Ieri, marți 26 martie, Parlamentul European a adoptat forma finală a directivei copyright, care reglementează drepturile de copiere și distribuire a creațiilor în format digital.
Au existat multe voci publice care au catalogat această formă drept ”sfârșitul internetului, așa cum îl știm”.
O să încerc să explic de unde provine controversa și de ce cred eu că internetul nu e nici pe departe la sfârșit.
Scopul principal al directivei este de a proteja dreptul la proprietate. Orice creator de conținut ar trebui să aibă dreptul să vândă (sau nu) forma digitală a creației sale. E de spus faptul că există deja o directivă europeană (din 2001) care gestionează astfel de drepturi, dar dezvoltarea tehnologică a determinat nevoia de actualizare a directivei.
Textul adoptat ieri are 2 mari puncte controversate: articolul 11 (supranumit ”taxa pe link”) și articolul 13 (supranumit ”interzicerea meme-lor”).
În opinia mea, directiva aduce plusuri consistente pentru protejarea creatorilor de conținut digital. Ea este perfectibilă, pe alocuri suprareglementează (ca în cazul articolului 11) și uneori păcătuiește prin definiții prea stricte (pentru startupurile de la articolul 13 de exemplu), dar, cu siguranță, nu va aduce sfârșitul internetului, așa cum prevestesc unii.
Taxa pe link
Articolul 11 spune că textele, chiar de pe pagini publice, au valoare de piață și că publicațiile pot cere bani celor care folosesc bucăți de text în paginile lor.
De unde controversa și de unde și până unde ”taxă pe link”?
Atunci când căutăm ceva pe motoarele de căutare, primim ca rezultat o pagină cu linkuri, dar și cu bucăți de text, ca să ne dăm seama dacă linkul ne va duce pe o pagină relevantă.
Directiva include în mod specific și aceste bucăți de text printre cele cu valoare de piață – astfel, publicațiile online vor putea cere bani motoarelor de căutare pentru folosirea acestor bucăți de text (snippet).
Sunt 2 critici la acest model:
- Că motoarele de căutare nu vor plăti acești bani, și atunci internetul nostru va fi mai sărac
- Că motoarele de căutare vor plăti doar către marile platforme de publishing, dezavantajând practic platformele mici.
Criticile se bazează pe precedente serioase: există deja 2 țări din UE care au reglementat la nivel național aceste prevederi: Spania și Germania.
În Spania, Google și-a retras serviciul de Google News, iar în Germania, războiul dintre Google și marile platforme de publicare a fost câștigat de Google. Inițial, platformele au cerut bani de la Google și acesta a refuzat să mai indexeze articolele lor. După câteva luni în care traficul pe platforme a scăzut dramatic, platformele au renunțat la a cere bani Google și și-au reindexat paginile, gratis.
În opinia mea, aceasta va fi dinamica și în cazul acestei directive: vor exista platforme care vor încerca să vândă către Google aceste snippeturi, Google va refuza, iar platformele vor reveni la a nu mai cere niciun ban.
Cu alte cuvinte, acest articol 11 nu va produce niciun efect, fiind o suprareglementare cum, din păcate, avem multe în Uniunea Europeană.
Interzicerea meme-urilor
Articolul 13 din directivă spune că nu doar utilizatorii sunt responsabili pentru conținutul pe care îl uploadează, ci și platformele unde aceștia urcă materialul digital.
Ca să fac o paralelă: dacă un transportator duce din București la Pitești obiecte încărcate de diverși clienți, și printre aceste obiecte sunt unele furate, nu doar clienții sunt responsabili, ci și transportatorul. Practic, transportatorul trebuie să se asigure că obiectele transportate nu sunt furate, altfel răspunde în fața legii.
Unde e problema?
Principala critică adusă directivei este că, în cazul materialelor digitale, este foarte greu de definit ce înseamnă ”furat”. Creatorii meme-urilor preiau poze sau filmulețe, pe care le modifică (de obicei foarte puțin) într-un mod creativ, pentru a genera umor, satiră, parodie.
Teama de acest articol 13 este că ei nu vor mai putea face acest lucru, lipsind internetul de o componentă creativă și importantă.
Parodia (sub incidență căreia intră aceste meme-uri) este însă în mod explicit exceptată de la regulile privind drepturile de autor în această directivă.
Cum volumul de informații este foarte mare, iar platformelor li se cere să ia măsuri eficiente de prevenire a folosirii materialelor de copyright, criticii directivei spun că platformele vor folosi ”upload filters” – filtre automate la upload, care nu vor ști să facă diferența dintre parodie și material piratat. Există numeroase exemple în care aceste ”upload filters” au eșuat, diagnosticând în mod greșit un material digital legitim ca fiind unul piratat.
Există însă prevederi în directivă care să corecteze acest comportament:
- Startup-urile sunt exceptate de la aceste prevederi de prevenție a uploadului conținutului piratat. Ele trebuie doar să elimine acest conținut în urma notificării, fără să fie responsabile financiar pentru urcare.
- Platformele care implementează ”upload filters” sunt obligate să aibă un mecanism eficient de revizuire uman, în cazul în care un utilizator consideră că uploadul a fost respins pe motive nefondate. Astfel, utilizatorii meme-urile respinse de upload filters vor putea fi acceptate de către un operator uman.
Concluzii
Directiva face lucruri care vor încuraja crearea de conținut digital și valorificarea acestuia, deși are minusurile ei.
Articolul 11 este o zbatere inutilă, prin care birocrații cred în mod greșit că pot transfera o parte din veniturile Google spre ziarele online. Nu va funcționa și dar nici nu va produce vreo schimbare în internet. Cum foarte plastic am citit undeva pe internet ”snippetul este un bun căruia i se poate atașa o valoare de piață, dar valoarea sa de piață e 0”
Articolul 13 este un pas bun înspre combaterea pirateriei. Vor exista costuri deopotrivă pentru platforme cât și pentru utilizatori (mai ales de timp pentru aceștia din urmă), dar dintotdeauna protejarea proprietății a presupus costuri.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mie articolul 11 mi se pare foarte insidios. De cand s-a „inventat” Google, exista robots.txt. Un fisier text prin care orice web site are libertatea sa informeze companii gen Google ca nu doresc sa fie indexate.
Problema e ca publisherii in general vor sa beneficieze de serviciile Google care le ofera vizibilitate (isi mai aduce aminte cineva cum se cauta un site pe internet inainte sa apara motoarele de cautare?), dar in acelasi timp sunt invidioase pe veniturile pe care motoarele de cautare le genereaza pentru ele insele. E un comportament pe care eu unul nu l-as incuraja. Cu atat mai putin nu le-as pune in mana publish-erilor o lege pe care sa o poata folosi pentru a constrange motoarele de cautare.
Autorul crede ca articolul 11″ nu va produce niciun efect”. Va produce, generand costuri suplimentare.
Sau, poate, inca un cui batut de birocratii UE la cosciugul uniunii.
Întru totul subscriu, că şi eu, tare mai tind să cred că toată tărăşenia asta cu insidiosul articol 11, contribuie la săparea mormântului uniunii europene. Practic, avem de-a face cu un mare lanţ al slăbiciunilor, şi asta, pentru că atât taxa pe link cât şi filtrele pentru upload, vor genera o serie întreagă de evenimente neaşteptate cărora nici cea mai vagă idee n-am cine le va mai putea face faţă.
Este aceeasi poveste cu „curbura castravetelui”. Inca o data UE, prin functionarii ei inutili , se face de ras. Este mai usor sa taxezi si sa suprareglementezi, decat sa inovezi si sa produci tu tehnologii de care sa te folosesti apoi si cu care sa concurezi impotriva altora.
@mike
Parlamentarii europeni sunt funcționari?!!? Reprezentanții, in Consiliul UE, al statelor membre pot fi și funcționari. Dar nu ai UE ci ai fiecărui stat membru in parte.
Ce ii reține pe aceștia să aducă modificări proiectelor de directive®ulamente?!? De fapt chiar se întâmplă, doar că nu înțelegeți dvs cum merge treaba. Dar vă pronunțați ritos
„Curbura castravetelui” (de fapt era vorba de banane, dar pt Romania castravetele suna mai bine) a fost un fake news raspandit de… wait for it… Boris Johnson! Inca n-ai aflat?
https://www.theguardian.com/politics/2016/may/11/boris-johnson-launches-the-vote-leave-battlebus-in-cornwall
Mult zgomot, mai ales dinspre cei care practica pirateria în mod constant și a site-urilor care o permit. Nu trebuie să fii mare expert pentru ca să știi că un film nou, un concert sau o carte de un autor contemporan e sub incidența cr. și nu trebuie admisă pe site-uri. Exemplul cu parodiile e doar un mod de a distrage atentia de la subiectul real – pirateria care se practica azi pe scara extinsa pe internet.
Pirateria era deja interzisa, cele doua articole nu schimba cu nimic situatia in acea zona.
Aşa e, pirateria era interzisă, dar acum, cu articolul 13, şi platformele vor fi responsabile de piraterie, nu doar utilizatorii. Asta va schimba regulile jocului.
In privinta articolului 11 aveti perfecta dreptate, doar ca eu astept cu drag momentul in care ziarele online vor cere bani, Google ii va delista, ziarele vor reveni iar Google le va cere bani pentru listare. Nu de alta, dar in cazul asta chiar ar merita un asemenea tratament.
Nu zic ca nu ar merita asemenea tratament, dar, din pacate, ar fi discriminatoriu. Si in cele din urma, costurile suplimentare s-ar sparge tot in capul celor care (inca) mai citesc.
Nu e neapărat rău! Orice autor poate să decidă prin ce platforme să își promoveze creațiile. Iar concurența dintre diversele motoare de căutare, poate crea presiune și asupra giganților online. Sau nu mai mizam pe concurență?!
Ziarele cer deja de mult bani, pe ce lume traiti ?
„Ca să fac o paralelă: dacă un transportator duce din București la Pitești obiecte încărcate de diverși clienți, și printre aceste obiecte sunt unele furate, nu doar clienții sunt responsabili, ci și transportatorul. Practic, transportatorul trebuie să se asigure că obiectele transportate nu sunt furate, altfel răspunde în fața legii.”
Aha! Și cum poate transportatorul să se asigure că autobuzul său nu transportă marfă furată?! Păi trebuie să percheziționeze fiecare călător care urcă în autobuz la fiecare stație. Cine n-are chitanță pentru tot ce are la el trebuie legat și dat preventiv pe mâna poliției. Realizați acum enormitatea aberației? Realizați ce costuri implică asta?! Realizați cât se reduce viteza transportului public?! Păi el pur și simpl nu mai e rentabil și nici nu mai are nici o rațiune de a exista.
Apoi odată ce zgubiliticii au făcut praf ttansportul în comun nu le fva trece desigur prin cap cum să-l readucă la viață ci se vor preocupa imediat de extinderea reglementărilor distructive. Primăriile vor deveni responsabile pentru potențialele mărfuri fut=rate ce ar putea fi transportate de hoți pe trotuare, sau drumuri puvlice. Deci vor trebuie instalate puncte de control și perchezioționare a potențialilor infractori. Tot ce veți la dumneavoastră trebuie să aibă o chitață ce să dovedească că nu ați furat chiloții, telefonul pantofii etc. Va fi doar un rucsac plin cu chitanțe pe care totți cetățenii vor trebuie să-l oarte cu ei, iar Varșovia la apogeul ocupației naziste ar părea un oraș liber și fericit pe lângă universul Orwell-ian pe care clocesc demenții ăștia…
P.S.:O colegă de partid a autorului susținea cu entuziasm lichidarea proprietății private și înlocuirea ei cu cea „cooperatistă” (inevitabil mă gândesc la comunele populare ale lui Mao, cu enormele lor dormitoare comune seprate pentur bărbați, femei, și copii) care cică ar fi noul trend în Occident. Așa cum suspectam de mai demult, adevăratul pericol pentru România e fanatismul totalitar generat de ideologia marxist-iecologistă a USR/PLUS. Ajungem la situația șocantă și de neimaginat acum doar câțiva ani în care nu PSD-ul e răul cel mai mare de care trebuie să ne ferim și împotriva căruia trebuie să ne coalizăm ci USR-eii. Na klazanie pentur alegerile iuropene…
Ha, ha, ha…
Sper să aibă Goagăl & Co. destulă minte să impună untilizatorilor introducerea unei cărți de credit oricui doirește să upload-eze ceva din UE pentru acoperi potențialele „fraude”. E mai ieftin decât orice filtru nesigur. Dacă alegătorii europeni pot tolera legiferarea unor astfel de aberații în numele lor atunci o merită poe deplin.
Nu se vor opri aici!
Avantul reglementarilor socialiste care paraziteaza prin taxare tot ce li se pare profitabil unor divizii de traitori pe banii altora explica si de ce UE nu poate genera tehnologie de varf pentru mase. Ca n-are cum, saraca, sa razbata de dupa muntii de avize, cereri-tip sau tone de taxe.
Sigur ca, pe langa anchilozatul si ineptul stat roman, UE e un fel de ruda de la oras, spalata si data cu parfum si ar fi bine sa avem aici doar birocratia europeana, insa e clar ca modelul asta de suprematie a statului produce pagube indivizilor activi si-i impinge la inactivitate cronica pe ceilalti.
Opinii si pareri :D
„Pentru că problema imigrației necontrolate a fost rezolvată, criminalitatea în marile orașe este în declin, economia duduie și țările mediteraneene înfloresc, cum discrepanța dintre Vestul și Estul Bătrânului Continent a fost practic eradicată și pentru că, mai mult ca oricând, avem stabilitate și bună-nvoire între neamurile europene, ca un soi de cântec de lebădă care va intra cu siguranță în istorie, Parlamentul European a votat astăzi în favoarea implementării noii directive a Copyright-ului, la pachet cu articolul 11 (taxa pe link) și articolul 13 (TheMemeKiller). ”
„Pentru că, nu-i așa, dacă statul chinez a reușit să făurească un Google după bunul lor plac, de ce nu ar putea și Uniunea Europeană să facă la fel?!”
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/matei-blaj-internetul-european/
mda, cam asa.
stiti care a fost prima forma de revolta din epoca moderna ? distrugerea masinilor / utilajelor.
pai nu i de asteptat ? acei neica nimeni din mass media clasica (ziare tiparite, radio, televiziune ) vor sa distruga uneltele care le au luat locul.
daca mai adaugati in ecuatie si mojicii / politrucii care si pierd „canalele” de propaganda, atunci razboiul cyborgilor impotriva Oamenilor este justificat !
„Articolul 13 din directivă spune că nu doar utilizatorii sunt responsabili pentru conținutul pe care îl uploadează, ci și platformele unde aceștia urcă materialul digital.
Ca să fac o paralelă: dacă un transportator duce din București la Pitești obiecte încărcate de diverși clienți, și printre aceste obiecte sunt unele furate, nu doar clienții sunt responsabili, ci și transportatorul. Practic, transportatorul trebuie să se asigure că obiectele transportate nu sunt furate, altfel răspunde în fața legii.”
Fals. Transportatorul, de pilda un curier, nu trebuie sa se asigure ca Gigel expediaza un o Biblie furata, nici nu’i permite legea sa deschida coletele pentru a verifica provenienta produsului transportat. Desigur, exista si exceptii legale, e vorba de restrictiile impuse prin lege asupra comertului cu armament/droguri/sunbstante periculoase, dar in general nu exista ‘responsabilitatea’ de care vorbiti dumneavoastra. Am mai auzit acest pseudoargument ce incearca sa justifice aberatia legislativa a PE. Aici nu este vorba de o impartire a responsabilitatii civile pentru incalcarea drepturilor de autor [ce incalcare? e oare de la sine inteleasa?], ci de instituirea unei responsabilitati speciale, mai exact a unei obligatii de tip ‘paza domeniului public’ pentru o entitate privata. Platforma virtuala nu devine responsabila civil [?] -nici nu are cum, caci era dinainte- ci este insarcinata cu blocarea utilizarii unor bunuri transformate prin efectul legii in bun public; practic ‘continutul’ de care vorbiti este NU incarcat de valoare, ci nationalizat in beneficiul Uniunii, pentru ca proprietarii continutului nu au niciun cuvant de spus, nu mai dispun de ‘continutul’ lor si nici nu mai pot cere utilizatorilor direct plata unor despagubiri/onorarii retroactive pentru ca produsul lor nici macar nu mai ajunge pe piata. Iar prin produs nu se intelege un film, sau vreo piesa muzicala -cum pretind unii comentatori nu prea priceputi in ale dreptului- caci acestea erau deja protejate de normele fiecarui stat european, ci fragmentele neprotejate -5 secunde dintr’o piesa, o strofa dintr’o poezie, un cadru de film, o fotografie a unui tablou in muzeu, o fraza bine formulata dintr’un eseu de filozofie politica- care erau insa utilizate extrem de frecvent de toti internautii, fara a atribui intotdeauna o valoare monetara gestului. Si NU, NU este vorba exclusiv de ‘meme’. Orice text, orice imagine, orice sunet intra la categoria ‘creatie intelectuala’ susceptibila de a deveni bun public european; iar asta indiferent daca proprietarul acelui ‘continut’ a emis vreodata pretentii materiale vizavi de utilizarea creatiei sale. Practic Directiva instituie si o prezumtie de vinovatie pentru toti utilizatorii platformelor virtuale -caci presupune ca oricine incarca un ‘continut’ purtator de drepturi de autor este lipsit de acordul autorului de a propaga acel continut, deci este un hot. Sa zicem ca eu, ca muzician, permit [prin acord verbal, desigur] unui amic sa inregistreze un concert si sa’l posteze pe canalul sau de pe Youtube; in acest caz Directiva impune Youtube obligatia de a interveni in raportul civil, noncomercial, dintre mine si amicul meu si de a bloca aparitia filmuletului ce prezenta publicului larg creatia mea, in beneficiul meu. Asta ca sa fie clar cum Directiva NU protejeaza dreptul de autor, ci’l distruge. De asemenea, afecteaza si comunicarea dintre oameni prin fortarea unei distinctii materialiste intre mesajele pe care oamenii si le transmit; in loc sa comunicam liber, cum am facut’o de zeci de mii de ani de cand s’a inventat cuvantul, de astazi enormitatea de Directiva ne spune ca trebuie sa triem la sange ideile si sa propunem semenilor exclusiv mesaje depersonalizate si contabilizate [pentru orice referire la vreun autor indexat, recte introdus in algoritnii filtrelor, va fi blocata, iar evaluarea monetara va fi si ea implicita, caci asa sustine chiar Directiva: ca orice ‘continut’ este purtator de valoare economica, deci nu ne vom risca sa pierdem bani vorbind, scriind, fara sa ne inregistram panseurile pretioase intr’un registru global de aforisme], proces in urma caruia discutiile vor cuprinde exclusiv texte cu valoare de piata zero, caci cele valoroase vor fi fost confiscate de niste komisari prin intermediul organelor de bagat pumnu’n gura, mecanism probabil inspirat de experimentul Pitesti. Dar semnele sunt clare deja: presa insasi arata ca si cand ar fi o adunatura de tarabe cu vechituri unde o liota de troli colporteaza aceleasi baliverne, nimeni nu mai indrazneste sa aiba opinii tari, nu mai exista originalitate, tendinta generala e de a se supune umili liniei trasate la Centru si singura preocupare e de a explica ‘prostimii’ ca ne aflam cu siguranta pe drumul catre rai, adica spre Victoria Socialismului [uite, tocmai ne’au comunizat si informatia cu pretentia absurda ca ne protejeaza drepturile].
Uite, ăsta e un exemplu de comentariu care îmi place. Cu un amendament pe care îl voi trata la sfârșit.
Studiu de caz:
Unui artist în tatuaje i se solicită la un moment dat să achite o sumă importantă de bani, ca daune pentru că a tatuat pe brațul unui client al său o compoziție care nu îi aparținea. Iar ulterior clientul respectiv s-a fălit pe fb cu tatuajul. Reconstituind faptele, artistul realizează că clientul său a fost cel care a solicitat modelul respectiv.
Se nasc mai multe întrebări :
Cui aparține tatuajul: celui tatuat, artistului sau creatorului?
E responsabilitatea clientului sau a artistului să se convingă că desenul poate fi copiat?
Cum desenul a fost descărcat de pe internet, dar nu de pe pagina creatorului, era responsabilitatea motirului de cautare să îl avertizeze că desenul e protejat de drepturi de autor?
Ar fi putut fi totuși tatuajul efectuat, dar fb trebuia să îi interzică publicarea pe platforma sa?
După cum se vede, nu e simplu deloc. Europenii au promovat deja legi care reglementează aceste diferende. Actual există tema și în Congress, deci nu e doar o toană sau un moft al europenilor.
De altfel, ideea centrală a acestor pachete legislative este protejarea drepturilor de autor, chiar denumirea copyright făcând trimitere la asta. Ori proprietatea privată nu a fost niciodată un obiectiv al stangistilor, al neomarxistilor, al socialiștilor, oricum ai vrea să îi identifici. Poate că sunt exagerări în protejarea acestui drept, dar a le cataloga drept Victorie a socialismului e neavenit. Pentru că nu văd cum se face acea naționalizare de care vorbești, ci dimpotrivă: i se oferă creatorului șansa de a-și reclama drepturile de proprietate. Doar în paralel, Uniunea prin membrii săi are dreptul să pretindă o taxă, exact ca la oricare tranzacție comercială.
„ideea centrală a acestor pachete legislative este protejarea drepturilor de autor”
Nu. Si nu conteaza termenii folositi de direktiva din moment ce suntem in plin proces de rescriere/redefinire a limbajului politic [a se vedea de pilda re-talmcirea liberalismului de catre propaganda europeana: astazi toti socialistii nonmarxisti se imagineaza si se prezinta electoratului ca adevaratii purtatori ai idealkuirilor liberale]. Noua gandire, noua vorbire.
Deci nu, nu protectia drepturilor de autor este in centrul preocuparilor clicii ce a produs grozavia de direktiva. Puteti sa va amagiti cat vreti, dar nimeni nu vrea sa’i fie protejate drepturile cu forta, invlusiv prin amenintarea cu distrugerea operei ce ar trebui ‘protejata’. Artistii care au militat pentru direktiva asta sunt niste zabauci care n’au inteles nimic din ea si in general nu inteleg nimic din sfera dreptului.
Exemplul cu tatuajul e pueril, caci raspunsul e atat de simplu: poti sa’ti tatuezi ce vrei tu pe corpul tau, chiar si o reclama, daca asa vrea muschiul tau; pentru ca NICIO LEGE NU protejeaza o opera fata de utilizarea sa civila, noncomerciala [iar o reclama pe un trup este tot un act civil] ce nu aduce niciun prejudiciu proprietarului drepturilor de autor [ca sa nu mai vorbesc de faptul ca oricum tatuajul nu este o reproduce fidela a originalului, ci o re-creare a imaginii respective; in plus, ar trebui sa stiti ca exista o ierahie a drepturilor, iar dreptul la viata si la integritate fizica bate dreptul de autor in orice stat sanatos condus de oameni sanatosi la cap]. Ar fi si absurd. Niciun stat nu a avut pana acum ideea creata de a proteja operele prin ascunderea lor fata de public in pofida vointei/dorintei unor artisti [pana si comunisti au curatat si cenzurat tintit: anume autori, anumite idei au fost varati sub pres, nu au emis niciun decret de epurare culturala cu aplicatie generala]. Este, trebuie sa recunosc, o mega-operatiune de cenzura de un rafinament iesit din comun. Chinezii cred ca sunt invidiosi pe gaselnita europenilor: sa bagi pumnu’n gura criticilor pretinzind ca le aperi drepturile de creatori intelectuali..[si stati asa sa vedeti cate abuzuri o sa curga de’acum, o sa va para o copilarie banarile si stergerile de postari de pe Facebook declansate de tovarasa Merkel in Europa, in urma dineului unde l’a urecheat indelung pe prostanacul de Zuckerberg].
Si ca sa ma folosesc de ‘studiul de caz’ pe care’l oferiti, am sa va explic ce ar insemna aplicarea dusa la extrem, in realitatea pamanteana, a direktivei ce ataca deocamdata spatiul virtual: orice proprietar de salon de exhibitionisti/piscina/plaja publica/baza sportiva unde ipochimenul tatuat si’ar flutura pieile vopsite ar fi obligat sa se doteze cu detectoare de opere protejate si sa reteze membrul zugravit inconstient, cu incalcarea ‘drepturilor de autor’ asa cum au fost ele definite de niste terminati* de la Bruxelles.
*cu direktiva asta mi’am pierdut orice speranta vizavi de o evolutie pozitiva a Uniunii. Si nu numai [pana si eu sunt uimit cativa oameni, altfel apolitici, indiferenti, au devenit eurosceptici peste noapte cand au aflat de traznaia asta sinistra comisa de terminatii astia]. Eu zic ca gata, s’a terminat cu ei.
Mulțumesc pentru răspunsul detaliat.
Două aspecte aș dori să accentuez :
1. Sarcina de a-și proteja creațiile rămâne în continuare a autorului sau a mandataților săi. Platformele virtuale sunt doar obligate să îi respecte solicitarea, atunci când autorul o face.
2. În exemplul meu scrisesem „Iar ulterior clientul respectiv s-a fălit pe fb cu tatuajul.” Recunosc, în dorința de a fi concis, am omis a scrie că astfel cel care a executat tatuajul a avut un avantaj față de concurentul său, cel care a creat compoziția. Și care a urcat-o pe net, poate chiar plătind o sumă de bani unei galerii virtuale, tocmai pentru a-și atrage clienți. Scenarii pot fi multe, nu doar cu plaja de exhibiționism, de exemplu că „clientul” cu tatuaj de pe fb ar fi chiar înțeles cu cel care a executat tatuajul și folosește o rețea socială pentru reclamă mascată.
„Sa zicem ca eu, ca muzician, permit [prin acord verbal, desigur] unui amic sa inregistreze un concert si sa’l posteze pe canalul sau de pe Youtube; in acest caz Directiva impune Youtube obligatia de a interveni in raportul civil, noncomercial, dintre mine si amicul meu si de a bloca aparitia filmuletului ce prezenta publicului larg creatia mea, in beneficiul meu. Asta ca sa fie clar cum Directiva NU protejeaza dreptul de autor, ci’l distruge”
Dar daca concertul tau este deja disponibil pe o suta de alte canale de Youtube, difuzat de niste straini anonimi carora nu le-ai dat acordul? Si daca amicul tau spune „hei, speram si eu sa castig niste bani din clipul asta dupa ce m-am chinuit sa-ti obtin acordul, dar uite ca profitul l-au scos de fapt aia smecheri care au filmat fara sa-i doara in cot de acordul tau” ?
Kinn,
Pentru fiecare exemplu care susține o variantă de aplicare, există cel puțin un contraexemplu în favoarea alteia.
Sincronizarea legislativă a spațiului virtual cu cel real, deși de dorit, nu poate fi totală. S-a oferit exemplul cu transportatorul și marfa încărcată. Evident, în caz real e imposibil de verificat o marfă care e supusă de obicei și unui regim de confidențialitate. În schimb platformele de promovare au alte instrumente și alte scopuri, chiar diametral opuse celor din exemplul oferit de autor.
Și pentru că tot am ajuns aici, hai să comparăm efracția din real cu cea din spațiul virtual. Online orice pagină neprotejata poate fi accesată cu un simplu click. Cei mai mulți proprietari își doresc vizibilitate și vizitatori mulți.
Dacă ar fi să transferăm modelul în real, ar rezulta că, dacă un ins oarecare apasă pur și simplu clanța unui apartament și ușa se deschide cu același click, are dreptul să intre și să se comporte „ca acasă”. Dar ceva îmi spune că tocmai libertarienii declarați și-ar aminti brusc de ziduri și de flinte, de supremația proprietății private, chiar și în dauna dreptului la viață al intrusului.
Să considerăm deci aprioric proprietățile private din realitate ca fiind interzise accesului public?! Iar nu e bine, căci există destule astfel de proprietăți ai căror proprietari au adoptat modele de afaceri similare celor online. Pentru ei o astfel de variantă legală e de neconceput.
De asta legiferarea nu e tocmai simplă, încercând să împaci capra cu varza.
„Dar ceva îmi spune că tocmai libertarienii declarați și-ar aminti brusc de ziduri și de flinte, de supremația proprietății private, chiar și în dauna dreptului la viață al intrusului.”
Eu, sincer, nu inteleg cum puteti face asemenea confuzii. In primul rand trebuie sa va raspundeti, cat mai simplu, la intrebarea: ce este mai important – dreptul la viata al proprietarului invadat sau dreptul la viata al intrusului. Ca dreptul de a pune mana pe flinta nu este legat doar de cel de proprietate, ci mai ales de cel la viata.
Apoi, cum puteti pune egal intre locuinta proprietate personala si o platforma virtuala de socialmedia? nu e clar ca locunita este un spatiu privat inchis spre deosebire, de pilda, de o cafenea care este tot un spatiu privat, dar deschis publicului? Ce e asa de greu de distins intre cele 2 categorii? si unde am sustinut eu, sau alt libertarian, ca pe facebook ar trebui sa poti marsalui cu bocancii plini de rahat in pofida faptului ca ai semnat un contract cu oamenii aia care te gazduiesc ce te obliga la buna cuviinta?
Si, inca ceva, probabil nu ati aflat desi ati citit discutia: platforme virtuale sunt DEJA obligate prin lege sa elimine la cerere continutul protejat de drepturi de autor. Direktiva vorbeste insa de cooperare cu „titularii de drepturi”*, nu de simple cereri ale utilizatorilor ordinari [si cititi va rog art 13, e pe eurlex], iar daca aveti putina imaginatie o sa intelegeti ca Youtube nu o sa ‘coopereze’ cu milioanele de gigei artisti/cuvantatori, ci cu reprezentantii industriei detinatori de mari pachete de drepturi, respectiv cu tartorii propagandei UE [ca sa elimine de pilda orice libertarian care citeaza ‘fara drept’ din von Mises].
*”iau măsuri pentru a asigura funcționarea acordurilor încheiate cu titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a ALTOR OBIECTE PROTEJATE** sau pentru a împiedica punerea la dispoziție, prin intermediul serviciilor lor, a operelor sau a altor obiecte protejate identificate de către titularii de drepturi în cadrul cooperării cu furnizorii de servicii.”
**protejate de cine? pai uite un titular d’ala mamut ce va fi obligat sa incheie acord cu facebook/youtube: statul roman, prin televiziunea sa, care il va proteja de pilda pe un Toma Caragiu de ochii lacomii ai viitoarei generatii de napastuiti constructori ai victoriei socialismului. asta asa, ca sa ne dam…apriorici.
@JB m-ai enervat rau. N-am stat sa explic cine sunt functionarii care au creat aceasta directiva, niste oameni prosti in fond. Da. Insa intelegeti ca mai intai Comisia propune directiva, iar apoi este votata de PE, eventual cu amendamente. Toate directivele, regulamentele, etc… sunt intotdeauna propuse de catre Comisie si apoi adoptate de PE si Consiliu. Capisci??
@mike
Si?!? PE&Consiliul le acceptă mecanic asa cum le propune Comisia?!? Păi să mă scuzi. Dacă ar fi așa înseamnă că CE are niște funcționari extraordinari.
De la faptul ca CE are inițiativa legislativă si până la adoptarea in forma propusă e distanță lungă: numeroase amendamente in PE și in Consiliu, negocieri ptr.armonizarea celor două versiuni adoptate.
In concluzie: CE propune. PE&Consiliu pot modifica sau respinge in tot. Se întâmplă zi de zi.
Dar revenind la „cestiune”, problema drepturilor de autor e f.,f.spinoasă. Nicio reglementare nu va mulțumi pe toată lumea. Pe de-o parte sunt cei care ar dori protejarea veșnică, fără termen de expirare, etc. Pe de alta sunt cei care se opun oricărei reglementări. Justul echilibru e f.greu de găsit.
Un exemplu: Mickey mouse. La momentul apariției lui drepturile de autor erau reglementate la 25 de ani. In apropierea termenului când Mickey trecea in domeniul public lobby-ul drepturilor de autor a presat rău ptr.prelungirea la 50 de ani, apoi 75, acum 99….. Personal mi se pare o exagerare grosieră. Până si dreptul de proprietate asupra unor imobile se prescrie, prin neuz, după 30 de ani…..
„CE propune. PE&Consiliu pot modifica sau respinge in tot. Se întâmplă zi de zi.”
zic sa traduc si eu in romaneste [din chineza de Bruxelles] cum se adopta legi in UE:
1. CE propune. adica Guvernul Junckila al UE vine cu un proiect de Ordonanta de mare urgenta. numai ca ministri UE nu’s nici macar alesi sau produsi de niste alegeri [cu exceptia recenta a sefului komisarilor care a fost ales macar in partid]. Directiva o compar cu Ordonanta pentru ca e greu sa’i spun Lege atata timp cat nu provine dintr’un parlament.
2. PE aproba [cu scremete si figuri ca asa da bine la tabloul democratiei]. adica socialistii get-beget [gen PSD] tin sfat cu socialistii populari [gen PNL] intr’un soi de CC obscur si apoi comanda trupetilor din Marea Adunare Europeana sa ridice mana. ca’s pusi toti pe liste de partid. si de aceea e greu sa’i numesc reprezentanti, ei sunt mai degraba functionari de vitrina pusi sa mimeze democratia. Dar nu au initiativa legislativa, aia apartine komisarilor, adica tot unor functionari, dar mai puternici decat ei.
3. Consiliul aproba. cu vaiete, cu mici exceptii [gen indaratnicul ‘iliberal’ Orban sau ‘magarul’ Salvini], cu sedinte lungi, dar aproba, ca n’au de ales.
si se intampla zi de zi sa aprobe Directivele cuvant cu cuvant, asa cum au fost pritocite de komisari. De ce? pai pentru ca aia tin parghiile in mana si dicteaza cand si cum sa se suspende/taie/distriburile fondurile uniunii socialiste. Guvernul danciloilor europeni poate influenta alegerile din fiecare stat membru si nu se sfieste sa o faca pe fata. Chiar si in statele ‘puternice’, gen Italia, unde tovarasa Merkel l’a adus efectiv de manuta pe Renzi ca sa conduca guvernul [si ceva similar s’a intamplat in Spania]. La fel cum guvernele statelor socialiste umfla baronii locali, judeteni, si conditioneaza distributia fondurilor publice de loialitatea acestora, tot astfel nastasii, bocii si danciloii europeni isi construiesc retele de camarazi pe care’i rasplatesc dupa nivelul de obedienta, iar de cate ori democratia produce surprize [ca in Polonia], tovarasii sufera indelung ca trebuie sa imparta banii europeni cu inamicii politici [ei asa percep banii cetatenilor europeni, ca fiind deja ai lor, deci de neimaginat ca dreapta conservatoare poate beneficia de pe urma banetului intrat in laba komisarilor]. Cica partidele de dreapta -care nu mai asculta ordinele Centralei eurocrate [obiectind public la DIRECTIVELE emise de komisarti] si indraznesc sa cheltuiasca legal banii europeni- ar fi ‘iliberale’, adica niste ingrati ce musca mana care’i hraneste [pentru ca, REPET: BANII stransi de la cetatenii europeni sunt perceputi de CLICA EUROCRATA ca fiind BANII LOR SI NUMAI AI LOR, ca d’aia indraznesc sa faca santaj public, cu scandal si spume].
Pana si massmedia de Partid si [pseudo]Stat european, atat de supusa liniei trasate la Bruxelles, prezinta Directivele ca fiind creatia aproape exclusiva a Komisarilor. Asa primim stirile, cu subiect si predicat, ca doar nu o sa imparta meritele sofisticatelor reglementari cu nataraii din PE. NU Parlamentul faureste minunata lume noua prin mii de norme, ci Comisia. E adevarat, daca ceva nu merge cum trebuie, ni se va reaminti rolul Parlamentului si se va pasa responsabilitatea asupra natarailor care au blocat/tergiversat/parazitat procesul legislativ. Asa cum se intampla, desigur, si in Romania: Opozitia’i de vina, nu’i asa?
Si ne dati si niste exemple concrete de directive adoptate cuvant cu cuvant de parlament si de consiliu?
Nu ar trebui sa fie greu, pentru ca totul e public. Deliberarile legislative ale Consiliului si cele ale Parlamentului se transmit pe internet. Toate documentele relevante si toate amendamentele sunt de asemenea pe internet. Presupun ca ati facut o documentare pe baza careia v-ati format opinia ca parlamentul si consiliul accepta automat tot ce propune Comisia. Sau puteti cita o astfel de documentare facuta de altcineva.
Si e surprinzatoare si comparatia dumneavoastra cu Ordonantele din Romania, care sunt acte care intra in vigoare prin adoptarea lor de catre Guvern – nici vorba de asa ceva in cazul directivelor. De ce sa nu comparam propunerea Comisiei cu proiectul de lege pe care Guvernul il transmite Parlamentului Romaniei?
@Marian
Va multumesc ptr.ca ma scutiti de a intreba EXACT ce ati intrebat dvs.
Raspunsuri concrete, insa, n-o sa primiti. Probabil multa retorica, alegatii, asertiuni si cam atât…..
@euNuke
pai comisarii UE sunt numiti chiar de statele membre…..adica de partidele la guvernare in respectivele state. Unde e lipsa de democratie? Membrii guvr.Ro, IT, HU, DE, FR, etc, etc au fost alesi direct de electorat?!? Sunt toti membri ai parlamentelor nationale?!?
CE este un, fel de, guvr. european. E vreo problema?!? Astept chestiuni concrete.
Care guverne au cheltuit LEGAL bani europeni si au fost numite iliberale? Sunt convins ca aveti exemple concrete.
De unde rezulta „Directivele ca fiind creatia aproape exclusiva a Komisarilor. „?!?
Desi risc sa va dezamagesc teribil va spun ca până si IT si PL si mai ales HU au pe majoritatea tematicii europene pozitii f.constructive. Divergentele privesc aspecte f.limitate, dar se constituie in probl.f.spinoase.
Ptr.ca te intereseaza problemele europene de ce nu te informezi direct la sursa?!? Ce e asa de greu?!? De ce lasi aspecte/articole/opinii pamfletare sa iti formeze convingerile?!? Ai nelamuriri sau intrebari/ingrijorari fata de un subiect/directiva/regulament, etc ia-ti putin timp si citeste macar fundamantarera actului legal respectiv: https://eur-lex.europa.eu/homepage.html
sau pe site-ul Directoratului general competent in acea problema. https://ec.europa.eu/info/departments
„Nu ar trebui sa fie greu, pentru ca totul e public.”
Tocmai de aceea ar trebui sa va fie foarte usor sa le gasiti. Proiectele, respectiv Directivele. Ca doar nu sunt la cheremul dumneavoastra [m’ati tocmit iobag-arhivar si nu stiam io?] sa va ofer cateva zeci de ore din viata ca sa conving de o evidenta.
Despre ordonantele de urgenta cititi aici ca sa va dumiriti si sa nu ramaneti surprins:
Constitutia Romaniei, ARTICOLUL 115
„(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele SE SUPUN APROBARII Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.”
cred ca toata lumea poate pricepe ca Tratatul UE este echivalentul legii de abilitare PERMANENTA a Guvernului [=Komisariatului] pentru a produce reglementari ce intra in mod normal in sfera legilor organice. Dar el, adica Tratatul, contine o prevedere cu un caracter antidemocratic, totalitarist, ce nu se regaseste nici macar in mizeria de constitutie socialista a Romaniei:
”art 17 (2) Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel. ”
Si inca acu e bine, ca au mai castrat oleaca Komisia, insa in UE se aplica Directive adoptate si inainte de ultima modificare a TUE [Lisabona, in urma cu 10 ani] din perioada directivelor-diktat a Uniunii [cand Parlamentul european era doar o sala de teatru absurd unde se simula democratia de cafenea]. Deci efectele demokraturii europene le traim astazi si vedem ca apucaturile pe care eurocratia si le’a dezvoltat in epoca de aur nici vorba sa dispara, ci, din contra, se intind ca o ciuma in randul trepadusilor din europarlament.
@euNuke
Fi corect !! Art 17 (2) se coroborează cu Art. 225
(fost/ex-articolul 192 al doilea paragraf TCE) deci era chiar și înainte de Lisabona……
„Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor. În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale.”
Dacă „Tratatul, contine o prevedere cu un caracter antidemocratic, totalitarist, ce nu se regaseste nici macar in mizeria de constitutie socialista a Romaniei” cum de până acum (decenii multe) nu avem nicio urmă de dictatură europeană, niciun fel de îngrădire a drepturilor cetățenilor (la nivel UE nu national). Ba dimpotrivă. Cetățenii UE beneficiază de drepturi garantate si la nivelul UE. De la dreptul de stabilire până la cele sociale: recunoașterea cotizațiilor la asig. sociale efectuate in alte state, dreptul de transfer al asigurărilor sociale ptr.lucratori, copii acestora, pensionari, etc.
Personal, nu mi se pare nimic nedemocratic. Și experiența de până acum ne dovedește.
Cum poți să spui că dreptul de inițiativa legislativă al Comisiei e echivalent cu abilitarea permanentă a guvr.ptr. OUG?!? Pai OUG produc efecte imediat. Pe când propunerile Comisiei se dezbat f.mult in PE și Cons. Sunt diferențe esențiale.
euNuke, dezbaterea trebuie să fie purtată cu bună credință. Simplele afirmații vituperante nu valorează dovezi.
„Unde e lipsa de democratie? ”
Atata timp cat un guvern nu este rezultatul unor alegeri in care un partid/alianta de partide desemnat castigator sa poata desemna TOTI ministrii executivului si sa poata puna in aplicare PROGRAMUL de guvernare plebiscitat, NU PUTEM vorbi de democratie. In Comisia Europeana sunt reprezentate TOATE partidele din Europa, indiferent de scorul obtinut in alegerile europene si fara ca Guvernul [numit Comisie] sa puna in aplicare vreun program de guvernare anuntat sau macar schitat la debutul mandatului. Comisia este un executiv mutant, un soi de concentrat de Mare Adunare Nationala, pardon, Europeana in care se intalnesc si conspira orcile neoliberale cu lighioanele socialiste si cu sconcsii ecologisti si unde mai ratacesc uneori vreo 2-3 ornitorinci pseudoconservatori.
Dar cred ca stiti toate acestea -ca doar ati rasfoit Tratatele si aveti o idee despre ce inseamna o democratie reprezentativa, nu’i asa? de aceea nu pot decat sa va citez:
„dezbaterea trebuie să fie purtată cu bună credință”
Asa ca solicitarea de ‘dovezi’ va rog sa o adresati la alt ghiseu, ca timpul meu este limitat si nu ma plateste nimeni sa strang probe. Asta’i de obicei treaba procuraturii, nu a unui simplu cetatean care se informeaza cat e posibil fizic si comunica cat poate de liber OPINII [bazate pe argumente, uneori pe texte legale daca am rabdare sa le caut, nu pe investigatii criminalistice sau pe anchete jurnalistice], iara nu eseuri si opuri. Daca vi se par opiniile mele vituperante, va reiterez invitatia mea cea veche: ignorati’ma.
„In Comisia Europeana sunt reprezentate TOATE partidele din Europa, indiferent de scorul obtinut in alegerile europene si fara ca Guvernul [numit Comisie] sa puna in aplicare vreun program de guvernare anuntat sau macar schitat la debutul mandatului.”
1. Corect ar fi fost: În Comisia Europeană sunt reprezentate TOATE țările membre. De exemplu, din partea României este Corina Crețu (PSD), propusă de guvernul României și acceptată de președintele Comisiei, cel votat de plenul PE. Celelalte partide din România NU au reprezentant în Comisie.
2. Cum fiecare țară membră are propria sa administrație internă, rezultă ca evidentă imposibilitatea elaborării unui program de guvernare pan-european, mai ales că în fiecare țară pot câștiga alegerile, atât interne cât și europene, partide din grupuri diferite. Abia în plenul PE se poate configura o majoritate, care mandateaza ulterior comisia, exact așa cum se procedează în parlamentele naționale. Dar, după cum se vede din exemplele ultimului an în România, Comisia Europeană nu poate decât să consilieze guvernele naționale, neavând pârghii legale pentru a le anula deciziile.
Puteți să aveți orice pretenții, dar a solicita mai multă reprezentativitate din partea unora care vă influențează mai puțin traiul decât cei de la București, dar pe care îi considerați, se pare, a fi aleși democratic, deși algoritmii sunt similari, este cu siguranță asimetric.
@Hantzy
euNuke&co fac afirmații fără nici o susținere…. :-(
UE nu e o org.perfecta ptr.ca nu are cum să fie, dar e departe de alegațiile vehiculate de unii comentatori. Mă siderează lipsa dorinței lor de a se informa. Iau propriile intuiții sau texte pamfletare drept dovezi irefutabile…… De ce?!? Nu pot să-mi explic. Nu vor să cunoască realitatea asa cum e ea cu bune si cu rele?!?! Se pare că nu.
Dublul standard face legea.
Poate că directiva copyright nu e bună sau poate că e bună. In domeniul ăsta e, rea!mente, f.greu de apreciat. Prea multă protecție duce la abuzuri si transformarea dr.de autor intr-un fel de privilegii perpetue. Lipsa protecției reduce stimulentul financiar ptr.creativitate și iar iese prost.
euNuke afirmă sus si tare că PE adoptă tot ce zice CE, cu nesemnificative amendamente.
Chiar această propunere de directivă (ptr.ca inca nu e…. :-) ) este creația PE, negociată cu Cons.si CE…..
@Hantzy, ma scuzati, dar va ilustrat neputinta de a gandi european:
„1. Corect ar fi fost: În Comisia Europeană sunt reprezentate TOATE țările membre.”
Pai eu vorbeam, draga domnule, de FAMILIILE de partide europene, clar distinse in grupuri parlamentare in PE. Deci corect este: in Guvernul european sunt reprezentate toate PARTIDELE europene, iara NU tarile*, caci nu tarile, recte cetatenii, l’au trimis pe un fiestecine sa fie ministru european, ci un partid oarecare aflat pe moment la putere intr’o tara oarecare. Despre program de guvernare european cred ca nu are rost sa vorbim. Nu exista asa ceva. Comisia e formata din urechisti care conduc efectiv dupa ureche [si uneori dupa corazon, precum tovarasa plangacioasa Mogherini].
Cat despre pretentiile mele…asimetrice, nu mai bine va strofocati oleaca asupra pretentiilor dumneavoastra halucinant de discrepante intre politica neaosa si cea europeana? Carevasazica o alianta autohtona PSD-PNL e hidoasa, dar o alianta europeana socialisti-populari-ecologisti-conservatori e ok? De ce? Ar fi ok un guvern ProRomania-USR? De ce nu? impartasesc multe puncte doctrinare: ambele sunt pro-Europa, pro-minoritati, antidragnea etc. Nu ar fi frumos sa vedem un trio vesel ponta-barna-ciolos plus o coama blonda defilind victorios pe la televiziuni?
*de altfel circula deja un proiect de restrangere a posturilor de comisari, nu o sa mai fie cate unul pe fiecare stat-membru.
„Că motoarele de căutare nu vor plăti acești bani, și atunci internetul nostru va fi mai sărac”.
Ca si in viata reala, vor sa elimine clasa de mijloc. Aici vor sa elimine atat clasa de mijloc, cat si clasa slaba.
Si nu vafi ultima „indicăţie” venita de la Bruxelles.
Recent a fost aprobat ca produsele din plastic de unica folosinta sa fie scoase inafara legii.
Si am mai auzit una gogonata, cica acum vor sa scoata chiar si spaga in afara legii. Cultura romaneasca milenara e calcata in picioare de bruxelezi.
Patrioti in Europa. Romania merita mai mult!
Bun, si fara articolele 11 si 13 ce aduce directiva asta ca valoare adaugata?
Fair question.
În primul rând, directiva stabileşte clar drepturi pe teritoriul întregii Uniuni Europene. De asemenea stabileşte excepţii (de exemplu excepţia pentru educaţie sau research) pe teritoriul întregii Uniuni Europene. Până acum excepţiile erau (dacă erau) naţionale.
Mai stabileşte dreptul creatorilor de a fi informaţi anual asupra utilizării creaţiilor lor, astfel încât, în funcţie de succes, să-şi poată renegocia drepturile de licenţiere.
Articolul 13 este unul important şi care va avea efecte (spre deosebire de articolul 11, care nu cred că va avea). Efectele vor fi de protejare cu precădere a industriei muzicale, dar probabil şi a competiţiilor sportive. Da, vor exista şi bătăi de cap aduse de art 13, dar vor fi similare cu acelea în care o editură nu a mai putut pur şi simplu publica orice autor pe gratis, ci trebuia să obţină drepturile.
În principiu, directiva asta le dă creatorilor putere de negociere cu giganţii, acolo unde ei nu au. E complicat pentru un simplu vlogger să negocieze cu Google dpdv strict contractual, dacă nu are bază legală.
„directiva asta le dă creatorilor putere de negociere cu giganţii,”
Uite, sa zicem ca io’s un vlogger firav, european, cu o audienta redusa pe moment dar de mare talent si viitor. Stiu cu siguranta ca Youtube ma trage in teapa si ca cei 1314 de abonati la canalul meu nu reflecta valoarea adevarata a vlogului meu; cumva tartorii americani de la Youtube imi saboteaza avantul profesional si imi reduc veniturile ce mi se cuvin, conform valorii mele de artist si intelectual. Deci tare as vrea sa stiu si eu cum imi da Direktiva puteri sporite. Concret, daca exista rogu’va posibilitatea. Ca eu, in netrebnicia mea, vad cu totul altceva: cum gigantii au devenit militieni si ca relatiile dintre noi nu mai sunt contractuale, ci decise de un ukaz, si ca filmele si panseurile mele pot fi eliminate sau sechestrate fara ca eu sa am vreun instrument la indemana pentru a ma impotrivi..
In plus, eu stiam ca un contract comercial intre entitati private avea deja baza legala, iar Direktiva asta nu are nicio legatura cu dreptul comercial, deci nu’mi ofera nimic nou in sfera asta.
EuNuke, un exemplu :
Să zicem că fanii dumneavoastră online ar vrea să vă acceseze panseurile și comentariile prin diverse motoare de căutare. Și folosesc cuvintele „EuNuke” și „comentarii”.
Motorul G le va aduce însă în prim-plan comentariile „socialistului” Hantzy, pentru că el a folosit nickul dumneavoastră în comentariile proprii, iar cele de fapt vizate sunt listate abia la pagina a treia. După criteriile de relevanță și interesele comerciale ale lui G e totul ok.
În schimb, motorul B de căutare le oferă exploratorilor imediat panseurile dumneavoastră, chiar la folosirea acelorași argumente de căutare.
S-ar putea să vă deranjeze sau nu diferențele dintre criteriile celor doi operatori online și/sau listarea naturală sau condiționată de sponsorizare. Dacă nu, rămâne totul așa cum este, iar acceptul dumneavoastră este considerat tacit exprimat. Dacă nu, atunci puteți refuza ca „EuNuke”, termen asupra căruia aveți paternitate, sa fie folosit de operatorul G sau de B, după preferințe, iar căutătorilor să le fie afișat un mesaj de eroare sau de interdicție.
Este evident că, în cazul în care mai mulți utilizatori și creatori online vor alege să prefere un motor sau altul de căutare, piața online se relansează și există o șansă de negociere cu giganții online.
Youtube, Twitter, Facebook si alte retele sociale au contestat directiva intrucat filtrele cerute sunt imposibil de pus in aplicare iar cei care vor fi pusi sa plateasca sunt ei, companiile care detin aceste platforme.
Youtube, Twitter, Facebook SE VOR RETRAGE din tarile UE. Cu alte cuvinte nu vom mai avea acces la retele sociale. Este o cenzura cu mult mai draconica decat ce se intampla in China. Acesta directiva europeana este moarte internetului liber.
Este cumplit de grav. Multi europarlamentari romani au votat acest articol iar eu nu ii voi mai vota cu siguranta.
Eu sunt convins că niciuna din aceste platforme nu se va retrage. Vor fi doar mai atente cu pozele şi filmele urcate de către utilizatori.