Dacă nu știți cine e dna Viorica Dinu, este judecătoarea care i-a luat locul dnei Bogdan, în procesul în care Sorin Ovidiu Vântu e judecat pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, după ce colega ei de la Tribunalul București, dna Burlan, decisese că dacă un dosar e judecat mai rapid decât dorește inculpatul atunci înseamnă că judecătorul nu e imparțial și trebuie recuzat.
Dna Dinu a prezidat săptămâna trecuta pentru prima dată un termen în acest dosar, iar prima decizie a fost să fie judecat cazul în ședință secretă. Motivarea? E prea mediatizat, cursul normal al justiției riscă să fie deturnat din pricina asta:
„(…)Tribunalul Bucureşti apreciază că în prezenta cauză, există circumstanţe speciale, datorită cărora publicitatea şedinţei de judecată ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei, în concret a înfăptuirii unui corect act de justiţie. Astfel, prin publicaţiile şi comentariile făcute cu privire la această cauză, şi la inculpaţii din prezentul dosar, presa nu s-a limitat la a prezenta obiectiv modul de desfăşurare a procesului, în scopul informării corecte a opiniei publice, în mod imparţial, ci şi-a depăşit atribuţiile, făcând aprecieri cu privire la vinovăţia inculpaţilor, competenţa sau integritatea magistraţilor învestiţi cu soluţionarea acestei cauze, publicând rechizitoriul cauzei, chiar înainte ca instanţa să fie sesizată cu trimiterea în judecată a inculpaţilor, comentând măsurile dispuse la fiecare termen şi încercând să determine judecătorul, prin reacţia negativă creată în rândul publicului, să pronunţe soluţia dorită de acesta şi nu soluţia care rezultă din cercetarea judecătorească. În acest sens, se crează sentimentul că presa incită la o „judecată populară” a inculpaţilor şi formează opinia în rândul populaţiei ca aceştia sunt vinovaţi mai înainte ca vinovăţia să fie stabilită de o instanţă competentă. Or, în acest fel există riscul ingerinţei mass-media şi publicului în desfăşurarea cursului normal al justiţiei, ceea ce într-un stat de drept nu este admisibil (…)”
(Judecător Viorica Dinu, motivând decizia de a judeca dosarul în ședință secretă)
Decizia e bizară, stupefiantă și scandaloasă. Nici nu știu de unde să încep.
1. ‘Presa ”și-a depășit atribuțiile”. A prezentat comentarii și chiar opinii despre funcționarea unei instituții publice. Trebuie sancționată!’ – ai zice că sunt comentariile de pahar ale vreunui politruc comunist, uitat în funcție în vreun orășel de provincie, nu motivarea scrisă în 2011 de un magistrat la o instanță de judecată din Capitală. Premisa întregului eșafodaj e aberantă în orice societate democratică. Nu văd niciun exemplu de ingerință a mass-media în desfășurarea cursului justiției, în schimb este evident că avem exact contrariul. E o ingerință a unei instanțe a Tribunalului București în funcționarea mass-media!
2. Titlul articolului nu e deloc o ironie, cel puțin nu din partea mea. E concluzia imediată și inevitabilă de pe urma motivării citate mai sus. Dna judecător consideră că presa, ocupându-se de acest caz, reprezintă o amenințare la adresa înfăptuirii justiției. De fapt, scrie asta negru pe alb: prin articolele pe care le publică, mass-media încearcă să determine judecătorul să pronunțe o anumită soluție. Or… înfăptuitorul justiției, judecătorul în acest caz, este ea însăși. Dna judecător Dinu își bazează decizia pe afirmația că dna judecător Dinu ar putea să ia decizii greșite din pricina unor articole și comentarii despre caz. Presiunea mediatică riscă să îi compromită conduita profesională.
Bizar. Cu siguranță că există presiuni mult mai mari la care dna judecător poate fi supusă. Mă întreb, cu riscul ”să-mi depășesc atribuțiile”, ce ne facem dacă inculpații îi oferă bani pentru achitare? Ce ne facem dacă o amenință? Dna judecător recunoaște în scris că în instanța pe care o conduce cursul normal al justiției poate fi deturnat de simple articole de presă, care i-ar pune în discuție sau chiar critica deciziile. Ne putem aștepta, atunci, ca același curs să continue neabătut dacă unul din cei aflați în boxa acuzaților o va amenința că ”îi administrează lecția maximă” ?
Dacă dna judecător Dinu nu poate să reziste presiunilor mediatice, dacă nu-și poate face datoria corect și imparțial, fie și doar de la niște comentarii negative apărute în presă, atunci poate că ar trebui să-și caute de lucru într-un domeniu lipsit de orice fel de presiuni, nu unul în care rezistența la ele e una din condițiile cheie.
3. Problema cea mare nu e că decizia asta este aberantă ca premise și rușinoasă pentru judecător prin ceea ce admite. Problema mare cu această decizie e că nu are acoperire legală:
” ART. 290 Publicitatea şedinţei de judecată
(1) Şedinţa de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de judecată.
(2) Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei. (…)”
Unde anume derogă legea caracterul public al ședințelor de judecată pe motiv că judecătorul se simte presat de articolele apărute în presă?
4. Scriam în alt articol: constat (…) că se întâmplă din ce în ce mai des un fenomen îngrijorător legat de invocarea autorităţii şi jurisprudenţei CEDO. Sigur, în principiu invocarea asta nu ar fi un lucru rău, din contră. Problema stă în CUM se face asta, şi în faptul că CEDO ajunge să justifice, între ghilimele, opinii şi chiar decizii cât se poate de discutabile ale judecătorilor noştri. În cazul bun, dacă se poate spune aşa, motivările CEDO sunt citate parţial, trunchiat, pentru a argumenta afirmaţii sau raţionamente pe care judecătorii de la Strasburg nu le-au făcut niciodată.
Avem aici încă un exemplu, dus ceva mai departe. Iată cum își începe dna judecător motivarea deciziei de secretizare a ședinței de judecată:
Dar dispoziţiile art. 6 alin. 1 din CEDO şi Pactul Internaţional cu privire la dretpurile civile şi politice în art. 14 alin.1 prevăd că „orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află, să fie examinate în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege,care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei… Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, a ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, fie dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauză o cer, fie în măsura în care Tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorită circumstanţelor speciale ale cauzei publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei”
(Judecător Viorica Dinu, aceeași motivare, sublinierile îi aparțin)
Asta e ce oferă dna judecător drept fundament legal pentru decizie – fundament care, repet, nu apare în legea noastră. Cu alte cuvinte, dna Dinu a trecut la o nouă etapă în abuzarea, și, în acest caz, pervertirea jurisprudenței CEDO: Curtea de la Strasbourg ar fi uimită să afle că prin remarcile ei se poate substitui Legiuitorului țărilor semnatare!
Aceeași Curte ar fi mai mult decât uimită să constate că jurisprudența ei a fost citată drept temei pentru o decizie pentru care România ar putea fi condamnată acolo. O instituție a statului nostru decide să blocheze accesul jurnaliștilor (și, deci, și al cetățenilor) la o informație de interes public, sancțiune bazată pe faptul că un reprezentant al lui (judecătoarea Viorica Dinu) nu este de acord cu ce a publicat presa. Dacă se ajunge la proces la CEDO, statul n-are nicio șansă.
5. De fapt, chiar dacă pasajul respectiv ar fi parte a legii noastre, invocarea lui ar fi oricum lipsită de orice temei. Recitiți-l, condiția de derogare se referă la ”circumstanțele speciale ale cauzei”! Or, nimic din comentariul dnei Dinu nu arată dacă și cum anume e îndeplinită această condiție. Cauza în discuție aici e una cât se poate de comună din acest punct de vedere.
Iar asta ar trebui să îngrijoreze și organizațiile de media și pe cele care luptă pentru libertatea și independența ei. Pe baza acestui precedent, instanțele de judecată pot secretiza ședințele în orice alt caz. Pur și simplu, se poate copia motivarea dintr-un loc în altul, căci, repet, nimic nu o individualizeaza pe această cauză. Orice alt judecător care e deranjat de faptul că presa scrie despre el și despre cazul judecat va putea să dea afară jurnaliștii pe motiv că ”și-au depășit atribuțiile”.
Scriam demult de clișeul care spune că politicienii sunt sursa tuturor relelor, cei mai ticăloși dintre reprezentanții statului nostru. Iată încă un caz în care ar putea lua lecții de abuz și lipsă de transparență de la un magistrat. Și, urmărind precedentul, și ei ar putea copia comentariul dnei judecător Dinu, înlocuind ”interesul justiției” cu ”interesul statului”, pentru motivarea unor legi sau decizii administrative care să trimită presa la plimbare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Daca legal este posibil cred ca procurorii ar trebui sa ceara recuzarea doamnei Dinu fie si doar pe baza celor prezentate de Doc aici (care Doc e, ca de obicei, excelent in felul in care scrie si argumenteaza)
Pai, pot spune eu ce se va intampla: peste vreun an o sa se dea o solutie in dosar. Care-o fi, ca nu are importanta pt ce vreau eu sa spun. Daca da achitare, Parchetul face apel, se admite si se trimite cauza inapoi pentru rejudecare. Reincepe totul din nou.Daca da condamnare, face Vantu apel, se admite si se trimite spre rejudecare.
Totul dintr-un motiv foarte simplu: dispozitiile legale privind publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute. Adica in cazul in care nu se respecta, solutia nu mai are nici o importanta. Simpatic, nu?
Afurisitul de pleonasm ” reincepe totul din nou”.
Ce sa-i faci, limba romana, bat-o vina.
Ai dreptate, merci.
Cam are dreptate jduecatoarea: justitia nu se face la TV, iar presiunile ar putea dauna unei justitii corecte.
Si pana la urma care e problema?! Presa poate comenta cat doreste si fara sa fie in sala.
Dedalus,
Buna observatia, ar trebui sa fie punctul 6 din prezentarea de mai sus.
Problema e ca tribunalul Bucuresti e o institutie a statului, justitia este un serviciu public, prin urmare publicul are dreptul sa afle cum functioneaza. Acest drept poate fi derogat doar in conditii strict prevazute de lege, nu pentru ca unui judecator nu ii place ce scriu jurnalistii.
Da, asta spun si eu la punctul 1. Nu e vorba de nicio ingerinta.
Da, si asta e corect – de unde si punctul 2. din articol. Daca dna judecator nu poate rezista la presiuni atunci are la dispozitie demisia. E limpede ca si-a ales o profesiune nepotrivita.
Tocmai, ce face Procuratura? judecatoarea are punctul ei de vedere, dar nu mai exista si al altora?
„Dacă se ajunge la proces la CEDO, statul n-are nicio șansă.”
Deci contribuabilul o sa plateasca, in continuare, pentru deciziile stupide sau interesate ale Vioricai Dinu. Sa fie primit.
Cum de ajung astfel de specimene in pozitii atat de inalte ?
Miron,
Nu vreau cu tot dinadinsul sa fiu avocatul diavolului, inteleg ce spui tu, dar dincolo de argumentele tale, un bun simt oarecare imi spune ca lucrurile trebuie nuantate. Daca inteleg bine, judecatoarea spune ca actul de justitie e sub lupa mediatica, exista multe interese si luari de pozitie si nu doreste sa se afle sub presiunile lor.
In legatura cu asta, te intreb, de in unele tribunale americane se interzice fotografierea salii de sedinta in timpul procesului? Apar tot felul de desene prin presa pentru ca asta e maximum posibil legal. E doar din chestiuni de securitate sau e si din cauza ca genul de informatie reprezentat de fotografiere are potential manipulator? Ce credibilitate are un act de justitie in momentul in care judecatorii decid ca procurorii au gresit procedura si-l elibereaza pe Vantu, sa zicem, dupa ce Vantu a fost puscariasul emblematic luni de zile pe toata presa?
Da, si mie mi se pare ca judecatoarea a exagerat cu sedinta secreta. Cred insa ca argumentul tau ar fi mai nuantat daca ai spune/sti (eu nu stiu) ce alte metode de control al situatiei are judecatorul, daca au fost aplicate si daca au avut efect. Toate transcrierile sedintelor de judecata aparute in presa au fost bazate pe inregistrari legale?
Alex,
vorbim de doua lucruri diferite. A avea dreptul de a transmite imagini de la judecata e una, a avea dreptul de a relata ce s-a petrecut acolo e cu totul altceva. Curtile de justitie din SUA impiedica uneori (prin lege, sau pe decizia judecatorului) transmiterea de imagini din motive ce tin de securitatea martorilor si a juriului si de protejarea imaginii lor. Aceasta interdictie nu se extinde la urmarirea si relatarea (ba chiar si desenarea) sedintei de judecata, desigur. Sunt doua lucruri complet diferite.
Dar haide sa iti dau o mana de ajutor :-) Se intampla ca judecatorii americani sa decida ca presa ar putea sa influenteze deciziile justitiei, si actioneaza ca atare: izoleaza juriul de presa (desigur), nu invers! Dar nu doar asta e diferenta. Diferenta e ca decizia judecatorului se refera la alte persoane, la juriul care da verdictul, juriu care se presupune ca e susceptibil la influente si presiuni, nefiind format din magistrati. N-am auzit de vreun judecator care sa dea astfel de decizii pe baza ca el insusi e incapabil sa reziste la presiuni! In loc sa dea o decizie impotriva presei, pur si simplu ar trebui sa n-o mai citeasca!!
Intelegi absurdul situatiei? L-a pus in evidenta (fara sa il detecteze :-) ) colegul de comentarii Dedalus! Scrie el, mai sus, „jurnalistii pot comenta in continuare!”. Exact. Cu alte cuvinte, decizia instantei, pe langa toate punctele de repros, mai are unul mare cat sediul tribunalului : e bazata pe un non-sequitur, intre premise si concluzie nu exista nicio legatura logica. Dna judecator a luat o decizie motivata de faptul ca presa, scriind despre proces, poate influenta cursul justitiei. Dar decizia nu poate opri presa sa scrie in continuare despre proces! Si atunci? La ce a ajutat decizia respectiva? Si care e temeiul ei in fapt? Ca sa refacem legatura logica trebuie evident sa mergem mai departe. Cum anume? Interzicem, nu doar prezenta presei in sala, interzicem sa mai scrie ceva despre proces? Sa sugereze? Interzicem poate sa se discute in public despre asta? Poate si in privat, caci cine stie cum ajunge la urechile dnei judecator si iarasi se simte presata? …
Nu ar fi mai simplu, nu doar legal, daca dna judecator insasi nu ar mai citi presa aia si gata?
Nu stiu ce inseamna in context o inregistrare legala. Mai mult, nu stiu care e relevanta pentru discutie. E posibil ca transcrierile sa fi fost facute pe inregistrari ilegale, ce va fi insemnand asta. E posibil ca transcrierile sa fi fost pe baza de inregistrari legale, dar sa fi fost transcrise gresit. E posibil ca transcrierile sa nu se bazeze pe nimic. Sa fie un pamflet. E posibil orice. Ce are asta a face cu caracterul public al sedintei de judecata? Daca presa a scris prostii e o chestiune intre ea si cititori, eventual si organizatiile profesionale . Daca presa a scris prostii si a prejudiciat pe cineva, e treaba intre ea si persoana – in calitatea ei privata – care a fost prejudiciata, exista legi si instante pentru asta. Iar daca dna judecator se simte presata de presa, sa inceteze sa o mai citeasca!
multumesc de raspuns,
da, inteleg absurdul situatiei si iti multumesc pentru efortul de a compara cu alte situatii similare. Daca o sa am timp, o sa incerc sa gasesc un exemplu recent, pe care asa mi-l amintesc, cand presa a relatat despre un judecator indignat de posibilitatea ca presa sa inregistreze sedinta in ciuda interdictiei lui exprese. Daca astfel de interdictii sunt posibile, probabil ca trebuie sa vad si ce motive pot avea.
Toti infractorii de nivel mare doresc sa scape invocind motive politice sau de imagine.Basescu si gasca sunt argumentele cele mai folosite ,ei sunt vinovati ca Vintu, Mironescu, Vamesii, Felix,Voicu si altii ajung in instanta.Realitatea este ca aceste cauze ar trebui judecate in regim de urgenta ,avind in vedere ca faptele se incadreaza moral in subminarea statului .
Dar e clar ca lumina zilei: TOTI, fie ei judecatori, militieni, politicieni provin din acelasi put al gindirii comuniste. Chiar daca sint tineri boala terorismului de stat li s-a transmis integral fiindca este mult mai usor sa lucrezi prost si putin decit sa-ti bati capul. Daca terorismul amintit mai aduce si ceva spaga, cu atit mai bine pentru functionarul respectiv. Atunci cind (rar, prea rar) reflectoarele sint pe el clacheaza urgent dindu-si arama pe fata. Vezi cazul exemplar al lui Adrian (Drobeta-Turnu) Severin cu ale carui gigantice calitati intelectuale presa ne-a frecat urechile zeci de ani el fiind, in fond, doar un politruc obraznic si cam timpitel. Dar a trebuit multa lumina pentruca nimicnicia lui sa iasa complet la iveala.
Titlul reprezinta capacitatea dnei judecatoare de a judeca cu celeritate pe baza probelor! Ii este teama ca se va lasa influentata de opiniile vehiculate in presa. In concluzie, trebuia sa se abtina de la judecarea cauzei!
Domnilor ziaristi, aveti solutia, trageti pe ei si pe mama lor, cu siguranta se va ajunge si la masa critica la care lucrurile asteptate se intampla.
Felicitari pentru articol! M-am mirat ca nu au existat reactii oficiale la decizia doamnei judecator Dinu. Sper ca cineva sa si actioneze in urma semnalarii dumneavoastra. SOV incearca in toate felurile sa scape de mina justitiei si nici macar nu isi mai da seama cit de mare e musca de pe caciula lui. De curind a enumerat cite acte de binefacre a facut el natiunii pentru ca a dat burse unor tineri, a facut o emisiune la TV si chiar a plantat copaci… Penibil…
Max,
ca sa fac o paranteza, n-as dori ca acest articol sa fie interpretat in ideea ca presa este peste orice critica, caci nu este. Dar de la a critica presa si pana la a lua o decizie abuziva si paralela cu legea e o distanta mare. La fel, articolul nu are nicio legatura cu ceea ce cred eu despre Vantu in general, sau despre vinovatia lui in acest caz particular. N-am avut probleme sa critic decizii foarte populare ale instantelor (arestarea dnilor Voicu si Nicolescu), sau sa apar decizii impopulare (achitarea dnei Turcu). Nu ma intereseaza ca SOV sa fie condamnat. Ma intereseaza ca justitia sa functioneze corect, si in cazul asta si in oricare altul.
Cu totul de acord cu dumneavoastra! Cu stima! :)
Experienta (altora, din pacate) ne demonstreaza ca o societate civilizata se cladeste si se sprijina pe patru piloni: legislativ, executiv, justitie si media. Esenta „oranduirilor” democratice eate ca fiecare dintre puterile mentionate se exercita in primul rand prin controlul celorlalte, control exercitat cu responsabilitate. Adica… exact ceea ce lipseste societatii din ro. Nu are sens sa mai pomenesc despre aberatiile din hotararile judecatoresti, corectate in mica masura de CEDO (sau alte organisme internationale) dar care „corectii”, ATENTIE, se platesc din buget. Desigur ca „statului” ii lipsesc mijloacele pt a recupera prejudiciul. Dar nu pt c-ar fi greu. Desigur ca RESPONSABILIZAREA nu trebuie sa vizeze numai una, doua sau trei dintre cele patru „puterri”. Dar legislativul se ocupa de dublarea filmelor sau interzicerea fumatului. Asta cand nu nascoceste tot felul de ajutoare sociale. La fel precum executivul care are prioritati in „asomari” inutile sau cresterea taxelor. Iar trasatura esentiala a media a rezumat-o c.t.p.:gurnalism. Cat despre responsabilitatea la nivel de individ… va sugerez sa urmariti 3o min ceea ce se petrece la o trecere de pietoni. Cred ca n-are sens sa rascolim prea mult in cautarea cauzelor. Romanii isi invata copiii ca exista mos craciun (plus tot felul de surogate). Si ca dumnealui doar da.
„Iar trasatura esentiala a media a rezumat-o c.t.p.:gurnalism”
Pai da, ca doar a fost niste ani sef la C.R.P. … a lasat dare si domnia sa …
P.S. Scuze, Doc, ca divaghez!
Nici nu ma gandeam sa-l „extrag” pe numitul c.t.p din tagma mentionata. Ba din contra, tinand cont de „numeroasele recunoasteri” primite pe filiera televuvuzelei „nationalae” il consider, pe merit, primul gurnalist al rss tzigania.
biata judecătoare….
spune de fapt un crunt adevăr: justiţia e timidă, n-are curajul propriilor decizii. şi aceasta pentru că se ştie labilă. pentru că aşa e: şubredă
de aceea trebuie să se ascundă, să săvîrşească actul dreptăţii ascunsă de ochii lumii, căci nu poate da ochii cu lumea, pentru că ochii lumii sunt acuzatori şi ea ştie că pe bună dreptate
iar ea nu suportă să i se amintească acest lucru: laşitatea
Nu e lasitate, este tupeu. De-asta a si fost pusa sa apere pe Vantu, ca sa rezolve cazul.
Tin pumnii justitiei din Romania. De aici pleaca totul. Daca merge justitia o sa mearga si restul…
că judecătoarea judecă strîmb rezultă din chiar hotărîrea ei de a judeca în secret cauza
pentru că îşi închipuie că dacă judecă în secret poate impune presei opiniile pe care le doreşte dînsa şi poate scăpa de aşa-zisele presiuni
de parcă presiunile presei se manifestau în sala de judecată, nu înafara ei…
Doc, eu imi permit sa te intreb, cu privire la prestatia judecatoarei, un alt lucru; cu exceptia deciziei ce face obiectul articolului, ce alte dispozitii, solutii, acte procedurale au fost dispuse la termenul cu pricina, adica, s-a avansat cu procesul la acest termen ?? sau inculpatii si-au atins telul, recte, amanarea sine die a judecarii pe fond a cauzei ??
Va ramane cauza un proces judecat cu celeritatea pe care o impune noile dispozitii legale ??
Restul….. lung prilej de vorbe si de ipoteze
Luminita,
dosarul n-a avansat. Inafara de secretizare s-a mai dispus expertizarea inregistrarilor audio, audierea tuturor martorilor care apar in inregistrari, expertiza medicala pentru SOV etc. Ma rog, pe undeva e de inteles, e primul termen al dnei Dinu si trebuie sa „intre” in dosar. O sa vedem cum merg treburile la urmatorul termen, pe 17 iunie. Din nou, intervalele au crescut la o luna de zile…
Eu sunt cam pesimist, si ingrijorat apropo de chestiunea cu expertizarile. Dar asteptam, vedem, comentam. :-)
Un moment, tehnic vorbind, cauza a avansat. S-au discutat probele, ceea ce constituie un progres. Expertizarea tuturor inregistrarilor va dura al naibii de mult, asta sa fie clar. Martorii vor fi audiati destul de repede. Poate si Vintu va da vreo declaratie, cine stie?
Repet insa, nu conteaza. Daca se judeca in continuare in sedinta secreta, hotararea, indiferent care va fi, o sa se desfiinteze.