suficienti prefera sa faca el insusi doantii si nicidecum sa lase caritatea pe mana statului care e de departe cel mai inept si corupt administrator imaginabil…

          P.S.: Unde e locul ala mirific unde platiti cu voluptate taxe mari?! Pitorescul tinut al Teleormanului cumva? :)

    • Uneori și cei n-ai de dreapta politicieni sunt in stare sa vada dincolo de ochelarii de cal ai ideologiei de partid. Președintele Nixon a încercat să introducă în Congres ceea ce s-a numit The Basic income bill. A fost și a rămas cea mai progresistă măsura elaborată vreodată, mai progresistă decât orice s-a încercat in Europa ori aiurea. Legea a trecut prin camera dar s-a împotrivit in Senat unde democrații, în prostia lor, au considerat că nu este destul de progresistă. A fost in final abandonată bazat pe niste studii statistici gresite (chipurile asta ar fi dus la creșterea divortilor, ceea ce era fals). Retorica unor candidati democratil de azi, care-i sperie pe trumpisti, este mult mai puțin utopică decât ce propunea Nixon acum aproape 50 ani.
      Uneori este suficient doar să abandonăm ochelarii de partid si teorii economice desuete.

      • Retorica aia „progresistă” nu-i „sperie pe trumpiști”. Ea sperie acea categorie de oameni numiți îndeobște „contribuabili” de pe urma cărora trăiți și dumneavoastră și fără de care ați pieri într-o săptăpmână….

        • Va garantez ca sunt un contribuabil mult mai serios decat dvs, macar pentru ca traiesc intr-o tara cu un nivel al taxelor mult mai mare decat in USA. In fapt spre deosebire de dvs nu ma deranjeaza sa platesc taxe f mari (nu ca as avea vreo sansa sa le evit).

          • Stimate domn, lasati-o jos ca macane. Singurii oameni ce nu-s niciodata ingrijorati sau revoltati de taxele mari sunt milogii bugetelor publice care desigur ca nu au cum sa se enerveze de pe urma taxelor mari fara de care n-ar avea nici niciun os de ros.

            • Asta este tot ce ati inteles dvs. In numeroase trai cu adevarat civilizate oamenii sunt multumiti sa plateasca taxe.

            • @Cinicul

              Eu n-am cunoscut pe nimeni sa plateasca taxe cu entuziasm. Din astia se gaseau doar prin filmele lui Ceausescu :)

              In rest ramane cum am stabilit: Oamenii care platesc taxe sin munca sau talentul propriu sunt mereu revoltati de biruri, hangarale si peschesuri. Singurii care se bucura de astea sunt milogii si parazitii ce traiesc exclusiv de pe seama lor.

    • Finlandejii au făctu recent (cred că în 2018) un exeriment similar și au lăsat-o baltă. A fost un eșec glorios… Aceeași figură a fost încercată de mai multe ori în LA și San Francisco cu exact același rezultat ca-n Finlanda. E deja fumată. Încercați altceva…

      • Cand faptele contrazic indeologia faptele sunt gresite nu teoria!
        Inca un exemplu mai aproape de dvs. In Utah Lloyd Pendleton, un tip mai destept decat multi oameni cu convingerii bazate pe ideologie, a demonstrat ca este mai ieftin sa dai celor fara adapost case gratis decat sa cheltuiesti bani publici pe combaterea cominalitati, asigurarea sanatatii publice si alte costuiri asociate cu controlul celor care traiesc pe strada.
        Stiu ca pare un pic pe o tangenta, dar toate acestea arata ca un pic de gandire libera nu strica din cand in cand.

        • Punctual aceste metode au succes insa nu sunt aplicabile la nivel general, nu de alta, unde ramane „presiunea” pe individ ca acesta sa invete carte , in urma calificarii sa fie in masura sa castige un ban.
          Deocamdata sistemul functioeaza astfel, majoritatea oamenilor nu au alte alternative decat sa-si vanda bratele si creierul pt bani, atat cat au si pot.
          Pardigma se va schimba, automatizarea , robotizarea si progresul tehnologic vor obliga la gasirea altor modele pt ca vor fi milioane de oameni dezafectati si stim ce se intampla daca omul dispune de prea mult timp liber si este frustrat, devine violent.

        • Aia cu „faptele care contrazxic ideologia” vi se potriveste ca o manusa :) Vad ca ati lasat-o balto iexperiemntul londonez ce a esuat in Finlanda si California si va incercati norocul in Utah :)

          Ttrebuie sa va dau vestea crancena ca si asta cu casele gratis e fumata:) Tot bunii californieni au pus-o in palicare cu rezultate catastrofale. Au construit loocuinte sociale la greu pe care le dau in folosinta homelss-i8lor. Le dau asistenta medicala si bani de buzunar. Rezultatul a fost ca au navalit din toate partile tarii ostiri de drogati si de oameni ce ar trebui de fapt sa fie in sanatorii de boli mintale. Anul trecut statul California a treut de pragul psihologic de $100000/an/homless. iar criza a devneit tot mai grava. Bunii oameni fara adapost distrug complet locuintele socaile. Vand tot ce se poate vinde din ele, sparg geamuri si proavoaca inundatii si incendii asa de amuzament. Apoi sunt inapoi in strada. In San Francisco si LA au aparut asa numitele „poop patrol” care le aduna rahatii de pe strazi si acele de seringa folosite aruncate peste tot.

          https://allthatsinteresting.com/san-francisco-poop-patrol

          Localnicii disperati au ajuns sa planteze bolovani pe trotuare pentur ca homless-i sa nu-si mai instaleze corturile acolo si sa nu se mai usureze in fata caselor lor. Iar bunele autoritati socialiste le ridica bolovanii :)

          https://www.sfchronicle.com/bayarea/article/Anti-tent-boulders-set-to-be-moved-by-city-14479827.php

          O prietena a sotiei mele ii povestea ca mama ei avea un boutique cu maruntisuri de dama (a reusit cumva sa-l vanda) in zona cocheta a San Francisco. Ajunsese sa plateasca pana-n $5000/luna „sindicatului” homeless-ilor pentru ca sa nu-i mai defecheze in fata uisii si ca sa nu mai intre sa fure din magazin. A zis ca a ajuns la asta dupa ce unul din asta s-a apucat sa defecheze si sa se screama in magazin de i-au fugit clientele :). Politia a refuzat sa vina sa-l ridice. Legislatia statului, ce se vrea protectoare cu bietii homeless-i, ignora toate delictele sub $1000. Nimeni nu va putea demonstra ca defecarea in magazin produce pagube de peste $1000 :)

          Asta e lumea reala si nicidecum povestile cu unicorsni roz care va zburda pritnre urechi.

  26. Va mulțumesc tuturor pentru dezbaterea extrem de interesanta. Cu părere de rău nu am timpul necesar sa va răspund la toți, dar am învățat cate ceva de la fiecare dintre voi.
    Am sa răspund la câteva teme recurente în comentarii.
    1. Salariul minim. Salariul minim are doua valente, una economica si una fiscala.
    1.1. Din punct de vedere economic salariul minim influențează într-adevăr negativ numărul de locuri de munca disponibile. Ca efect al plecării unei parți semnificative din forța de munca în Romania, problema nu este numărul de locuri de munca disponibil, ci numărul de candidați și calitatea lor pentru locurile de munca existente. In Romania este deficit de forța de munca, deci locurile de munca la salariul minim care dispar sunt irelevante pentru ca firmele care subzista la acest nivel nu sunt suficient de competitive/viabile. Probabil cei disponibilizați ar putea găsi oferte mai bune dacă nu le-ar fi frica de schimbare.
    1.2 Din punct de vedere fiscal, salariul minim este pur și simplu o tehnica de a stabili o granița intre salariul legal fiscalizat și salariul la negru ilegal. Majorarea salariului minim este pur și simplu o tehnica de îmbunatățire a colectării taxelor și impozitelor.
    1.X Critica pe care as aduce-o salariului minim este calcularea la un program obligatoriu de 8 ore. Probabil un salar minim orar, cum se practica in SUA ar fi preferabil.
    2. Economia si politica nu pot funcționa distinct. Un guvern care nu produce bunăstare votanților are un viitor sumbru. Bunăstarea nu cumpăra voturi, lipsa sau diminuarea bunăstării cumpăra voturi alternativei la guvernare. O gașca de economiști ar putea oferi bunăstare, nu și satisfacție.
    3. Foarte multi comentatori sunt extrem de pasionați în a respinge WLG. Pasiunile sunt contra-productive, obiectivitatea e de preferat. La nivelul la care are sens sa vorbim de politici economice, pasiunea pentru binele general e singura pasiune relevanta, mijloacele sunt toate pe masa, fără prejudecați.

    • Vă rog să îmi dați voie să consider … nepotrivită expresia „Din punct de vedere fiscal, salariul minim este pur și simplu o tehnica de a stabili o granița intre salariul legal fiscalizat și salariul la negru ilegal”. Există afaceri care chiar plătesc salariul minim ( lohn-ul de pildă) și nu își pot permite să îl plătească „la negru” (din diverse motive, prin natura profesiei am discutat tema asta cu oameni de afaceri în această situație). E adevărat, genul ăsta de afaceri oricum sunt muribunde și probabil oricum vor dispărea în următorii 10 ani dar nu trebuie să hotărască pixul domnului Socol când ci piața. Faptul că tratați aprioric oamenii de afaceri drept potențial infractori nu cred că aduce valoare adăugată ideilor exprimate….

      • „nu trebuie să hotărască pixul domnului Socol…”

        Amuzant este că de fapt nu hotărăște pixul niciunui economist.
        O dată, pentru că politicienii au „proiectul” lor și arareori el se suprapune cu ceea ce „desenează” pixurile economiștilor, și mai degrabă se armonizează cu cronologia ciclurilor electorale. În întrega lume este la fel, politicienii nu țin cont de recomandările economiștilor decât conjunctural, în situații de criză și în mică măsură. Asta este realitatea, n-avem de ce a supăra pe consilierii economici ai politiicienilor.

        Apoi, pentru că politicienii, urmându-și „proiectul” individual sau de grup/partid influențează substanțial piața, este mai potrivit să spunem, după părerea mea, că cele care hotărăsc când mor afacerile de tip „lohn” sunt pixurile lor.

        Altfel, genul acesta de „afaceri” de tip sclavagist, altfel spus, care înglobează multă muncă fizică și puțină valoare adăugată, mor din pricina dezvoltării economice (care nu este neapărat același lucru cu creșterea economică, precum cred încă unii dintre economiști).

        Despre întârzierile pe care patria noastră le înregistrează în dezvoltarea sa economică, prin comparație cu statele membre UE vecine, se poate afla mai mult și cu minimum de efort căutând răspunsurile la întrebările pe care cu modestie am îndrăznit să le enunț în comentariile anterioare. Adică, inclusiv în recomandarea pe care cu deferență o fac către manualul de economie.

        • Domnule Constantin, presupun că sunteți economist, așa că trebuie să încep prin a mă scuza față de unele afirmații pe care le mai am despre „tagma economiștilor” – ele provin dintr-o frustrare care s-a acumulat în timp legată de lipsa de atitudine, atât teoretică cât și practică, față de ce se întâmplă în țărișoara noastră de acum, iată, 30 de ani încoace. Politica PSD a fost asumată în mod oficial de dl Socol, nu are rost să o dăm după gard. Dacă Dăncilă n-a făcut ce voia domnul Socol, acesta trebuia să plece, e simplu. Nu trăim în comunism ca să îl acuzăm pe sinistrul dictator de toate greșalele noastre cu voie sau fără de voie. Dacă domnul Socol a dorit doar să fie o trompetă PSD, e opțiunea lui dar nu îl disculpă.
          Sigur că, așa am zis și eu, afacerile în lohn vor dispărea în timp ( și nici nu va dura prea mult). Momentan fabricile de textile și eventual cele de cablaje tind să se mute în zonele defavorizate, gen satele din Teleorman, acolo unde salariul minim pe economie e încă mulțumitor ( trebuie să luați în considerare că în general oamenii din aceste zone practică agricultura de subzistență, își cam asigură „coșul zilnic” din aceasta, deci tot ce e în plus e un câștig care le acoperă celelalte cheltuieli, în principal cele cu utilajele și combustibilul) Câtă vreme firmele astea găsesc angajați înseamnă că oamenii sunt mulțumiți. Închiderea lor e o pierdere pentru zonă, pentru că nu vine domnul Socol să îi transforme din muncitori manuali în specialiști de înaltă calificare peste noapte. Firmele astea trebuie să dispară lent, din lipsă de forță de muncă. Ăsta e singurul semnal firesc pe care piața îl dă că salariul minim trebuie mărit.
          Pe de altă parte chestiunea cu salariul minim are un revers pe care văd că nimeni nu îl amintește: o grămadă de cifre sunt legate de salariul minim, cam toate salariile din administrația publică sunt raportate la el, chiar și amenzile… Dacă nu umbli la corelațiile astea ( și n-am auzit așa ceva) reiese că în realitate mărești salariile mari mult mai mult decât pe cele mici. Dacă mărești salariul minim cu o sută de lei, un funcționar care ia trei salarii minime va lua 300 de lei. Simplu, nu? În plus, cum se numește situația aia în care toate prețurile se înmulțesc cu un coeficient? cumva inflație?

    • Cu tot respectul, dar ideea că una din rațiunile existenței salariului minim e cea fiscală e cel puțin deplasată. Dacă o țară chiar ajunge să trăiască de pe urma celor mai amărâți și necăjiți membrii ai societății înseamnă că e un cadavru viu. Așa cum spuneau versurile nemuritorului Pușkin despre unchiul său cel cărpănos și hulpav (precum statul social :)):

      „Când numai pentru tine îți duci veacul
      Ar fi mai bine să te ieie dracul!”

      Modelul american implică automat și faptul că cei plătiți cu salariul minim orar nu ajung nici impozitați și nici să aibă niciun fel de povevi sociale (CAS, CASS, etc.)

      • Ideea nu e deloc deplasata! PSD a crescut salariul minim pt ca cresc cu un drum si impozitele incasate, si pe deasupra da si bine la prostime care crede ca salariile reale se pot creste din pixul desteptilor de la guvernare.

      • Este o practica frecventa de evaziune fiscală care constă în plata salariului minim pe documente, și a unui salar semnificativ mai mare ”la negru” fără documente, și fără plata contribuțiilor sociale. Aici nu e vorba de exploatarea celor cu salarii mici de către stat, ci de evaziune fiscală în toată regula. ,

        • Da e evaziune fiscala. Ceea ce am spus e ca nu ar fi trebuit sa se ajunga aici. Pur si simplu statul ar trebui sa-si reduca cheltuielile la un nivel la care nu mai trebuiasca sa-i jupeasca chiar si pe cei mai amarati membri ai societatii. Situatia e oricum fara rezolvare. Oamenii ajuns la asstfel de solutii disperate pentru ca nu se mai poate altfel. In final cresterea salariului minim va duce la sufocarea si mai multor afaceri ce traiesc oricum pe muchie si/sau la agnajari pe de-a intreegul la negru.

          Nu cheltuielile trebuie sa determine nivelul taxelor, ci un nivel suportabil al taxarii ar trebui sa determine volumul cheltuielilor. Aici e principala problema structurala a lumii contemporane. In final buba se va sparge. Ramane de vazut cat de mari vor fi daunele…

          P.S.: Am auzit ca noul guvern „liberal” tocmai a anunat cresterea salariului minim net de la anu’. Se descurca deci binisor in intrecerea socislista cu PSD :)

  27. Neconflictual cum este la modă și pentru a nu genera contradicții, mă întreb, fără a aștepta răspunsuri din partea altora, care le știu pe-ale lor…

    Cum „mama-zmeilor” se explică faptul că prețul forței de muncă crește în patria noastră, iar oferta de forță de muncă scade?! Este contrar principiilor fundamentale ale economiei!

    După Legea cererii și a ofertei, oare economiștii din România vor reuși să contrazică și Legea gravitației, împingând întreaga nație, prin levitație, spre progres?!

    Dar, cum se face că aproximativ 3,5 milioane de români buni-de-muncă nu muncesc?!

    Despre ce deficit de forță de muncă vorbim?! Cum explică cei care povestesc despre „deficitul de forță de muncă” de ce antreprenorii români refuză angajarea tinerilor absolvenți și a persoanelor de peste 40 de ani?! Adică, a celor pe care pot lesne să-i formeze și a celor cu experiență?!

    Cum se explică dorința de a fi importată forță de muncă și cum se explică aversiunea față de salariul minim?! De ce nu este privit acesta în primul rând ca un instrument de protecție al forței de muncă împortiva abuzurilor, precum în statele civilizate (unde este negociat pe economie, pe ramură, pe breaslă etc.), între patronat și reprezentanții angajaților?! Pentru economiștii noștri salariul [minim] este doar un cost pentru angajator, adică doar o chestiune contabilă? Să fie asta, oare, o bună rețetă pentru performanță?!

    Cum se explică, în contextul optimismului manifestat de angajatorii lucrătorilor cu cele mai mici venituri din Uniunea Europeană și cei mai expuși la sărăcie extremă (nu-s bulgarii, am arătat altundeva), că numărul firmelor înmatriculate în 2019 (lună-la-lună, septembrie) a crescut cu 4,99%, iar al celor radiate a crescut cu 42,11% (www.onrc.ro) ?!

    Oare cum supraviețuiesc, ba chiar performează, firmele din statele în care costurile cu forța de muncă sunt incomparabil mai mari? (Sper că nu se va grăbi cineva să-mi furnizeze aiureala cu „forța de muncă ieftină din statele sărace”.)

    Dar de ce n-or vrea oare, factorii economici și politici din patria noastră, pentru o comparație mai simplă și directă a economiei românești cu cele ale statelor surori din UE, să adoptăm odată moneda aia comună europeană?!

    Mă opresc aici cu întrebările că încep să mă enervez și mă apucă „stângismul”. Și nu vreau să-mi stric începutul de săptămână.

    P.S. Dacă, dincolo de retorică, cineva chiar se mobilizează pentru a găsi răspunsuri la întrebări, ele așteaptă cu nerăbdare să fie găsite în manualul de economie. Pe unele le-am indicat implicit într-un comentariu anterior.

    • Nu e nicio contradictie intre faptul ca veniturile cresc si forta de munca scade. Veniturile cresc pentru ca forta de munca e tot mai rara. Prin emigrare sau asitenta sociala. In multe locuri din Romania e mai rentabil sa traiesti din asistenta sociala si eventual sa mai muncesti un pic la negru decat sa muncesti pe bune. Iar oamenii se conformeaza mediului de afaceri toxic.

      Romania are intr-adevar veniturile mici, dar asta nu face forat ade munca ieftina. Cred ca am mai dat exemplul asta pe aici. Compania pentru care lucrez a inchis cu cativa ani in urma doua fabrici una in Franta si alta in Belgia dupa ce sindicatele comuniste (CGT) au luat conducerea ostateca. La vremea respectiva s-a considerat relocarea in mai multe tari din Eruopa. Fara sa fiu implicat in decizie, am fost la curent cu demersurile. Ce pot sa spun, fara a incalca vreo regula de confidentialitate, e ca forta de munca industriala din Romania e de fapt binisor mai scumpa ca-n Polonia, Slovacia sau Ungaria (unde muncitorii sunt platiti mai bine!) iar la limita pe aproape de cea din Germania. Faptele sunt accesibuile publ;ic si pe http://www.factiva.com. Stimulentul ca cineva sa vina in Romania e 0 (zero). Dumneavoastra socotiti in mod mecanic taxe si impozite. Ala care vrea sa faca o afacere e in Romania fortat sa socoteasca reglementari, faptul ca se va lupta mereu cu o administratie parca iesita din mintea lui Kafka, faptul ca o companmie mare nu-si poate permite sa dea spagi intr-o tara cu o legislatie mutatis mutandis si cu o retea de transport cu viteze de pe la inceputul erei industriale. Astea toate intra in costul fortei de munca.

      Chestia cu salariul minim e la randul ei o treaba complicata. Antreprenorii se zbat sa supravietuiasca platind salariul minim si ceva in plus la negru pentur a mai usura povara fiscala.. Pe masura ce salariul minim creste prin ukazuri afacerile lor vor fi tot mai putin competitive si vor incepe sa inchida tarabele. Asta e unul din motivele (nu singurul!) pentru care se infiinteaza de 10 ori mai putine firme decat se desfiinteaza. Asta e si motivul pentur care sunt atat de mofrutosi cu angajatii. Sunt mereu la limita colapsului.

      In America salariul minim de $7.25 /ora e considerat sub limita subziestentei. Si totusi e o masura economica buna. Chelnerii, barmanii frizerii, manichiuristele, etc sunt platiti cu acest salariu minim. Si traiec binisor. Cum e posibil? Foarte simplu. Oamenii stiu ca in profesiile astea lefurile sunt la limita de jos si dau bacsisuri bunicele pentru aceste servicii. Prietena baiatului mu mijlociu (e si ea in liceu ca si el) spunea ca pe timpul verii a scos in medie ~$200/zi din bacsisuri + leafa aia de $7.5/ora lucrand 5-6 ore pe zi la un restaurant amarat ca Perkins. Tatal ei e un medic bun si proabail scoate binisor peste $300000/an doar din leafa, dar fetei nu-i e rusine sa lucreze pe salariul minim. Un coleg de al meu de serviciu spunea ca a lucrat la inceptutul deceniului trecut ca bartender in Manhattan, platit cu leafa minima (de $3-$ cat of fi fost autnci pe ora) doar weend-urile si ca scotea peste $100000/an. Tipul era pe atunci narcoman si cu toti banii astia plus cu tot e mai cersea prin metrou in timpul saptamanii tot nu-i ajungeau :) A ajuns cu un preinfarct la urgenta la 23 de ani de pe urma drogurilor, bauturii si tutunului. De acolo l-au cules mormonii l-au dezintoxicat, l-au indoctrinat si l-au ajutat sa intre la o facultate de inginerie din Indiana , et voila!

      Asta nu inseamna deloc ca ventiurile din bacsisruri nu sunt impozitate sa ca nu sunt purtatoare de fosnduri de pensii. Cum 99% din plati sunt electronice chiar daca omul vrea sa triseze veniturile din bacsisruri apar pe formularul W2 emis de angajator si care sumarizeaza ventiurile anauale ale angajatului pentur delcaratile fiscale.

      Ideea e ca daca cineva ar umfla preturile intr-o carciuma sau la o frizerie ca sa-si plateasca pe angajati cu cat fac ei din bacsis chestia aia ar da faliment rapid. Daca insa clientul poate face un act de caritate el se va simti foarte bine sa-l faca si va plati astfel fara probleme ceea ce nu ar plati nici in ruptul capului pe pretul de catalog :).

      • Exemplul bacsisurilor nu este potrivita, cat la suta dintre cei care muncesc pe salar minim se incadreaza in categoria celor care au contact direct cu clientul ? la noi bacsisiul este mai mult spaga si evaziune. Salariul minim generalizat este o gaselnita elctorala, se poate discuta daca in anumite ramuri este indicat sa fie introdus, de regula serviciile, in munca industriala insa unde este nevoie de oameni calificati este fatal. Patronii nu mai gasesc personal calificat pt ca acesta nu mai este dispus si pe buna dreptate sa muncesca la limita si pleaca, foarte bine fac.
        O firma este competitiva atata timp cat toti sunt multumiti, nu numai patronul.

        • Dupa stiinta mea cel putin in America nu exista alti oameni platiti cu salariul minim pe economie afara de chelneri, frizeri, maseur-i, barmanei, etc. Motivuil e simplu: Cine naiba e tampit sa lucreze pe $7.25/ora daca lucrand la o beniznarie (vinde tigari, cafele si burgheri sleiti si mai zice in microfon ocazional „Pump ## you’re good to go”) face mai mult decat dublu?!

          Sigur ca in Romania chestia cu salariul minim e o treaba diferita. E doar o incercare disperata a statului de jupui a 8-a piele de pe om, dupe ce le-a jupuit deja pe primele 7.

          Sigur ca o firma e competitiva daca toata lumea e multumita. Problema e ca daca proprietarul nu poate face bani de pe urma ei o va inchide. Este exact cee ce statul social roman il forteaza sa faca… V-am spus mai sus ca am vazut acum cativa ani rezultarele unor studii ale companiei la care lucrez vis a vis de costul muncii unei afaceri industriale in Romania. Nu am nici cea mai vaga ideea cum se pot face bani acolo in industrie fara a trisa cumva.

    • „Cum „mama-zmeilor” se explică faptul că prețul forței de muncă crește în patria noastră, iar oferta de forță de muncă scade?”
      Simplu: oameni se uita la cresterea reala a fortei de munca, nu nominala. Inflatia ia o buna parte din aceasta crestere nominala si, pe deasupra, exista alternativa unei munci mai bine platite in vest.
      „Oare cum supraviețuiesc, ba chiar performează, firmele din statele în care costurile cu forța de muncă sunt incomparabil mai mari? ” Pt raspunsul la intrebarea asta trebuie sa luati o carte buna de economie (nu cine stie ce abureala socialista)! In vest, prdocutivitatea generala a muncii e mai mare din cauza gradului mult mai mare de acumulare de capital (si implicit, inzestrare tehnica, educatie, etc). De asta isi permit sa plateasca mai mult!

      • *cresterea reala a PRETULUI MUNCII de fapt, pt ca nu se cumpara forta de munca (nu sunt sclavi) ci se cumpara munca.

  28. Cineva spunea ca cea mai mare amenintare a capaitalismului nu vine de la socialisti/comunisti ci de la progresisti…_ astia cu redistribuirea lor….

    • O carte care ar trebui sa va puna pe ganduri:
      The Trouble with Markets: Saving Capitalism from Itself de Roger Bootle, un cunsocut economist britanic, care a fost si economist principal la HSBC si numit consilier chiar si de guvernul conservator al lui John Major. Un tip care nu poate fi banuit de progresism.
      Din cand in cand trebuie sa citim si carti. Pentru ca o carte tiparita, chiar si mediocra, trece printr-un proces de selectie si verificare mult mai sever decat orice sursa de informare electronica. Asta daca suntem dispusi sa acceptam ca nu exista un singur adevar, ca lumea de azi este mai complexa decat cea descrisa in alb si negru de o propaganda primitiva din audio-vizual, fie ea de stanga sau dreapta.
      Progresistii exista mai ales in mediul academic, dar sunt o voce minora in societate, audio-vizualul este dominat de rinocerii lui Ionesco. Internetul este plin de fel de fel de voci, dar mai toti traiesc in bula lor, cea in care aud doar ce vor sa auda. Nici pe Contributors nu suntem feriti de acest fenomen.

  29. un exemplu despre cat de ipocrit si incurca-piata e statul
    in constructii salariul minim a crescut prin OUG114 cu 57%, de la circa 11,5lei/h la cca.18lei/h
    contractele cu statul au preturi ferme pe o durata de cativa ani si prevad clauze de actualizare in caz de modificari legislative; in mod profesionist, ANAP a prevazut o metodologie de actualizare a pretului manoperei cu 57%; la punerea ei in aplicare, surpriza: statul a facut presiuni asupra ANAP sa-si retraga metodologia, refuzand actualizarea cu 57% si acceptand doar actualizare pana la nivelul de 18lei/h; cu alte cuvinte:
    – contractantii care deja au licitat preturi cu 18lei/h sau mai mult, nu au beneficiat de nici un fel de actualizare
    – contractantii care au licitat 11,5lei/h au beneficiat de un spor de 57%
    – restul contractantilor au beneficiat de un spor intre 0 si 57%, functie de tariful ofertat intre 11,5 si 18 lei/h
    inevitabil, pe viitor orice ofertant va avea o indreptatita retinere sa participe la vreo licitatie cu un tarif la manopera mai mare decat salariul minim in constructii
    altfel masura ar fi binevenita, apreciata de antreprenori, dar piata e distorsionata: un muncitor calificat de-abia poate fi platit cu 2-3 sute de lei in plus fatza de un necalificat; nicidecum nu se poate vorbi de un aflux de muncitori calificati, ci doar de fosti agricultori care astfel sunt motivati sa efectueze munca grea din constructii;
    desigur, poate cineva se intreaba de ce muncitorii din constructii erau chiar mai prost p[latiti inainte ? pentru ca manopera in constructii era dupa standarde comuniste (acele indicatoare de deviz) mult subdimensionate ca si consumuri orare, iar valoarea contractelor scoase la licitatie nu putea acoperi decat salarii egale sau cu putin mai mari decat cel minim pe economie; si tot standardele de cost prevedeau cheltuieli indirecte de maxim 8%, desi in realitate ele sunt mult mai mari, din pricina suprareglementarii (mai multi contabili, etc), birocratiei (un responsabil cu calitatea trebuie sa intocmeasca atatea hartii de atestare a calitatii incat nici nu mai poate aloca timp si pentru verificarea calitatii; pentru decontari e necesar personal specializat care sa intocmeasca documentatii si justificari nelimitate), din pricina inconsistentei proiectelor (modificarile de solutii reduc dramatic productivitatea si introduc costuri de fragmentare tehnologica) si nu in ultimul rand, din pricina faptului ca antreprenorul devine un creditor al statului (costuri deloc neglijabile cu creditele, pentru a plati salariile la timp, desi platile de la stat vin cu mare intarziere fie din lipsa lichiditatilor statului, fie din pricina birocratiei care simte nevoia sa se acopere cu justificari absurde si prejudiciaza antreprenorii prin intarzieri nejustificate in confirmarea sumelor de plata); marja de profit teoretica e de circa 5%, dar rareori este atinsa (tinta de profit se atinge sau depaseste, cand e posibil, prin optimizari organizatorice, dar de regula cei care ar putea imbunatati productivitatea nu mai au timp de analize din pricina de prea multe hartii); cei mai multi antreprenori insa nu vor atinge tinta de profit, iar multi dintre ei vor iesi in pierdere (subantreprenorii chiar mizeaza pe pierderi planificate pana isi vor putea atesta experienta similara necesara pentru a participa ulterior la licitatii in calitate de antreprenori independenti); cine vrea profit trebuie sa se orienteze selectiv spre contracte lipsite de complexitate, dar cu volume mari de lucrari, care se preteaza la o productivitate daca nu ridicata macar relativ constanta, cu maxim de mecanizare si minim de personal.

  30. @Alina.a

    Exemplul cu pisica vroia sa ilustreze ideea ca nu ar putea exista un stat „putin minimalist”. Ori e, ori nu e.

    Un stat minimalist deriva din intentia de a reduce implicarea statului in societate si in economie. Aceasta intentie trebuie sa fie anterioara edificarii (sau reformei) statului (am explicat in alta parte de ce).

    Desigur, orice astfel de reducere a functiilor are si exceptii. Dar, ca si in cazul necesitatii de a avea mai intai intentia si apoi actiunea, aceste exceptii trebuie definite dupa stabilirea obiectivului reducerii functiilor statului. Nicidecum nu s-ar putea gandi exceptiile in acelasi timp. Nu poti stabili un obiectiv care sa contravina siesi!

    Practic, o viziune asupra reformei statului intr-unul liberal ar trebui sa porneasca de la acest obiectiv.

    Un exemplu: cresterea rolului pietei in sistemul de educatie.
    a) factori externi: liberalizarea pietei muncii (introducerfea contractelor la sarcina, a celor cu timp partial, a autoangajrii; reducerea salariului minim; introducerea contractelor „at will”; reducerea salariilor in medium public)
    b) factori interni: liberalizarea educatiei private preuniversitare (autonomia partiala a programei, autodeterminara politicilor de angajare si salariale); introducerea voucherelor pentru manuale scolare si liberalizarea elaborarii manualelor

    etc.

    Instrumental, asa ceva se face printr-un mindmapping, iti iese mai usor si mai repede decat discuriv.

    Fezabilitatea este data de 2 factori:
    1. Intelegerea obiectivului statului minimal
    2. Comunicarea suficienta a obiectivului, pentru a obtine sprijin electoral

    pun iarasi etc., deoarece este o biata postare, si asa prea lunga.

    ===
    Exemplu de exceptie: pastarea monopolului statului asupra educatiei primare. Motivul este dificultatea pietei de a regla aici – exista justificari , dar ar lua mult spatiu.

    Si aici insa se respecta logica de a stabili mai intai ca doresti o interventie minima a statului si apoi stabilesti situatiile in care piata regleaza mai dificil si pastrezi rolul statului. De prisos sa mai spun ca treaba asta mai cere si buna-credinta, adica sa nu ajungi sa definesti atat de multe exceptii incat sa se aleaga praful de statul minimal :-)).

    ===

    Este insa o discutie fara rost, pentru ca in realitate nimeni nu doreste altceva decat etatism, interventie a statului maxima. Daca se poate – partid unic si planificare – cu atat mai bine!

    Chiar si pe Contributors, 99% din autori si 99% din postaci sunt stangisti etatisti convinsi, maestri in deghizare: incep prin a perora impotriva prostiilor statului si termina vijelios prin propuneri de a modifica interventia statului in altceva ce considera ei ca ar trebui sa faca… ei bine, ati ghicit! Statul.

    Dar, vorba lui Archezi: „Una vorbim si alta fumam!” :-)))

    • @Dedalus – prima dată când o să fiți nevoit să plătiți 150 de lire amendă unei firme private, vă mai schimbați dvs părerea despre rolul statului :)

      Statul este realmente necesar, iar unul dintre rolurile lui este tocmai de a vă apăra împotriva abuzurilor. Faptul că în România statul își atribuie roluri excesive și controlează prea mult activitatea economică este real, dar asta nu înseamnă că ați putea trăi într-o lume fără reglementări ale statului.

      • Vorbeam despre control, nu despre verificare. Reglementarea = altceva.

        In principiu, controlul exercitat de piata este preferabil interventiei statului.

        In Romania este mult mai grav decat interventionism si etatism. Dupa parerea mea, asistam la resturatia comunista.

        Insa cu scuzele de rigoare, nu mai pot urmari firele. Sunt prea multe si sirul postarilor este foarte lung. Va propun, daca doriti sa reluam discutia cu prilejul altui articol potrivit.

        • @Dedalus – pentru ca piața să funcționeze, statul e cel care trebuie să construiască un ”gard” în jurul ei. În lipsa autorității statului, firmele private formează imediat monopoluri, sufocând ele însele piața, la un mod mult mai dur decât o face statul. În UK, firmele private chiar ajung să dea amenzi, exemplul de mai sus nu era inventat.

          Sigur că statul își poate folosi în mod greșit autoritatea, promovând măsuri anti-piață, cum se întâmplă în România. Dar pe ansamblu, povestea asta e cam la fel cu poliția coruptă: așa coruptă cum e ea, nu se poate renunța la poliție, fiindcă lucrurile ar degenera mult mai grav în lipsa totală a poliției. În concluzie, rolul corect al statului ar fi să promoveze mereu extinderea concurenței, dar asta luând în permanență măsuri anti-monopol, nu lăsând lucrurile de capul lor.

    • Aveți dreptate. Recunosc, eu unul analizez de cele mai multe ori comportamentul statului. Pe de altă parte mi s-ar părea deplasat sa comentez public strategia BTR, BCR, Renault sau E-ON sau RCS&RDS. Banii lor, treaba lor.

      Aveți dreptate si in alta privința, multi comentatori/analiști/politicieni de dreapta sunt de fapt de stânga, doar ca probabil nu realizează.

      Personal, pe baza de intuiție pură, fără fundamente științifice, tind să cred că cea mai bună soluție este o alternanță dreapta/stânga la guvernare.

    • @Dedalus, aveți dreptate! Intentionasem sa folosesc un alt termen, anume „stat minimal” sau „interventionism minim”, dar pentru că scriu de pe celularul, la care am primit intre timp un apel, am încurcat termenii. Cu scuze pentru eroare, mulțumesc pentru insistența acestui răspuns!

  31. @Dan.M

    Observ insistenta cu care cautati nod in papura, nu numai mie ci si altora.

    Ori ne aflam in fata unui caz clar de comunicare patologica, ori sunteti platit pentru comentarii.

    Acestea fiind zise, comunicarea mea cu Dvs. inceteaza in acest moment. Sunteti liber sa ma comentati cat doriti, evident, dar va voi ignora.

    • Un democrat ca dl. Ratiu a spus altceva – prin anii ’90 – dar el era taranist si traise multi ani intr-o tara democrata.

      Dvs. cat ani trait intr-o tara democrata (nu populara sau multilateral dezvoltata)?

  32. Îmi plac cei care își contrazic profesorii, așa cum se întâmplă să facă unii dintre colegii comentatori cu studii masterale economice în Statele Unite, ori aiurea. Dar, mărturisesc că îi prefer pe contestatarii aceia care mai înainte se asigură că, dincolo de propria percepție, se pricep mai bine la lucrul despre care vorbesc decât cei care-i învață. Altfel, aroganța și autosuficiența îi plasează în posturi ridicole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bradut Bolos
Bradut Bolos
Economist, Doctor în Finanţe, absolvent al UBB Cluj Napoca, lector la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş vreme de 13 ani, a activat în cadrul AIESEC şi SMUCR a fost Assistant Professor la Universitatea din Buraimi, Oman, în prezent cadru didactic asociat al UMFST Târgu Mureș

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro