joi, martie 28, 2024

Disidentul si comisarul: Vasile Paraschiv versus Ion Iliescu

“Pusee antidemocratice pun ţara într-o lumină nefavorabilă în afara graniţelor” a afirmat, cu bataie in directia stiuta, cunoscutul arbitru al calmului politic, fiinta renumita pentru moderatie inca de pe vremea represiunilor anti-studentesti din 1958-1960, omul care l-a primit pe Regele Mihai cu bratele deschise cand a revenit prima oara in tara dupa mai bine de patru decenii de surghiun, cel care nu a avut nimic de-a face cu dezmatul pogromist al minerilor din iunie 1990, nici cu scenariile asurzitoare si aiuritoare despre teroristi, fantasme terifiante menite sa duca la blocarea revolutiei si la fratricid. „Yogi si comisarul” se intituleaza un volum de eseuri de Arthur Koestler. Acum putem vorbi despre disident si comisar.  Doua arhetipuri existentiale, doua modalitati de confruntare a istoriei, doua viziuni despre relatia dintre scopuri si mijloace.

Ion Iliescu si Vasile Paraschiv au apartinut aceleiasi generatii. Au militat initial in acelasi partid, convinsi amandoi de promisiunile sale egalitariste. Cel dintai a ramas convins de „nobilele idealuri”, cel de-al doilea le-a denuntat drept legende menite sa serveasca unei caste parazitare, o „noua clasa” cum a numit-o un alt mare apostat, disidentul iugoslav Milovan Djilas.  Cand Vasile Paraschiv era torturat de Securitate, Ion Iliescu tinea discursuri la Congresul Educatiei si Culturii Socialiste, adica al imbecilizarii nationale.  Cand Vasile Paraschiv era declarat nebun si supus unor barbare „tratamente” aplicate de psihiatri ce-si calcau in picioare juramantul hipocratic, Ion Iliescu. membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR si prim-secretar al Comitetul Judetean Iasi,  pontifica despre „societatea socialista multilateral dezvoltata”.  Acesta este adevarul istoric, chiar daca Ion Iliescu prefera sa-l invaluie in ambiguitati, sofisme si distorsiuni.  Acum, la un ceas al bilantului, ar fi fost de dorit ca liderul stangii romanesti (un personaj real, un Godfather veritabil, un patriarh leninist de tip Deng Xiaoping, un militant aguerri din categoria „pura si dura”, nu un trambitas de ocazie precum diversii epigoni intersanjabili pe care ii manevreaza dupa cum ii convine si pe care in chip cert ii dispretuieste), sa probeze curajul unei asumari a propriei biografii politice, asa cum a facut-o in 1995 Alexandru Barladeanu la moartea lui Corneliu Coposu. Ar fi putut spune, asemeni veteranului economist marxist, ca, membri ai aceleiasi generatii fiind, in noiembrie 1968, cu admirabila demnitate, Vasile Paraschiv a ales calea cea dreapta, in timp ce el, Ion Iliescu, in decembrie 1968 a aprobat  (ori poate ca a initiat?) represiunea impotriva demonstratiei studentesti de Craciun (documentele exista, exista si martorii). Dar nu a facut-o si nu o va face. Cititorii acestui articol pot spune de ce. In schimb, ni se servesc aceleasi obosite clisee, aceleasi exasperante nascociri.  As mai spune ceva. Il putem compara, prin contrast, pe Vasile Paraschiv cu alte figuri cunoscute din anii dictaturii, sa spunem cu menestrelul stalinismului national, Adrian Paunescu, jelit pana la satiu acum trei luni pe televiziunile remorcate si in paginile, inrudite cu acestea, ale Jurnalului National. Dar comparatia, cred eu, este mai frapanta si poate mai revelatoare cu cineva din generatia sa, cu un personaj cu care gasim elemente comune pana la un punct (varsta, sperantele tineretii, nazuinta spre o „lume noua”, unele idealuri impartasite la un moment dat).  In acest sens mi se pare important sa ne gandim la aceste destine paralele: al omului revoltat Paraschiv si al obedientului aparatcik Iliescu.  Priviti-le fotografiile si veti constata distanta astronomica dintre doua universuri politice si axiologice.  Pandantul calvarului lui Paraschiv a fost eternul zambet (ranjet) bolsevic al ideologului de ieri, de azi si, vai, de maine.

In 1990, ne amintim cu totii, tara condusa Ion Iliescu a fost laudata si aplaudata de lumea democratica pentru calitatea noii “democratii originale”.  Pentru vigoarea si credibilitatea ei simbolizate de Miron Cozma si fasciile sale. Nici vorba pe atunci, pe vremea „placintei” pe care FSN-ul nu accepta sa o imparta cu nimeni altcineva, de “izolare internationala”. In acei ani de autoritarism paternalist, de mascarada pseudo-democratica si de spoliere mafiotica a economiei nationale, romanii au invatat, ar trebui sa credem, ce inseamna veritabila democratie. Asadar, Ion Iliescu, omul fara regrete, dar cu vanitati cat Everestul, patronul din umbra al noii formatiuni de dreapta-centru-stanga, este framantat, alarmat, iritat.  Nu de virajul aparent al mult-indragitului (de catre el) trust de interese economice numit si PSD.  In fapt, ceea ce s-a produs este implinirea visului lui Iliescu. Grija cea mare a lui Ion Iliescu este “stilul nedemocratic” al actualului presedinte al tarii.  Crescut intr-o cultura a conspiratiei (secta bolsevica numita PCR), a permanentei dedublari, a cavantului transformat in delatiune, Iliescu ramane marele maestru al intrigilor de culise, al combinatiilor oculte, lipsite de principii ori de valori, masluite propagandistic de fidelii sai discipoli.

De-a lungul deceniilor, Ion Iliescu a vorbit mult, patetic si rasunator despre clasa muncitoare, despre „morala proletara”, dar nu s-a gandit vreodata sa stea de vorba cu cel care, pe vremea cand Iliescu era ministrul tineretului si prim secretar al CC al UTC, deci in 1968, a decis sa renunte la calitatea de membru al PCR. Nu propagandistul Ion Iliescu (sef de sectie sub Dej, secretar al CC al PCR insarcinat cu ideologia intre 1969-1971 etc etc)  a fost exponentul acestei clase, ci muncitorul autentic Vasile Paraschiv, cel care si-a riscat viata pentru a demasca regimul drept ceea ce era: o organizare terorista a impilarii, jefuirii si umilirii cetatenilor tarii.  PCR nu a “dat” nimic romanilor: a acaparat abuziv avutia nationala si si-a permis sa dicteze cum sa se nasca, cum sa traiasca si cum sa moara oamenii.

Trecutul nu este o alta tara. Ceea ce s-a petrecut in urma cu doua decenii, ori cu patru, conteaza pentru definirea optiunilor de azi.  Au existat eroi autentici, ei trebuie cunoscuti si recunoscuti.  Cosmetizarile fariseice nu trebuie sa ne induca in eroare.  Exista asadar acum o uniune social-liberala, ori conservator-sociala, ori conservator-liberala, ori cum vreti sa-i spuneti, de pilda pantagruelic-nosferatiana. Ce mai conteaza, ar spune partizanii ei, doctrinele, atasamentele ideologice,originile fratilor de batalie, ale camarazilor de transee?  Important este sa fie demolata “dictatura lui Basescu”.  Un faimos anarhist spunea ca “pasiunea distrugerii este creatoare”. Ma indoiesc: din distrugere se naste distrugere, violenta genereaza violenta, iar minciuna zamisleste minciuna.  Nu stiu ca vreunul dintre noii uslasi (sa fiu eu primul care s-a gandit la acest nume?) sa fi omagiat in vreun fel memoria lui Vasile Paraschiv. N-am observat in luarile lor cuvant si de pozitie niciun cuvant despre necesitatea condamnarii trecutului totalitar.  De ce ar face-o? Practicanti ai falsului istoric si mistificatori ai prezentului, ei se complac in larvara torpoare a unei existente fara dileme si fara repere. Eroul disident Vasile Paraschiv a trait in adevar. Comisarul ideologic Ion Iliescu a trait si traieste in opusul adevarului.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Apel către Preşedintele României

    pentru cuvenita memorie

    a eroului VASILE PARASCHIV

    DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

    Domnule Preşedinte,

    Astăzi a fost înmormântat eroul Vasile Paraschiv, unul dintre cei mai importanţi luptători anticomunişti din Europa anilor ’70 şi ’80, căruia, la 1 Decembrie 2008, i-aţi acordat – la propunerea mea susţinută de dl Vladimir Tismăneanu – Ordinul Naţional Steaua României.

    Spre deosebire de Adrian Păunescu – demiurgul propagandei totalitare a regimului comunist ilegitim şi criminal – care în mod revoltător a avut parte de funeralii naţionale, eroul Vasile Paraschiv a fost înmormântat la cimitirul Viişoara din Ploieşti, uitat de autorităţi.

    Încă o dată, domnule Preşedinte, România se dovedeşte a fi ţara în care lucrurile se întâmplă invers de cum ar trebui.

    Vă solicit să sprijiniţi propunerile pentru cuvenita memorie a eroului Vasile Paraschiv, făcute astăzi de mine şi de dl Vladimir Tismăneanu, susţinute de 32 de organizaţii civice şi sindicale, adresate primului ministru, primarului general al capitalei şi primarului municipiului Ploieşti. .

    În numele principiilor Raportului final în baza căruia aţi condamnat regimul comunist ca ilegitim şi criminal, vă solicit de asemenea să propuneţi celor responsabili pentru torturile fizice şi psihice îndurate de Vasile Paraschiv (lista acestor responsabili este prezentată în anexă), să-şi ceară public iertare măcar urmaşilor acestuia: soţia, fiica şi cei doi fii.

    Vă mai solicit să le sugeraţi celor responsabili pentru respectivele torturi, dar şi procurorilor Parchetului General care în noiembrie 2008 l-au batjocorit pe Vasile Paraschiv, sau magistraţilor Curţii Supreme care în ianuarie 2010 l-au batjocorit şi ei pe acesta, să doneze văduvei eroului pe care l-au torturat măcar jumătate din salariile sau pensiile lor de sute sau zeci de milioane de lei fraudate moral lună de lună din bugetul României.

    Vai de statul care-şi batjocoreşte eroii !

    Spre dezonoarea pretinsului stat de drept din ţara noastră, Vasile Paraschiv şi soţia lui au trăit la limita supravieţuirii, batjocoriţi de statul de nedrept ascuns în spatele promisiunilor de Dreptate şi Adevăr pentru care v-a votat poporul român.

    6 februarie 2011

    Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html

    LISTA RESPONSABILILOR PENTRU

    TORTURILE FIZICE ŞI PSIHICE

    ÎNDURATE DE VASILE PARASCHIV

    NOTĂ: Majoritatea acestora sunt astăzi prosperi oameni de afaceri. Lista este preluată de pe web-saitul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc http://crimelecomunismului.ro/pdf/ro/sesizari_penale/lista_ofiteri_mai.pdf

    OFIŢERI ŞI SUBOFIŢERI AI MINISTERULUI DE INTERNE

    CARE L-AU URMĂRIT ŞI ANCHETAT

    PE VASILE PARASCHIV ÎN ANII ’70-’80.

    MI – Ministerul de Interne

    CSS – Consiliul Securităţii Statului

    DSS – Departamentul Securităţii Statului din MI

    IJ – Inspectorat Judeţean

    ISJ – Inspectorat de Securitate Judeţean din DSS

    ISM – Inspectorat de Securitate Municipal

    USLA – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă

    SECURITATE:

    – cpt. BADEA ION, ofiţer în Direcţia I a DSS (ian. 1979)

    – col. BÂRZOI GHEORGHE, şef Serviciu în Unitatea Specială „S” din MI (dec. 1976)

    – lt. col. BICĂ NICOLAE

    – col. BOHÂLŢEA ROMU (n. 1934, com. Proviţa de Sus, jud. Prahova), şef al ISJ Călăraşi (1984)

    – general-maior BORDEA GH. ARON (n. 8 mai 1928, com. Vişineşti, jud. Dâmboviţa), adjunctul inspectorului şef şi şef al Secţiei de securitate a municipiului Târgovişte din ISJ Dâmboviţa (18 feb. 1968); şeful ISJ Dâmboviţa (1973-1979); şeful Direcţiei I informaţii interne din DSS (1980-1986)

    – general-maior BUCUR NICOLAE, locţiitor al şefului Direcţiei a II-a din aparatul central de securitate (apr. 1956); şef al Direcţiei Generale pentru Tehnică Operativă din CSS (29 feb. 1971); şeful Unităţii speciale „S” din MI (1 dec. 1977)

    – col. CHIHAIA ALEXANDRU

    – col. CEPRAGA CONSTANTIN (n. 1932, mun. Galaţi, jud. Galaţi), locţiitor al şefului USLA din DSS (1984)

    – lt. maj. COTORA IOAN, ofiţer de cercetare penală la ISJ Prahova (1976)

    – general-maior DĂNESCU STAN GHEORGHE, (n. 28 iul. 1928, com. Vânătorii Mici, jud. Ilfov), şef de Serviciu la ISM Bucureşti (11 iun. 1970); şef al ISM Bucureşti (mai 1982, 1984); adjunct al ministrului de Interne (1988-1987)

    – lt. col. DIŢĂ I. ŞTEFAN, adjunctul inspectorului şef şi şef al Serviciului de securitate al municipiului Ploieşti din ISJ Prahova (18 feb. 1968)

    – lt. maj. DOBRE TICU, ofiţer de cercetare penală la ISJ Prahova (1976)

    – maior ILIE ALEXANDRU, ofiţer operativ principal la Serviciul I din ISJ Prahova (iun. 1978)

    – general-maior IONESCU GHEORGHE IOAN (n. 1922, mun. Ploieşti, jud. Prahova), şeful ISJ Prahova (15 nov. 1976); şef al IJ Prahova al MI (1979)

    – col. IONESCU VIRGIL

    – col. IONIŢĂ ION, şeful ISJ Cluj (16 ian. 1987)

    – lt. col. JIPA CONSTANTIN, şeful Serviciului I din ISJ Prahova (23 mai 1981)

    – cpt. LAZĂR PETRE, ofiţer de cercetare penală la ISJ Prahova (1978)

    – col. MARINESCU CONSTANTIN, locţiitor al comandantului Comandamentului pentru Tehnică Operativă şi Transmisiuni (1977) şi comandant al Serviciului „S” din MI (1986)

    – col. MEDA OCTAVIAN

    – col. NĂSTASE GHEORGHE, locţiitor al şefului Direcţiei I din DSS (mai 1978)

    – col. ODOCIUC GHEORGHE (iun. 1978)

    – col. PĂSĂRIN PAULIAN (n. 1933, com. Săcelu, jud. Gorj), locţiitor al şefului Inspectoratului de Securitate al municipiului Bucureşti (1984)

    – col. PESCARU ILIE, şeful ISJ Prahova (10 mart. 1981 şi 20 nov. 1987); membru în Biroul Comitetului Judeţean Prahova al PCR (nov. 1989)

    – general-locotenent PLEŞIŢĂ GH. NICOLAE, (n. 16 apr. 1929, satul Noaptes, jud. Argeş), şef al Direcţiei regionale MAI Cluj (26 iul. 1976); secretar general al MI (1975); prim-adjunct al ministrului (1975-1978) şi adjunct al ministrului de Interne (1980-1984)

    – col. POPA DUMITRU, şeful ISJ Prahova (apr. 1977)

    – lt. col. PREOTEASA GHEORGHE (n. 28 aug. 1935, mun. Bucureşti), şeful Serviciului I din Direcţia I a DSS (25 ian. 1982); şef al ISJ Mehedinţi (1988)

    – col. REMUS RADU, şeful Unităţii speciale „R” (transmisiuni radio între DSS, miliţie şi trupele MI; interceptarea transmisiunilor de radio străine) – dec. 1989

    – general-locotenent STAMATOIU V. ARISTOTEL, (n. 6 oct. 1929, satul Budieni, com. Scoarţa, jud. Gorj), secretar de stat în MI (1982-1984) şi adjunct al ministrului de Interne (1985-1989); şef al Centrului de Informaţii Externe – UM 0544 Bucureşti (dec. 1989)

    – col. TOANŢĂ TOMA, şeful Serviciului I din ISJ Prahova (nov. 1976)

    – col. URSESCU NICOLAE, adjunctul şefului ISJ Prahova (1982)

    – general-locotenent VLAD IULIAN (n. 23 feb. 1931, satul Gogoşiţa, com. Gogoşu, jud. Dolj), şef al Direcţiei învăţămţnt din CSS (nov. 1967); şef al Direcţiei personal şi învăţămînt din MI (1 feb. 1972); comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi a MI (1975, 1976); şef al DSS din MI (1987-1989); ministru secretar de stat în MI (1987-1989)

    MILIŢIE:

    Miliţia municipiului Ploieşti:

    – maior CALCAN ION

    – sgt. maj. BĂICOIANU FLORIN

    – sgt. maj. NICOLAE VLAD

    – plt. POPECU AUREL

    – col. VIERU

    Miliţia municipiului Bucureşti:

    – maiorul BOGHICIOIU VASILE, Secţia 15 Miliţie – Bucureşti

    MAGISTRAŢI MILITARI ŞI CIVILI CARE AU COLABORAT CU ORGANELE M.I. ÎN VEDEREA NEUTRALIZĂRII ACŢIUNIILOR LUI VASILE PARASCHIV ÎN ANII ’70-’80

    – BĂLOIU ION, şef al Procuraturii locale Ploieşti (1976)

    – lt. col. CIOBANU NICOLAE, procuror militar şef la Procuratura militară Ploieşti (feb. 1977)

    – DEFTU NICOLAE, procuror la Procuratura militară Ploieşti (apr. 1977)

    – col. ŞTEFĂNESCU MIHAI, procuror militar la Procuratura militară Ploieşti (25 mart. 1988)

    MEDICI PSIHIATRI CARE PRIN DIAGNOSTICELE LOR AU CONDUS LA INTERNAREA ÎN SPITALELE DE PSIHIATRIE

    – BĂLTĂREŢU PETRE, medic specialist neuropsihiatru la Laboratorul de Medicină Legală al judeţului Prahova (1976)

    – BOTEZ CONSTANTIN, medic specialist psihiatru la Laboratorul de Medicină Legală al judeţului Prahova (1976)

    – CHERESTEGEANU, doctor la Spitalul Voila – Câmpina (1978)

    – HONET VALERIU, Laboratorul de Medicină Legală al judeţului Prahova (1976)

    – NICOLAU ANTON, director al Spitalului Săpoca, judeţul Buză (1977); deputat de Prahova în Camera Deputaţilor în legislatura 1990-1992

    – PITICARU MIRCEA, doctor la Spitalul Voila – Câmpina (1978)

    – VALERIU PETRE, doctor la Spitalul Voila – Câmpina (1978)

    • Va multumesc pentru listarea persoanelor care au direct implicate in cazul Paraschiv.

      Exista o condamnare a comunismului in general, dar practic el a fost instrumentat pe persoanele de langa noi si trebuie sa le cunoastem. Cand pretuim un om si lupta sa, este obligatoriu sa ii stim si cei care si-au tradat meseria, si aici ma refer direct la medici, si pe cei care au fortat legea si au trecut peste conduita umana pentru ca asa le-a cerut superiorul.

      Odata si pentru totdeauna trebuie sa intelegem ca cei care depasesc legea, cadrul deontologic al meserie lor, sau forteaza nota trebuie sa isi primeasca pedeapsa. Daca acestia nu vor fi pedepsiti noi toti nu vom integem cum trebuie sa ne purtam in orice imprejurarem chiar daca ne este greu sa purtam raspunderea in anumite imprejurari. Roata istorie se misca mult mai repede decat ar vrea unii.

  2. cum sa raspunda tovarasul prsedinte la chestii din astea,cand el e cu structurile..
    pai bugetul serviciilor e mai mare decat cel al sanatatii.

  3. Spre rusinea mea afirm astazi, aici, ca nu stiu mare lucru despre Vasile Paraschiv. In acelasi timp stiu foarte multe despre Ion Iliescu. Dar ma intre eu, cetatean al acestie tari, interesat de politica doar la un nivel de bun simt civic, de ce nu stiu mai nimic de Vasile Paraschiv? In ce masura trebuie sa ma simt vinovat? Politica se face prin lideri si prin mediatizare intensa. Si aici unul din aceste elemente a lipsit…..

  4. Evrika! Obisnuit sa fiu de obicei, urmare a unor necunoscute mecanisme interne, in dezacord cu domnul Tismaneanu, mi-am purtat stigmatul cu cuvenita retinere si culpabilitate. Incurajat fiind insa chiar de cuvintele dumnealui ca nimeni nu poate impune altuia propriile-i optiuni, am continuat a-mi expune crezul, riscand chiar dezaprobare si cenzura. Sunt insa constient ca a-mi spune pasul aici nu e un drept, ci un privilegiu.

    Dar uite ca de asta data nu pot sa nu fiu de acord cu autorul! Desi gasesc putin neavenit ca momentul omagierii unui dizident al fostului regim sa fie folosit pentru a impunge inca o data uslasii de dreapta-centru-stanga, nu pot sa nu aprob maniera directa in care este caracterizat fostul presedinte Iliescu: comisar ideologic, patron din umbra al intreprinderii sale de suflet, format la secta bolsevica PCR, perestroikist decredibilizator al democratiei incipiente, protector al devalizatorilor tarii, intrigat de “stilul nedemocratic” al celuilalt s.a.m.d.
    Raman mic si privesc candid statura impunatoare a domnului Tismaneanu, a carui formatie si talent oratoric ii permit un tumult arghezian de cuvinte atat de potrivite, in vreme ce eu n-as fi putut sa incheg decat un lucru mult mai simplu: Iliescu e un Basescu imbatranit in rele! Iar in plus, nici el n-a stat de vorba cu Flutur sau Boureanu, dizidenti din partidul a carei grija pare ca o poarta.

  5. Eh, nu numai autoritatile l-au uitat pe Vasile Paraschiv!
    Impresia finala este jubilatia activisto-securisto-cleptocrata ca n-avem miscare civica, sau e buna doar de protectia maidanezilor. Articol de circumstanta sau obligatie profesionala gasesti si in Jurnalul National! Generatia Pupici n-are de unde sa stie insa DIMENSIUNEA pierderii, faptul ca Vasile Paraschiv era in Est aproape tot atât de important precât Corneliu Coposu. Tocmai de aceea, sa nu se mai intâmple ca cu Marin Constantin, Autoelita ar fi trebuit sa fie toata la Casa Sindicatelor din Ploiesti si la Viisoara, la funeralii, lânga istoricul Mircea Stanescu, si atunci televiziunile s-ar fi miscat si ele! Dar in semiintunericul plasmelor, dnii Liiceanu si Plesu apareau la fel de bine dispusi aseara precât Dan Diaconescu, Iliescu, Crin si Ponta. Si mai e si banuiala ca alti megaintelectuali nu s-au miscat din motive de criptobasescianism. Ingratitudinea cu care românii, atitudinarii mai ales, s-au despartit de Vasile Paraschiv anticipeaza cum se vor desparti si de Paul Goma, Doina Cornea, Dan Petrescu sau Radu Filipescu, ceea ce din aceste pacate va grabi asupra României Marele Cutremur Catastrofal anticipat statistic.

    • Intradevar , in anii 70,80 habar nu aveam cine e Coposu mai mult decit ca a fost secretarul lui Maniu. Dar despre SLOMR si verticalitatea lui Vasile Paraschiv stia toata Europa si toata Romania.

  6. Sa-mi fie cu iertare, dar din inflatia de vorbe a atrticolului si din luuungile comentarii nu am inteles nimic.

    Nu cred ca sunt singurul.

    ” E usor a scrie vorbe cand nimic nu ai a spune”.

    • Nici mici paragrafe scrise de domnul Tismaneanu nu le-ati putut urmari???

      Cred ca problema este la Dvs.

      Este usor a deschide gura/a pune mana pe tastatura/ cand nimic nu ai a spune/ a scrie/. – parafrazare, daca imi este permis..

      • Ei bine, nu.

        ” In acei ani de autoritarism paternalist si de spoliere mafiotica a economiei nationale, romanii au invatat, ar trebui sa credem, ce inseamna veritabila democratie. Asadar, Ion Iliescu, omul fara regrete, dar cu vanitati cat Everestul, patronul din umbra al noii formatiuni de dreapta-centru-stanga, este framantat, alarmat, iritat.”

        Ce semnificatie are acest paragraf?

        Eu nu vad niciuna.

        A, ca o parere asa, la un pahar, merge. Dar sa-mi fie cu iertare, articolul se doreste o viziune analitica. Ma astept la argumente, la justificari, nu la „magister dixit”.

        Ma rog, pana la urma chiar ca nu e problema mea.

        • Am ezitat sa raspund, si totusi am decis sa imi scriu parerea despre acel paragraf:

          Acum avem un Iliescu framantat, iritat, vazi numai cand il intrebi despre cazul Frumuseanu- Crainic, dupa ce ani de zile ne tragea lopeti in cap cu „proprietatea este un moft”, acum a pus-o si pe aia ca privatizarea nu trebuia facuta asa ca trebuia privatizat „managementul”, de parca uita ca o incercasera si pe asta, la SIDEX, de exemplu, si nu a mers nici aia, iar frumuselul 4case osandea presa, ca sa numai spunem de ascultarea jurnalistilor facuta de stelutele purtate direct pe piele… Asa, „fraierii de Romania” ar trebuie sa fii priceput ca lumea merge corect inainte intr- un regim democratic .

          Sau mai scurt:sunt comincate trei elemente:
          – Iliescu este urmarit de trecut dupa ce a patronat linistit , come un padre italiano, dezmembrarea economica a Romaniei;
          – democratia este cea care conduce spre o ajustare normala intr-o societate;
          – romanii trebuie sa isi aleaga singuri calea;

  7. Ion Iliescu va ramane ceea ce a fost o viata intreaga: o persoana injectata cu „cucuta sovietica” in minte si in simtire. Daca urmariti pe youtube discursul lui Ion Iliescu la Congresul Educatiei si Culturii veti putea constata cum accentul rusesc biciuia fiecare cuvant rostit de Iliescu.

    Daca Iliescu a fost indepartat de catre Ceausescu, in perioada in care acesta incerca sa se rupa de URSS, imi pare ca exista o explicatie: stransa legatura intre Iliescu si sovietici l-a pus serios pe ganduri si a simtit nevoia sa ii limiteze accesul. Sa privim realist cine este comisarul Iliescu macar acum…

    Dezarmant este ca oamenii, poate mai putin informati, inca sunt atasati de imaginea lui Iliescu si a urmasilor lui. NU MAI ESTE POSIBIL pentru ca traim intr-un stat democratic si avem aici o lista tformulata de domnul Tismaneanu in legatura cu comisarul nostru.

    Nu stiu ce a adus bun comisarul Iliescu dupa 1989:
    – a pretins ca da pamant taranilor, dar a lungit punerea in posesie si mai ales s-a schimbat amplasamentele terenurilor dupa bunul plac al baronilor locali. Sunt si acum terenuri cu statut juridic incert ca urmare a bulibaselilor create pentru a isi favoriza protejatii;
    – a incurajat frauda in sistemul bancar care a dus la prabusirea Bancii de Comert Exterior, si astfel a contribuit la imbogatirea fara justa cauza a unor securisti.Nimeni nu este vinovat de delapidarile de acolo – tipic comunismului -responsabilitatea este disipata;
    – in 1996 a incercat debarcarea celor care il deranjau, respectiv a guvernatorului Mugur Isarescu pentru simplul motiv ca spunea, ca si acuma, ca puterile BNR-ului sunt limitate in lupta cu inflatia si ca trebuiesc facute ajustari structurale in economia nationala, arie care cade in competenta guvernului;
    – a incurajat coruptia si traficul de influenta in justitie – cazul Voicu este numai una din fatetele acestui fenomen, care numai acum incepe sa fie curatat. Minunata judecatoare de la Iasi, recent respinsa de CCR pentru ca se afla la al doilea mandat in CSM, este un exemplu de tupeu moldovenesc-sovietic-rusesc care nu se opreste din urgiile comise;
    – s-a folosit de masele de oameni pentru ca crea avantaje pentru el si formatiunea politica din care facea parte. Nici pana acum justitia nu l-a condamnat pentru actiunile intreprinse;
    – fraudarea fondurilor europene a inceput sub justa si linistita supraveghere a comisarului, care a gandit ca la tara, cu SAPARD-ul, unde era masa sa electorala, cea mai importanta, se pot aranja lucrurile usor… A iesit doar un vinovat, seful agentiei SAPARD.

    Cum pot sa fie unii atat de orbi si sa bifeze in continuare cu Iliescu si urmasii lui? Raspunsul este simplu: nu sunt numai interesele imediate si betia puterii, este influenta nefasta care inca ne urmareste si asta vine de la Moscova!

    De aceea domnul Geoana a calatorit la Moscova si nu poate sa scoata doua vorbe despre cele intamplate acolo!

    Domnilor si doamnelor fiti hotarati!
    NU CALATORITI cu Iliescu si cu nici unul dintre acesti prea umili urmasi ai COMISARULUI!

    Spuneti NU hotarat! Puteti?

    Romania poate si trebuie sa devina altceva si pentru acest lucru trebuie sa il dorim si sa luptam pentru el asa cum a facut-o in conditii poate mai dificile Vasile Paraschiv!

    Sa auzim numai de bine in Romania!

  8. Ti se face pur si simplu scarba cand vezi oameni precum Ion Iliescu dand lectii de democratie.Foarte valabila USL=uslasi(m-am gantit si eu la ea).Tristetea mare cu aceasta USL(A) vine dinspre PNL.Dezamagire totala!Rusine lui Ion Iliescu!

  9. Zilele trecute recitind „Tehnici de manipulare” a lui Bogdan Ficeac mi-am amintit de un document la care facea trimitere autorul: „Directivele de baza ale KGB petru tarile din lagarul sovietic” destinat filialei din Varsovia a KGB. Lectura documentului prin prisma celor ce s-au intamplat in tara noastra il face valabil si pentru Romania. Mai mult as putea spune, aduce lamuriri si pentru ceea ce se intampla in prezent. L-am cautat si online si l-am gasit aici: http://www.dsclex.ro/presa/directivele_nkdv.htm Cred ca are legatura si cu Ion Iliescu…

    • Documentul a fost publicat intii in Ro in unul din primele numere ale TINERAMEI editata de regretatul Max Banus… Prin 1990. NUmere putine, tiraj mic si cum toti citeau de toate s-a uitat.
      A doua oara l-am vazut intr-o carte scrisa in colaborare de un englez si A. Gordievski, ofiterul rus ce a spionat pentru MI6, tradat de Ames si scapat ca prin minune din URSS.
      Documentul este cutremurator si la fel de actual.

  10. to’arsu iliescu a iesit pe usa politicii romanesti de mana cu domnul cozma,cum bine si spiritual zicea to’arsu basescu.
    to’arsu iliescu se baga si ‘mnealui in seama pe la congrese,pe la conventii,ca-l goneste tanti nina sa nu-i stea in cale cand da cu aspiratoru.
    acu nea nelu,cand se trezeste cu microfonu pus in fata de vreo fatuca mai cu blugii tociti,mai cu decolteul largit..odata se impauneaza si-si aminteste cum era el in 68 inainte de 69.
    voi,portocalii astia sunteti niste rautaciosi si vreti sa-i luati bucuria,omului nou,renascut,recrestinat si recapitalizat ,care in prezent este domnul iliescu.
    uitati ca in curtea voastra aveti un pirat batran care a trecut prin toate furtunile( era sa zic furturile),prin toate barcile,s-a spalat cu toate apele si in prezent este vajnicul luptator anticomunist -din interior,acerbul atlet anticontrabandist-ptr altii,cel mai cinstit performer al capitalismului-chiar ilegalist.al acestuia vajnicul aparator al scumpei noastre patrii-ca sa n-o fure altii…domnul traaaaiaaan ceeel maaaaaaareeeee!

  11. Repere pe drumul sinuos al memoriei:

    „Vladimir Tismaneanu a declarat ca, in ciuda opiniilor politice diferite, domnia sa nu s-a considerat niciodata un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este „un om al stangii democrate”. Profesorul Tismaneanu a urmarit tranzitia omului si intelectualului Iliescu, in cadrul dialogului explorand etapele de invatare politica ale presedintelui. „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”, a declarat Vladimir Tismaneanu. Ca politolog, profesorul Tismaneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist intr-un ganditor modern, dispus sa recunoasca falimentul utopiei. Domnia sa a incheiat spunand ca dialogul cu Ion Iliescu a fost o „placere intelectuala.””

    Din revista 22:
    http://www.revista22.ro/vladimir-tismaneanu-in-dialog-cu-ion-iliescu-867.html

    Sustin integral solicitarile dlui Iliesiu.

    • Am fost si raman un critic al lui Ion lliescu, nu un adversar personal. Critic refuzul sau de a a recunoaste adevarul despre Revolutia din decembrie si despre mineriade, critic rolul sau in intoxicarile propganadistice si in atacurile impotriva statului de drept. Cum am spus-o in argumentul volumului „Marele soc”, am fost si raman un critic al mineriadei din iunie 1990. In spiritul interesului Dvs pentru integritatea memoriei, poate ar fi meritat sa amintit ca in iuanuarie 2007, dupa actiunea lui Ion Iliescu impotriva demersului de condamnare a dictaturii comuniste, am publicat in „22” un articol in care spuneam limpede ca am crezut, in 2001-2003, ca Ion Iliescu a invatat ceva din experienta alternantei la putere, ca a depasit forma mentala bolsevica. Am recunoscut public atunci ca m-am inselat si ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Nu credeti ca a omite acest moment tine exact de „sinuozitatile memoriei”?

      http://www.revista22.ro/ion-iliescu-si-discipolii-sai-3333.html

      Oricum, pozitia mea constanta privind regimul (ori mai exact spus, spre a relua conceptul lui H.-R. Patapievici, „sistemul Iliescu) este formulata fara echivoc in „Stalinism pentru eternitate: O istorie politica a comunismului romanesc” (trad.rom, Polirom, 2005). Evident, imi asum pozitia Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pe care am coordonat-o (v. editia Humanitas, 2007, editata de subsemnatul, Dorin Dobrincu si Cr. Vasile).

      In ce priveste volumul „Marele soc”, poate ca ar fi fost utila si trimiterea la recenzia profesorului Cristian Preda (dar si la aceea mult mai critica a acad. Serban Papacostea).. Ma gandeam insa ca tema articolului pe care il comentati este paralela Iliescu-Paraschiv, doua destine intr-un veac plin de furtuni ideologice (vorba Hannei Arendt), nu biografia mea intelectuala pe care, observ, nu fara a fi magulit, ca o urmariti cu impresionanta atentie. Deci, in masura in care timpul va si ne permite, propun sa discutam subiectul in cauza, nu sa ne angajam in arheologii biografice ale autorului textului comentat. Mai ales atunci can Dvs stiti cine sunt eu, cata vreme eu n-am nici cea mai vaga idee cine sunteti Dvs (va reamintesc ca v-am invitat sa dialogati personal cu mine prin e-mail).

      http://www.revista22.ro/preliminarii-pentru-o-biografie-1013.html

      Este incurajator ca va asociati Apelului d-lui Iliesiu.

      Bune ganduri,

      Vladimir Tismaneanu

  12. Ma intereseaza biografiile intelectuale ale tuturor „design”-erilor sistemelor sociale/politice, nu biografia unuia sau a altuia. Fara ideolog, nu am avea nici comisari, nici dizidenti.

    Textul lui Cristi Preda – scris pe vreme cind nu facea politica – mai relativizeaza putin din „placerea intelectuala” pe care o mentionati Dvs. O placere ramine insa o placere.

    Orice om de buna credinta sustine solicitarile dlui Iliesiu.

    Interventiile mele nu sint off-topic. A onora un om inseamna a-l onora in sensul in care a trait el.

    A-l onora in sensul in care a trait inseamna si a tine cont de deciziile lui.

    Contradictii. Placeri.

  13. For the record: Grupul pentru Dialog Social a înmânat marţi, 5 iunie 2007, Premiul GDS pe anul 2006, acordat pentru acţiunile lor împotriva regimului comunist disidenţilor Ionel Cană şi Vasile Paraschiv.
    Cele doua personalităţi ale disidenţei româneşti au rememorat cu această ocazie evenimente din perioada totalitară, când orice acţiune împotriva regimului era aspru sancţionată, de la bătăi până la internarea în spitale psihiatrice sau pedeapsa cu închisoarea.
    Ionel Cană, lider fondator al Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), pe care l-a organizat în anul 1979, a precizat că în opinia lui disidenţa în România a îmbrăcat trei forme, fiecare cu meritele ei incontestabile: disidenţa individuală, disidenţa de grup amorf (gen Paul Goma) şi disidenţa de grup organizat, cum este cazul SLOMR.
    Vasile Paraschiv, lider al SLOMR, a declarat că este onorat de Premiul GDS, singura recunoaştere de acest gen din viaţa sa, şi a promis că va trăi şi de aici încolo aşa cum a făcut-o şi în timpul regimului totalitar şi după 1898 – cu coloana vertebrală dreaptă.
    Întilnirea celor doi disidenţi a fost şi o ocazie pentru clarificarea rolului pe care Ionel Cană l-a avut în conceperea şi organizarea primului sindicat liber din România totalitară şi din Europa de după fosta Cortină de Fier, precum şi al lui Vasile Paraschiv în organizarea în sindicat a muncitorilor şi ca militant fervent al respectării drepturilor omului în România.
    Grupul pentru Dialog Social a decis să-i acorde Premiul GDS pe anul 2006 şi fostului reprezentant al Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, pentru susţinerea constantă a României în procesul de aderare la Uniunea Europeană, iar decernarea acestuia va avea loc cu ocazia proximei vizite în România a dlui Scheele.

  14. Initiativa lui Vladimir Tismaneanu, menita sa initieze un proces de inscriere a personalitatii lui Vasile Paraschiv in memoria activa a societatii civile romanesti, trebuie sustinuta, cred, de orice persoana decenta si responsabila din tara asta. Atit fiindca este menita sa aduca un omagiu public, fie el si retroactiv, unui om de mare noblete morala, cit si pentru ca aminteste ca nu poti construi o republica libera fara a stimula admiratia publica pentru nobletea morala. Valorare cardinala, in raport cu care, asa cum arata articolul profesorului Tismaneanu, Ion Iliescu reprezinta un contraexemplu. Este poate o buna ocazie sa ne amintim ca dl Iliescu este vinovat si de tradarea misunii sale constitutionale de la inceputul primului dintre numeroasele sale mandate prezientiale, aceea de a asigura medierea intre categoriile si fortele sociale – din momentul in care a incitat direct la conflicte civile, a intrat sub incidenta legii si a pasit pe un drum care, in mod normal, demult ar fi trebuit sa-l conduca la puscarie.

  15. Ata ete! Exista oameni care incearca sa prosteasca toata lumea un timp. Ce trebuie sa invatam noi, e sa nu ne lasam prostiti si sa avem rabdare. Pentru ca totul tine pin-se rupe. O zi buna !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro