vineri, iulie 10, 2020

Disidență retroactivă

Am scris în zilele din urmă o serie întreagă de articole deloc măgulitoare la adresa prestației unor miniștri din guvernul condus de dl. Ludovic Orban. Dacă nu chiar la adresa guvernului în întregime. Căruia cred că îi pot fi reproșate multe.
Începând cu apăsatul, deplasatul apetit al miniștrilor noștri pentru spectacolul de proastă calitate. Oare chiar nimeni din Executiv nu sesizează cât de ridicole sunt începuturile ședințelor de guvern, cele anume regizate pentru a ajunge pe ecranele Televiziunilor? Momentele în care “excelențele”, multe dintre ele de strânsură, se dau de ceasul morții, se bucură, juisează în direct atunci când li se spune ‘’ doamna ministru X, domnule ministru Y’’, iar ele răspund și tacticos și cu capul plecat, cu vădită recunoștința la adresa celui care le-a dat dregătoriile la care, altminteri, nu prea avea dreptul nici măcar să viseze „da, Domnule Prim-Ministru”.
Pentru aceste momente caraghioase se pierd minute prețioase care, altminteri, ar putea fi dedicate unor acțiuni concrete. Când le văd, îmi amintesc de zilele în care un ins căruia i-am și uitat numele, ba nu, uite, mi-l amintesc, individul se cheamă Gabriel Oprea, căruia toți îi spuneau, de fapt, Generalul Ismană, se topea de fericire când subordonații i se adresau cu apelativul „domnule vice-prim-ministru”. Sau „prim-vice-prim-ministru” . Respectivul fiind luat din raftul din care își luase odinioară Nicolae Ceaușescu demnitarii, se credea un fel de Elena Ceaușescu în uniformă. În cele din urmă i s-a dovedit impostura. Mai trebuie să o deconteze în fața legii.
Multe am să îi reproșez și domnului Ludovic Orban însuși. Care a prins gustul puterii. Care e nehotărât, așa încât una declară astăzi și alta, mâine. De joi încoace dl. Orban a devenit apologetul solidarității întru sărăcie. Curat liberal, prim-ministrul României. Nu îmi plac deloc nici vicepremierul Raluca Turcan, pe care aș lăsa-o urgent la vatră, cu dreptul de a se uita toată ziulica la emisiunile TVR Hunedoara, dar și cu obligația de a pune zilnic mâna pe câte un manual de vorbit corect limba română (poate că astfel nu va mai scoate pe gură sintagme de genul alegeri electorale), nici d-na Violeta Alexandru, mânată de dorința de a le face cu orice preț rău bugetarilor (cucoana și-a îndeplinit dorința) și sfidând pentru asta legile economice, nici doamna Monica Anisie și, last but not least, dl. Florin Cîțu (altă încarnare a iresponsabilității cu panaș).
Sunt însă și lucruri bune pe care le-a făcut guvernul și sunt în componența lui și miniștrii de ispravă. Așa cum mi se pare a fi dl. Nelu Tătaru, ministrul Sănătății, care face exact ceea ce se cuvine. Este mereu exact acolo unde trebuie, vrea să dezamorseze conflicte, e hotărât să ia decizii, să rezolve. Adesea trebuie să adopte chiar măsuri extreme. L-am văzut joi seara, într-un lung interviu la Digi 24. Calm, hotărât, dovedind că are habar nu doar despre ceea ce vorbește, ci și care îi sunt sarcinile. Nedornic de poze și de vedetisme. Exact ce trebuie.
Situația disperată nu doar de la Spitalul județean, ci din întreg județul Suceava (aici PNL are obligația morală să lămurească ce vini are baronul local Gheorghe Flutur pe care e vizibil că îl protejează, că îi ascunde matrapazlâcurile și ticăloșiile, ce ilegalități și ce excese de autoritate a comis fostul manager Vasile Rîmbu, protejatul fluturelui mereu lipit pe lampa puterii, nu să încerce punerea batistei pe țambal), cea de la Deva, poate și cea de la Spitalul județean Arad au impus și impun conduceri militare. Asta nu înseamnă nicidecum reîntoarcerea la unele soluții din arsenalul ceaușist. Așa cum susține în editorialul publicat joia trecută atât în Evenimentul zilei cât și pe cristoiublog, dl. Ion Cristoiu. Care își amintește că, la un moment dat, Ceaușescu, cel pe care l-a preamărit pe vremea când lucra și era șef în presa comunistă, a militarizat o parte a economiei. Îndeosebi unitățile furnizoare de energie. De data aceasta, nu se pune problema militărizării întregii vieții publice, chiar dacă întregii populații i se cere să respecte –et pour cause– o disciplină militară.
De câteva săptămâni, dl. Ion Cristoiu tot susține că am fi ajuns să retrăim în ceaușism și dictatură. O face în scris, o face la Televiziunile prietene ori aservite PSD. O face dezinvolt, aș zice chiar fără rușine. Fără nici cea mai mică restricție. Nici măcar aceea a bunului simț. Dl. Cristoiu falsifică evidențe. Incită la revolte. Făcea oare același lucru și pe vremea când slujea dictatura ceaușistă? Când a fost produsul nemijlocit al acesteia? Mă îndoiesc.
De 30 de ani încoace dl. Cristoiu, marele Jack, altminteri pe zi ce trece tot mai mic, tot mai minuscul, vrea să ne prostească. Practică o disidență retroactivă. Cred că paharul s-a cam umplut. Iar dl. Cristoiu are nevoie de o pauză.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Normalitate versus Stare de urgenta . Ce face diferenta intre normalul nostru de pina mai ieri si aceasta stare de urgenta decretata de presedinte ? Este oare benefica ca metoda de rezolvare medicala a pandemiei izolarea ? Are izolarea vreun impact de natura medicala ce poate opri dezvoltarea efectelor coronavirusului ? Parerile sunt impartite atit in mediul medical cit si in rindul nostru al persoanelor simple ce traim ca spectatori aceste timpuri . Este insa bine si corect a spune cum aceasta stare de urgenta este tratata diferit decit normalitatea ramasa cumva , undeva ,parca de mult de tot in urma . Pe masura trecerii timpului in mintea noastra se cristalizeza diferit informatia , intelegerea situatiei este diferit perceputa de cetateni , cotidianul fiecaruia dintre noi se schimba diferit , chiar daca cu totii stam in casa . Modalitati noi de intelegere ce cuprind imagini de felul – conspiratie mondiala , ocultele ce doresc o reasezare noua a intregii lumi , o simpla gripa ce nu a produs cine stie ce pagube ba chiar mai mici decit gripa obisnuita , o exagerare a situatiei generale si cite alte forme de intelegere or mai exista in sufletul fiecaruia dintre noi . Intorcindu-ne la realitate si la guvernarea noastra de zi cu zi (singurul partid ce a avut curajul sa preia guvernarea este PNL) dincolo de performantele guvernului , dincolo de perceptia evident diferita a fiecaruia raportata la persoanele ce fac parte din aceasta structura , dincolo de simpatii politice sau de multiplele – bete in roate- ce sunt mediatizate diferit si uneori tendentios ,asa zisele – facaturi de presa – , dincolo de toate acestea ramane doar bilantul exprimat in victime ale coronavirusului . Pina in prezent (sa speram ca nimic nu se va schimba in rau )numarul deceselor este mic ,comparabil cu o gripa obisnuita , sezoniera . De -aici in colo – putem critica sau nu guvernarea , chiar daca apelurile (unanim exprimate )partidelor au fost cumva atasate notiunii de noncombat, strict pentru aceasta perioda de pandemie , ele (declaratiile de presa )nu au fost respectate . Intr-o forma oarecum subliminala atacul politic a ramas prezent peste tot . Pozitia initiala a presedintelui ce a aratat nevoia de gradualitate in ceea ce priveste decizia politica si introducerea pas cu pas a masurilor ,etapizat, pe durata intregii perioade de epidemie, s -a dovedit corecta .Punctual armata a preluat ca responsabilitate zone unde pandemia nu a fost gestionata corect (vina absoluta a celor ce decideau in acele parti de tara , decizie fie datorata unei usoare forme de a demonstra contrariul sau chiar a necunoasterii la propriu a procedurilor medicale corecte ). Armata este singura in acest moment ce poate impune ordinea oriunde in Romania . Din nefericire nu putem spune acelasi lucru despre intreaga structura a MAI , ce pe alocuri , din motive evidente, nu este ascultata, oamenii sfidind nu atit legea cit pe unele persoane ce au calitatea de a impune respectarea ei .Referitor la iluzia sau intoarcerea in timp a ceausismului cu tot ce a reprezentat el (atentie a fost o dictatura , nu o societate socialista sau comunista , este diferit ca intelegere ) este o vorba romaneasca ce zice -mortul de la groapa nu se mai dezgroapa -zicala ce face aluzie la imposibilitatea reintoarcerii in timp si la readucerea unei situatii similare in actualitate .Este nevoie de solidaritate , este nevoie de unitate , este nevoie de liniste , de intelegere a tuturor actiunilor cuprinse in ordonantele militare si nu in ultimul rind de activarea a ceea ce este romanesc in noi toti chiar daca suntem de etnii diferite (asta ar trebui sa ne uneasca si mai mult ca cetateni responsabili ) Exprimarile recente -cele doua stiute de toata lumea -nu produc unitate . Sa speram ca nu se vor mai repeta ,chiar nu avem nevoie de asa ceva .

  2. „Curat liberal, prim-ministrul României.”

    Întocmai! Doctrina liberală este – amintesc celor care au uitat – una de stânga.

    Apoi, da, retrăim „în ceaușism” nu pentru că zice foarte bine excelentul jusrnalist, dl Cristoiu (domnia-sa are probleme cu morala, nu cu profesia), nici pentru că hotărârile sunt luate centralizat în perioada de stare de urgență, ci pentru că…

    … Ordonanțele militare sunt adoptate și aplicate discreționar, în dispreț față de Constituție și legile țării (asigur pe cei care se grăbesc să înjure că am citit OUD1/199), pentru că ne-am autosuspendat din CEDO șamd.

    De asta am ajuns să retrăim ca în ceaușism, pentru că se răspândește sentimentul că dacă se trezește într-o zi dl Marcel Vela, ajuns al doilea om în stat, precum d-na E Ceaușescu, și zice că de mâine nu mai avem voie să exportăm gogonele de toamnă și ceai de tătăneasă (așa cum s-a interzis exportul de orez și pufuleți), aste devine lege!

    Iar o armată de incompetenți, căreia adevărata armată, cu TAB-uri și pistoale mitralieră la piept i se subordonează, aplică după cum interpretează ea deciziile inepte ale conducerii României!

    Despre asta este vorba!

    • Se poate ivi un mos Teaca care, convins ca țivilii nu se pot conduce fata ajutorul melitarilor, ci doar printr-o succesiune de ordonante melitare, sa-i treaca prin cap ca intreaga tara trebuie condusa de el.
      Dece nu? cind apelezi la solutiile ceauseiste de conducere a societatii…ordinul se executa, nu se discuta e cea mai eficace OUG.

    • Nu pot decat sa remarc cat de mult deranjeaza opiniile critice ale unui jurnalist ca dl. Cristoriu daca intreaga armata a propagandei de stat, ai carei exponent este autorul acestui articol, nu conteneste sa-l combata cu manie proletara dupa principiul stramosesc „lupta si da-i, da-i si lupta”.
      N pot decat sa sper ca vocile critice precum cele ale dlui Cristoiu vor continua sa se auda.

  3. Dizidența retroactivă e sportul favorit al elitelor autoproclamate.
    Dar guvernul Orban și în general regimul Iohanis, care păreau a se mișca onorabil la începutul pandemiei, au început să dea megarateuri care justifică dezmierdarea „ciumă galbenă” și put a zădărnicirea combaterii bolilor (cazurile Suceava – Flutur, cazul Cluj, petrecerea recentă de la Ploiești în care poliția locală nu a intervenit – toate în ograda ciumei galbene).
    Mai grav, cazul Cluj pute chiar a trădare de țară, fiind implicată o putere străină. Încă și mai grav, această facilitare a răspăndirii COVID comisă de ciuma galbenă vine pe fondul refuzului testării populației, desfăsurată la jumătate din capacitatea, oricum modestă, a României.
    Toate astea plus diminuarea capacității de transport prin introducerea șomajului tehnic la Metrorex și CFR, creionează imaginea stupefiantă a unui guvern care nu doar că nu combate COVID ci pare chiar a-i stimula în mod coerent și deliberat răspăndirea.
    Orban mai și minte că nu putea interzice circulația lucrătorilor sezonieri, când principala măsură impusă în timpul stării de urgență a fost tocmai limitarea libertății de circulație. Dar sparanghelul nemțesc e mai important decât sănătatea supușilor lui herr Iohanis sau decât economia națională distrusă de măsurile de izolare, zădărnicite tocmai prin această libertate de circulație peste granițe.

    • Aveti dreptate privitor la capacitatea guvernului de a controla in momnetul actual circulatia cetatenilor. Insa nu aveti dreptate privitor la sparanghet. Daca Olanda cerea muncitori pentru cules lalele sau Norvegia pentru pescuit raspunsul Romaniei ar fi fost acelasi indiferent ce fel de ciuma ar fi la Palatul Victoriei.
      Aveti dreptate si despre lipsa de obiectivitate a unor blogeri foarte prolifici de pe Contributors. Din pacate ei sunt la fel de opaci la critici ca si domnul Cristoiu.

  4. Guvernarea din toamna anului 2019 nu a stiut sa isi planifice prioritatile. La noi, superficialitatea si principiul merge si asa se vede cu ochiul liber. Si in general, dupa 1990 am avut tot felul de strategii pr hartie, dar in realitate era totul in haos, aspect ce a permis coruptia si politizarea la toate nivelele. Apoi se cere si simplificarea studiilor de fezabilitate, stufoase si platite cu bani grei, care apoi ajung la arhivare. Acum prin declaratii pompoase se acopera lipsurile de tot felul, dar mai ales in sistemul medical . Spre ex., daca fiecare ISU, judetean, avea cel putin cateva sute de echipamente medicale si 20 de ventilatoare pulmonare, plus ceea ce aveau spitalele, stateam mai bine, la capitolul dotari. Iar corpul medical nu se infecta pe capete. Mai ales ca acest virus a existat acum cativa ani, in forme mai reduse. Dar ce am zis noi, sa fie la ei in Asia. Asa ca acum nu mai putem lua nimic, ca dotari. La noi, preventia si predictia in toate domeniile este zero, si nu reusim sa iesim din aceasta neputinta. Iar cei care ne conduc, vai de ei, dar mai rau, vai de noi!

  5. „… d-na Violeta Alexandru, mânată de dorința de a le face cu orice preț rău bugetarilor” – Chiar așa?! Nu sunt și ei cetățeni ai republicii, ca și cei din activitatea economică privată?! Totuși, trebuie să fie solidaritate în fața nenorocirilor?!

    • Exact propozitia asta m-a stupefiat si pe mine, de unde pana unde ”le face rau bugetarilor”, cand e stiut ce nenorocire este legea salarizarii clocita de panarama de vasileasca-psd? Nu cu 25% ar trebui sa se reduca salariile obraznice ale bugetarilor de lux, ci cu 50%. Care de fapt a fost gandirea malefica din spatele acestei legi absolut ordinare a psdistilor : sa-i dam 12 salarii minime presedintelui, ca pe urma sa ne tragem noi toti, restul de capuse bugetare – parlament, administratie centrala si locala, agentii guvernamentale, servicii, justitie si tot, salarii babane tapene, intr-un total dispret pentru omul obisnuit si pentru mediul privat. D-le Morariu, am vazut de multa vreme ca deraiati prin porumb in analizele dvs., aveam incredere in dvs., dar nu mai am, dupa ce va vad cu astfel de aberatii.

  6. ~ Obtuzitate sau noli tangere portofelus meus ~

    De cand ne impartasim zilnic cu portia de coronavirus, textele dlui profesor au ajuns sa respecte acelasi protocol: in prima parte, atac preventiv la adresa unui guvern care e gata-gata sa taie cheltuielile bugetare, pentru ca apoi sa curga aceeasi tema patriotica – efectul devastator al interpretarilor realitatii politice romanesti oferite de oracolul din Gagesti-Deal, cunoscut de baietii cu ochi albastri drept Coroiu. Al carui monument de „nemuritor” va fi decorat cu statuia unei gaini care naste pui vii.

    De fapt Coroiu, tot lingand manuscrise la BA, a ajuns sa se creada unul dintre numerosii autori antidinastici care populau media din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Si care trageau din toate pozitiile in neamtul de la Cotroceni. Carol Intaiul.

  7. Cand am citit titulul am crezut ca domnul Morariu isi face autocritica. Dupa luni intregi de periat ministrii guvernului Orban i-a descoperit acum cam gaunosi.

  8. Bine, dar unde alti ministri?!

    Consider ca e momentul sa primim cu deminitate ligheanul cu apa rece in cap: asa sunt toti romanii, cum sunt si acesti ministri.

  9. Ion Cristoiu a fost un ziarist comunist si dupa revolutie a devenit un ziarist care a lucrat doar in sectorul privat. Are destule pacate si minusuri.

    Altii, sunt bugetari, nu stiu daca au lucrat vreodata la vreo firma privata si s-au constituit intr-o noua nomenklatura care, ca si cea din trecut, doreste numai avantaje.

    Fie ca ne place sau nu cum scrie unul sau altul, trecerea prin aceasta perioada – nedorita de nimeni – trebuie sa se faca prin solidaritate si sacrificii din partea fiecaruia.

    Nu e vremea ca „unii sa traga doar foloasele si de ceilaltii doar ponoasele”.

    Dupa trecerea acestei pandemii vom vedea de cati vom avea nevoie din fiecare profesie/meserie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Un ordin de ministru și geografii academice

Să încercăm un mic exercițiu de imaginație. Suntem în vara anului 2024. La universitățile din România s-au încheiat...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)