joi, martie 28, 2024

Disjunctii necesare: Nationalism demagogic versus patriotism autentic

Se pare ca stalinismul national n-a murit. Cand nu mai au alte argumente, in masura in care le vor fi avut vreodata, liderii USL recurg la demagogia nationalista. Vreau sa fiu bine inteles, nu este vorba aici de patriotism, ori de ceea ce putem numi nationalism civic, ori liberal. Cultivarea traditiilor spirituale ale unei comunitati este un lucru perfect onorabil. Mai mult, este un lucru necesar. Ceea ce nu este nici onorabil, nici necesar tine de pedalarea grosolana pe coarda unui sentiment de mandrie colectiva bazat in exclusivitate pe invocarea maniacala a unor reale ori mitologice origini comune. Mai grav, aceasta fantasma identitara devine de-a dreptul primejdioasa cand este instrumentalizata politic de catre personaje lipsite de onoare si pudoare.

Acest nationalism xenofob, gaunos, strident, bombastic si pompierist mizeaza pe mitul propriu totalitarismului dintotdeauna, al fortaretei asediate. Care, evident, are ca pandant mitul calului troian, al fortelor straine, prin definitie vrajmase, care conspira spre a distruge cetatea din interior. Un faimos autor englez numea acest gen de fals patriotism drept ultimul refugiu al ticalosului. Iata cum sarabandele nationalismului delirant, menit sa desparta de fapt Romania de lumea in care isi gaseste locul firesc, sunt reluate de tribunii disperati ai unei coalitii transideologice, intemeiata exclusiv pe resentiment, pe dispret pentru statul de drept si pe pofta de dominatie (economica si politica). Este vorba de opusul patriotismului unor Nicolae Balcescu, Titu Maiorescu, P. P. Carp, C. A. Rosetti, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Iosif Jumanca, N. Carandino, Mihail Farcasanu, Nicolae Margineanu, Lucian Blaga, I. D. Sirbu, Ion Negoitescu, Ioan Barbus, Corneliu Coposu, Grigore Gafencu, N. Steinhardt, D. D. Rosca, C. Radulescu-Motru, Alice Voinescu, Vlad Georgescu, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. Avem de-a face cu o caricatura grotesca a ideii demnitatii nationale, cu o manipulare dezolanta a unor valori sacre.

Din pacate, tocmai aceasta viziune de un devastator provincialism a stat la baza nefastei Ordonante a guvernului Ponta care a desfigurat pana la nerecunoastere misiunea Institutului Cultural Roman. La fel, autarhia transformata in filosofie politica le permite premierului Ponta si doamnei ministru Andronescu sa sfideze comunitatea stiintifica din tara si din strainatate si sa considere ca frauda numita plagiat nu este sanctionabila in Romania. Ca se poate fura intelectual ca-n codru fara ca autorii furtului sa fie trasi la raspundere. Asemenea atitudini dovedesc orice in afara de patriotism.

Discursurile sforaitoate ale dioscurilor uselisti nu pot ascunde faptul ca ei se fac vinovati de izolarea internationala a tarii. Motivele sunt limpezi, oricat s-ar stradui falsii netri sa le oculteze. Victor Ponta si Crin Antonescu, dirijati de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, au organizat si au pus in aplicare o actiune de de-democratizare a tarii. In momentul in care, spre surpriza lor (nici o crima nu este perfecta!), Uniunea Europeana si Washingtonul au reactionat cu ingrijorare si indignare, s-a revenit, in propaganda uselista, la miturile, obsesiile si fobiile din 1990. „Noi nu vindem tara” se striga atunci din megafoanele feseniste, „Noi nu ne lasam ingenuncheati” clameaza acum megafoanele useliste.

Se studiaza biografia presedintelui CE, Jose Manuel Barroso, spre a-l delegitima intrucat, in tinerete, a facut parte din grupari si partide de extrema stanga. Este vechea metoda a lui Eugen Barbu, candva un scriitor veritabil, devenit jandarm cultural si demascat ca plagiator, cand se intalnea cu vreo critica: „Cine este X, cel care la 11 ani locuia in aceeasi casa cu Y, a carui sora s-a casatorit cu Z, demascat ca dusman al poporului?” La fel, acum, auzim vocile celor care sunt revoltati ca tocmai acest „fost comunist” da lectii Romaniei pe cale de uselizare ori chiar de becalizare. Nu are rost sa adaug ca unii dintre acesti patrioti de ultima ora sunt ei insisi fosti membri PCR.

Cred ca in momentul de fata putem identifica un sindrom al disperarii, angoasei si panicii in randul echipei hegemonice a USL. Nu s-au asteptat sa fie admonestati de catre Occident, au sperat ca stanga democratica internationala ii va sustine in aventura pucista, ca vor putea sa-si faca de cap cu impunitate. Nu s-au asteptat ca marile ziare din Romania, „”Adevarul”, „Evenimentul Zilei” si „Romania Libera”, vor tine piept cu demnitate mizeriilor debitate de aparatul agitatoric uselist (in primul rand „Antena 3” si „Romania TV”). Au mizat pe credulitate si pe canicula. Au crezut ca atunci cand e „caldura mare”, Mache si Lache se lasa lesne imbecilizati. Au scos de la naftalina cele mai stupide sloganuri ceausiste, inclusiv cele despre rolul malefic al „agenturilor”. Au scornit imagini terifiante despre vaste conspiratii mondiale, sperand sa creeze o atmosfera de isterie mac-carthysta. N-au reusit.

Este de asteptat ca in campania electorala trusturile useliste sa radicalizeze acest discurs pagubitor si pagubos. Fortele democratice pot sa-i opuna recursul la o istorie cinstita, nefalsificata, curajul unui patriotism luminat, rostirea apasata a faptului ca apartenenta la Uniunea Europeana nu inseamna renuntarea la patria culturala, la un univers spiritual definit de amintiri, afinitati, aspiratii, limba si constiinta unui destin comun. Nationalismului de parada i se poate raspunde prin patriotismul de substanta, acel patriotism inspirat de ceea ce filosoful D. D. Rosca a numit valori vesnice. Un patriotism care nu uita victimele totalitarismelor si le respecta memoria. Un patriotism care refuza sa uite ce-au insemnat peste patru decenii de comunism.

PS Acest articol reia si dezvolta texte aparute in vara acestui an. Intre timp discursul febril-nationalist s-a accentuat, indeosebi in zona PNL si PC. In atari conditii, mi se pare important sa accentuam un numar de principii esentiale pentru o comunitate democratica moderna, intre care refuzul categoric al izolationismului, al xenofobiei, al oricarui radicalism manipulativ si al oricarui etnicism tribalist.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Tara traieste o a doua epoca fanariota !
    prima a durat un pic peste 100 ani…a doua cine stie…daca vom mai iesi de aici ca o tara, ca un popor din ea !
    Dumneavoastra, in mod constant, aparati o tabara de cealalta,…deci sunteti partas la fanariotizarea, degradarea continua a tarii. !

    Aici, acum toata clasa poitica din Romania nu are decat scopuri private, taral…nu conteaza ! poporul nici atat !

    Prin perdeaua de fum a valorilor false ma intreb oare …De ce-i aparati ? pentru ca probabil aveti valori comune ! care ar fi ele ? se vad deja …..in lumea reala …si tocmai de asta …sunteti la fel ca ei ! In nu conteaza care tabara !

    • Da, Domnule costindm ! Iată că am greșit din nou introducînd doar un comentariu legat de subiect. Nu că mi-ași face vreo iluzie cu privire la formidabila energie a aburitorilor de serviciu (demnă de o cauză mai bună), dar mi-am închipuit că, pe undeva, fiecare din noi, mai posedă vreo umbră de patriotism veritabil.

      RECUNOSC CĂ M-AM ÎNȘELAT !

      Așadar repet: „Și acum băgați comentarii subtil-chichiricioase ca să aruncați discuția în derizoriu”

      Nu scriu pentru costindm (răul deja a fost făcut, iar convingerile strîmbe ale indivizilor de acest soi nu pot fi îndreptate nici cu forja mare) ci pentru următorii comentatori-bîjbîitori printre „meandrele concretului” – vorba mentorului lor ultra-moscovit (ca să nu spun direct TRĂDĂTOR ORDINAR).

      ABȚINEȚI-VĂ ! LĂSAȚI CÎMP LIBER CELOR CE CHIAR AU CEVA DE SPUS ! Sau, ca să mă cobor la nivelul vostru: MUCLES SFERTO-DOCȚILOR !

  2. Migrarea spre extreme(nationalism, totalitarism, etc.) are o cauza indubitabila: incapacitatea sistemului democratic capitalist de a gasi solutii viabile pentru viitor .

  3. ŞOBOLANII mass-media ronţăie harnic stima de noi înşine pînă la spulberare completă, pînă la confuzie totală. La urma urmelor, ce sîntem noi, românii ? Urmaşii lui Ştefan cel Mare ? Un mare om de stat sau un „sfînt” (?!) cu 4 neveste, zeci de amante şi mii de turci traşi în ţeapă ? Sîntem cei ce l-au suportat pe Ceauşescu 25 de ani fără murmur ? Sau asasinii lui în ziua naşterii Domnului ? Acu’ e criminal, acu’ e patriot. Ce mai poţi înţelege ? Ce mai putem stima ?

    … un popor neputincios, pentru care nu existǎ mîntuire…

    Pompăm din greu broasca naţionalistă, visînd-o taur – dar ea plezneşte subit şi sistematic, lăsînd în urmă doar mormane de palavre (duhnind a înşelătorie).

    Sau auto-înşelătorie ? Poate ne făcea plăcere cînd Ceauşilă-gîngavul dădea mîna cu Mircea cel Bătrîn pe „ruinurile” Tîrgoviştei. Poate veritabilul nostru erou naţional e rudimentarul repetent Bulă, nu sinucigaşul rege Decebal. Putem suporta demascarea? Putem renunţa la duplicitate ? Putem privi în oglindă cu ochi limpezi, fără nici un fel de ochelari ?

    • adevarul iese intotdeauna la suprafata.problema e,ca poate dura uneori generatii.
      australienii nu ascund ca sint urmasii puscariasilor Regatului Unit.ii face asta sa se simta prost?
      ruminii zice legenda sint exact pe aceste paminturi,dupa dinozauri probabil,din 195e.n.
      misu curajosu i a unit pe toti,de aia are statui,mircea cel batrin,mai,mai sa ajunga mircea cel bun,vlahii din Ardeal au fost tot timpul prigoniti de unguri si in toata istoria lor ei au facut numai rascoale,regatenii au intors armele,nu,nu au tradat,rivolutia a fost a intregului popor impotriva odiosului mult iubit.

  4. Valorile care rezista timpului sunt puse sub semnul intrebarii si badjocorite de valul modernizator si care se vrea purtator de cuvint.
    Europa se afla intr-un razboi nord-sud ( smilar celui care a schimbat soarta americii ) si care are ca miza integrarea si distrugerea diferentelor de orice fel.Astfel patriotismul se considera a fi un factor care frineaza integrarea uniunii.
    Deci valorile vechi vor fi distruse desi inca nu avem ce pune in locul lor sipractic nu se doreste sa se puna nimic.Punem in loc un sistem politic plagiat plagiator si distructiv.
    De la Moskova la Berlin toti poarta feregeaua democratiei pe care o mimeaza si ascun sub ia cel mai crunt fascism.

  5. Pe cand USL se manifesta securist, stalinist, mineriadist, mogulist, plagiatorist etc. etc., Mihail Neamtu de la ARD citeaza poezii legionare.

    Este o acuzatie idioata, stiu, dar mult v-ar fi sarit in ochi daca era de la USL, care ar fi devenit si xenofob plus antisemit.

    • „poezii legionare”??
      Ar fi .decent să ne informăm, înainte de a debita aberaţii vicioase, induse cu bună ştiinţă de nişte ignoranţi periculoşi.

    • @ gigi,
      daca Neamtu cita un fragment din lucrarea dottorelui Ponta era „pe linie”?
      Operele lui Eliade ori Cioran (ori ale multor altora), de dupa ratacirile legionare, sint tot opere legionare? Le ardem? Cunosti cind a fost scrisa poezia in discutie si unde tintea?
      Stai blind linga Sova.

      • Gigi, te rog mergi in biblioteca- poezia nu e legionara, ea sintetizeaza revolta impotriva tancurilor sovietice si nu are legatura cu nici o ideologie. Radu Gyr si-a platit pacatele in 3 inchisori sub trei regimuri, si opera, atata vreme cat nu e o ideologie politica directa, trebuie sa fie tratata cu masura culturii nu a politicii

    • Exact ceea ce spune V.T. ti se intimpla, dragul meu : infectia cu nationalism toxic, etichetarea subiectiva influentata de media. Aventura legionara , la noi , trebuie sa fie inteleasa ca fiind la fel de criminala si regretabila ca aventura comunista, ultima , mult mai ucigasa datorita duratei.
      Daca M.N.ar fi citat una din poeziile lui Adrian Paunescu – din putinele care nu sint poeme „lingatoare” – crezi ca l-ar fi acuzat cineva de apologia regimului criminal comunist?
      Poezia lui Radu Gyr este superba, este un strigat pentru libertate si un indemn la reactie cind cizma comunista zdrobea totul; nu are legatura cu vederile legionare ale autorului, vine dupa ani de temnita comunista. Greselile autorului au fost platite de el insusi, de ce platim noi acum greselile unor iliescu, nastase, ponta, si inca atit de scump?
      Incearca sa ajungi la starea de minte limpede, acum doar ai atins faimoasa stare de „minte odihnita” . Fara resentimente, este un sfat prietenesc doar…

  6. Traind in Romania este mai greu sa realizezi cine este patriot si cine nu. Toti imbraca haina patriotismului. Dar in peregrinarile mele prin lume am realizat ca nu orice vorbitor al limbii romane este roman. In afara tarii se simnt in largul lor sa injure Romania, traditiile, romanii, tot. Am trecut multe momente penibile cu astfel de specimene dispuse sa-si expuna dejectiile public. Este dreptul fiecaruia sa-si asume apartenenta civica si daca este cinstit cu el insusi sa se intrebe: ce a facut el pentru Romania? Ce isi propune el sa faca sa se schimbe lucrurile care la critica?
    Am intilnit tari mai civilizate sau mai prospere si totdeauna m-am intrebat cum as putea sa influentez ca si in Romania sa se produca aceasta schimbare? Am multi prieteni care se intreaba la fel si doresc o Romanie mai buna. Ce ne uneste este un lucru simplu: nu ne scoatem nemultumirile afara (pentru ca printre straini este si mai rau) ci discutam cum sa ne asociam spre a reusi in intentia noastra – o Romanie mai buna. Ma bucur pentru dl Tismaneanu ca si-a propus si dinsul acest tel. Este nevoie de critica sustinuta pentru a nu se pierde directia.

  7. Când teama desnaţionalizării frământă şi românul şi francezul şi germanul şi englezul etc. e semn că Europa nu-i încă pregătită să devină Uniune, mentalităţile tuturor poticnindu-se-ntr-o vulgară şi imatură viziune imperială. Nici neamţului nu-i va conveni o Uniune german-europeană, câtă vreme, garantându-i conservarea, renumita sa disciplină îi impune stagnarea sistemică. Uniunea europeană este o construcţie trans-sistemică, declanşatoare a libertăţilor de care sistemismul ne-a frustrat – celor de fecundare interculturală şi de transgresare regeneratoare. Mentalitatea sistemistă trebuie amendată, nu gândirea naţionalistă: zădărnicirea celei transnaţionale.

  8. Naţionalism. Patriotism. ş. c. l.
    Domnule Tismăneanu, „pretendentul la tron” (interimarul) este absolvent de istorie.
    …Ştiţi ce am observat? Faptul că persoanele/personalitîţile cele mai îndoctrinate şi mai îndârjite în „opiniuni” sunt, la bază, istorici. Drept e că istoria e dintotdeauna scrisă şi rescrisă de clasa aflată la putere; dar, sub umbrela pretinsei intelectualităţi, drepul la informaţie devine o datorie.
    Despre patriotism şi naţionalism – a despărţit apele de uscat cu mai bine de un veac în urmă Eminescu. …Dar, ştiu, ştiu…e „discutabil”…şi…

  9. „Se studiaza biografia presedintelui CE, Jose Manuel Barroso, spre a-l delegitima intrucat, in tinerete, a facut parte din grupari si partide de extrema stanga. ”

    Nu. Biografia unui politician se studiaza in mod firesc intr’o democratie solida, in special chestiunea culorii politice si formarii unui individ, iar procesul de informare cetateneasca nu poate fi incriminat decat dinspre vectorii totalitarismului ce au tot interesul de a cenzura aspectele reprobabile ale liderilor tehnocratiei europene. Orice cetatean responsabil si constient de drepturile sale politice ar trebui sa desfasoare o minima cercetare asupra evolutiei politice a celor mai puternici oameni din UE. Este inadmisibil ca o persoana publica sa sustina ignoranta politica, sub pretextul unei imaginare loialitati fata de Europa [despre ale carei metehne si tare ideologice nu ar trebui pasamite sa aflam nimic].

    „spre a-l delegitima”

    Nu. Barroso nu este un conducator legitimat intr’un proces democratic, deci ar fi inutila actiunea de a’l delegitima. De altfel, Comisia nu este altceva decat o structura dictatoriala colegiala, si nicio lege nu o poate legitimiza, tot astfel cum niciun regim totalitar nu a reusit sa devina legitim prin noianul de norme emise in sprijinul existentei sale.

    ” a facut parte din grupari si partide de extrema stanga”

    Ma bucur ca admiteti acest fapt, chiar daca destul de tarziu. Dar acest element biografic este mai putin important decat realitatea si activitatea curenta a omului politic Barroso: problema noastera, a cetatenilor europeni, este ca acest individ a devenit seful celui mai mare partid extremist contemporan din Europa. Acest partid se numeste Comisia Europeana. Este vorba de un partid-stat, de tip sovietic, ce concentreaza atat functia executiva cat si cea legislativa, cat si politica de cadre din centrala administrativa. Monopolul initiativei legislative si l’a conferit singur, prin intermediul modificarilor succesive aduse Tratatelor Europene, modificari ce nu au fost niciodata plebiscitate la scara europeana, deci nu obliga in niciun fel cetatenii UE. Puterea extraordinara a acestui politruc a fost intarita de acordarea celui de’al doilea mandat de presedinte in urma unei competitii absurde in care a fost unicul candidat.

    Credeti ca exagerez? iata cateva informatii asupra statutului comisarilor europeni extrase chiar din TUE:
    art 17 (1) „Comisia promoveaza interesul general al Uniunii si ia initiativele corespunzatoare în acest scop”
    Deci comisarii nu sint altceva decat membri Biroului Politic al Partidului Unic European [nu exista niciun alt partid paneuropean, ci doar grupuri parlamentare in Marea Adunare Europeana -organ lipsit de initiativa legislativa]. Interesele promovate sint exclusiv „europene”, mai exact internationaliste, pentru ca aa devenit evident ca Uniunea Europeana nu isi limiteaza statutar pretentiile hegemonice extra-europene [a incercat sa atraga in Uniune Turcia -un stat asiatic, agresor al unei tari europene].
    art 17 (3) „Membrii Comisiei sunt alesi pe baza competentei lor generale si a angajamentului lor fata de ideea europeana, dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de independenta.”
    „Ideea europeana” este temelia ideologica a noii entitati utopice. Sintagma NU are efectiv niciun continut si nicio definire juridica si totusi este prezenta in tratat, ca o conditie a „alegerii” membrilor Biroului Politic. Ce presupune totusi aceasta conditie? simplu: atasamentul fata de valorile socialismului, in special convingerile antinationale, anticrestine, anticapitaliste, clar exprimate. De altfel, singurul candidat respins vreodata in procesul de selectie a comisarilor a fost un filozof catolic, Rocco Buttiglione, care a comis imprudenta de a’si sustine convingerile ferme asupra homosexualitatii chiar in fata Tribunalului Corectitudinii Politice Europene desemnat sa „aleaga”, adica sa trieze candidatii. Ideea europeana este europeana prin obarsia ideologica a structurilor totalitare: si’au dat concursul in realizarea arhitecturii Uniunii comunisti federalisti italieni, national-socialisti germani [apostatii postbelici ai hitlerismului, precum primul sef al Comisiei – Walter Hallstein], socialisti francezi si comunisti sovietici; toti erau intr’adevar…europeni. La fel si Marx si Engels.

    art 17 (3) „Comisia îsi exercita responsabilitatile în deplina independenta. […] membrii Comisiei nu solicita si nu accepta instructiuni din partea niciunui guvern, institutie, organ, oficiu sau agentie. Acestia se abtin de la orice act incompatibil cu functiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.”
    Ei bine, mai clar de’atat nu se putea: membri Biroului Politic Central NU se supun nimanui, sint deasupra politicilor nationale, meschine si infame prin definitie, sint zeitati laice, asemanatoare celor din BP al Partidului comunist Chinez. Iar puterea Comisarilor o va egala cat de curand pe cea a fratilor de la rasarit, pentru ca singura lor preocupare este cum sa’si largeasca aria de competente in detrimentul democratiilor nationale, profitind cu cinism de vicisitudinile crizei economice.

    • Cred ca nu m-am facut bine inteles. Evident ca biografiile liderilor politici trebuie studiate si cunoscute. Sunt, fiti convins, ultimul care sa conteste acest imperativ. M-am referit strict la polemicile din Romania legate de rolul d-lui Barroso in vara anului 2012. Oameni care pana atunci nu scrisesera un rand despre Barroso ori despre CE au devenit subit interesati de episoade de tinerete din biografia acestui lider.

      • „Oameni care pana atunci nu scrisesera un rand despre Barroso ori despre CE au devenit subit interesati de episoade de tinerete din biografia acestui lider.”
        Un simptom al opacitatii sistemice de care dau dovada partidele autohtone si nu numai. Asta nu inseamna ca daca un adevar este rostit de o gura pacatoasa se transforma in minciuna sau in adevar mai putin relevant. Este in principal culpa politica a celor ce s’au pretins de dreapta in Romania ca aceste adevaruri au stat si stau ascunse in cuferele ideologice pe care tot ei le’au mesterit [din falsa adeziune fata de „valorile europene”], iar astazi au ajuns sa fie speculate, ca peste tot in UE, de extrema stanga, de socialisti si comunisti deopotriva. „Dreapta” populara europeana este cea care l’a admis pe acest june comunist in randurile ei si care l’a propulsat ulterior in pozitii inalte cunoscindu’i foarte bine filiera si radacinile comuniste. Chiar nu au gasit niciun politician cu convingeri ferme de drepta, onest, fara de pata in cariera, pe care sa’l trimita in Comisie ca sa’i infraneze propensiunea totalitara din interior? Se pare ca nu. Europa este intr’o si mai mare criza decat cea economica: de lideri.

        Cat despre rolul lui Barroso: se pare ca acestui nanodictator i’a placut tare mult sa se joace de’a judecatorul suprem intr’o tara marginasa, crizata si ocupata de politicieni salbatici, iar urmarile sint vizibile si nefaste: guvernul agresor usl a ramas in picioare, si in afara catorva dojeni nu au existat repercusiuni de ordin juridic.

    • stimabile eunuke,

      analizele privind structura europeana sunt pertinente si reale. tocmai pe acest motiv exista in europa vestica o oarecare rezerva care se manifesta in euro-scepticism. dar de fapt alta remarca mi-a trezit un pic interesul:
      desigur ca germania, ca cel mai mare contributor net, incearca sa impuna greciei anumite conditii pentru bail-out. in cele din urma, desigur ca este fortata chiar ideea „europeana”, dar din pozitia de creditor poti pune conditii celui caruia ii dai banii. interesant este aspectul ca acest clivaj nord-sud cum este denumit este un joc al fortelor.
      in statele unite ale americii, avem state mai bogate, california „produce” cam o treime a pib-ului, si state mai sarace. nu am cunostinta ca acolo se urca diversi californieni pe baricade ca nu vor sa mai subventioneze state mai putin performante, ideea federala este pare-se altfel gestionata.
      revenind la germania – antagonismul ossie/wessie a fost mai mult retoric, fiind totusi preponderenta unitatea etnica. puterea economica se joaca insa altfel in aceasta uniune nedemocratica europeana decat in statele unite.
      sa fie oare un efect tocmai al nationalismului si patriotismului respectiv distincta intelegere a acestuia la „europeni” si la „americani”?

  10. domnule schmidt, clivajul de care vorbiti este un construct ideologic. este artificial. De pilda, statul californian -pe care’l pomeniti- nu subventioneaza niciun alt „stat sarac” din simplu motiv ca nu are cu ce, deoarece dpdv financiar ei sint saracii, traind pe datorie: California are deficit pe 2012 de 16 miliarde $ si este cu bugetul pe deficit de ani buni [au fost saptamani in care nu aveau bani nici de utilitati].

    „din pozitia de creditor poti pune conditii celui caruia ii dai banii.”
    Sint de acord cu aceasta asertiune, nu insa si cu afirmatia ca Germania ar fi cel mai mare creditor al Greciei. Pe scurt, structura debitului public al Greciei dupa sursa creditului, candva in 2012:
    1. BCE -55 miliarde euro
    2. FMI – 20 miliarde
    3. Eurozona – 53 miliarde
    datorii supuse „restructurarii” periodice:
    4. banci grecesti – aprox 50 de miliarde
    5. banci europene – aprox 40 de miliarde
    6. fonduri de pensii grecesti 30 miliarde
    7. companii europene de asigurari – 15 miliarde
    8. alti investitori privati [hedge fund, fonduri suverane, fonduri de pensii] – 70 de miliarde.

    Deci, unde este Germania in aceasta schema? NU este. Aa, e drept: exista persoane juridice de drept privat care sint inregistrate in Germania, dar astea nu’s echivalente cu „contribuitorul german”. Binenteles, exista si fondurile europene eliberate prin BCE si Comisie, dar nici astea nu’s totuna cu „fonduri bugetare germane”. In cele din urma vor pierde cetatenii germani banii lor? se vor deprecia capitalurile si averile lor? DESIGUR, dar in virtutea angajamentelor luate de propriul guvern iresponsabil ce a sprijinit activ infiintarea unui mecanism gigantic de parazitare a finantelor publice nationale. E vorba de preconizatul ESM si de actualul EFSF. Deci nu grecii ii fura pe germani, ci propriul guvern in frunte cu cancelarii sai au pus la cale raptul sistematic intemeiat pe abracadabranta solidaritate cu risipitorii din nomenklaturile unor state socialiste, sudice sau nordice. Iar pozitia geografica nu conteaza deloc in aceasta ecuatie. Sa nu uitam ca si Germania este tot un „stat periferic”…ba chiar se crede si se comporta ca si cand ar fi inca vecin [bun] cu Rusia.

    • stimabile eunuke,

      cred ca m-am facut gresit inteles.
      exemplul californiei trebuia privit istoric, adica inainte de a da „faliment”. ca un stat cu cea mai puternica economie a sua, erau si cel mai mare contributor la bugetul federal. fiind permis lobby-ul, am certitudinea ca au avut si avantaje de pe urma acestei pozitii, dar ma indoiesc ca s-ar fi pus problema in termenii „de ce sa dam noi harnicii californieni puturosilor din (…)”.

      germania desigur nu este in schema europeana direct – se face insa presiune pe tema aceasta, printre altele si in austria, un alt contributor net, desigur mai mic: „de ce sa dam puturosilor si hotilor din grecia banii adunati din impozitele noastre”. germania si germanul se inteleg pe sine ca unul dintre principalii contribuitori la bugetul european, si atunci, avand in vedere ca acest buget nu este privit ca un buget federal (ati descris mecanismele foarte bine, nu are sens sa repetam modul in care se intelege si se vede aceasta europa momentan) ci ca un fel de credit sindicalizat, la care prin marimea aportului germania se vede leaderul acestui consortiu de „creditori”. este vorba de perceptie si nu de parghii formale – deci este vorba de parghiile informale care functioneaza foarte bine si nu are sens sa ne facem iluzii asupra acestui fapt.

      istoria si prietenia germanilor cu rusii este preponderent comuna si rareori intrerupta de mici neintelegeri. desigur, aceste mici neintelegeri au pricinuit milioane de victime, dar a existat si un tratat de la rapallo, germania federala a avut intotdeauna o buna pozitie comerciala in uniunea sovietica (ca si in china dealtfel), astazi pozitia domnului schröder confirma acest aspect si nici doamna merkel nu se da inapoi de la afaceri profitabile cu imperiul de la rasaritul europei. faptul ca au viziuni politice deseori antagoniste nu a stat in calea unor afaceri reciproc profitabile – adica realpolitik, cum asa frumos spun tocmai nemtii.

  11. @ euNuke,
    Citesc cu mare interes interventiile dumneavoastra si de cele mai multe ori sunt de acord cu ce scrieti. Intotdeauna combateti afirmatiile autorilor cu argumene solide, bine documentate si replicile sunt extrem de palide. Un bun exemplu avem aici cand la tot ce ati scris s-a raspuns ceva legat de biografia lui Barroso de parca asta era cel mai important aspect al temei.
    Ar fi mare lucru sa treaca acest comentariu al meu pentru ca cel precedent a fost, se pare, foarte deranjant si dupa clasica asteptare a disparut.

  12. Eu nu vad in discursurile unor Antonescu, Nicolaescu, iar azi in replica halucinanta a lui Stroe(? Parca asa se numeste, am retinut ca e secretar general al guvernului) un pericol ca Romania sa incapa pe mana unor nationalisti grosieri. Nu sunt prosti, nu s-au tampit dintr-odata. Incearca si ei sa mai castige niste voturi de la cei care se pot lasa prada manipularilor lor. Daca vor castiga alegerile, vor renunta de a doua zi la astel de sloganuri.

  13. Baroso E. nu este un caz izolat.Parlamentul si institutiile UE sunt o colectie si un loc de retragere pentru traseistii originali in stinga anarho-comunista care apoi au trecutu prin partide sociliste transpuse in spatiul conservator.Exemplu capul revoltei studentesti de la paris si din Balcani tovarasa Damanakis comisar la UE si nu in Uniunea Sovietica cum ar fi vrut in tinerete.
    fsn-nistii din tara vad o similitudine si incearca sa-si gaseasca o legitimitate prin comparatie.In alte tari nimeni nu ar atinge subiectul Baroso.
    Dar este normal ca un politician sa evolueze si din cind in cind sa se simta dezamagit si sa plece din partea stinga si la batrinete sa ajunga in partea dreapta a spectrului.
    Acum nu mai exista orientare in spectru, dreapta sintga din romania se convunda si exista numai dezorientare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro