marți, mai 24, 2022

…fragmentarea democratica a ummei musulmane (cu Al Qaeda pre Al Qaeda calcand)

…departe de mine gandul de a incerca sa deturnez discutia captivanta despre infiintarea unui nou partid politic in Romania. Dar, pana una, alta, a trecut neobservata vestea infiintarii primului partid religios in Egiptul post-Mubarak – si nu e Fratia Musulmana! E Al Wasat – o formatiune desprinsa de multisor (1996) din Fratia Musulmana (numele oficial de-acum este al-Wasat al-Gadeed) . Wasat, in araba, inseamna „centru”, „moderatie” si – dincolo de bloguri, ziare sau posturi de televiziune/radio purtand acest nume de-a lungul si de-a latul lumii arabe – reprezinta un concept-cheie in teologia si mistica musulmana. [Nota: In treacat fie spus, orice observator cat de cat avizat atat in teologia ortodoxa cat si in cea musulmana nu poate trece cu vederea paralele dintre cele doua. Dar asta e un alt subiect.]

Partidul sustine translatarea principiilor islamice intr-un context liberal-democrat, se declara „de centru”, accepta membri crestini in randurile sale si promoveaza politici economici de centru-stanga (cum vor face, probabil, mai toate partidele cu sanse de succes, considerand obisnuinta egiptenilor cu statul asistential).

Ce inseamna, insa, asta, intr-un context mai general? Nici mai mult, nici mai putin decat ca a inceput fragmentarea electoratului musulman. Daca intr-un final vor fi trei sau cinci sau zece partide declarat musulmane care vor competitiva pe acelasi segment electoral, are mai putina importanta. Importanta e ideea care – pentru un musulman la care conceptul de umma, comunitate a credinciosilor e esential (cat pe ce sa zic „crucial”) – in sine reprezinta o revolutie. Pana acum, oamenii se puteau consola cu ideea ca fragmentarea lumii arabe e rezultatul divizarii arbitrare a fortelor imperialiste (ceea ce, in buna masura, era adevarat) sau a consolidarii unor regimuri autoritare sau de-a dreptul tiranice (adevarat si asta).

Pe acest fundal, activitatea „in retea” a Al Qaeda, divizarea ei benevola in noduri relativ nestructurate, deci imposibil de distrus ca atare, aparea drept singura solutie paradoxal logica de incercare de refacere a acestei unitati mistico-politice. Membrii „retelei” puteau sa-si justifice pozitia si actiunile prin opozitie atat fata de „imperialistii americani” cat si de dictatorii locali, vanduti conspiratiei iudeo-masonice. Teoria conspiratiei functiona impecabil in asemenea circumstante. Inconjurati de dusmani, membrii Al Qaeda puteau poza in haiduci. Dar de-acum, vorba greierasului lui Toparceanu, dar de-acum s-a ispravit! Ce te faci cand esti inconjurat de prieteni sau macar simpatizanti?Cri-cri-cri, toamna gri„, va ingana zilele acestea Bin Laden prin vreo pestera, „dar de-acum s-a ispravit„. Pe cine sa mai arati cu degetul, daca totul se face la lumina? Pe ce sionisti sa mai arunci vina daca exista trei-patru opartide islamice, fiecare pretinzand ca reprezinta adevaratul Islam? Asta nu mai e o fragmentare impusa din afara. Asta va fi/este deja o fragmentare asumata dinlauntru si acceptata ca atare.

De buna seama, profitand de instabilitatea politica, de (inevitabilul) dezastru economic ce va urma si de faoptul ca sunt mai bine organizati, radicalii musulmani vor incerca sa puna mana pe putere si sa re-impuna unitatea in cuget si-n simtiri. Si daca vor reusi, si daca nu, tot vor pierde. Daca vor reusi, va fi pentru o scurta perioada de timp, pentru ca libertatea prezinta acest avantaj: odata incercata, e greu sa-i mai pierzi gustul.

La fondarea Statelor Unite, Madison era ingrijorat de aparitia factiunilor care vor „sfasia” tara. In acelasi timp, insa, intelegea ca orice incercare de prevenire a aparitiei „grupurilor de interese” va actiona „precum aerul pentru foc”. Solutia? In loc sa li te opui, le … incurajezi si le multiplici, in asa fel incat prea ocupate sa-si puna una alteia piedica, nici una  nu va obtine o pozitie predominant-avantajoasa.

Recunoasteti: exista un farmec inefabil si usurel ironic al istoriei.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

    • Cum, nu ţi-ai dat seama ? În tranziţie !
      Şi ei, săracii, sunt ca noi în 1989: plini de speranţe, dar obişnuiţi să li se poarte de grijă. În toate ţările astea unde au loc revolte vor acapara puterea cei din rândul 2 al partidelor la putere (doar ei au experienţă de conducere), aşa ca la noi nu există o tradiţie democratică şi pluripartidistă vie, eventual doar rudimente şi amintiri.
      Şi vor veni şi acolo mineriade, opoziţii la occidentalizare (să nu negăm: lupta politică şi sistemul democratic, libertatea aşa cum o înţelegem azi, vin dinspre Occident), ba chiar opoziţii mai radicale decât minerii de care am zis.
      Deci se vor târâi şi ei câteva zeci de ani în tranziţie, aşa ca noi. Poate cam două generaţii. Să ne uităm un pic în jur şi să vedem că în România fostul partid comunist e pe cale să ajungă iar la putere şi culmea, în cel mai democratic mod. Deci mai avem o generaţie de târâş.

  1. Cum ar veni, prezinţi avantajele speciaţiei ca soluţie de perpetuare, dar şi de restabilire a unui echilibru spontan după cîte o catastrofă climatică. Acuma, depinde de gradul de antibioză interspecifică. Prea mare, înseamnă război civil. Prea mică, distrugerea democraţiei liberale. Nasoală ar fi revenirea la selecţia artificială, tributară şcolii lui Lister.

  2. Interesanta analiza.
    Dar cam pripita in unele aspecte. Par egzamplu „Pana acum, oamenii se puteau consola cu ideea ca fragmentarea lumii arabe e rezultatul divizarii arbitrare a fortelor imperialiste”, asta se spunea dupa obtinerea independentei coloniale, acum 50-60 de ani. Pentru ca nu toate tarile in care au izbucnit revolutii erau tributare „imperialismului american”. Desi tot acolo vor ajunge; fascinati de cum ţîşneşte petrolul si la umbra lui e neplacut sa iesi in soare la munca.
    Iar Al Qaeda nu se va impiedeca de rationamentul dlui Fumurescu pentru a-si pierde obiectul muncii; ce sa faca altceva?

  3. Nu ai cum sa observi paralele intre teologia ortodoxa si cea musulmana, daca tii mortis sa vezi as ceva inainte sa observi paralele intre teologia crestina si cea musulmana.
    Cuvantul cheie l-ai folosit singur, si sunt convins ca ai avut in vedere altceva, dar cum azi scrie orisicare dupa niste paradigme (nora foarte foarte simpliste li se mai zice limba de lemn), intre care cele mai importante sunt un obraz tepos si o pipa in gura, nu ti poti da seama eroarea comisa.
    Acest cuvant este PARALELE…. adica nu se intalnesc niciodata.
    In rest, sa luam doar un punct de plecare cpomun, si anume ca accepta un singur Dumnezeu, e ca si cum ai face o „paralela” din asta ca democratia si comunismul au ceva in comun fiindca amandou accepta ca 1+1=2.

  4. D-le Fumurescu, sunt Fratii Musulmani, nu Fratia Musulmana, nu stiu americanii astia sa traduca si pe toata lumea au indus in eroare cu Muslim Brotherhoodul lor. Macar de la un academic avem pretentii mai mari.

  5. „Nota: In treacat fie spus, orice observator cat de cat avizat atat in teologia ortodoxa cat si in cea musulmana nu poate trece cu vederea paralele dintre cele doua. Dar asta e un alt subiect.”

    Intr-unul din articolele precedente am observat o grava eroare de interpretare (pentru cineva de calibrul dvstra) referitoare la momentul rastignirii lui Iisus Hristot pe cruce. Ceea ce mi-a sugerat ca abordarea pe care o aveti cu privire la crestinism este destul de laica. Astfel, ‘nota’ pusa in articol cred ca s-a vrut o rautate gratuita. Dar, in ultima perioada mai ales, atacul secularist asupra ortodoxiei pare a fi principala linie directoare in mass-media.

  6. „Daca vor reusi, va fi pentru o scurta perioada de timp, pentru ca libertatea prezinta acest avantaj: odata incercata, e greu sa-i mai pierzi gustul.”
    Si cu revolutia din Iran cum a fost? De ce au pierdut gustul?

  7. buna ziua! sunt familiarizat cu mistica ortodoxa si cu dhamma buddhista si am tresarit cand am vazut ca si in islam exista un concept similar ”caii de mijloc” pe care o descrie buddha ca fiind calea spre fericire. pare sa existe o asemanare fundamentala dincolo de deosebirile de asemenea,fundamentale.

Dă-i un răspuns lui Marius Delaepicentru Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro